Valori si deontologie in asistenta sociala

VALORI SI DEONTOLOGIE IN ASISTENTA SOCIALA

1. Rolul valorilor in asistenta sociala

Toate profesiile au o anumita orientare valorica care le circumscrie misiunea sociala, le determina semnificatia particulara si directioneaza valorile profesionale ale persoanelor care le practica. Pentru asistenta sociala exista un astfel de sistem de valori ale profesiei, care o apropie, dar totodata o si deosebeste de celelalte profesii din domeniul stiintelor sociale.

De fapt, profesiile insasi sunt recunoscute de catre societate ca valori si sunt ierarhizate ca atare. Prin calitatea ei de a oferi ajutor celor care din motive foarte diferite se situeaza intr-o zona vulnerabila sau periferica a societatii, in aceasta ierarhie munca de asistenta sociala este considerata ca fiind 'constiinta societatii'.

Valorile profesiei de asistenta sociala se exprima prin ideile referitoare la atitudinile fata de oameni, la convingerile legate de locul si rolul omului in societate, la nevoile si scopurile sale si la modalitatile de a obtine bunurile necesare vietii. De fapt, valorile fundamentale ale asistentei sociale combina valori fundamentale ale traditiei iudeo-crestine, cu cele ale umanismului si ale liberalismului. Desigur, nu toti practicienii au in egala masura aceleasi idei in toate aspectele. Asistenta sociala aduce, in atentia societatii ideile etici sociale, anume acea a solidaritatii, a ajutorului, a ingrijirii altora, a includerii si a acceptarii (B. Jordan, 1997).

Una din valorile importante este tocmai libertatea alegerii individuale dintre valorile sociale. Astfel se constituie valorile personale, configurate in mod individual, dar nu independent de valorile grupurilor si comunitatilor (etnice, religioase, culturale etc.) de care apartinem.

Alegerea unei cariere profesionale ca asistenta sociala cere o profunda explorare a valorilor individuale si compararea lor cu valorile profesiei (Hoffman, Salle, 1994). Asistentii sociali vor trebui ei insisi sa verifice, de exemplu, masura in care se ghideaza dupa valoarea individualismului, in raport cu cea a responsabilitatii civice sau a implicarii in viata comunitatii. De asemenea, valorile individuale difera adesea fata de problemele concrete ale vietii sociale ca, de exemplu sinuciderea, avortul, pedeapsa cu moartea, homosexualitatea, necesitatea oferirii ajutorului de somaj si altele. Totusi, majoritatea practicienilor din domeniul asistentei sociale subscriu la urmatoarele valori fundamentale, cu importanta cardinala pentru profesie (Codul deontologic NASW, 1996):

1. Afirmarea individualitatii proprii. Oamenii au dreptul la libertate, la alegerea propriilor lor valori si modalitati de viata, atata timp cat acestea nu afecteaza libertatea altora.

2. Lupta impotriva tiparelor si a cliseelor in a-i percepe pe ceilalti. Lupta impotriva prejudecatilor.

3. Dreptul persoanelor de a avea acces la resursele necesare. Oamenii au dreptul la resursele necesare sustinerii vietii si dezvoltarii lor si de posibilitati de a-si realiza si de a-si exprima potentialitatile.

4. Respectul demnitatii si increderea in valoarea fiintei umane Fiecare persoana este o valoare in sine si este unica. Procesul de asistenta sociala va trebui sa conduca la valorizarea personalitatii umane, la cresterea demnitatii ei si respectarea individualitatii fiecarui asistat

5. Increderea in capacitatea de autodeterminare si in capacitatea de rezolvare a problemelor persoanelor asistate. Increderea in capacitatea de invatare si dezvoltare a persoanelor.

6. Pastrarea confidentialitatii informatiilor primite de la asistati si in legatura cu acestia.

Responsabilitatea pentru realizarea valorilor de mai sus revine in comun cetatenilor si comunitatii. Societatea va trebui sa creeze conditiile unei participari democratice a cetatenilor la viata sociala, iar acestia au si ei responsabilitatea de a deveni actori activi pe scena vietii sociale.

Principiile etice care se constituie intr-un sistem specific profesiei sunt prezentate mai pe larg de catre Hepworth si Larsen (1993):

Oamenii sunt capabili sa faca propriile lor alegeri, sa ia propriile decizii si sa invete sa-si dirijeze propriile vieti. Ei trebuie lasati si incurajati sa-si asume responsabilitatea propriilor decizii si sa-si exercite propria libertate.

Asistentii sociali au responsabilitatea de a asista persoanele ca sa obtina maximum de independenta. In relatia de consiliere si de sprijin profesionistul va intari increderea in sine a asistatului si demnitatea individului, incurajand manifestarile sale de independenta.

Asistenta sociala are responsibilitatea de a interveni pentru modificarea acelor factori sociali care au o actiune nefavorabila asupra indivizilor, familiilor si grupurilor (ca de exemplu pentru reducerea violentei, eliminarea discriminarilor).

Problemele de viata ale indivizilor se datoresc, in general, lipsei deprinderilor si a mecanismelor de adaptare ale indivizilor. Formarea unor noi competente duce adesea la rezolvarea problemelor si la dezvoltarea personalitatii individului.

Oamenii sunt capabili sa invete noi comportamente. Asistentii sociali au responsabilitatea sa ajute oamenii sa-si descopere si sa-si utilizeze capacitatile de schimbare si de dezvoltare.

Desi se accepta ideea ca originea problemelor de viata se afla adesea in experientele si evenimentele traite anterior si se cunoaste ca analiza experientelor trecute poate fi benefica, totusi se apreciaza ca cele mai multe din dificultatile in calea imbunatatirii integrarii sociale pot fi rezolvate prin centrarea atentiei pe alegerile si posibilitatile prezente, prin mobilizarea puterilor latente de adaptare ale indivizilor.

Multe din problemele indivizilor isi au originea in societate si nu se datoresc indivizilor insisi. Prin urmare, rezolvarea problemelor indivizilor nu se poate limita la cresterea competentelor individuale, ci necesita implementarea unor masuri de politica sociala. Oamenii pot influenta schimbarile in sistemele de politici sociale, care sa atenueze si chiar sa rezolve anumite probleme ale indivizilor.

