Principii care stau la baza legislatiei in domeniul asistentei sociale si a protectiei persoanelor cu handicap

Componenta a sistemului de protectie sociala, reprezinta ansamblul de institutii si masuri prin care statul, autoritatile publice ale administratiei locale si societatea civila asigura prevenirea, limitarea sau inlaturarea efectelor temporare sau permanente ale unor situatii care pot genera marginalizarea sau excluderea sociala a unor persoane.

Asistenta sociala are ca obiectiv principal protejarea persoanelor care, datorita unor motive de natura economica, fizica, psihica sau sociala, nu au posibilitatea sa isi asigure nevoile sociale, sa isi dezvolte propriile capacitati si competente pentru integrare sociala.

Sistemul de protectie sociala necesita organizare, coordonare si o structura clara a relatiilor. Astfel au avut loc schimbari in domeniul serviciilor sociale, la nivel formal si legislativ care au determinat clarificarea responsabilitatilor si unificarea vointelor diferitilor factori pentru a se crea instrumente de analiza care au permis sa se cunoasca starea de fapt si sa se elaboreze politici care sa garanteze drepturile fundamentale ale persoanelor si satisfacerea nevoilor sociale in concordanta cu prevederile europene.

Sistemul national de asistenta sociala se intemeiaza pe urmatoarele principii generale:

a)      respectarea demnitatii umane, potrivit caruia, fiecarei persoane ii este garantata dezvoltare libera si deplina a personalitatii;

b)     universalitatea, potrivit caruia fiecare persoana are dreptul la asistenta sociala, in conditiile prevazute de lege;

c)      solidaritatea sociala, potrivit caruia comunitatea participa la sprijinirea persoanelor care nu isi pot asigura nevoile sociale, pentru mentinerea si intarirea coeziunii sociale;

d)     parteneriatul, potrivit caruia institutiile publice si organizatiile societatii civile coopereaza in vederea organizarii si dezvoltarii serviciilor sociale;

e)      subsidiaritatea, potrivit caruia statul intervine atunci cand initiativa locala nu a satisfacut sau a satisfacut insuficient nevoile persoanelor.

Au dreptul la asistenta sociala, in conditiile legii, toti cetatenii romani cu domiciliul in Romania, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala.

Cetatenii altor state si apatrizii, care au domiciliul sau resedinta in Romania, au dreptul la masuri de asistenta sociala, in conditiile legislatiei romane si ale tratatelor internationale la care Romania este parte.

Serviciile sociale au drept obiectiv mentinerea, refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale pentru depasirea unei situatii de nevoie, cronice sau de urgenta, in cazul in care persoana sau familia este incapabila singura sa o solutioneze.

Directia Generala de Asistenta Sociala  si Protectia Copilului are rolul de a asigura, la nivel judetean, aplicarea politicilor si strategiilor de asistenta sociala in domeniul protectiei familiei, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, precum si a oricaror persoane aflate in nevoie.

Principiile care stau la baza protectiei speciale a persoanelor cu handicap sunt:

respectarea drepturilor si a demnitatii persoanelor cu handicap, in baza Declaratiei Universale a Drepturilor Omului care proclama, in primul articol, ca toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi, ca sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de altele in spiritul fraternitatii. Astfel, comunitatile trebuie sa tina seama de diversitatea membrilor lor si sa se asigure ca persoanele cu handicap, membri ai comunitatii, isi pot exercita efectiv si se bucura de toate drepturile omului: civile, politice, sociale, economice si culturale;

prevenirea si combaterea discriminarii potrivit caruia fiecarei persoane i se asigura folosirea sau exercitarea, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice fara deosebire, excludere, restrictie sau preferinta pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala, convingeri, gen, orientare sexuala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa, infectarea HIV ori apartenenta la o categorie defavorizata. Discriminarea la care persoanele cu handicap trebuie sa faca fata este cauzata de prejudecati insa, de cele mai multe ori, este urmare a faptului ca aceste persoane sunt uitate sau ignorate, ceea ce conduce la aparitia si intarirea artificiala a barierelor de mediu si de atitudine intre persoanele cu handicap si comunitate;

egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap, inteles ca proces, definit de Regulile Standard privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Handicap, prin care diversele sisteme ale societatii, cum ar fi serviciile, activitatile, informatiile, comunicarea si documentarea, sunt disponibile tuturor. Persoanele cu handicap sunt membri ai societatii si trebuie sa primeasca tot sprijinul de care au nevoie in cadrul structurilor obisnuite din educatie, sanatate, angajare in munca, servicii sociale etc. Ca parte integranta a procesului de egalizare a sanselor, trebuie prevazute ajutorarea si pregatirea persoanelor cu handicap pentru ca acestea sa-si poata asuma deplina responsabilitate de membri ai societatii;

