Handicapul

Handicapul

Handicapul reprezinta un dezavantaj social, un prejudiciu ce rezulta din deficienta sau incapacitatea (dizabilitatea) unui individ si care limiteaza indeplinirea unui rol considerat ca normal tinand cont de varsta, de sex, de factori socio-culturali.

Termenul de handicap inseamna deci, pierderea sau limitarea sanselor de a lua parte la viata comunitatii la un nivel echivalent cu al celorlalti membri ai sai.

El descrie interactiunea dintre persoana cu incapacitate si mediu. Handicapul este deci o functie a relatiei dintre persoana cu incapacitate si mediu.

Handicapul reprezinta socializarea unei deficiente sau a unei incapacitati si reflecta consecintele culturale, sociale, economice pentru individul cu deficiente si incapacitati.

Handicapul apare atunci cand persoanele cu deficiente si incapacitati intalnesc bariere culturale, fizice sau sociale, care le impiedica accesul la diferitele sisteme ale societatii, care sunt disponibile altor cetateni. In acest fel, handicapul inseamna pierderea sau limitarea ocaziilor de a lua parte la viata comunitatii la un nivel egal cu al celorlalti.

Din acest mod de analiza a termenului de handicap rezulta ca handicapul nu este doar consecinta deficientei, incapacitatii, ci si a mediului socio-cultural.

Scopul acestui termen este de a concentra atentia asupra deficientelor mediului inconjurator si a unor actiuni organizate de societate, ca de exemplu informatiile si educatia, care nu faciliteaza participarea egala a persoanelor cu deficiente.

In clasificarea handicapurilor exista o asociere intre acestea si dezavantajele sociale rezultate din deficienta si incapacitatea unui individ.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) a elaborat urmatoarea scala de gravitate a handicapului:

Poate performa orice activitate;

Exista dificultati in performarea unor activitati, poate performa fara ajutor dar ceva mai dificil si nu se incadreaza in 2-9;

Performeaza o activitate ajutat de instrumente si nu intra in 3-9;

Performeaza o activitate doar ajutat si are nevoie de o persoana fizica si nu intra in 4-9;

Perfomarea unei activitati total dependent de alta persoana, excluzandu-se 5-9;

Incapacitate crescuta, ii trebuie amenajari in mediu, instalatii si nu intra in 6-9;

Incapacitate completa, total incapabil sa faca vreo activitate;

Necodificat, cat egorie omisa;

Nu se aplica;

Necodificat.

O.M.S. a elaborat o scala legata de perspectivele omului, de reintegrare, de revenire la viata normala

Fara vreo incapacitate;

Are potential de revenire;

Are potential de ameliorare;

Are potential de a fi asistat, este stationar prin aparate, instalatii;

Incapacitate stabila, nu are perspective de ameliorare dar nici de   agravare;

Desi boala va progresa, incapacitatea lui poate sa devina insuportabila cu ajutorul protezelor, instalatiilor;

Incapacitatea se deterioreaza progresiv, neexistand perspective de stabilizare;

Necodificat;

Perspecitva nedeterminabila;

Necodificat.

Tipuri de handicap

Handicapul de orientare – pierderea capacitatii de a se orienta fata de ambient:

Individul nu are tulburari de orientare;

Daca are unele impedimente sunt performante compensate;

Prezinta tulburari aleatoare intemitente;

Doar partial compensate intre unu si doi, dar care in anumite situatii nu pot folosi instrumente ajutatoare;

Moderate care nu intra in 5-9, la care compensarile nu dau rezultate satisfacatoare;

Tulburari de orientare severe care nu intra 6-9, in care nu pot sa compemseze decat cu compensari fiziologice pe alta linie (orb, surzi – simtul tactil foarte bun);

Lipsa orientarii cand deficitul de orientare are mai multe cauze;

Dezorientare totala, necesita insitutionalizare;

Inconstient;

Nespecificat.