Greutatile vietii sunt o parte inerenta a conditiei umane, iar oamenii pot sa se dezvolte in urma confruntarii lor cu adversitatile vietii. Crizele vietii trebuie considerate prilejuri de dezvoltare si de imbunatatire a capacitatii de control asupra propriei vieti.

Oamenii au nevoie de constiinta valorii proprii si de stima de sine. Ca sa dobandeasca stima de sine, ei au nevoie de confirmarea valorii lor din partea persoanelor semnificative (parinti, soti, frati, prieteni, profesori si altii). Multe din conflictele interpersonale se datoresc faptului ca oamenii nu se simt iubiti, respectiv stimati. Asistenta sociala poate contribui la cresterea stimei de sine a clientilor in cadrul relatiilor de consiliere, prin grija, incurajare si acceptare.

Relatiile de asistenta pot deveni pentru asistati modele de relatii deschise, sincere, autentice, atente la nevoile persoanei. Asistatul poate sa preia modelul acestei relatii si sa il transpuna la celelalte relatii ale sale.

Orice metode de rezolvare a cazurilor de asistenta sociala trebuie sa aibe in vedere ca mijloacele de a ajunge la un scop sunt tot atat de importante ca scopul insusi. Mijloacele folosite de asistentul social vor trebui sa respecte demnitatea de sine, autodeterminarea si confidentialitatea asistatului.

Autocunoasterea este prima etapa realizata in procesul de dezvoltare si schimbare a persoanei. Intelegerea si acceptarea din partea asistentului favorizeaza autocunoasterea asistatilor.

Dreptul asistatilor la propriile lor valori si convingeri este inviolabil. Asistentii sociali au responsabilitatea sa ofere ajutor indivizilor, indiferent de valorile si convingerile acestora, chiar daca ele conduc la disfunctii ale integrarii lor sociale.

Valoarea autodeterminarii este o valoare de baza a profesiei, care a fost statuata de la inceputurile ei. Sublinierea ei este cu atat mai importanta cu cat categoria de clienti cu care lucreaza asistenta sociala sunt de obicei cele mai vulnerabile persoane din societate si, ca atare, ele pot avea o capacitate scazuta de control asupra propriei vieti. Afirmarea dreptului la autodeterminare a persoanelor cu situatii materiale dificile, a celor dezavantajati cultural, a celor cu diferite handicapuri, a celor dependenti de substante si a altora inseamna asistarea lor in obtinerea serviciilor si a drepturilor lor, asigurarea libertatii persoanei de a alege calea de schimbare pe care ea insasi o doreste. Cazurile de asistenta sociala sunt de multe ori de ata natura incat asistentul social isi da seama de posibilitatile limitate ale clientilor lor de a-si exercita libertatea de alegere. Pentru ilustrare am putea alege cazul minorilor de centre de reeducare, al copiilor din casele de copii, sau ale detinutilor. Desi constienti de posibilitatile lor limitate, asistentii sociali pot crea situatii in care clientii sa accepte responsabilitati si sa-si dezvolte capacitatile de a-si controla propriul comportament, inducand astfel schimbari in comportamentul celorlalti fata de ei.         

2 Deontologia muncii de asistenta sociala

Asistentii sociali sunt confruntati zilnic cu nevoia de a lua decizii morale. Uneori ei au posibilitatea sa discute deciziile pe care le iau cu colegii lor, cu supervizorii lor. In majoritatea cazurilor, adeseori inca din studentie, ei au de luat singuri decizii, fiindca situatiile pe care le au de rezolvat sunt urgente.

Problemele etice au luat o amploare mai mare pe masura cresterii publicitatii care se acorda cazurilor sociale, ca si datorita maririi interesului statului in problemele sociale si, in general, ca urmare a cresterii interesului public pentru bunastarea si calitatea vietii individului. Se spune ca morala nu poate fi predata in salile de curs, nici lamurita in manuale, ea trebuie exersata in activitatea efectiva. Ramane insa de retinut avertizarea lui Thomas d'Aquino, care spunea ca in chestiuni de etica 'nu putem discuta ceea ce ar trebui sa facem fara sa stim ce anume putem face' (comentariu in De Anima 1.1.2).

Pentru ca asistentii sociali sa se pregateasca pentru sarcina dificila a rezolvarii dilemelor morale prin luarea unor decizii responsabile, ei trebuie sa stie sa recunoasca acele aspecte ale practicii asistentei sociale care pun in balanta diferite valori morale, sa isi clarifice propriile lor valori personale, pe care sa le raporteze la valorile profesiei.

Exemple de dileme morale:

un tanar din centrul de minori delincventi va spune ca are incredere in dvs., crede ca numai dvs. il intelegeti si va dezvaluie planul lui de a evada.

organizatia unde lucrati a obtinut o suma de bani de la o fundatie pentru a sprijini copiii handicapati; directorul va cere sa prezentati un raport despre munca dvs. in care sa figureze un numar mai mare de cazuri asistate decat in realitate, nu numai pentru a justifica activitatea prezenta, dar si pentru a putea cere ulterior o suma de bani mai importanta.

o femeie va spune ca a ramas insarcinata dar ca doreste sa avorteze si va solicita sprijinul.

despre unul din adolescentii din casa de copii aflati ca practica homosexualitatea si ii agreseaza pe baietii mai mici.

Unii pot considera aceste cazuri ca fiind clare, lipsite de vreo dilema morala. Altii, dimpotriva, identifica principii si valori morale diferite si considera ca rezolvarea unor astfel de situatii implica o deliberare morala, dificila, de multe ori chiar dureroasa. Pentru a ne clarifica in legaturile cu solutiile unor astfel cazuri si ale altora conform cerintelor profesiei de asistenta sociala, avem nevoie de cunoasterea modului in care profesia stabileste prioritatile ei valorice.

3. Codul deontologic al asistentei sociale

Locul unde acestea sunt formulate este codul deontologic – concept care semnifica etica profesiei. El clarifica ceea ce este bine si rau in munca profesionala. Codul deontologic poate fi considerat o codificare a obligatiilor speciale care rezulta din aderarea deliberata la o anumita profesie, cum este asistenta sociala. Codul deontologic are deci menirea de a clarifica aspectele morale ale practicii profesionale. Pe temeiul lui, practicienii asistenti sociali pot identifica modul corect de actiune din punct de vedere moral in labirintul situatiilor cotidiene.

