Concurenta si politica in domeniul concurentei

Concurenta si politica in domeniul concurentei

Abordari conceptuale

     Mentinerea unui mediu concurential functional este o cerinta fundamentala a economiei de piata;

     Concurenta reprezinta-preocuparea pentru asigurarea functionarii corecte a regulilor jocului comercial din punct de vedere al autoritatilor publice, al companiilor si al indivizilor,

     Concurenta perfecta- acel mediu in care mai multe firme mai mici concureaza oferind un singur produs niciuna neputand influenta preturile si conditiile de comercializare;

     Economistii neoclasici  considera ca in conditiile concurentei perfecte este maximizata bunastarea consumatorilor.

     Adam Smith considera ca o concurenta perfecta nu este decat un concept abstract care nu exista in economia reala;

     De multe ori concurenta creeaza mai multe probleme decat solutioneaza;

     Starea de fapt este concurenta functionala;

     Nici concurenta si nici pietele nu sunt date inevitabil sau procese absolut naturale;

     Politicile in domeniul concurentei permit dezvoltarea unui cadru reglementar in care se poate mentine si dezvolta concurenta;

     O politica adecvata in domeniul concurentei devine necesara pentru ca actorii economici privati si autoritatile publice se comporta de o maniera care poate imperfecta mediul concurential dintr-o varietate de motive si printr-o diversitate de mecanisme si instrumente cum ar fi:

     Companiile producatoare percep presiunile concurentei drept mijloace de a le limita libertatea de miscare;

     Concurenta genereaza incertitudine si manifestari distorsionante percepute ca modalitati de a face mediul organizational al firmei mai predictibil;

     Firmele cauta noi mijloace pentru a mentine si spori marja de profit iar actionand pe calea diverselor tipuri de aranjamente comerciale si a abuzului de pozitie dominanta pot practica preturi mai mari si pot obtine o serie de avantaje competitive de multe ori discutabile.

     Politica in domeniul concurentei este conceputa si practicata pentru a preveni sau combate un comportament anticoncurential din partea tuturor actorilor economici;

     Mijloacele cu care opereaza PC au un rol negativ intrucat sunt concepute sa ingradeasca nu sa promoveze anumite actiuni ale actorilor economici;

     Deseori regulile de monitorizare a mediului concurential lasa putine alternative decidentilor iar obiectivele urmarite pot fi incompatibile.

Tipuri de concurenta

     Perfecta – imperfecta;

     Directa – indirecta;

     Loiala (corecta) – neloiala;

Obiectivele vizate de PC

     Cresterea bunastarii consumatorilor;

     Protectia consumatorilor;

     Redistribuirea veniturilor;

     Protejarea firmelor mici si mijlocii;

     Considerente de natura regionala, sociala sau distorsiuni ale unor sectoare;

     Integrarea pietelor.

Scurt istoric al politicii comunitare in domeniul concurentei

     Desi Tratatul CECO a fost o initiativa vest-europeana influenta americana asupra mediului european de afaceri era puternica;

     Se poate identifica o similitudine intre Memorandumul lui Jean Monnet si Sherman Act din 1890 din SUA;

     Art. 65 si 66 din Tratatul CECO cu privire la aranjamentele interzise si la concentrarile economice au fost preluate in Art. 85 si 86 din Tratatul de la Roma

     Politica comunitara  este bazata pe Art. 3(f) din tratatul de la Roma (in prezent Art. 3(g) din Tratatul de la Maastricht care prevede ca trebuie adoptate masuri pentru ca “concurenta la nivelul pietei comune sa nu fie distorsionata”

     Reglementarile comunitare cu privire la concurenta sunt sintetizate in Art. 85-94 din Tratat;

     Politica cu privire la practicile restrictive este reglementata de Art.85 care interzice aranjamentele si practicile concertate intre firme care pot elimina sau deforma fluxurile comerciale in interiorul gruparii;

     Politica cu privire la pozitia de monopol este reglementata in Art.86 si se refera la acele concentrari economice al caror comportament risca sa afecteze comertul intre statele membre, interzicand “abuzul de pozitie dominanta” pe un segment important al pietei comune;

     Art. 90 reglementeaza situatia specifica a sectoarelor de stat si a firmelor carora statul le acorda drepturi speciale.

     Ajutoarele de stat sunt reglementate de Art.92-94.