Handicapul independentei fizice reprezinta capacitatea individului de a sustine o existenta – independenta obisnuita:

Complet independent fizic;

Independent cu ajutorul: carje, baston;

Independenta adaptata, amenajari speciale ale mediului de viata;

Dependenta situationala, este incapacitatea severa pentru unele situatii, dar posibila fara ajutor pentru altele;

Dependenta la intervale mai lungi odata in zi sau mai rar;

Dependenta la intervale scurte (la ore) nu swe poate imbraca, nu poate face baie;

Dependenta doar la intervale critice, apar des sau neclarificate

Dependenta doar la intervale critice, apar des sau neclarificate (batrani, gutosi, incontinenti, afectinui motorii grave);

Dependenta de ingrijire intensiva

Nespecificat

Eseu: „daca s-ar desfiinta centrul, am face revolutie” Eseu: Proiect de cercertare - violenta scolara – forma de manifestare a violentei umane

Handicap de mobilitate – deficitul de abilitate, de a se misca in ambientul sau – se suprapune cu handicapul independentei fizice, dar devine analitic prin raporturile de miscare:

nimic

restrictii variabile ale mobiliatii in diferite momente (sciatica, reumatism, astm, afectiuni cardiace);

deficit de miscare in afara casei (mijloace de transport) nu intra in 3-9;

mobilitate redusa in afara casei, datorata unei stari de boala severe (pulmonari, debili);

restrictii de vecinatate;

restrictii in interiorul locuintei cu limitari marcate de efort; se pot mobiliza in casa greu;

restrictii in camera (foarte greu);

restrictii in scaun (sta in pat mai mult)

restrictie totala de mobilitate (nu poate parasi patul);

nespecificat.

Handicapul ocupational – pierderea capacitatii individului de a-si ocupa timpul intr-o maniera obisnuita in raport cu varsta, sexul, pregatirea:

desfasoara ocupatii diferite

intermitent nu poate avea ocupatii (migrena, alergii, traumatisme)

ocupatii limitate; nu poate avea ocupatii permanente;

ocupatii adaptate, adaptat locul de munca, ajutorul altei persoane si nu intra in cat egoria 4-9;

ocupatii reduse; pot sa munceasca doar pe durate scurte si nu pot face fata solicitarilor;

ocupatii restrictive – numai anumite ocupatii

ocupatii ingradite, numar redus, durata redusa si adaptate;

fara ocupatie;

neocupational, nu se pune problema unei ocupatii pentru ca nu are sens ocupational (rational);

nespecifica.

Handicapul de integrare sociala – determina capacitatea unui individ de a mentine relatii obisnuite:

integrat social normal;

participare sociala inhibata;

participare restransa la social datorita unor capacitati care interfereaza cu viata sociala – casatoria, sexul, si nu intra in 3-5;

participare diminuata, nu poate sa lege cunostinte; se limiteaza la familie si la vecini; sunt retardati mintal;

relatii „sarace” – numai familia lui;

relatii reduse, tulburari comportamentale severe (numai cu parinti);

relatii perturbate severe, nu are relatii cu nimeni;

alienat total, cat egorie care nu poate avea relatii cu nimeni;

izolatul social, nu poate sa fie testat de ce ar fi in stare sa faca;

nespecificat.

Handicapul economic – se refera la aspectele venitului oficial al pacientului, la care se adauga si ajutoarele sociale:

bogat cu resurse in exces;

indestulat, venit confortabil, poate face amenajari;

indestulat, nu are nevoie de ajutor;

indestulare modificata (fara medicamente) poate sa se intretina in rest;

venit precar, nu poate sa faca fata fara ajutor din afara, nu poate intretine familia;

deficit economic, nici ajutoarele nu fac fata;

sarac, complet dependent, din afara institutionalizarii;

complet sarac, nimic nu-l ajuta;

inactiv economic (retardat mintal, batranii, copilul mic);

nespecificat.

Exista o alta clsificare a handicapului, clasificare folosita in activitatile sportive la care pot

participa persoanele cu handicap. In acest sens exista urmatoarele tipuri de handicap:

Handicap locomotor determinat de

Leziuni ale sistemului osteo-articular:

a.       anchiloze si reductiuni

artroze

spondilite reumatismale

poliartrite reumatoide

b.       scolioze

c.        fragilitate osoasa

d.       arsuri

Leziuni ale sistemului nervos

paraplegii

tetraplegii

hemiplegii

I.M.C.

scleroza multipla

paralizii periferice

poliomielite

paralizii radiculare

paralizii ale trunchiului

Maladii cronice

eredo-degenerescenta spino-cerebrala

miopatii

Amputatii

membre inferioare

membre superioare

mixt, membru inferior si superior

Handicap psihic

Deficienta mintala

usoara

medie

profunda

Maladii psihice cronice invalidante

Tulburari psiho-afective grave

autismul

Handicapul senzorial

3.1 Handicapul de vaz

3.2 Handicapul de auz

3.3 Handicapul de limbaj (senzorial)

4. Persoane cu maladii cronice mai putin evidente, dar invalidante

5. Polihandicapati

C.          Persoane cu deficiente de integrare sociala si profesionala

Din analiza acestei scale de gravitate a handicapului se pot sesiza handicapuri ce rezulta in urma unor dezavantaje de integrare sociala si de independenta economica.