In incercarea de a regla relatiile dintre asistenti si clienti, in interesul acestora din urma, toate profesiunile moderne au elaborat coduri deontologice (medicii, avocatii, farmacistii, psihologii, sociologii), unele inca din secolul trecut. Deja in urma cu 2400 de ani, Hippocrates cerea medicilor greci sa se situeze la un nivel inalt de comportament profesional, iar juramantul lui Hippocrate a devenit un ghid de conduita etica profesionala a nenumarate generatii de doctori de-a lungul timpurilor.

Pentru lumea moderna, elaborarea unui cod de etica profesionala a insemnat totodata transformarea ocupatiilor in profesii. Primul cod deontologic modern este legat tot de domeniul medical, fiind elaborat de Dr. Thomas Percival, in Anglia (1803). In aceeasi perioada farmacistii si-au intocmit si ei un cod propriu, spre a se putea delimita ca profesie de medici, a caror conduita morala nu se bucura in secolul XIX de un prestigiu prea ridicat.

Primul cod deontologic al asistentilor sociali a fost elaborat de Mary Richmond si tiparit in 1920 sub numele 'Cod etic experimental pentru cei care lucreaza cu cazuri sociale' (Experimental draft code of ethics for social case workers). In anii urmatori, pe masura ce asociatiile profesionale ale asistentilor sociali se defineau mai bine, necesitatea unor coduri deontologice era mai clar exprimata. In 1924 in jurnalul oficial al asistentilor sociali americani, 'The Compass', se sustinea ideea ca publicul are si el dreptul sa cunoasca principiile pe baza carora ia decizii asistentul social. In anii urmatori, asociatii locale si nationale au delegat comitete care sa se ocupe de analiza problemelor etice si de identificarea elementelor comune prezente in practica sociala dar abia in 1951 a adoptat Adunarea Generala a Asociatiei Americane a asistentilor sociali primul cod deontologic valabil pentru toti membrii acelei asociatii cuprinzatoare. In 1979 Asociatia Nationala Americana a Asistentilor Sociali a adoptat un nou cod deontologic care sa fie in mai mare masura in acord cu realitatile sociale, care a fost revizuit in 1996, fiind prezentat scurt in aceste pagini.

Codul deontologic al Asociatiei Nationale Americane a Asistentilor Sociali (National Association of Social Workers, sau NASW)

Codul deontologic are ca scop declarat sa serveasca drept ghid pentru comportamentul profesionistilor asistenti sociali si ca baza de referinta in confruntarea etica in cazurile comportamentelor ce se abat de la standardele exprimate explicit sau implicit in acest cod. Pentru profesionistii domeniului de asistenta sociala codul deontologic stabileste standarde ale comportamentului cu clientii, cu colegii si cu superiorii, cu reprezentantii altor profesii si cu societatea, ghidand pe practicieni in indeplinirea variatelor lor relatii si roluri profesionale. El este elaborat pe baza valorilor muncii de asistenta sociala si stipuleaza valoarea umana, demnitatea si unicitatea tuturor persoanelor, ca si drepturile si responsabilitatile lor, afirmand vointa profesionistilor de a actiona conform principiilor morale in toate actiunile lor.

Cei care subscriu la ideile cuprinse intr-un astfel de cod nu numai ca il vor respecta, dar vor coopera la implementarea lui prin descurajarea, prevenirea si corectarea comportamentul ne-profesional al colegilor lor, respectiv ii vor sprijini pe colegii lor in straduinta lor de a valorifica codul deontologic. Codul deontologic al NASW cuprinde mai multe capitole, al caror continut il vom prezenta prescurtat.

DOCUMENT ONLINE: Teorii etice standard - etica virtutilor DOCUMENT ONLINE: Plante, substante si preparate ce contin substante stupefiante si psihotrope care prezinta interes in medicina, supuse controlului

Primul capitol priveste responsabilitatea etica a asistentului social fata de asistati, definiti ca si clienti, in care cerinta deontologica majora e formulata ca fiind primatul intereselor asistatilor in raport cu interesele profesionistilor, respectiv al agentiilor. Asistentul social are rolul de a-i servi pe cei asistati cu devotament, cu loialitate, cu perseverenta, punandu-si in valoare competentele profesionale in cat mai mare masura. I se cere sa nu practice, sa nu participe la, respectiv sa nu incurajeze nici o forma de discriminare pe baza de rasa, culoare, etnie, religie, sex, orientare sexuala, statut marital, crez politic, handicap fizic sau mintal, varsta, sau pe baza oricaror alte criterii sau conditii personale; sa evite sa se angajeze in actiuni sau relatii care vin in conflict cu interesele clientilor; o cerinta importanta fata de el este de a informa cat se poate de clar si de complet clientii in privinta naturii si limitelor serviciilor pe care urmeaza sa i le puna la dispozitie, respectiv asupra riscurilor, a drepturilor, a posibilitatilor si a obligatiilor legate de utilizarea unui serviciu social. Pentru a asigura cele mai bune servicii clientilor, asistentul social va cauta sfaturile si indrumarile colegilor, respectiv a supervizorilor ori de cate ori astfel de consultari sunt necesare in interesul celor asistati. Dintre drepturile clientilor care trebuie respectate in procesul de asistenta sociala unul din cele mai importante este de a permite si de a incuraja chiar maxima autodeterminare a clientilor. Acest capitol formuleaza de asemenea obligatia asistentului social la confidentialitate si la pastrarea secretului profesional. Fara consimtamantul acestora, acesta poate fi dezvaluit doar din motive justificate profesional. In anumite cazuri asistentul social are obligatia legala sau morala de a dezvalui informatiile primite de la clienti (ca de exemplu in cazul in care viata sau sanatatea clientului sau a unei alte persoane este pusa in pericol). In aceste situatii el trebuie sa-i informeze cat mai complet pe cei asistati in privinta posibilelor limite ale confidentialitatii in situatia data, ca si in privinta scopului si a modului in care informatia va fi utilizata. Asistentul social va permite pe cit posibil accesul celor asistati la toate documentele care ii privesc. Asistentul social va trebui sa solicite acceptul clientului sau in vederea inregistrarii, dactilografierii, fotografierii sau filmarii oricaror activitati. In privinta tranzactiilor financiare cu clientii sai, el nu are voie sa promita acordarea altor beneficii decat cele oferite prin serviciul de asistenta sociala, sau sa perceapa taxe suplimentare pentru servicii care nu sunt incluse in programul social in care lucreaza.

