Managementul de caz ca strategie de interventie

MANAGEMENTUL DE CAZ CA STRATEGIE DE INTERVENTIE

1. Cunoasterea si utilizarea managementului de caz ca strategie de interventie

w Managementul de caz

Scopul cel mai general al serviciilor de asistenta sociala pentru varstnici este de a contribui la depasirea problemelor si la facilitarea schimbarilor pozitive apeland, pentru aceasta, la resurse formale si informale.

Managementul de caz si consilierea sunt doua strategii de interventie directa, (a caror oportunitate rezulta din evaluarile care le preced), centrate pe client si familia acestuia, si avand ca scop validarea aspectelor functionale, astfel incat clientii sa isi poata asuma controlul propriei vieti.

Potrivit lui White managementul de caz, “este o strategie de interventie orientata inspre coordonarea resurselor existente pentru a asigura o ingrijire continua si adecvata specifica fiecarui caz in parte”. Managementul de caz este definit intr-o acceptiune apropiata si de catre Rubin : “o abordare a furnizarii de servicii care incearca sa asigure clientilor cu probleme complexe si dizabilitati, primirea tuturor serviciilor de care au nevoie, la timp si intr-un mod adecvat “.

Managementul de caz, astfel inteles, constituie o componenta esentiala a serviciilor pentru varstnici, care contribuie la identificarea nevoilor, la onorarea cererilor de resurse concrete, ca si la asimilarea de noi cunostinte si abilitati, necesare pentru dobandirea controlului asupra propriei situatii .

Managementul de caz, ca strategie de interventie in asistarea persoanelor varstnice, si-a dovedit eficacitatea in special in domeniul ingrijirilor la domiciliu si al celor comunitare. Asistentul social ajuta ca, o varietate de servicii sa devina accesibile clientului si coordoneaza primirea acestora. In termeni de roluri asumate, managementul de caz presupune ca asistentul social:

sa conduca cazul, dar sub nici o forma nu se asteapta ca el sa asigure toate serviciile necesare rezolvarii

sa mentina legatura cu agentiile ofertante de servicii sociale pentru a se asigura ca ele acorda tratamentul / interventian adecvata, iar in cazul in care obiectivele clientului au fost atinse, sa pregateasca terminarea;

sa mentina legatura, cu clientul pentru a putea evalua continuu, modul in care serviciile sunt folosite ca si progresele pe care le face clientul ca urmare a utilizarii lor;

sa devina broker de servicii si organizator al retelei de interventie si mai putin persoana care ajuta direct clientul

Datorita complexitatii fiecarui caz in parte, dar si datorita diversificarii si specializarii serviciilor sociale, este putin probabil ca un singur asistent social sau o singura agentie sa dispuna de toate serviciile necesare pentru a ajuta clientul. Din aceasta cauza, managementul de caz s-a dezvoltat ca sistem de ajutor ce asigura clientului asistenta continua, prin intermediul asistentului social - profesionistul pregatit pentru evaluarea diferitelor categorii de nevoi si cunoscator a retelei de servicii de specialitate.

w Managementul de caz ca strategie de interventie

Evaluarea functionala este orientata, asa dupa cum am vazut, asupra factorilor care sunt responsabili de functionarea clientului si a familiei sale, asupra capacitatilor care pot fi potentate pentru depasirea / ameliorarea anumitor probleme care isi au originile, fie la nivel individual-intern (convingeri neproductive, dificultati emotionale), fie la nivel grupal, comunitar sau societal - extern.

Problemele se pot origina, desigur, din combinatia obstacolelor interne si externe, existand si posibilitatea generarii lor reciproce (disfunctiile dintr-o anumita arie pot determina probleme in alte arii).

In mod similar, capacitatile individuale si familiale pot fi identificate in combinatii de caracteristici psihologice, trasaturi familiale si retele comunitare si sociale.

2. IMPLEMENTAREA MANAGEMENTULUI DE CAZ CA STRATEGIE DE INTERVENTIE IN ASISTAREA PERSOANELOR VARSTNICE

Implementarea managementului de caz, ca strategie de interventie, trebuie precedata de evaluarea individuala si a familiei, ceea ce presupune parcurgerea urmatorilor pasi

evaluarea functionala;

identificarea problemelor si a resurselor;

intocmirea listei de schimbari preconizate;

stabilirea scopurilor functionale de comun acord cu individul si familia.