Practici comerciale interzise

     intelegeri sau practici concertate intre firme care conduc direct sau indirect la fixarea pretului de vanzare sau de cumparare, a tarifelor, a rabaturilor, adaosurilor, precum si a altor conditii de comercializare inechitabile. Chiar daca intelegerea nu are ca scop fixarea pretului, ea poate intra sub incidenta acestui articol, daca se constata ca indirect a actionat asupra modului de formare al preturilor si a afectat in acest sens concurenta, influentand-o sa actioneze in acelasi sens.

     intelegeri sau aranjamente care pot avea ca scop limitarea sau controlul productiei, al pietei, dezvoltarii tehnologice sau investitiilor (plasamente de capital). Cel mai des caz intalnit este cel al cartelurilor, in special in sfera comertului, deoarece in mod frecvent producatorii consacrati au incercat sa impiedice potentialii concurenti sa patrunda pe o piata deja cucerita.

     aranjamente care duc la impartirea pietelor de desfacere sau a surselor de aprovizionare, pe criteriul teritorial, al volumului de vanzari si achizitii sau pe alte criterii.

     aplicarea unor termeni si conditii inegale partenerilor comerciali, conditionarea unor clauze contractuale de acceptarea de catre parteneri a unor obligatii complementare, care nici prin natura lor, nici conform uzantelor comerciale nu au legatura cu obiectul acelor contracte.

Proiect: Cenzorii – organ de control Proiect: Manipularea - scurta clasificare a manipularilor; rezistenta la manipulare

     30 11 2007

     Comisia s-a straduit sa elaboreze si sa aplice o PC comuna nu doar coordonata;

     In 1962 s-a adoptat Reglementarea Nr.17 care conferea comunitatii de afaceri siguranta ca transparenta si primatul legii sunt prioritati ale Comisiei;

     Aceasta reglementare a stabilit:

     Obligativitatea notificarii;

     Drepturile statelor membre si ale partilor terte in cazul derularii investigatiilor;

     Limitele superioare ale penalitatilor;

     Mecanismul de consultare pentru autoritatile publice nationale;

     Conditiile in care se pot acorda exceptii individuale

     Cadrul in care se pot efectua investigatiile Comisiei.

     Incepand cu 1963 s-a procedat la acordarea unor exceptii cadru;

     Scopul acestor exceptii cadru a fost dual:

Reducerea numarului de cazuri analizate;

Ajutarea sectoarelor economice sa aiba o filizofie coerenta si unitara;

In 1967 s-a emis prima reglementare cu privire la distributia si achizitia exclusiva;

La finele anilor “70 criticile la adresa PC s-au intensificat fiind considerata o politica supercentralizata si superambitioasa avand un proces decizional inadecvat si proceduri de implementare ineficiente, sensibile la presiunile politice si incapabile sa contribuie la realizarea obiectivelor preconizate.

La finele anilor”80 s-a construit un nou echilibru intre transparenta(predictibilitate) si flexibilitate(discretie), pe de o parte, si filozofia neoliberala si cea interventionista pe de alta parte.

Noua abordare

     Pe parcursul anilor 60-70 s-a practicat o atitudine reactiva, incepand cu finele anilor 80 atitudinea a devenit proactiva;

     Abordarea proactiva a fost sustinuta de urmatorii factori:

O noua filozofie economica de esenta neoliberala;

Un leadership politic tot mai dinamic;

Maturizarea socio-legala in sensul de consolidare a cadrului legal si de crestere a competentei personalului

Structura institutionala a PC

     La baza filozofiei supranationale a PC au stat Comisia  si CEJ;

     Comisia este organismul care determina principalele reglementari, efectueaza investigatiile si decide solutiile care se impun;

     Procesul decizional in cadrul Comisiei este sensibil si politizat, putandu-se observa un microcosmos al intregii UE in care se confrunta interese nationale, ideologice, functionale si sectoriale cu privire la resursele institutionale, solutiile fezabile, substanta politica si decizia;

     Desi unele decizii sunt adoptate de comisarul pentru concurenta, deciziile cele mai importante se adopta in plenul Comisiei;

     In sfera concurentei cele mai importante servicii administrative sunt: Secretariatul General si Serviciul Legal;

     Ca orice politica de tip orizontal, PC se afla in responsabilitatea mai multor DG si trebuie integrata in alte politici sectoriale;

     De la prevederile privind PC fac exceptie agricultura si unele aranjamente din domeniul transporturilor si energiei;

     De PC se ocupa DG IV care cuprinde in structura sa:

     Staff-ul,

     Directoratul A

     Directoratul B

     Directoratele C,D,E,F,

     Directoratul G

     Valorile dominante la nivelul DG IV sunt:

Credinta in individualism;

Respectul fata de consumator;

Atitudinea circumspecta fata de marile corporatii;

Respingerea interventiei statelor in functionarea pietelor.

