Corelarea sistemului de protectie a copilului cu handicap cu cel al adultului cu handicap

Tinerii care implinesc varsta de iesire din sistemul de protectie, reprezinta unul din grupurile cele mai problematice si vulnerabile din Romania. Realitatea atesta faptul ca nu exista inca suficiente solutii la indemana specialistilor pentru a oferi o protectie reala acestui grup. In esenta, grupul ramane o problema dificila, in primul rand datorita insuficientei masurilor de sprijin real in momentul parasirii institutiei, acest lucru cumulandu-se problemelor deja create de institutionalizare si vulnerabilitatilor membrilor sai.

In momentul incercarii de a deveni independenti si utili societatii, tinerii cu nevoi speciale se lovesc de mai multe obstacole decat ceilalti, deoarece problemele pot depinde, atat de propria persoana, cat si de societate.

Aspecte care tin de propria persoana:

stima de sine si competente reduse;

negarea propriei persoane;

autoizolarea sociala;

abilitati sociale reduse;

abilitati de viata independenta inca neconsolidate.

Aspecte care depind de societate:

discriminarea, prejudecata, segregarea;

lipsa adaptarilor fizice specifice;

lipsa locurilor de munca.

Stima de sine si competenta reduse sunt rezultatul stigmatizarilor de care tinerii din institutii au avut parte in societate, atat din partea copiilor, cat si din partea adultilor, sunt rezultatul incercarilor nereusite de a face fata sarcinilor pe care alti copii le reuseau, precum si a lipsei activitatilor indeplinite cu succes, care sa vina in compensarea celor mai putin reusite si care sa puna in valoare potentialul persoanei.

Negarea propriei persoane si autoizolarea sociala rezida in perceptiile negative fata de propria persoana, in sentimentul de inutilitate, in credinta ca ceilalti nu il vor accepta, nu il vor respecta, orice incercare de a se apropria de ei va fi inca o situatie care sa ofere noi motive de a fi respins. Sigur ca izolarea sociala devine o cauza a limitarii abilitatilor sociale.

Foarte frecvente sunt cazurile in care tinerii cu deficiente nu au acumulat suficiente abilitati de viata independenta, chiar daca acestea ar fi putut fi dezvoltate. Acesti tineri nu au avut sansa de a accesa servicii de specialitate, astfel ca, ajunsi la varsta maturitatii, li se mai adauga o dizabilitate in plus.

Discriminarea, prejudecata si segregarea sociala nu fac decat sa accentueze  nevoile speciale ale acestor tineri. In conditiile in care si tinerii fara nevoi speciale isi gasesc greu de lucru, discriminarea si prejudecata societatii diminueaza mult accesul cu sanse egale la gasirea unui loc de munca pentru tinerii cu handicap.

Corelarea celor doua sisteme – cel de protectie a copilului cu cel de protectie al adultului, a fost gandita de legiuitor, atunci cand, in 2005 s-a infiintat Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului. Din pacate, asistenta sociala in domeniul protectiei adultului cu handicap s-a dezvoltat mai putin decat  asistenta din domeniul protectiei copilului. S-au creat premizele continuitatii sistemului de protectie, prin continuarea unor servicii in cadrul aceleiasi institutii. Discrepanta inca mare intre cele doua sisteme de protectie, cel al copilului si cel al adultului, constituie o problema majora cu care statul se confrunta in prezent, in conditiile in care tot mai multi tineri devin adulti. Este absolut necesar urgentarea adoptarii unei strategii nationale in acest domeniu.