Odata stabilite scopurile si planurile de actiune, ca si decizia de a furniza servicii, pasii urmatori coincid cu activitatile principale ale managementului de caz.

Planificarea si punerea clientilor in legatura cu furnizorii de servicii formale sau informale si monitorizarea serviciilor, reprezinta bazele coordonarii resurselor.

w Aspecte ale planificarii in managementul de caz

Pentru ca managerul de caz sa poata dezvolta un plan de asistare, bazat pe rezultatele evaluarii functionale, sunt necesare:

cunostinte despre elementele constitutive ale uni astfel de plan;

cunoasterea deficientelor functionale si a posibilelor resurse cu care ar putea fi remediate;

cunoasterea abilitatilor care ar putea fi conservate si/sau dezvoltate;

cunoasterea modalitatilor de a pune in legatura clientii si resursele.

Planificarea managementului de caz reprezinta o agenda de actiune pentru toate partile implicate: clientul, familia, prietenii, vecinii, asistentul social, programele de servicii pentru varstnici si toti furnizorii de servicii implicati.

w Caracteristicile planificarii

Planul de management de caz ar trebui sa contina urmatoarele elemente:

lista schimbarilor preconizate;

scopurile de atins pentru client si, dupa caz, pentru familia sa;

sarcinile si resursele pentru care clientul isi poate asuma responsabilitatea;

sarcinile si resursele pentru care membrii retelei informale de suport isi pot asuma responsabilitatea;

resursele care pot fi obtinute prin intermediul programelor de servicii pentru varstnici si prin diverse agentii;

evenimente sau procese evolutive care pot constitui repere pentru evaluarea progreselor clientului.

w Scopurile functionale

Una dintre consecintele salutare ale evaluarii functionale este posibilitatea de a formula si scopuri functionale pentru managementul de caz. Scopurile functionale vizeaza atragerea celor mai adecvate resurse

pentru depasirea barierelor de functionare, instrumentale si psiho-sociale;

in stricta dependenta de nevoile de schimbare ale clientului si ale familiei sale.

Satisfacerea nevoilor instrumentale reclama resurse pentru:

completarea veniturilor;

facilitarea transportului;

asistarea activitatilor zilnice;

procurarea hranei si servirea mesei mese;

intretinerea gospodariei.

Pentru satisfacerea nevoilor psiho-sociale resursele ce pot fi mobilizate vin atat dinspre familie, vecini si prieteni, cat si dinspre comunitate. Aceasta din urma poate oferi servicii complementare cum ar fi:

Document online: Manual de supravietuire - FOAMEA Proiect: Laicizare si revigorare religioasa

programe de zi pentru tratament psihiatric;

consiliere;

socializare prin intermediul centrelor pentru varstnici;

programe de petrecere a timpului liber.

Asa dupa cum s-a putut constata, evaluarea functionala comprehensiva permite identificarea nevoilor in numeroase domenii. In mod similar si resursele trebuie evaluate dintr-o perspectiva functionala, pentru a vedea care sunt si domeniile secundare (in raport cu serviciul principal oferit) pe care acestea le pot acoperi. Indiferent de serviciul principal primit, clientii si managerul de caz vor lua in calcul si beneficiile secundare ale acestuia. De exemplu, participarea la un program comun de servire a mesei satisface deopotriva nevoile de nutritie ca si pe cele de socializare ( ca beneficiu secundar).

Planificarea managementului de caz poate - si trebuie, oricand este posibil - sa mearga dincolo de rezolvarea de suprafata a problemelor, formuland si scopuri functionale, explicite privind:

explorarea strategiilor de abilitare a clientilor si a familiilor lor;

dezvoltarea capacitatilor functionale de autoingrijire, de evitare a problemelor si conflictelor;

atitudini noi fata de probleme;

modalitati diferite de a trai cu problemele care nu pot fi rezolvate in intregime.