DG IV poate fi caracterizat ca o entitate puternica, semi-autonoma,  definita printr-o puternica baza legala; neoliberala.

Multa vreme Consiliul si Parlamentul au avut un rol periferic in croirea PC;

S-au conturat doua cai prin care Parlamentul a influentat activitatea Comisiei:

Validarea raportului anual prezentat de Comisie;

Formularea de intrebari si solicitarea de raspunsuri privind problematica concurentei.

Roluri importante in privinta PC revin CEJ si CPI;

Acestea sunt responsabile pentru supervizarea legala a reglementarilor si joaca un rol esential in conturarea esentei si procedurilor regimului in domeniul concurentei,

Deciziile acestora sunt obligatorii pentru toti actorii implicati si se constituie in precedente juridice care pot fi invalidate doar prin procedura de codecizie,

De multe ori CEJ a fost criticata ca este prea indulgenta cu Comisia, permitandu-i sa ignore regulile procedurale,

CPI a fost creata in 1988, si-a inceput activitatea in 1989 ocupandu-se de: probleme de personal, unele probleme tinand de CECO si de actiuni in domeniul concurentei cu exceptia practicilor antidumping si ajutoarelor de stat

Ancorele PC
Practicile comerciale restrictive

Conform Art. 85(81) sunt considerate incompatibile cu principiile PUI acordurile, deciziile sau practicile concertate care:

Determina direct sau indirect preturile de vanzare sau de cumparare sau alte conditii de comercializare;

Conduc la limitarea sau controlul productiei, pietelor, dezvoltarii tehnologice sau fluxurilor de investitii;

Prevad partajarea pietelor de desfacere sau a surselor deaprovizionare;

Stabilesc conditii diferite in cazul unor parteneri comerciali, plasandu-i in dezavantaj competitiv;

Duc la incheierea contractelor conditionat de acceptarea de catre parteneri a unor obligatii suplimentare care prin natura lor sau conform uzantelor comerciale nu au legatura cu obiectul tranzactiei respective.

Nu sunt interzise aranjamentele de mai mica importanta care nu au un impact notabil asupra mediului concurential,

Initial au fost cuprinse de aceasta “regula de minimis” aranjamentele care au o cifra de afaceri cumulata sub 300 milioane euro si detin o cota de piata sub 5%. In 1996 aceste praguri au fost eliminate si s-a retinut varianta “sunt exceptate toate intelegerile intre firme care detin o cota de piata mica”

De la prevederile Art. 85 s-au conturat in timp o serie de derogari individuale si de derogari cadru;

De derogari cadru beneficiaza intelegerile care conduc la: imbunatatirea productiei sau distributiei unor bunuri sau servicii; promoveaza progresul tehnic sau ofera unele avantaje consumatorilor; nu ofera participantilor posibilitatea de a elimina concurenta pe o pate umportanta a pietei comunitare.

Sistemul de exceptii cadru va imbunatati climatul concurential prin:

Simplificarea sistemului de notificare si autorizare;

Descentralizarea aplicarii reglementarilor in domeniul concurentei spre nivelurile nationale(autoritatile nationale vor trebui sa colaboreze strans cu cele comunitare);

Intensificarea controlului “ex post”

Pentru a beneficia de o derogare individuala sunt necesare urmatoarele conditii

Aranjamentele trebuie sa aiba efecte favorabile la nivelul UE iar avantajele sa depaseasca dezavantajele;

Sa produca efecte semnificative pentru consumatori;

Restrictiile care afecteaza concurenta sa fie absolut necesare pentru atingerea obiectivelor companiilor implicate;

Sa nu produca o afectare semnificativa a concurentei.

Aranjamente care nu fac obiectul exceptiilor

Intre concurenti

v    Care limiteaza productia si vanzarile;

v    Care conduc la fixarea preturilor;

v    Care restrictioneaza produsele oferite consumatorilor;

Intre non concurenti

v    Referitoare la preturile de vanzare(sunt permise preturile maxime sau cele orientative);

v    Referitoare la restrangerea zonei de vanzare sau a segmentelor de cumparatori;

v    Referitoare la restrangerea vanzarilor la sisteme selective de distributie;

v    Limitarea doar la distributia proprie a pieselor de schimb catre cumparatori sau catre atelierele de reparatii.