Rezulta o abordare a definirii handicapului de pe pozitia unui model social in interpretarea acestuia.

Lipsa de independenta economica nu poate fi pusa numai pe seama unor deficiente – incapacitati individuale, ci mai degraba pe seama unei incapacitati a social-culturalului.

De altfel, clasificarea O.M.S. a handicapurilor este considerata ca fiind excesiv de medicalizata, prea mult centrata pe individ (UNICEF 1998) si realizand prea putin o concentrare pe deficientele mediului.

Abordarea relatiei dizabilitate-mediu este in fapt mult mai complexa. Daca pierderea sau diminuarea functiei particulare rezulta dintr-o arie extinsa a vietii, handicapul trebuie cautat in consecinta dizabilitatii. Dar, in acelasi timp, aceeasi dizabilitate poate sa conduca la diferite grade de handicap.

Exemplu: pierderea degetului mijlociu de la mana dreapta nu va impiedica exercitarea unei profesiuni, dar in cazul unui violonist poate fi o consecinta deosebit de grava.

Este important ca interpretarea relatiei dizabilitate-mediu sa fie bine analizata, iar rezultatul handicapului trebuie corect interpretat deoarece aceleasi dizabilitati pot da nastere la handicapuri diferite, in functie de profesie, mediu social, familie, loc de munca.

Definirea dizabilitatii, sau gasirea unor termeni mai putin peiorativi cu privire la persoanele care sufera de anumite dficiente a devenit o preocupare tot mai evidenta a O.M.S. In 2001 la Geneva se elaboreaza o „Clasificare internationala a functionarii, dizabilitatii si sanatatii” ( CIF).

Componentele de la care s-a pornit in aceasta clasificare sunt ordonate in doua parti dupa cum urmeaza: (CIF p. 10 -25)

-Partea I, Functionare si Dizabilitate

- Partea a II-a, Factori contextuali.

Functionarea si dizabilitatea este la randul ei compusa din urmatoarele componente:

A.1 -Functiile organismului –functiile fiziologice ale sistemelor organismului (inclusiv functiile psiholgice). Se are in vedere organismul uman in intregimea sa, inclusiv creierul. Functiile mintale (sau psihologice) se subsumeaza altor functii al corpului iar standardul pentru aceste functii se considera a fi norma stabilita statistic pentru fiintele normale;

A.2 -Structurile corpului- sunt partile anatomice ale organismului, ca organele, membrele si componentele acestora ;

A.3 -Afectarile- sunt probleme ale functiilor organismului, ca pierderi si deviatii semnificative. Acestea implica o anormalitate, un defect, o pierdere sau o alta devianta. Afectarile reprezinta o deviere de la anumite standarde umane general acceptate in ceea ce priveste statutul biomedical al organismului si a functiilor sale care pot fi temporare sau permanente, evolutive, regresive sau stationare, intermitente sau continue, usoare sau severe, fluctuante in timp. Chiar daca afectarile sunt neutre din punct de vedere etiologic ele oricum se datoreaza unei cauze (pierderea vederi se datoreaza fie unei anomalii genetice, fie unui accident). Afectarile sunt o parte sau o forma de expresie a unei stari de sanatate dar nu indica in mod necesar ca boala exista sau ca individul trebuie considerat bolnav ( pierderea unui picior este o afectare care tine de anatomia organismului, fara a fi o tulburare sau o boala). Afectarile pot atrage dupa sine alte afectari (atrofierea unui muschi poate afecta functionarea care tine de miscare, functionarea inimii poate avea consecinte respiratorii, sau afectarea perceptiei poate fi legata de functionarea gandirii).

-B.1 -Activitatea –este executarea unei sarcini sau a unei actiuni de catre o persoana, reprezinta functionarea la nivel individual;

-B.2 -Participarea- este implicarea intro situatie de viata, reprezinta participarea la nivelul societatii;

-B.3 -Limitarea activitatii-reprezinta dificultatile unei persoane in a executa activitati. Limitarea activitatii poate fi orice deviere, usora sau grava, din punct de vedere calitativ sau cantitativ, inregistrata in executarea unei activitati fata de modul sau masura in care se asteapta executarea acelei actvitati de catre persoane care nu au o problema de sanatate;

-B.4 -Restrictii de participare-sunt probleme pe care le poate intampina o persoana prin implicarea in anumite situatii de viata.