Un alt scop functional din planul de asistare, poate fi acela de a le arata clientilor si familiilor lor cum sa:     

identifice resursele (interne si externe);

le puna in legatura cu nevoile;

intocmeasca un plan de actiune;

implementeze;

modifice cand este necesar.

Finalmente, scopul fundamental al oricarui plan de asistare este de a arata clientilor si familiilor lor cum sa fie proprii lor manageri de caz si de a le conferi lor posibilitatea de alegere si control.

w Reteaua informala de suport social

Conceptul “retea de suport social” reuneste doua concepte: cel de “retea sociala” si cel de “suport social”. “Reteaua sociala” se refera la un set specific de persoane care interrelationeaza (membrii familiei, prieteni si vecini). “Suportul social” acopera o arie mai extinsa a relatiilor sociale, care poate include relatii institutionale formale si informale, programe comunitare. In acest context, “reteaua de suport social “desemneaza ansamblul tuturor conexiunilor sociale care, impreuna, pot contribui la optimizarea functionarii clientului .

Bazandu-se pe rezultatele a numeroase cercetari privind retelele sociale si suportul social, Ell (1984, cf. Gary M. Nelson, et al.,1995, pp. 88-103) concluziona: “nu numai ca legaturile sociale cresc nivelul bunastarii individuale, dar ele par a influenta insasi cresterea imunitatii la bolile fizice si psihice, par a avea un rol in mentinerea capacitatii de decizie si rezolvare de problemele. Legaturile sociale suportive contribuie la mentinerea echilibrului intre solicitarile mediului si resursele personale, echilibru ce influenteaza, la randul sau, rezistenta fata de factorii de risc (boala si stres)”.

Evaluarea functionala, ca premisa a construirii retelei de suport informal, poate conduce la o varietate de forme de interventie:

informarea cu privire la modalitatile alternative de rezolvare a problemelor similare (prin exemplul si cu sprijinul celor care fac parte din reteaua de suport informal)

re - abilitarea clientului si a familiei de a rezolva problemele prin explorarea modului in care, in trecut, au rezolvat probleme similare

in termeni de preventie, asistentii sociali pot anticipa consecintele unor disabilitati sau ale bolii, in plan functional / instrumental, sau ca situatie de risc. De exemplu, desi diagnosticarea nu merge in mod necesar mana in mana cu disabilitatea functionala, aceasta este un indicator al riscului. Un client care a suferit un atac de cord sau a fost diagnosticat cu o boala pulmonara sau diabet prezinta un risc ridicat pentru anumite tipuri predictibile de afectiuni, unele dintre ele putand fi prevenite. Un varstnic cu dementa progresiva va suferi de afectiuni functionale pe masura ce boala progreseaza, dar clientul si familia sa se pot pregati, intr-o oarecare masura, pentru situatia anticipata;

medierea legaturii dintre clienti si familii cu servicii adecvate, constituie un real ajutor in reducerea poverii ingrijirii si totodata reprezinta o “punte” intre reteaua sociala informala (care, prin chiar natura sa, are limite inerente) si cea formala

motivarea pentru schimbare si pastrarea sperantei sunt atitudini ce pot fi construite prin valorificarea experientelor similare ale membrilor retelei de suport informal, chiar daca, admitem ca nu exista doua persoane sau situatii identice

practica centrata pe familie (in sens larg) are ca asumptie principala recunoasterea rolului fundamental al familiei in mentinerea bunastarii persoanei si in potentialul suportiv al acesteia, cu conditia ca ea insasi (familia) sa fie una functionala. Din pacate, nu toti varstnicii au familii intacte sau functionale, ceea ce inseamna ca, din anumite puncte de vedere, sunt vulnerabili si prezinta un risc ridicat de institutionalizare (daca sufera pierderi functionale semnificative, daca sunt expusi riscului de a fi neglijati si abuzati). In astfel de situatii varstnicii pot fi ajutati sa-si construiasca o retea familiala surogat, din surse formale sau informale, sau sa restabileasca legaturile cu membrii instrainati ai familiei.

w Stabilirea legaturilor cu resursele formale (lucrul cu organizatiile)