In urma acestei anchete, Comisia poate adopta una din urmatoarele atitudini:

In urma acestei anchete, Comisia poate adopta una din urmatoarele atitudini:

adreseaza o “scrisoare de clasare” (en. comfort letter) indicand ca nu are intentia de a interveni in realizarea proiectului, daca circumstantele nu se schimba sau nu i se adreseaza o plangere. Aceasta procedura este mai rapida, dar nu asigura o mare siguranta juridica intreprinderilor;

transmite o “atestare negativa” ( presupunere de inaplicabilitate a interdictiei);

acorda o exceptare in baza Art. 81 (3), in urma examinarii notificarii scrise si apoi dupa consultarea de avizare; exceptarea este in principiu limitata in timp si conditionata;

constata o infractiune in baza Art. 81, aliniatul 1 si interzice intelegerea, cu eventuale amenzi (1 milion EURO sau 10% din cifra de afaceri).

Pozitia dominanta

Politica referitoare la monopoluri a constituit veriga mai slaba a PC;

Guvernele tarilor membre si organismele comunitare s-au aflat intr-o puternica dilema;

Iesirea din aceasta dilema s-a facut prin abordarea “de la caz la caz”;

Problema monitorizarii monopolurilor comporta doua aspecte: dovedirea pozitiei dominante si probarea abuzului de pozitie dominanta;

Pozitia dominanta

Pentru ca un monopol sa fie monitorizat de catre DG IV este necesar ca:

Acesta sa detina o pozitie dominanta;

Actiunile sale se genereze efecte asupra intregii piete comune sau asupra unei parti semnificative a acesteia;

Actiunile intreprinse sa afacteze comertul dintre statele membre;

In determinarea pozitiei dominante, Comisia s-a bazat pe piata relevanta si pe puterea de piata;

Analiza intreprinsa de Comisie ia in considerare:piata produsului, piata in sens geografic si piata in dimensiune temporala

Piata relevanta

Piata relevanta a produsului- cuprinde toate produsele si serviciile care pot fi considerate substituibile de catre consumatori d.p.v. Al caracteristicilor produselor, al preturilor si al intentiilor de folosire;

Piata relevanta in sens geografic-cuprinde acea zona incare firmele sunt implicate in furnizarea produselor sau serviciilor si in care conditiile concurentiale sunt suficient de omogene;

Comisia mai ia in considerare:

Evolutiile recente;

Rezultatul studiilor de piata;

Perceptia clientilor si a concurentilor;

Preferintele consumatorilor;

Barierele din calea accesului si costurile acestora;

Diferitele categorii de discriminari ale consumatorilor si strategiile de preturi diferentiate.

Pozitia dominanta

Se considera ca o firma are o pozitie dominanta pe o piata daca cota sa de piata depaseste 40%;

Uneori pozitia dominanta exista si atunci cand cota de piata se situeaza intre 25-40% in functie de caracteristicile pietei(marimea concurentilor, structura si resursele companiei, dinamica pietei);

In determinarea pozitiei dominante, pe langa cota de piata se mai folosesc:

Structura si functionalitatea pietei respective;

Comportamentul firmelor concurente;

Disponibilitatea capitalurilor;

Dotarea cu factori de productie naturali si accesul la noile tehnologii;

Existenta barierelor in calea accesului la piata;

Se considera ca o firma abuzeaza de pozitia dominanta atunci cand:

Vinde la preturi foarte ridicate sau foarte scazute pentru a inlatura concurentii;

Reduce productia sau trateaza diferit anumite segmente de piata;

Refuza sa furnizeze produsele sau serviciile in anumite cazuri;

Impune acorduri de cumparare pentru anumite categorii de produse;

Isi consolideaza pozitia dominanta prin achizitii sau fuziuni cu scopul de a inlatura concurentii;

In timp s-a consacrat principiul justificarii obiective conform caruia “ceea ce a fost interzis in anumite circumstante poate fi acceptat in alte conditii daca exista motive intemeiate”

Penalizarile pentru comportament anticoncurential

Comisia recunoaste 3 categorii de practici anticoncurentiale:

Practici de mai mica importanta. Acestea includ restrictii de regula de natura verticala cu impact limitat asupra pietei. Penalizarile se situeaza intre 1000 si 1 milion de Euro;