Capitolul al doilea formuleaza cerintele unui comportament respectuos, corect, politicos cooperant si de incredere fata de colegi, in vederea promovarii scopurilor si intereselor profesiunii. Profesionistii din cadrul unui serviciu vor tinde la crearea unui climat care sa faciliteze realizarile profesionale ale colegilor. Asistentul social care lucreaza intr-o echipa cu alti profesionisti sa incerce sa medieze sau sa arbitreze in cazul conflictelor intre colegi si sa-si extinda relatiile de colaborare si de respect si fata de colegii apartinand altor profesii. Asistentul social care are responsabilitatea de a face angajari si de a evalua performantele angajatilor trebuie sa-si indeplineasca functia in mod cinstit, chibzuit si echitabil, in baza unor criterii clar formulate si enuntate.

Capitolul al treilea priveste responsabilitatea etica a asistentului social fata de agentie si conducatorul acesteia. Aici este formulat nu numai ca asistentul social trebuie sa-si respecte angajamentele fata de organizatia unde este angajat, dar si faptul ca profesionistul are responsabilitatea de sa contribuie la imbunatatirea practicilor si procedurilor din agentie si la cresterea eficientei si eficacitatii serviciilor oferite, precum si ideea ca asistentul social sa nu accepte angajarea sau colaborarea intr-o organizatie unde sunt violate drepturile asistatilor, sau unde se practica anumite forme de discriminare in detrimentul clientilor. El va utiliza cu multa atentie resursele agentiei unde este incadrat, folosindu-le numai pentru scopul pentru care sunt destinate.

In capitolul al patrulea se regasesc standardele privind conduita si comportamentul asistentului social in calitatea sa de profesionist. Ele se refera la necesitatea respectarii unor standarde ridicate ale profesiei. Comportamentul privat al asistentului social este considerat o chestiune personala, in aceeasi masura ca a oricarui alt angajat, cu exceptia acelui comportament care compromite indeplinirea responsabilitatilor profesionale. El trebuie sa stie sa distinga clar intre afirmatii si actiuni facute ca persoana particulara si cele facute in calitate de reprezentant al profesiei, respectiv ca reprezentant al unei organizatii sau agentii profesionale. Asistentului social i se cere sa nu participe la, sau sa fie asociat in nici un fel cu frauda, dezonoarea, inselaciunea. In cadrul acestui capitol se afirma , de asemenea, ca asistentul social trebuie sa se straduiasca sa devina si sa ramana competent in practica sa si in realizarea functiilor sale profesionale. Aceasta presupune ca el sa nu accepte roluri si functii pentru care ii lipsesc competentele profesionale. In privinta serviciului propriu zis, asistentul social trebuie sa-si asume in cel mai inalt grad responsabilitatea serviciului prestat si sa actioneze astfel in cadrul serviciului incat sa previna practicile discriminatorii impotriva unei persoane sau a unui grup de persoane. In privinta integritatii sale morale, asistentului social i se cere sa se opuna influentelor si presiunilor care interfereaza in exercitarea discretiei profesionale si in judecarea impartiala a situatiilor de asistenta sociala.

Codul deontologic se refera si la participarea asistentului social la cercetari stiintifice, aratandu-se ca cei angajati in studii stiintifice vor lua in considerare, cu atentie, consecintele posibile ale cercetarilor asupra persoanelor implicate. Cel angajat intr-o cercetare va trebui sa se asigure de consimtamantul voluntar si de informarea participantilor la studiul stiintific si sa se asigure ca participantii nu vor suferi nici un fel de consecinte neplacute sau pericole ca urma participarii lor la cercetare, sau in urma refuzului lor. Toate informatiile obtinute pe parcursul cercetarii trebuie tratate confidential. Asistentului social va acorda si i se va acorda credit stiintific numai pe baza unor lucrari efectuate in acord cu metodele stiintifice.

Capitolul al cincilea vizeaza responsabilitatea etica a asistentului social fata de profesia sa. Aici se stipuleaza importanta mentinerii integritatiisi a standardelor etice ridicate ale profesiei, contribuind astfel la mentinerea si avansarea valorilor, eticii, cunostintelor si a misiunii profesiei. Pentru aceasta asistentul social trebuie sa isi exprime parerea in disputele care privesc profesia de asistenta sociala si sa ia atitudine ferma in discutiile la adresa profesiei, raspunzand criticilor exprimate. El va trebui sa reactioneze impotriva oricaror conduite imorale dovedite de un membru al profesiei, supunand astfel de aspecte atentiei colegilor si a organizatiilor profesionale ale asistentilor sociali. Pentru a contribui la bunul renume al profesiei, asistentul social va face ca serviciul social sa fie accesibil unui public cat mai larg si se va promova respectul pentru utilitatea, integritatea si competenta profesiei de asistenta sociala. Mai mult, profesia are nevoie de formularea, dezvoltarea, reglementarea si implementarea unor politici publice favorabile profesiei. Asistentul social trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru dezvoltarea si utilizarea cunostintelor teoretice in practica profesionala. Pentru aceasta, el va trebui sa continue sa achizitioneze cunostinte de asistenta sociala chiar si dupa obtinerea calificarii si sa fie la curent cu noile cunostinte care privesc profesia, alegandu-le pe acelea care sunt bine argumentate stiintific privind eficienta si valabilitatea lor. Un bun profesionist se va stradui sa contribuie la baza de cunostinte a asistentei sociale si sa-si impartaseasca cunostintele si experienta sa practica cu colegii sai.