egalitatea de tratament care reprezinta absenta oricarei discriminari directe sau indirecte, bazate pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala, in ceea ce priveste ocuparea si incadrarea in munca, asa cum este stabilit in Directiva Consiliului Europei 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000;

solidaritatea sociala, potrivit caruia societatea participa la sprijinirea persoanelor care nu isi pot asigura nevoile sociale, in vederea mentinerii si intaririi coeziunii sociale;

responsabilizarea comunitatii, potrivit caruia comunitatea intervine activ in promovarea drepturilor persoanelor cu handicap precum si in crearea, dezvoltarea, diversificarea si garantarea sustinerii serviciilor necesare persoanelor cu handicap. Aceste servicii trebuie sa fie de calitate, bazate pe nevoile persoanelor cu handicap, integrate in contextul social si nu o sursa de segregare. Un astfel de sprijin este in conformitate cu modelul social european de solidaritate, model care recunoaste solidaritatea noastra, a tuturor, unii fata de ceilalti si, in special, fata de cei care au nevoie de sprijin;

subsidiaritatea, potrivit caruia comunitatea locala sau asociativa si, complementar acestora statul, intervin in situatia in care familia sau persoana nu-si poate asigura integral nevoile sociale;

Referat: Filosofie si filosofare Proiect: Tipuri si forme de manifestare ale violentei in scoala - violenta intre elevi - violenta profesorilor

'adaptarea' societatii la persoana cu handicap, potrivit caruia societatea in ansamblul ei trebuie sa vina in intampinarea eforturilor de integrare a persoanelor cu handicap, prin adoptarea si implementarea masurilor adecvate iar persoana cu handicap trebuie sa-si asume obligatiile de cetatean. Procesul transfera accentul pus pe reabilitarea persoanei pentru a se 'incadra' in societate, pe conceptia de schimbare a societatii care trebuie sa includa si sa faca fata cerintelor tuturor indivizilor, inclusiv a celor cu handicap;

interesul persoanei cu handicap potrivit caruia orice decizie si masura este luata numai in interesul acestei persoane, fiind inacceptabile abordarile intemeiate pe mila si pe perceptia persoanelor cu handicap ca fiind neajutorate;

abordarea integrata, potrivit caruia protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap sunt cuprinse in toate politicile nationale sociale, educationale, ale ocuparii fortei de munca, petrecerii timpului liber, accesului la informatie etc. Nevoile persoanelor cu handicap si ale familiilor acestora sunt diverse si este important sa fie conceput un raspuns al comunitatii cat se poate de cuprinzator care sa tina seama atat de persoana ca intreg cat si de diversele aspecte ale vietii acesteia;

parteneriatul, potrivit caruia organizatiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap, care reprezinta interesele acestora sau cu activitate in domeniu sunt implicate si consultate in procesul decizional, la toate nivelurile, privind problematica handicapului, precum si in procesul de protectie a persoanelor cu handicap.

Serviciile de asistenta sociala au drept obiectiv refacerea si dezvoltarea capacitatilor individuale si ale celor familiale necesare pentru a depasi cu forte proprii situatiile de dificultate.

Se depun toate diligentele pentru o reforma structurala a sistemului serviciilor de asistenta sociala fondata pe o filozofie multisectoriala si interdepartamentala, de tip integrator. Aceasta noua abordare a problemelor sociale cat si a politicilor sociale in sfera protectiei si a asistentei sociale aduce mari sanse de crestere a eficientei sprijinului persoanelor aflate in dificultate.

Se porneste, firesc, de la ideea ca nevoile indivizilor sunt complex structurate de tip integrat, si ele nu pot fi gandite si solutionate pe „felii”, familia indiferent de tipul ei, include, intr-o forma sau alta, toate nevoile persoanelor incepand cu cele ale copilului si sfarsind cu cele ale varstnicului, ea fiind locul unde se poate crea si masura buna stare a individului.

Legea cadru  a asistentei sociale are de fapt la baza o noua filozofie care se centreaza pe sprijinul direct al familiei si comunitatii, plasand serviciile de ajutor social in proximitatea nevoilor beneficiarului. Se realizeaza astfel armonizarea eforturilor umane a resurselor financiare si institutionale la nivel local.

In procesul complex de aparitie si dezvoltare a unor servicii specializate de asistenta sociala s-a pornit de la structura completa a nevoii individuale si de grup care contureaza de fapt tipul de activitati bine definite de prevenire a riscurilor sociale sau de sprijin pentru acele persoane sau grupuri care nu reusesc la un moment dat, datorita unor conditii speciale, sa realizeze cu mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata.