Practici abuzive cu impact serios.sunt aranjamente de integrare orizontala sau verticala cu impact notabil asupra pietei sau abuzul de pozitie dominanta. Amenzile sunt de 1-20 mil. Eoro;

Practici abuzive cu impact foarte serios. Sunt restrictii orizontale de tipul cartelurilor, partajarii cotelor de piata care distorsioneaza serios functionarea PUI. Penalizarile depasesc 20 mil. Euro. Amenda nu depaseste de regula 10% din cifra de afaceri. 06.12.2007

Circumstante agravante si atenuante

Agravante

v    Practici repetate de acelasi tip ale aceleiasi firme;

v    Refuzul de a coopera cu expertii Comisiei;

v    Rolul de initiator sau instigator al practicii;

v    Practicarea unor masuri de retorsiune asupra firmelor care nu participa;

Atenuante

v    Rol pasiv sau de “follow my leader”

v    Nepunerea in practica a masurii;

v    Incetarea masurii imediat ce s-a sesizat Comisia;

v    Practica abuziva este rezultatul neglijentei;

v    Cooperarea operativa cu expertii Comisiei.

Reduceri sau exonerari de la plata amenzilor

Comisia va reduce penalizarile daca firma:

Ofera dovezi semnificative, aditionale celor de care dispune Comisia;

Inceteaza practica abuziva imediat ce a furnizat probele de care dispune;

Este prima care furnizeaza detalii semnificative,

Comisia va exonera de la plata penalizarilor firmele care, participand la un cartel:

Ofera toate informatiile disponibile despre cartelul in cauza;

Coopereaza deplin, constant si operativ cu Comisia pe parcursul procedurii administrative;

Inceteaza implicarea in practica distorsionanta in momentul consientizarii efectelor negative;

Nu a determinat alte firme sa ia parte la intelegerea respectiva.

Politica cu privire la achizitii si fuziuni

S-a dovedit a fi cea mai sensibila pentru DG IV;

Desi in Tratatul CECO s-a prevazut un sistem de control al fuziunilor, in Tratatul de la Roma acesta nu a mai fost retinut ;

Abia in 1988 Comisia a prezentat Consiliului un proiect de Regulament cu privire la achizitii si fuziuni;

In 1990, dupa dezbateri aprinse, s-a adoptat primul regim coerent la nivel european in domeniul fuziunilor.

Trebuiesc monitorizate de catre comisie acele fuziuni care indeplinesc urmatoarele criterii:

Firmele care participa la fuziune au o cifra de afaceri agregata la nivel global de peste 5 miliarde euro;

Cel putin doua dintre firmele implicate au realizat o cifra de afaceri la nivel european de peste 250 mil. Euro;

Cel putin una dintre firmele participante nu realizeaza mai mult de 2/3 din cifra de afaceri la nivel european intr-o singura tara membra.

Au o dimensiune comunitara si pot fi monitorizate si fuziunile in care:

Cifra de afaceri agregata la nivel global depaseste 2,5 miliarde euro;

In cel putin 3 tari membre cifra de afaceri agregata a tuturor companiilor participante este de peste 100 mil. Euro;

In cel putin 3 tari membre cifra de afaceri agregata a cel putin doua companii depaseste 25 mil. Eoro;

Cifra de afaceri la nivel comunitar a cel putin doua companii este mai mare de 100 mil. Euro, fara ca fiecare companie sa realizeze 2/3 din cifra de afaceri intr-o singura tara membra a UE.

Toate fuziunile care au dimensiune comunitara trebuiesc notificate Comisiei transmitandu-se informatii cu privire la:

Bilantul companiilor;

Natura si elementele definitorii ale fuziunii;

Pietele relevante;

Cotele de piata detinute de fiecare companie;

Structura proprietatii si a controlului firmelor respective;

Raporturile speciale dintre ele.

Furnizarea de informatii care se dovedesc eronate se va penaliza cu amenzi cuprinse intre 1000 si 50.000 de euro pentru fiecare informatie eronata;

In analiza cazului Comisia trebuie sa raspunda la urmatoarele intrebari:

In ce masura concentrarea economica respectiva intra sub incidenta reglementarilor comunitare;

In ce masura fuziunea este compatibila cu principiile pietei comune;

Daca se creaza sau se consolideaza o pozitie dominanta pe piata comuna sau pe o parte substantiala a acesteia.