Al saselea capitol al codului deontologic priveste responsibilitatea etica a asistentului social fata de societate. Ca deziderat principal se formuleaza ca profesionistii domeniului sa contribuie la bunastarea generala a societatii. Aceasta se refera atat la perioadele speciale din istoria unor societati, cum sunt cele de crize sociale, de razboaie sau de dezastre naturale, cat si la perioadele de relativ echilibru. De aici decurge cerinta ca asistentii sociali sa actioneze astfel ca sa previna si sa elimine discriminarea impotriva oricarei persoane sau grup pe baza de rasa, culoare, sex, orientare sexuala, varsta, religie, origine nationala, statut marital, crez politic, handicap fizic sau mintal, sau orice alta preferinta sau caracteristica personala, conditie sau statut social, respectiv sa impuna atitudinea de non-discriminare in cat mai mare masura in societate. Asistentii sociali trebuie sa actioneze astfel ca sa faca resursele societatii accesibile in cat mai mare masura oamenilor si sa extinda posibilitatile si sansele tuturor persoanelor, cu atentie speciala la grupurile si persoanele dezavantajate, promovand conditiile care sa incurajeze respectul pentru diversitatea culturala caracteristica societatii. Pentru ca menirea sociala a asistentei sociale sa poata fi indeplinita, ei trebuie sa sustina acele schimbari legislative, in speta de politici sociale, care sa care promoveaza dreptatea sociala si sa conduca la imbunatatirea protectiei sociale, in special pentru categoriile dezavantajate ale populatiei. Pentru realizarea acestor cerinte asistentii sociali se vor preocupa de buna informare a publicului si vor incuraja cetatenii, cu atentie speciala asupra grupurilor defavorizate, ca prin formele de organizare ale societatii civile sa participe la elaborarea politicilor sociale si la modelarea institutiilor de asistenta sociala.

4. Temele majore de confruntare etica

Conflictele morale carora trebuie sa le faca fata asistentii sociali pentru a-si rezolva dilemele se pot datora urmatoarelor trei grupe de factori:

1. Factori care provin de la asistentii sociali: presupunerile lor, convingerile lor, judecatile lor de valoare privind natura umana, valorile, scopurile activitatii de asistenta sociala sau conceptiile lor teoretice privind activitatea profesionala.

2. Factori legati de client: personalitatea sa, nivelul sau mintal si educational, relatiile sale cu alti membrii ai familiei sale, cu comunitatea, relatiile si situatia sa profesionala etc.

3. Factori legati de problema: insasi natura problemei, definirea ei, scopurile si prioritatile care deriva din specificul problemei, strategiile si optiunile la care se preteaza.

Aspectele etice ale muncii de asistenta sociala apar ori de cate ori exista un conflict sau o lipsa de simetrie in interiorul oricarui dintre cele trei grupe amintite de factori sau cand se ciocnesc valori din interiorul diferitelor componente amintite. Factori din grupul 2 sau 3 pot accentua dilemele etice care deriva din primul grup de factori si vor intensifica dificultatile deciziei etice.

In sinteza oferita de F. Loewenberg si R. Dolgoff (1992) subiectele principale care constituie elemente ale dilemelor practicienilor asistenti sociali sunt urmatoarele:

cunostintele profesionale ale celui care ofera ajutor versus drepturile clientilor de a alege serviciile pe care si le doresc

obligatiile si solicitarile contradictorii la care asistentul social e nevoit sa raspunda

hotararile privind clientii trebuie luate impreuna cu clientii, cu consimtamantul acestora, dar in multe cazuri acestia nu inteleg toate implicatiile alegerilor lor.

asistentul social trebuie sa ia decizii chiar si in situatii neclare, ambigue sau contradictorii.

asistentului social i se cere sa fie sincer si sa spuna adevarul, dar exista situatii in care cunoasterea adevarului este greu de suportat sau pare sa ii face rau asistatului.

respectarea confidentialitatii este adesea dificila pentru profesionistii domeniului de asistenta sociala deoarece sunt situatii in care i se cere comunicarea informatiilor in interesul clientului insusi, sau al altora implicati in situatie.

caracterul limitat al resurselor aflate la dispozitia asistentilor sociali pune problema echitatii, respectiv a prioritatilor in distribuirea acestora.

in general interesele clientilor sunt primordiale fata de cele ale profesionistilor, dar sunt situatii in care ele pericliteaza serviciul, sau chiar viata asistentului social.

in deciziile profesionale asistentul social va trebui sa renunte la propriile judecati de valoare, chiar si in situatii in care propriile valori il fac sa incline inspre o anumita directie.

asistentul social isi va mentine relatiile cu clientii sai la nivelul limitat al relatiilor profesionale, chiar daca acestia au nevoie de o relatie mai complexa.

alegerea modalitatilor de evaluare si a cailor de interventie poate pune problema alegerii intre o tehnica mai potrivita pentru client si problema, respectiv pentru asistentul social.

relatiile cu colegii pot deveni conflictuale din cauza unor confruntari cu caracter profesional, adesea provenind din intelegerea diferita a obligatiilor fata de clienti.

respectarea regulamentelor interioare si a dispozitiilor superiorilor este o cerinta care trebuie respectata de orice angajat; totusi acestea vin uneori in conflict cu alte cerinte etice, in special cu interesele clientilor.

Dilemele etice ale profesionistului pot avea ca sursa punctele diferite de vedere asupra cazului, care impun prioritati diferite. Pentru exemplificare, propun spre analiza modalitatile posibile de actiune ale asistentului social in urmatoarele exemple:

Fiul adult vrea sa-si plaseze tatal varstnic intr-un camin de batrani, dar acesta nu doreste; prefera sa ramana acasa, desi are dificultati din ce in ce mai mari de a se intretine singur.

In acest caz dilema rezulta din faptul ca clientul (fiul) solicita un serviciu social care poate afecta nefavorabil un alt membru al familiei sale.

Intr-un orasel se pune problema construirii unei tabere de refugiati pentru numarul mare de refugiati sositi in zona; comunitatea se opune acestui proiect, de frica posibilei cresteri a infractionalitatii si cere imbunatatirea protectiei oferite de politie impotriva refugiatilor.

Aici dilema provine din prioritatile diferite: pe de o parte ale comunitatii (sa fie ferita de problemele cauzate de sosirea unor straini), pe de alta parte ale profesiei (preocuparea primordiala fata de grupurile dezavantajate).

O femeie il intreaba pe asistentul social al logodnicului ei daca e adevarat ca acesta este infectat cu virusul HIV.