Pentru stabilirea modalitatilor de preventie, terapie si recuperare a persoanelor sau grupurilor in functie de cerintele lor concrete s-a pornit de la definirea tipului specific de necesitate, de la identificarea cauzelor care au generat nevoia, de la ponderea pe care aceasta o are pentru fiecare individ in parte.

Pentru desfasurarea unor activitati specializate care sa sustina refacerea capacitatii proprii de integrare sociala a persoanelor sau grupurilor cu risc crescut se pleaca de la factorii de risc care vor sa apara datorita urmatoarelor circumstante:

economice (venituri insuficiente, saracie, somaj cronic);

socio-culturale (zone defavorizate, mentalitati retrograde);

biologice;

psihologice sau morale.

Inexistenta unei diagnoze clare a nevoii de asistenta sociala are drept consecinta incapacitatea stabilirii explicite a prioritatilor de actiune.

Pe baza unui feed-back permanent cu beneficiarii sistemului de asistenta sociala se poate realiza corectia acestui proces complex de reforma prin evaluarea permanenta a gradului de acoperire a nevoii de asistenta sociala prin estimarea eficacitatii sistemului si a diferitelor sale componente raportat la cerintele persoanelor sau grupurilor cu nevoi speciale.

Prin suportul acordat de serviciile specializate de asistenta sociala cei in dificultate pot obtine conditii necesare unei vieti decente, isi pot dezvolta propriile capacitati si competente pentru o functionare normala in comunitate.

Institutiile de asistenta sociala asigura protectie, ocrotire, gazduire, ingrijire, activitati de recuperare si reintegrare sociala pentru copii, persoane cu handicap, persoane varstnice si alte categorii de persoane, in functie de nevoile specifice.

In vederea realizarii atributiilor la nivel judetean a masurilor de asistenta sociala in domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, precum si a oricaror persoane aflate in nevoie, Directia generala indeplineste, in principal, urmatoarele functii:

   a) de strategie, prin care asigura elaborarea strategiei de asistenta sociala, a planului de asistenta sociala pentru prevenirea si combaterea marginalizarii sociale, precum si a programelor de actiune antisaracie, pe care le supune spre aprobare consiliului judetean;

   b) de coordonare a activitatilor de asistenta sociala si protectie a copilului la nivelul judetului;

   c) de administrare a fondurilor pe care le are la dispozitie;

   d) de colaborare cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si institutiilor care au responsabilitati in domeniul asistentei sociale, cu serviciile publice locale de asistenta sociala, precum si cu reprezentantii societatii civile care desfasoara activitati in domeniu;

   e) de executie, prin asigurarea mijloacelor umane, materiale si financiare necesare pentru implementarea strategiilor cu privire la actiunile antisaracie, prevenirea si combaterea marginalizarii sociale, precum si pentru solutionarea urgentelor sociale individuale si colective la nivelul judetului;

   f) de reprezentare a consiliului judetean,  pe plan intern si extern, in domeniul asistentei sociale si protectiei copilului.

Directia generala indeplineste urmatoarele atributii principale:

   a) in domeniul protectiei persoanei adulte:

completeaza evaluarea situatiei socioeconomice a persoanei adulte aflate in nevoie, a nevoilor si resurselor acesteia. Asigura furnizarea de informatii si servicii adecvate in vederea refacerii si dezvoltarii capacitatilor individuale si ale celor familiale necesare pentru a depasi cu forte proprii situatiile de dificultate, dupa epuizarea masurilor prevazute in planul individualizat privind masurile de asistenta sociala;

acorda persoanei adulte asistenta si sprijin pentru exercitarea dreptului sau la exprimarea libera a opiniei;

depune diligente pentru clarificarea situatiei juridice a persoanei adulte aflate in nevoie, inclusiv pentru inregistrarea tardiva a nasterii acesteia;

verifica si reevalueaza trimestrial si ori de cate ori este cazul modul de ingrijire a persoanei adulte in nevoie pentru care s-a instituit o masura de asistenta sociala intr-o institutie, in vederea mentinerii, modificarii sau revocarii masurii stabilite;

asigura masurile necesare pentru protectia in regim de urgenta a persoanei adulte aflate in nevoie, inclusiv prin organizarea si asigurarea functionarii in structura proprie a unor centre specializate;

depune diligentele necesare pentru reabilitarea persoanei adulte conform planului individualizat privind masurile de asistenta sociala;

indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.

