Criterii si principii ale dezvoltarii durabile

CRITERII SI PRINCIPII ALE DEZVOLTARII DURABILE

CRITERIA AND PRINCIPELS OF SUSTENABLE DEVELOPMENT

REZUMAT

Dezvoltarea durabila a societatii implica, in contextul a ceea ce se sintetizeaza prin dualismul ecosistem-ecoeficienta, grija omenirii fata de situatia actuala si viitoare a resurselor sale naturale, energetice, materiale si informationale. Alaturi de abordarea responsabila pentru generatiile viitoare, utilizarea eficienta a resurselor naturale, energetice, materiale si informationale presupune, in acelasi timp, potentarea functionarii unei economii durabile pentru satisfacerea cerintelor actuale ale societatii umane. Lucrarea trateaza un ansamblu unitar si coerent de criterii si principii specifice managementului strategic si integrat al dezvoltarii durabile, in raport cu cresterea eficientei folosirii resurselor naturale, energetice, materiale si informationale.

Cuvinte cheie: dualism, ecosystem-ecoeficienta, informational, strategic

ABSTRACT

In the context of ecosystem-ecoefficiency duality, sustainable development of society involve the care of humanity for its actual and future resources. Efficient use of natural, energetic, material and informational resources suppose both the responsible approach for the future generations and the intensifing of the sustainable economy working for the actual requirements satisfaction of the society. Work presents an unitary and coherent ensemble of the strategic and integrated management criteria and principles of the sustainable development in respect to the efficiency increase of the natural, energetic, material and informational resources.

Keywords: duality, ecosystem-ecoefficiency, informational, strategic

INTRODUCTION

Esenta dezvoltarii durabile a societatii umane este data de modul de gestionare, actuala si viitoare, a resurselor sale naturale, energetice, materiale si informationale, in raport cu obiectivele cresterii economice si asigurarea unei calitatii din ce in ce mai bune a vietii si a mediului.Dezvoltarea economica este realizata nu numai pentru satisfacerea nevoilor materiale de baza, ci si pentru a furniza resursele de imbunatatire a calitatii vietii in directii ca sanatatea, educatia si un mediu bun. Multe forme de dezvoltare economica fac apel la mediu, in sensul ca ele folosesc resursele naturale, energetice, materiale si informationale (resurse aflate, de cele mai multe ori, la limita) si genereaza produse poluante si deteriorari ale mediului. Dar, in acelasi timp, exista multe cai prin care anumite tipuri de activitate economica pot proteja sau imbunatati mediul inconjurator. Acestea includ masurile de eficientizare a utilizarii resurselor naturale, energiei, materialelor, informatiilor, tehnologii si tehnici imbunatatite de management, o mai buna proiectare si marketing pentru produse, minimizarea deteriorarilor aduse mediului (tehnologii nepoluante, tehnologii mici consumatoare de materiale si energie, tehnologii de valorificare a deseurilor, biotehnologii etc.), practici agricole prietenoase pentru mediu, o mai buna utilizare a pamantului si constructiilor, eficienta imbunatatita a transporturilor etc.

MATERIAL AND METHOD

Una dintre provocarile majore ale dezvoltarii durabile este de a gasi cai de incurajare a activitatilor economice prietenoase pentru mediul inconjurator si a descuraja activitatile care provoaca deteriorari ale mediului (poluarea aerului, apelor si solului, respectiv subsolului). Deoarece mediul si resursele sale sunt partajate intre diversi utilizatori, pentru extinderea larga a protectiei si economisirii acestora este necesara actiunea colectiva.

Deciziile asupra dezvoltarii economice trebuie luate avandu-se in vedere costurile poluarii potentiale si deteriorarilor aduse mediului, precum si valoarea resurselor care sunt consumate si, prin conversie, valoarea oricaror imbunatatiri aduse mediului. Totusi, deseori, este dificil de stabilit care sunt costurile de mediu, ce cantitate de resurse poate fi utilizata fara a afecta regenerarea acestora si ce beneficii exista sau vor fi asigurate ca urmare a unei anumite actiuni umane.

In ceea ce priveste resursele naturale si energetice, activitatile se desfasoara pe doua directii principale: utilizarea rationala a resurselor naturale prin tehnologii de prelucrare economica (reducerea si reciclarea deseurilor), respectiv reducerea consumului si folosirea unor surse neconventionale de energie. In prezent, accentul se pune pe utilizarea rationala a resurselor naturale si energetice, devenit astfel un imperativ al prezentului. Alaturi de acestea, resursele materiale si informationale completeaza ansamblul resurselor dezvoltarii durabile.