Aceasta dilema se datoreaza posibilitatilor de intelegere diferita a loialitatii fata de clientii implicati in caz., respectiv din cerinta de a proteja sanatatea persoanelor.

O doamna, foarte respectata in comunitate si admirata de asistentul social, datorita activitatii sale voluntare devotate de tip caritativ, se plange lucratorului social de fiica ei, care nu sta destul cu ea, care vrea sa fie mai independenta si nu o mai asculta acum la adolescenta, asa cum o asculta inca nu de mult.

In astfel de situatii, profesionistul trebuie sa-si defineasca cine este asistatul ale carui interese trebuie sa le apere: mama supra-protectiva, care cauta mijloace de a-si mentine controlul asupra fiicei ei, sau fata adolescenta, al carei comportament pare sa se incadreze in limitele normalului si care are nevoie de incurajare in tendintele ei de autonomie.

Varietatea dilemelor morale este desigur mult mai mare decat s-ar putea sa fie prevazuta in cadrul unei tipologii. Chiar daca o astfel de prezentare este in mod evident limitata, ea ne atrage atentia asupra nevoii de a ne forma o capacitate de evaluare deontologica, prin filtrul careia sa discernem subiectele controversate. Din acest punct de vedere, in vederea formarii discernamantului etic profesional, codul deontologic nu este un ansamblu de reguli din care, pentru o situatie data, se poate afla in mod nemijlocit comportamentul ideal. Codul deontologic in sine nu este o reteta de moravuri. El ofera insa principiile care sa ghideze raportarea la situatia cu implicatii etice. Formarea unei gandiri deontologice inseamna cantarirea deciziilor care vor trebui luate in spiritul valorilor profesionale si nu doar al unui paragraf izolat din cod. De asemenea, in cazul profesionistului implicat intr-o situatie problematica, rolul codului deontologic este si acela de a-l face constient ca decizia luata va trebui sa fie satisfacatoare nu numai pentru el insusi, care este implicat in situatia sociala data, ci si pentru standardele profesionale.

Pentru a usura efortul asistentilor sociali de a lua decizii in cazuri dificile, propunem cateva repere cu valoare limitata, desigur, de orientare preliminara in cadrul ansamblului de principii deja prezentate. Ele pot constitui un filtru de principii organizate ierarhic, care sa faciliteze luarea deciziilor in cazul in care asistentul social trebuie sa faca fata unor dileme morale (pornind de la cele descrise de Loewenberg si Dolgoff, 1992):

1.     Protectia nevoilor de baza ale indivizilor si grupurilor. In toate circumstantele protectia vietii si a sanatatii clientilor va sta pe primul loc, fata de toate celelalte valori.

2.     Asigurarea oportunitatilor egale, asigurarea accesului la resurse primordial pentru persoanele si a grupele cele mai dezavantajate.

3.     Asigurarea autonomiei, a dreptului de autodeterminare, a libertatii de alegere a persoanelor implicate, cu limitele prevazute prin lege.

4.     Alegerea solutiilor care sunt in cea mai mica masura nefavorabile pentru client. In asistenta sociala se intampla adesea ca nici una din posibilitatile existente sa nu fie solutia ideala; in acest caz va fi aleasa solutia cu cel mai mic risc de a cauza o vatamare clientului.

5.     Promovarea, pe cat posibil, a unei mai bune calitati a vietii pentru clienti; vor trebui alese, deci, acele solutii care asigura in mai mare masura nevoile clientilor, nu doar pe cele de baza ci si cele de confort fizic si psihic, necesare realizarii si implinirii capacitatilor clientilor.

6.     Asigurarea confidentialitatii si a intimitatii in relatia de ajutor. Limitele confidentialitatii trebuie mentionate cat se poate de clar printre regulile organizatiilor de asistenta sociala, pentru a clarifica acele situatii care necesita raportare in vederea unor masuri care depasesc relatia client-asistent social.

7.     Comunicarea adevarului si a tuturor informatiilor relevante care sunt in legatura cu problema si persoana asistatului.

La acestea as adauga principiul respectarii obligatiilor contractuale fata de agentie, a carui respectare este mai importanta pentru profesionist, pentru cariera lui profesionala decat pentru clientul sau, dar nu este de neglijat in luarea deciziilor.

Preocuparile privind morala profesionala caracterizeaza nu doar un moment al relatiei de ajutor ci intreaga ei procesualitate, de la acceptarea cazului, pana la finalizarea sa. Pe acest parcurs anumite dileme pot sa isi piarda actualitatea, unele se pot accentua, iar altele se pot atenua.

Comportamentul deontologic al unui lucrator social rezulta din adeziunea sa cunoscatoare la valorile cuprinse in cod si la comunitatea asistentilor sociali, nu din vreo obligativitate formal legiferata – codul deontologic nefiind o lege a carei nerespectare sa conduca la consecinte legale. Totusi, in tarile lumii cu traditie in domeniul muncii sociale, codul deontologic serveste ca baza de solutionare a litigiilor dintre profesionisti, intre clienti si asistenti sociali sau acestia din urma si agentiile lor. Forul propice unor astfel de discutii pe teme deontologice este comisia de etica a asociatiilor de asistenti sociali.

In cele mai multe situatii practice solutiile dilemelor morale nu sunt absolut satisfacatoare, sarcina cea mai grea a asistentilor sociali fiind acea de a raporta in continuu valorile profesiunii la valorile lor personale si de a accepta din punct de vedere moral limitele formelor de ajutor care le stau la dispozitie. Succesul profesional inseamna – pe langa rezolvarea cazurilor intr-un mod adecvat asteptarilor clientilor precum si celor ale agentiei – respectarea unor standarde deontologice ridicate si gasirea unui echilibru intre valorile personale, cele profesionale si cele implicate in rezolvarea concreta a cazurilor.

Asistentul social achizitioneaza in decursul formarii sale o baza de cunostinte teoretice si practice pentru a-si desfasura activitatea profesionala. Insa, in fiecare interventie de asistenta sociala el isi aduce propria experienta de viata si calitatile sale umane. Modul de a gandi al asistentului social, atributele personale, modul sau de viata, influenteaza inevitabil felul in care el va functiona ca si profesionist.