Procedura de control al fuziunilor cuprinde urmatoarele etape:

Notificarea;

Faza I-initierea examinarii;dureaza 4 saptamani si se finalizeaza cu urmatoarele pozitii:

Concentrarea nu intra sub incidenta reglementarilor comunitare;

Concentrarea nu ridica probleme deosebite si se aproba;

Concentrarea ridica probleme fiind necesara o investigatie mai amanuntita;

Faza a II-a initierea procedurii; poate dura pana la 4 luni si se finalizeaza cu urmatoarele pozitii:

Fuziunea este incompatibila cu dreptul comunitar si este respinsa;

Fuziunea este compatibila cu dreptul comunitar si se aproba;

Fuziunea este compatibila cu dreptul comunitar cu anumite conditii aprobandu-se conditionat.

Comisia poate aplica o procedura de analiza simplificata atunci cand:

Cifra de afaceri a concentrarii si activele sale totale sunt fiecare sub 100 mil. Euro;

Firmele care fuzioneaza sau sunt preluate nu opereaza in acelasi sector sau pe aceeasi piata;

Desi opereaza pe aceeasi piata, cota lor de piata nu este mai mare de 15% in cazul unui aranjament de integrare orizontala si de 10% in cazul celui de integrare verticala;

Partile notificatoare au descris piata relevanta; daca acest lucru este dificil de realizat nu se va aplica procedura simplificata.

Politica in domeniul ajutoarelor de stat

Acest segment al PC este cel mai original;

Este o componenta a PC pur supranationala si inexistenta in nici-o alta arhitectura legislativa;

Procedura de monitorizare a ajutoarelor de stat este urmatoarea:

Schemele de ajutor public trebuiesc notificate Comisiei;

Daca DG IV considera ca acestea sunt incompatibile cu reglementarile comunitare declanseaza o ancheta;

Daca se obtin probele incompatibilitatii si efectelor distorsionante se va cere statului respectiv sa nu puna in aplicare respectiva schema;

Daca statele membre nu agreeaza aceasta pozitie se pot adresa CEJ,

Ajutoarele de stat distorsioneaza concurenta pentru ca:

Nu exercita un efect pozitiv asupra mediului economic, nici asupra dobanditorilor;

Pot afecta existenta si evolutia pe piata a celorlati agenti economici nesustinuti;

Se sprijina activitati sau actoricare si-au pierdut avantajele comparative;

Se realizeaza o redistribuire ineficienta a veniturilor in economie;

Se incalca principiul concurentei corecte.

La inceputul anilor 80 s-au identificat urmatoarele prioritati:

Fundamentele ajutoarelor deja existente nu trebuie considerate permanent valabile;

Necesitatea imbunatatirii politicii in domeniu;

Transparenta ajutoarelor trebuie sa devina o prioritate

Politica cu privire la sectorul de stat

Crearea unui mediu autentic concurential a depins si de introducerea concurentei corecte in domeniul utilitatilor publice;

Multa vreme, sectoare cum ar fi telecomunicatiile, energia, serviciile postale si de transport au fost exceptate de la reglementarile comunitare in domeniul concurentei;

Un aspect important al relatiei guvern- mediu industrial a fost proprietatea de stat in domeniul utilitatilor publice;

Izolarea utilitatilor publice de presiunile concurentei a condus la:

Servicii deseori de mai slaba calitate;

Ineficienta la nivelul acestor sectoare;

Preturi foarte diferite de la o tara la alta;

Intarzierea restructurarii;

Incompatibilitate intre diferite retele nationale.

Provocari cu care se confrunta PC

Flexibilitatea administrativa este in mare masura duala;

Regimul concurential este inca puternic politizat;

Directoratul General IV dispune de resurse limitate pentru a putea pune in aplicare numeroasele sarcini care-i revin;

O politica sectoriala impredictibila nu permite companiilor sa se inscrie in cadrul legal, de aceea PC trebuie sa devina mai transparenta si sa cultive parteneriatul cu mediul de afaceri,

Aplicarea principiului subsidiaritatii s-a dovedit un lucru dificil de realizat;

Provocarea eficacitatii;

Provocarea deficitului democratic.

Internalizarea factorilor externi in special prin:

Luarea in considerare a perceptiilor nationale cu privire la functiile PC;

Atenuarea imprevizibilitatii mediului international;

Uniformizarea reglementarilor la nivel international.07.12.2007