In afara de eliminarea ratei de discount pozitive, criteriul valorii actuale poate fi completat cu alte criterii, cum este, de exemplu, sustenabilitatea. Criteriul sustenabilitatii cere indeplinirea conditiilor necesare pentru un acces egal la baza de resurse de catre fiecare dintre generatiile viitoare. Biodiversitatea reprezinta o conditie obligatorie majora pentru un mediu durabil. Biodiversitatea inseamna o diversitate a speciilor, a ecosistemelor si, in principal, a diversitatii genetice in interiorul unei specii care garanteaza capacitatea de adaptare. Cu cat este mai mare numarul de specii care compun un sistem ecologic (formeaza o comunitate), cu atat este mai puternic ecosistemul sa reziste impotriva deteriorarilor de mediu. Exista definite, in decursul timpului scurs de la formularea conceptului de dezvoltare durabila, o intreaga gama de criterii posibile pentru formularea pragurilor de sustenabilitate

Referat: Integrarea cerealelor in elaborarea si implimentarea tehnologiei ecologice de producere a fainoaselor aglutenice: produse de panificatie si biscuiti Referat: Documentatia investitiilor si studiul de fezabilitate

Criteriile fundamentale ale dezvoltarii durabile, stabilite de Comisia Comunitatii Europene inca din anul 1993, sunt urmatoarele:

mentinerea in totalitate a calitatii vietii;

mentinerea unui acces continuu la resursele naturale;

evitarea deteriorarilor permanente asupra mediului incojurator.

In anul urmator, 1994, Grupul de lucru asupra dezvoltarii durabile de la Salzburg, Austria, a cuprins in grupul de criterii ale dezvoltarii durabile: umanismul si calitatea ridicata a vietii, prezervarea diversitatii culturale si regionale, distributia echitabila a bogatiei si resurselor, supravietuirea umana, prezervarea deteriorarii ireversibile sau exploatarii resurselor naturale, stabilizarea in interiorul capacitatii purtatoare a ecosistemelor, prezervarea biodiversitatii.

Managementul integrat este principiul care presupune abordarea in maniera unitara si holistica a proceselor de productie, procesare, transport, distributie, utilizare si depozitare, tinand seama de ciclul de viata al produselor si tehnologiilor.

Echitatea intergenerationala este o cerinta sine qua non potrivit careia generatia prezenta are dreptul de a folosi si beneficia de resursele pamantului, cu obligatia de a tine seama de impactul pe termen lung al activitatii acesteia si de a sustine baza de resurse si mediul global si in beneficiul generatiilor viitoare.

Abordarea ciclului de viata al bunurilor, serviciilor si tehnologiilor evalueaza consecintele asupra mediului generate de efectele economice legate de diferitele stadii ale prelucrarii si valorificarii produselor de piata.

Substitutia presupune inlocuirea unor produse si servicii ineficiente, mari consumatoare de resurse de mediu cu altele mai eficiente si cu impact ecologic mai redus si mai putin daunatoare.

Principiul "poluatorul plateste" sau al internalizarii costurilor marginale externe (externalitatilor negative) stabileste folosirea mecanismelor de piata pentru ca poluatorii sa suporte in totalitate costurile sociale si de mediu ale activitatii lor si ca aceste costuri sa fie reflectate in preturile si tarifele bunurilor si serviciilor

Internalizarea externalitatilor pozitive (beneficiilor marginale externe) vizeaza folosirea unui sistem de subventii corective, stimulente pentru activitatile care genereaza beneficii marginale la partile terte, fara ca acestea sa plateasca (cercetare-dezvoltare, protectia mediului, dezvoltare regionala, intreprinderi mici si mijlocii etc.).

Participarea publica presupune accesul nerestrictionat la informatia privind mediul si resursele sale, cu anumite exceptii justificate (informatii confidentiale de afaceri), dreptul publicului de a lua parte la deciziile in domeniul mediului si al resurselor sale si de a lua in considerare consecintele acestora, posibilitatea de a reactiona a partilor implicate (interesate) din societatea civila, dreptul de a cunoaste din timp posibile riscuri de mediu si asupra resurselor.