Aceste componente, domeniile acestora sunt caracterizate de doi indicatori (calificatori): prformanta si capacitate.

Indicatorul (calificatorul) de perfomanta descrie ceea ce face un individ in mediul sau obisnuit. Mediul obisnuit cuprinde si o relationare sociala, deci prin performanta se poate intelege si „implicarea intro situatie de viata” sau „experienta traita” intrun context real (realitatea fizica, sociala si atitudinala).

Indicatorul (calificatorul) de capacitate descrie abilitatea unui individ de a executa o sarcina sau o actiune, reprezinta cel mai inalt nivel de functionare pe care il poate atinge o persoana intrun anume domeniu, la un moment dat. Pentru evaluarea capacitatii depline a unui individ trebuie sa se creeze un mediu „standardizat”pentru a neutraliza eventualele impacturi ale unor medii asupra capacitatii individului.

Mediul standardizat poate fi:

-a-un mediu real utilizat in general pentru evaluarea capacitatii in conditii de testare;

-b-un mediu creat in care se considera ca impactul este uniform, acesta putind fi numit un mediu „uniform” sau „standard”.

Diferenta dintre capacitate si perfomanta este conditionata de factorii de mediu, pe de o parte, pe de alta parte, standardul sau norma pe baza carora se realizeaza comparatia dintre capacitatea si performanta unui individ este cea a unui individ care nu are aceeasi stare de sanatate

(aceeasi boala, tulburare, vatamare etc). Limitarile sau restrictiile indica discordanta dintre performanta observata si cea asteptata. Performanta asteptata este cea in conformitate cu norma umana, care reprezinta experienta oamenilor ce nu au o stare de sanatate similara. Aceeasi norma este aplicata si in cazul calificatorilor de capacitate, astfel incit sa se poata interveni asupra mediului in care traieste un individ in sensul cresterii performantei.

Problemele de performanta pot sa decurga direct din mediul social ca urmare a discriminarii si stigmatizari, a refuzului de asigurare a accesului la servicii.

Factorii contextuali reprezinta cadrul general de viata si de conditii de viata ale unui individ si se manifesta prin doua componente: factori de mediu si factorii personali.

Factorii de mediu alcatuiesc mediul fizic, social si atitudinal in care traiesc oamenii. Factorii de mediu se concentreaza pe doua directii:

-a- individual – mediul din imediata apropiere a individului: locuinta, locul de munca sau scoala. Este vorba despre acele caracteristici fizice si materiale cu care se confrunta individul, precum si contactul cu alte elemente cum sunt familia, cunostintele, colegii si persoanele necunoscute.

-b-social –structuri sociale, formale sau informale, servicii si sisteme generale de comunitate sau societate care pot avea un impact asupra individului (organizatiile si serviciile aferente locului de munca,activitati comunitare, agentii guvernamentale, servicii de comunicatii si transport, legislatia, reglementarile, regulamentele oficiale sau neoficiale, atitudinile si ideologiile).

Factorii de mediu interactioneaza cu componentele: functii, structuri ale organismului, actvitati si participare.

Dizabilitatea se considera a fi rezultatul sau efectul unor relatii complexe dintre starea de sanatate a individului factorii personali si factorii externi care care reprezinta circumstante de viata ale acelui individ. Datorita acestei relatii, impactul diverselor medii asupra aceluiasi individ, cu o stare de sanatate data, poaote fi extrem de diferit .Un mediu care are bariere sau care nu ofera elemente de facilitare va restrictiona performanta individului, alte medii, facilitatoare va putea determina o crestere a perfomantei individului.

Societatea poate obstructiona perfomanta unui individ prin barierele create (ex.cladiri inaccesibile) sau prin neoferirea unor elemente de facilitare (ex.lipsa dispozitivelor tehnice de sprijin)

Factorii personali repreznta acel context particular al vietii si conditiilor de viata ale unui individ care nu fac parte din starea lui de sanatate sau din starile adiacente acesteia. Acesti factori pot fi: sexul, rasa, varsta, forma fizica , stilul de viata, mediul social de unde provine, educatia, profesia, experienta prezenta sau anterioara, modelul general de comportament si caracterul, valori psihice individuale si alte caracteristici care partial sau total pot juca un rol, la orice nivel in ceea ce priveste dizabilitatea.

In definirea cat mai clara a conceptului de dizabilitate este importanta de finirea a inca a doi termeni: functionarea si dizabilitatea.

Functionarea este un termen generic pentru functiile organismului, structurile corpului, activitati si participare. Rezulta aspectele pozitive ale interactiunii dintre individ ( care are o problema de sanatate) si factorii contextuali ai acestuia ( factori de mediu si persnali).