Aproape fiecare caz in parte prezinta aspecte inedite, iar asistentul social se confrunta permanent cu necesitatea de a lua decizii corecte atat din punct de vedere moral cat si legal. In luarea de decizii se au in vedere sistemul de valori personal si cel profesional.

Este extrem de importanta transpunerea in practica a valorilor profesionale. Intrebarea care se pune, este care sunt metodele cele mai eficiente pentru ca valorile sa fie transpuse in practica. Referindu-se la aceasta necesitate, Biestek ( 1957 ) mentioneaza urmatoarele aspecte:

-clientul trebuie privit ca si persoana in sine si nu judecat din punct de vedere al problemelor pentru care solicita sprijin

-daca asistentul social are aceasta capacitate nu se va confrunta cu idei preconcepute negative, deoarece nu generalizeaza

-clientul se poate manifesta in mod deschis (isi poate manifesta sentimentele, parerile, indiferent de caracterul acestora fara nici o retinere), nu trebuie sa se fereasca de faptul ca va fi etichetat sau relatia de ajutor va lua o tenta negativa

-asistentul social accepta clientul indiferent de problema pe care o prezinta

-clientul poate alege liber dintre alternativele de rezolvare a problemelor proprii

-clientul poate fi sigur - cunoaste garantiile pentru acest fapt - ca secretul profesional ii apara informatiile furnizate de el.

5 Relatia valori-etica profesionala

Strans legata de valori este morala care cuprinde un ansamblu de norme de reglementare a comportamentului fundamentate pe valorile de bine/rau, moral/imoral, cinste, corectitudine, sinceritate, responsabilitate caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare si impuse atat de propria constiinta cat si de presiunea atitudinilor celorlati. Problemele practice si teoretice ale moralei sunt studiate de etica. In uzul actual termenul raspunde la intrebarea: care actiuni sunt morale si care nu? Etica generala clarifica obligatiile pe care le au oamenii unii fata de altii. Particularizand, etica profesionala este o codificare a obligatiilor speciale pentru persoanele care au aderat la o anumita profesie, inclusiv asistenta sociala. Scopul eticii este de a-l ajuta pe profesionist sa recunoasca modul de lucru corect din punct de vedere moral. Responsabilitatile pe care asistentul social le are ar putea fi grupate pe: clienti, institutia angajatoare, profesie in sine, supervizori, colegi de munca, si nu in ultimul rand fata de societate.

Trecerea de la valori la comportamentul manifest este o problema centrala pentru etica, pentru ca etica deriva din valori si trebuie sa fie in rezonanta cu ele.

Asistentul social raspunde pentru hotararile luate in munca sa cu diferite cazuri, iar ajutorul oferit se bazeaza pe codul deontologic, scotand in evidenta valorile profesionale. Detinand si cele trei aptitudini fundamentale mentionate anterior, asistentul social poate sa influenteze si chiar sa schimbe conditiile sociale.

Nu este exclusa insa posibilitatea aparitiei asa numitelor dileme etice (Loewenberg F., Dolgoff R., 1992). Dilemele etice apar in situatii in care asistentul social trebuie sa aleaga intre mai multe directii etice relevante dar contradictorii sau unde orice alternativa duce la un rezultat nedorit pentru una sau mai multe persoane. Problemele etice apar atunci cand exista un conflict intre definirea problemei, stabilirea scopului, stabilirea prioritatilor, elaborarea strategiilor, modalitati de decizie. Ele pot sa fie determinate de client, de practician, de agentie, comunitate, profesie ori societate, deoarece fiecare se refera la diferite presupuneri despre natura umana, valori, atitudini, identitate profesionala.

Problemele etice ridica intrebari de genul: Cum este corect sa actionam intr-o situatie practica data? Cum poate asistentul social sa evite comportamentul neetic in aceasta situatie?

Uneori dilemele se datoreaza loialitatilor competitive: cand sunt in competitie sau in conflict grupurile care revendica loialitatea asistentului social. Un exemplu clasic, frecvent mentionat in literatura de specialitate dar si intalnit practic, este cel al asistentului social care reprezinta clientul dar si institutia in care lucreaza, care fiecare in parte solicita uneori cerinte contradictorii. Loialitatile multiple sunt de asemenea o sursa pentru dilemele etice in care asistentul social serveste un sistem de clienti multipli. In acest context, problema cheie este identificarea persoanei sau a grupului careia trebuie sa ii acorde prioritate. Rezolvarea cazurilor 'contradictorii' presupune depistarea si solutionarea problemelor etice care apar.

Profesionistii au raspuns dilemelor aparute in cadrul serviciilor sociale prin dezvoltarea unor coduri etice sau standarde etice pentru membrii unei profesii. Van Hoose a sugerat ca aceste coduri etice reflecta interesele profesionale si definesc principiiile de orientare in activitatile profesionale.

Ca un sprijin pentru luarea de decizii in situatiile-dilema aparute in oferirea de servicii, asemenea coduri ajuta la clarificarea responsabilitatilor fata de clienti, agentii, societate. In mod obisnuit, un cod etic include probleme si exprima scopurile profesiei, protejeaza clientul, asigura orientarea pentru comportamentul profesional si contribuie la stabilirea identitatii profesionale a asistentului social. Codurile se refera si la responsabilitatile fata de manageri, colegi din acelasi domeniu sau domenii diferite, fata de societate in general. Chiar daca nu acopera orice situatie, codurile etice reprezinta un cadru de referinta pentru garantarea unei conduite etice, desi interpretarea lor depinde de situatia in care vor fi aplicate. Ca rezultat al caracterului lor uneori vag, codurile etice sunt limitate, iar unele coduri se vor afla in conflict cu altele privind anumite standarde de conduita. Asemene conflicte ridica probleme profesionistilor care sunt membrii la mai mult de o organizatie profesionala, deoarece un cod etic este obligatoriu pentru membrii unui grup sau al unei organizatii care il adopta.