   b) in domeniul protectiei drepturilor copilului:

intocmeste raportul de evaluare initiala a copilului si familiei acestuia si propune stabilirea unei masuri de protectie speciala;

monitorizeaza trimestrial activitatile de aplicare a hotararilor de instituire a masurilor de protectie speciala a copilului;

identifica si evalueaza familiile sau persoanele care pot lua in plasament copilul;

monitorizeaza familiile si persoanele care au primit in plasament copii, pe toata durata acestei masuri;

identifica, evalueaza si pregateste persoane care pot deveni asistenti maternali profesionisti, in conditiile legii; incheie contracte individuale de munca si asigura formarea continua de asistenti maternali profesionisti atestati; evalueaza si monitorizeaza activitatea acestora;

acorda asistenta si sprijin parintilor copilului separat de familie, in vederea reintegrarii in mediul sau familial;

reevalueaza, cel putin o data la 3 luni si ori de cate ori este cazul, imprejurarile care au stat la baza stabilirii masurilor de protectie speciala si propune, dupa caz, mentinerea, modificarea sau incetarea acestora;

indeplineste demersurile vizand deschiderea procedurii adoptiei interne pentru copiii aflati in evidenta sa;

identifica familiile sau persoanele cu domiciliul in Romania care doresc sa adopte copii; evalueaza conditiile materiale si garantiile morale pe care acestea le prezinta si elibereaza atestatul de familie sau de persoana apta sa adopte copii;

monitorizeaza evolutia copiilor adoptati, precum si a relatiilor dintre acestia si parintii lor adoptivi; sprijina parintii adoptivi ai copilului in indeplinirea obligatiei de a-l informa pe acesta ca este adoptat, de indata ce varsta si gradul de maturitate ale copilului o permit;

indeplineste orice alte atributii prevazute de lege.

   c) alte atributii:

coordoneaza si sprijina activitatea autoritatilor administratiei publice locale din judet in domeniul asistentei sociale si protectiei copilului;

coordoneaza metodologic activitatea de prevenire a separarii copilului de parintii sai, precum si cea de admitere a adultului in institutii sau servicii, desfasurate la nivelul serviciilor publice de asistenta sociala;

acorda asistenta tehnica necesara pentru crearea si formarea structurilor comunitare consultative ca forma de sprijin in activitatea de asistenta sociala si protectia copilului;

evalueaza si pregateste persoane, identificate de serviciul public local de asistenta sociala, care pot deveni asistenti personali ai persoanei cu handicap, si supravegheaza activitatea acestor asistenti;

colaboreaza cu organizatiile neguvernamentale care desfasoara activitati in domeniul asistentei sociale si protectiei copilului sau cu agenti economici prin incheierea de conventii de colaborare cu acestia;

dezvolta parteneriate si colaboreaza cu organizatii neguvernamentale si cu alti reprezentanti ai societatii civile in vederea acordarii si diversificarii serviciilor sociale si a serviciilor pentru protectia copilului, in functie de nevoile comunitatii locale;

colaboreaza pe baza de protocoale sau conventii cu celelalte directii generale, precum si cu alte institutii publice din unitatea administrativ-teritoriala, in vederea indeplinirii atributiilor ce ii revin, conform legii;

asigura la cerere consultanta de specialitate gratuita privind acordarea serviciilor, masurilor si prestatiilor de asistenta sociala si protectia copilului; colaboreaza cu alte institutii responsabile pentru a facilita accesul persoanelor la aceste drepturi;

propune consiliului judetean, respectiv consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, infiintarea, finantarea, respectiv cofinantarea institutiilor publice de asistenta sociala, precum si a serviciilor pentru protectia copilului;

prezinta anual sau la solicitarea consiliului judetean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, rapoarte de evaluare a activitatilor desfasurate;

asigura acordarea si plata drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor cu handicap;

sprijina si dezvolta un sistem de informare si de consultanta accesibil persoanelor singure, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap si oricaror persoane aflate in nevoie, precum si familiilor acestora, in vederea exercitarii tuturor drepturilor prevazute de actele normative in vigoare;

actioneaza pentru promovarea alternativelor de tip familial la protectia institutionalizata a persoanelor in nevoie, inclusiv ingrijirea la domiciliu;

organizeaza activitatea de selectare si angajare a personalului din aparatul propriu si institutiile/serviciile din subordine, de evaluare periodica si de formare continua a acestuia;

asigura serviciile administrative si de secretariat ale comisiei pentru protectia copilului, respectiv ale comisiei de expertiza medicala a persoanelor adulte cu handicap;

indeplineste orice alte atributii prevazute in acte normative sau stabilite prin hotarari ale consiliului judetean.