Dizabilitatea este un termen generic pentru afectari, limitari ale activitatii si restrictii de participare. Denota aspectele negative ale interactiunii dintre individ ( care are o problema de sanatate) si factorii contextuali in care se regaseste( factori de mediu si personali).

In definirea dizabilitatii se are deci in vedere o interactiune extrem de complexa sau o relatie complexa intre conditia de sanatate a individului si factorii contextuali.

Intre aceste entitati exista o interactiune dinamica: interventia asupra unei entitati are capacitatea de a modifica una sau mai multe dintre celelalte entitati, fara ca relatia dintre una si cealalta sa fie predictibila. Este important sa se colecteze date despre aceste constructii independent si dupa aceea sa se exploreze asociatiile si legaturile cauzale dintre acestea

Fig. 1 Interactiuni intre componentele CIF

Din reprezentatre grafica de mai sus rezulta rolul factorilor contextuali (de mediu si personali) care interactioneaza cu individul care are oanumita stare de sanatate si stabilesc masura functionarii acelui individ.

Felul in care sunt posibile interactiunile dntre aceste constructe (componente) se pot citi mai jos( CIF p.243-246):

a. Afectare care nu duce la limitarea capacitatii si nu genereaza probleme de performanta. Un copil care se naste cu o unghie lipsa la un deget, dar aceasta malformatie care este o afectare de structura nu afecteaza functia mainii si nici nu determina o limitare a capacitatii si nici probleme de performanta.

b. Afectare care nu duce la limitarea capacitatii, insa genereaza probleme de performanta. Un copil sufera de diabet, de o afectare functionala , atunci cand nivelurile de insulina sunt tinute sub control nu exista limitari ale capacitatii asociate cu deficienta, dar el se va confrunta cu o problema de performanta in situatia in care doreste sa-si petreaca timpul cu prietenii si lipsa unor feluri de mancare adecvate ar crea un obstacol.

c. Afectari care conduc la limitari ale capacitatii si, in functie de imprejurari, genereaza sau nu probleme de perfomanta. Un copil cu o afectare mintala nu va sesiza prea multe dezavantaje intr-un mediu in care asteptarile nu sunt forte mari comparativ cu populatia generala. In aceasta situatie copilul desi are o limitare a capacitatii, factori de mediu afecteaza diferit performanta.Un alt copil cu acelasi nivel de afectare intr-un mediu al concurentei si al asteptarilor foarte mari la scoala se poate confrunta cu mai multe probleme de performanta in diferite situatii de viata decat primul copil.

d. Afectarea anterioara care nu provoaca limitari ale capacitatii, dar continua sa provoace probleme de performanta. Se refera la situatia in care o persoana a suferit de o anumita tulburare psihica, dar si-a revenit din ea, insa persoana respectiva continua sa fie stigmatizata drept „bolnav psihic”. Aceasta va intampina dificultati in relatiile sale sociale sau in gasirea unui loc de munca datorita atitudinii negative a oamenilor din jurul sau.

Dintre afectarile si limitarile de capacitate care conduc la probleme similare de performanta putem lua ca exemplu situatia unei persoane aflate in scaunul cu rotile, care reuseste sa detina un loc de munca, se poate deplasa la acesta (datorita rampelor existente) si isi executa cu succes sarcinile la locul de munca. Insa, vor aparea probleme de performanta in domeniul interactiunii cu colegii de serviciu, deoarece deplasarea in spatiile de odihna ale serviciului respectiv va fi imposibila. Lipsa interactiunilor cu colegii sau cu alte persoane importante din unitatea respectiva ar putea limita si posibilitatile de promovare, in unele cazuri.

e. Suspiciunea existentei unei deficiente duce la probleme grave de performanta, fara limitari ale capacitatii. Exemplu in acest sens este o persoana care lucreaza cu bolnavi de SIDA. Persoana in cauza este sanatoasa, isi face testarea HIV, nu sufera de nici o limitare a capacitatilor, insa cunoscutii pot sa evite persoana respectiva, suspectand ca a contactat virusul HIV. Acest fapt duce la probleme foarte mari in performanta persoanei in interactiunile sociale si din cadrul comunitatii, din viata sociala si civica (OMS, 2004).

Termenul de dizabilitate desemneaza, deci, un fenomen multidimensional care rezulta din interactiunea ditre oameni si mediul lor fizic si social. Dizabilitatea este produsa de interactiunea dintre trasaturile de sanatate si factorii contextuali.