6. Recapitulare

Schimbarile din practica profesionala merg in sensul intaririi capacitatilor clientului de a lua propriile sale decizii. In sprijinul acestei afirmatii detailem una dintre valorile esentiale ale muncii de asistenta sociala, si anume « empowerment » . Aceasta este adesea definita ca:

extinderea abilitatii personale de a lua decizii

indivizii, grupurile si/sau comunitatile sa aiba controlul circumstantelor si realizarea propriilor scopuri, sa fie capabili sa-si maximizeze calitatea propriei lor vieti

sa permita persoanelor care se confrunta cu probleme sa-si controleze propria viata, sa aiba un cuvant important in legatura cu institutiile, serviciile, situatiile care-i afecteaza, sa invete sa-si gaseasca si utilizeze eficient propriile resurse

Aceasta explicatie a termenului de empowerment este centrata pe capacitatea persoanei de a-si controla propria viata si de a avea puterea sa-si faureasca viitorul.  In esenta, intr-un sens mai restrictiv, aceasta notiune poate fi asimilata celei de auto-determinare.

Sintetizand, setul de valori promovate de asistenta sociala cuprinde:

respectul fata de om, recunoasterea unicitatii si demnitatii sale, precum si a dreptului sau la propria cultura

dreptul la autodeterminare si afirmarea propriei personalitati

dreptul la confidentialitate si comunicare privilegiata

dreptul la asigurarea egalitatii sanselor si la nediscriminare

increderea in capacitatea oricarei persoane

7 Aplicatii practice:

Scop

intelegerea functionarii valorilor profesionale

Sarcini ale studentului

Cititi cu atentie cazurile relatate mai jos

Mentionati ce valori se cer respectate pentru cazurile date

Gasiti si alte exemple /cazuri pentru a ilustra functionarea valorilor in asistenta sociala.

1 Exercitii pentru identificarea valorilor in cazurile asistate

Exercitiul 1

O femeie de 55 ani, vaduva de curand, va vorbeste despre dorinta ei de a se inscrie la un colegiu. Are bani pusi de o parte si vrea sa se pensioneze.

Exercitiul 2

Un cuplu vrea sa adopte un copil negru si va solicita sprijinul.

2 Identificarea propriilor valori - Aplicatie practica

Scop:

Urmatorul exercitiu :

Va ajuta sa identificati propriul set de valori

Va ajuta sa intelegeti cum si de ce anumite valori personale pot prevala uneori valorilor profesionale

Exercitiu

Candidatii:

1.     O adolescenta de 15 ani, infestata de catre prietenul ei, mulatra. Provine dintr-o familie din clasa de mijloc si este a cincea din cei 9 copii.

2.     Un barbat de 52 de ani, om de afaceri care a fost inchis pentru delapidare, infestat in penitenciar in urma unor manevre medicale minore. El presteaza 1000 ore, munca in serviciul comunitatii.

3.     O femeie de 35 de ani mama a unui copil de 5ani care a contactat virusul in urma unei transfuzii de sange. Ea are o casnicie fericita cu actualul sot fiind casatorita de 3 ani. Primul sot, tatal fetei, este plecat din oras si nu a mai contactat-o.

4.     Un barbat rrom, de 40 de ani care lucreaza pentru reintegrarea copiilor de tigani in familii permanente. Este poligam si a fost expus virusului de una dintre partenere. Are mai multi copii, de la mai multe femei.

5.     O fata de 23 de ani, care se pregateste pentru a participa la Jocurile Olimpice in proba de atletism . Familia ei a facut multe sacrificii pentru a o ajuta sa isi atinga obiectivul propus. Ea se gandeste ca daca nu va primi vaccinul nu va putea sa isi recompeseze parintii pentru sacrificiul facut.

6.     Un barbat de 38 de ani asiatic, artist care a fost persecutat in tara sa si a carui arta se va pierde o data cu moartea sa.

7.     O femeie de 72 de ani mama, bunica si sotie care il ingrijeste pe sotul ei bolnav de artrita severa.

8.     O femeie de 49 de ani care are 4 copii ( unul fiind cu un handicap psihic), provine din clasa de mijloc si a contactat virusul probabil in urma unei legaturi extraconjugale.

9.     Barbat de 56 de ani care a contactat boala in urma unei relatii extraconjugale. Este mecanic si este singurul sustinator al familiei.

10.  Un student de 20 de ani care studiaza stiintele educatiei, nu stie cum a contactat virusul si nu a comunicat familiei ca este bolnav.

11.  Un bebelus de 18 luni care a fost infestat de catre mama sa. El este intr-o stare grava. Tatal copilului a murit de putin timp din cauza bolii SIDA.

12.  Un barbat de 49 de ani, preot intr-o regiune indepartata unde este singurul care asigura toate activitatile religioase ( nunti, botezuri, inmormantari)

13.  Un barbat de 29 de ani, tata a 3 copii a carei sotie face cursuri medicale si lucreaza cu o jumatate de norma intr-un laborator.

14.  Un barbat de 56 de ani, cercetator care este pe cale de a descoperi un medicament senzational.

Sarcini ale cursantului

Alegeti cele 7 persoane care vor primi aceste doze de vaccin.

Reluati persoanele alese si analizati motivele care v-au determinat sa optati pentru aceste persoane.

Incercati si raspundeti cu sinceritate la urmatoarea intrebare : Cat de mult v-ati lasat influentat de propriul sistem de valori cand ati ales cei sapte beneficiari ?

3 Aplicatii practice - Contradictia dintre propriile valori, valorile organizatiei si codul deontologic

Scop:

Deprinderea de a constientiza aparitia problemelor morale

Abordarea corecta a cazurilor-dilema

Sarcini ale cursantului:

• Cititi cu atentie urmatoarele cazuri.
• Identificati dilema etica (daca exista) si
• Rezolvati cazul din prisma deontologiei profesionale.

Exercitiul 1

Ce decizie luati?

Exercitiul 2

Cum veti proceda?

Bibliografie.

Jordan B (1997,98) Social Work and Society in M Davies (ed.) The Blackwell Companion to Social Work, Oxford: Blackwell Publishing, pag. 8-23.

Hepworth D.H. si Larsen J.A. (1993) Direct Social Work Practice: Theory and Skills. Pacific Grove, C.A: Brooks/Cole.

Hoffman, K.S Sallee, L.A. (1994) Social Work Practice: Bridges to change, USA MA: Allyn and Bacon.

Loewenberg MF si Dolgoff R (1992) Ethical decisions for Social Work Practice, I.L.: FE Peacock Publishers.