Parteneriatele privat-public si public-privat se bazeaza pe cooperarea directa, inter si intrainstitutionala, intre partile interesate (stakeholders) reprezentate de autoritati si institutii publice, ONG, grupuri si firme industriale, retele si oameni de afaceri, care impreuna pot obtine, prin cumularea expertizei si eficientei proprii, o valoare adaugata superioara pentru sustenabilitatea cresterii economice la nivelurile macro si microeconomic.

Principiile si abordarile criteriale ale managementului strategic al dezvoltarii economice durabile a Romaniei sunt in deplin consens cu spiritul si recomandarile Declaratiei de la Rio, Agendei 21, Declaratiei Mileniului si ale celorlalte documente aprobate prin consens la summit-urile mondiale ale dezvoltarii durabile. Pe plan mondial exista si abordari sectoriale in ceea ce priveste criteriile si principiile dezvoltarii durabile, din punctul de vedere al resurselor acesteia. In cele ce urmeaza se prezinta, ca exemplu, cateva criterii si principii ale padurilor durabile (sustainable forest) formulate de guvernul canadian inca din anul 1992.

Padurea, ca unul dintre cele mai importante ecosisteme naturale, reuneste diverse complexe de plante, animale, sol, apa si aer, ca produs al unei evolutii si adaptari la modificari milenare. Managementul padurii durabile presupune mentinerea integritatii, capacitatii productive, regenerabilitatii si biodiversitatii, economice, sociale si culturale ale comunitatilor inconjuratoare padurii

RESULTS AND DISCUSSIONS

Intrebarea privind posibilitatea realizarii dezvoltarii economice durabile a Romaniei nu poate avea decat un raspuns "afirmativ", conditionat de indeplinirea unor cerinte sine qua non a caror constientizare, cat mai urgent cu putinta, in mentalul tuturor nivelurilor societale, face parte din instrumentarul de baza al reusitei. Pilonul economic al dezvoltarii durabile a Romaniei, caruia i se adauga in mod complementar si independent cel social, ambiental si cultural, are cateva obiective si prioritati.

In cursa de diminuare a decalajelor (rattrapage, catching-up) economice si sociale dintre Romania si tarile dezvoltate, managementul strategic la nivelurile macro, mezo si micro va fi nevoit sa monitorizeze si evalueze strategii si substrategii ale cresterii economice durabile care sa includa adecvat factorul ecologic, intr-un proces de crestere /descrestere diferentiata a sectoarelor economice, a ramurilor, subramurilor si grupelor de produse si servicii, in concordanta cu evolutia parametrilor cererii viitoare interne si externe, de bunuri si servicii. In aceasta idee, trebuie avuta in vedere alinierea la legislatia si standardele UE si respectarea lor ulterioara.Intreprinderea unor activitati strategice si de coordonare pentru dezvoltarea economica durabila la nivel national in prezent constituie o preocupare a marii majoritati a statelor care se afla in diferite stadii ale procesului de elaborare, implementare, monitorizare si evaluare a strategiei nationale de dezvoltare durabila, ca urmare a recomandarii Summit-ului Mondial al Dezvoltarii Durabile de la Johannesburg (septembrie 2002). Putine state in prezent isi permit sa nu aiba o strategie a dezvoltarii economice durabile ca reper pentru fundamentarea unor decizii eficiente pe termen lung.

Eficientizarea managementului strategic al cresterii economice sustenabile a Romaniei include o serie de factori interni si externi legati de deteriorarea factorilor de mediu, cresterea frecventei fenomenelor meteo extreme cu implicatii economico-sociale de mare anvergura si pe termen foarte lung, la nivel local, regional, national si planetar. Ca urmare a cresterii importantei si acutizarii problemelor dezvoltarii durabile, in anul 2000 a fost adoptata la Friibergh (Suedia) declaratia privind promovarea Stiintei Sustenabilitatii (Statement on Sustainability Science) care isi propune sa imbunatateasca substantial, chiar daca limitat, "interactiunile dintre natura si societate", tinand seama de faptul ca, in ultimele decenii, directia de dezvoltare a omenirii nu este sustenabila, precum si de necesitatea reconcilierii scopurilor evolutiei sociale cu limitele ecologice ale planetei pe termen lung, acordandu-se o atentie speciala modului in care schimbarile de mediu se repercuteaza asupra societati.

Desi in Romania exista mai multe strategii la nivel sectorial si subsectorial care au legatura cu cresterea economica sustenabila (de exemplu, Strategia Guvernului Romaniei pentru dezvoltarea sectorului tehnologiei informatiei si Strategia nationala pentru promovarea noii economii in implementarea Societatii informationale), pana in prezent nu exista o strategie a dezvoltarii durabile, de management integrat al resurselor naturale, energetice, materiale si informationale, adoptata de guvern sau parlament. Din acest punct de vedere, Romania contrasteaza cu situatia tarilor membre ale UE, care implementeaza astfel de strategii, paralel cu Strategia  Dezvoltarii Durabile a U.E, elaborata in anul 2001 si imbunatatita in anul 2005.

In conditiile in care orizontul de timp al strategiilor sectoriale de crestere economica sustenabila in Romania nu depaseste termenul mediu, cu exceptia unora vizand preluarea acquis-ului comunitar sau alte angajamente pe plan international (Protocolul de la Kyoto etc.), managementul strategic in acest domeniu ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele:

- realizarea unui mecanism de feedback care sa includa monitorizarea, invatarea si adoptarea pe baza unui set integrat de indicatori care sa permita o analiza aprofundata a  compatibilizarii/compromisului (tradeoff) dintre componentele economica, sociala si de mediu, stiut fiind ca nu se poate "manageria" strategic decat ceea ce putem masura;

- coordonarea dintre obiectivele strategiei (inclusiv masurile subiacente) si bugetele consolidat si locale, respectiv regionale, pe perioade mai lungi de timp (multianuale) astfel incat strategiile dezvoltarii durabile sa nu ramana pe pozitii periferice sau sa fie neglijate, asa cum se intampla in prezent, in cazul Romaniei, dar si al altor tari, aceasta presupunand o mai mare implicare a ministerelor de profil;

- coordonarea si compatibilizarea obiectivelor si programelor la nivelurile macro si local (Agenda 21 locala), astfel incat politicile macro prodezvoltare durabila sa confere coerente si eficiente.

Din analiza experientei mondiale in ceea ce priveste tipologia strategiilor dezvoltarii durabile se releva urmatoarele categorii:

a) strategia cuprinzatoare, multidimensionala, care sa incorporeze intr-un singur document si proces pilonii economic, social si ambiental ai dezvoltarii durabile, in conformitate cu recomandarile Agendei 21 privind strategiile nationale ale dezvoltarii durabile; de regula, cea mai mare parte a tarilor atat dezvoltate cat si in curs de dezvoltare, au elaborat acest tip de strategie;

b) strategii ale dezvoltarii durabile pe domenii sau probleme (apa, aer, ecoeficienta, resurse, sisteme informationale etc.), in care se stabilesc obiective si politici pentru un singur domeniu in contextul intregii economii;

c) strategii sectoriale ale dezvoltarii durabile (de exemplu: transport, sanatate, educatie etc.) care pot fi considerate substrategii ale strategiei nationale;

d) strategiile dezvoltarii economiei nationale, care integreaza dezvoltarea durabila in sensul includerii directe a aspectelor ecologice in procesul general de dezvoltare a tarii din punctul de vedere al influentarii reciproce dintre diferitele domenii si medii.

CONCLUSIONS

In incheiere, subliniem necesitatea elaborarii si implementarii unei strategii a dezvoltarii economice durabile a Romaniei, pe o perioada de cel putin 20 de ani, care sa tina seama de resurse, de componentele sociale, de mediu si culturale ale dezvoltarii durabile, in contextul national si international, al integrarii in UE si al globalizarii. Fara o astfel de strategie Romania nu va  figura in statisticile, analizele si rapoartele ONU si ale altor organizatii internationale.

BIBLIOGRAFIE

1. Camasoiu, C. Managementul organizatiei, Editura BREN, Bucuresti, 2005.

2. Crocker, D. Criteria for Sustainable Development, University of Arizona Press, Tucson, 2002.

3. Gherasim, Z. Influentele tehnologiilor informatiei si ale comunicatiilor asupra dezvoltarii durabile, Buletinul AGIR,

Dezvoltarea durabila, Bucuresti, Anul VII, nr.4, octombriedecembrie 2002, p.4-10.

4. Vasile, V., Zaman, Gh. (coord.) Dezvoltarea durabila, Editura Expert, Bucuresti, 2005.

5. Zaman, Gh. National Sustainable Development Strategy, Romania CNI Coresi, Bucharest, 1999.

6. *** Statement of the Friibergh Workshop on Sustainability Science, Friibergh, Sweden, 11-14 October 2000.