Resursele instrumentale necesare clientilor se afla, de regula, sub patronajul organizatiilor publice sau private. In cazul varstnicilor, in special, resursele formale sunt gestionate de agentii comunitare. Accesul la resursele necesare depinde, pe de o parte, de cunoasterea nevoilor clientului (ca rezultat al procesului de evaluare individuala), iar pe de alta parte de cunoasterea criteriilor de eligibilitate ale agentiilor (ca rezultat al procesului de evaluare comunitara). Specht (1988, cf. Gary M. Nelson, et al., 1995, pp. 88-103) recomanda congruenta dintre nevoi si resurse: fiecare client sa aiba acces la resurse strict justificat de nevoile sale (nici mai mult nici mai putin!).

Obiectivitatea in alocarea resurselor nu este chiar atat de simplu de respectat precum pare, deciziile de acest fel fiind determinate de situatii complexe care nu au intotdeauna acoperire in prescriptii si normative de aplicare, particularitatea fiecarui caz impunind tratarea lui ca o exceptie, si nu ca o regula.

Coordonarea resurselor, impune ca asistentul social sa beneficieze de autoritate sporita, concretizata in libertatea de actiune profesionala si administrativa (cu privire la nevoile clientilor, la prognoze, politica agentiei, legile si chestiunile de cost si eficienta).

Responsabilitatea asistentului social de a coordona resursele existente poate genera conflicte de rol : pe de o parte el trebuie sa se asigure ca prin serviciile si resursele alocate se respecta standardele calitative privind bunastarea clientilor, iar pe de alta parte trebuiesc respectate cadrele programului, criteriile de eligibilitate, resursele intotdeauna limitate .

Partea pozitiva a acestui tip de conflict este aceea ca permite identificarea si depasirea limitelor din sistem si dezvoltarea de noi servicii.

w Monitorizarea serviciilor si asigurarea calitatii lor

Monitorizarea serviciilor este o etapa importanta a managementului de caz, un mecanism de tinerea a evidentei, de contabilizare, si furnizare a asistentei tehnice. Prin mecanismul monitorizarii se asigura implementarea serviciilor asa cum au fost planificate, in scopul satisfacerii nevoilor clientilor si ale familiilor lor, asistenta tehnica avand rol corectiv – adaptativ, de mentinere a calitatii serviciilor.

Asigurarea calitatii in managementul de caz presupune doua tipuri specifice de monitorizare: monitorizarea procesului si monitorizarea rezultatelor . Monitorizarea procesului inseamna urmarirea implementarii si finalizarii planului de servicii in conformitate cu planificarea si cu standardele de calitate ale programului. Monitorizarea rezultatelor inseamna urmarirea planului de servicii in termeni de beneficii pentru client.

Applebaum si Austin au identificat cinci intrebari la care putem apela in procesul monitorizarii pentru a asigura calitatea procesului cat si a rezultatelor:

Cat de corect sunt aplicate criteriile de eligibilitate?

Evaluarea functionala a clientului si planurile de ingrijire sunt in conformitate cu standardele de calitate?

Implementarea serviciilor se desfasoara conform planificarii?

Clientii sunt multumiti de serviciile primite?

Serviciile furnizate au rezultatele scontate pentru clienti?

Monitorizarea serviciilor poate fi inteleasa si ca element constitutiv al procesului de evaluare continua, si este posibila numai in masura in care exista cadre temporale si standarde de calitate la care sa se raporteze rezultatele obtinute.

Cadrele temporale (programarea) vizeaza preponderent activitatea asistentului social si mai putin rezultatele pentru client. Buna practica indica faptul ca serviciile apreciate ca fiind de buna calitate sunt furnizate intr-o perioada de timp specificata.

Satisfactia clientului, in raport cu serviciile primite, este un indicator important, desi indirect, al felului in care functioneaza serviciul. Eforturile de a masura gradul de satisfactie al clientilor reprezinta recunoasterea necesara si critica a participarii lor la planificarea si implementarea planului de servicii, si totodata o masura a eficacitatii si eficientei serviciilor.

Monitorizarea si evaluarea sistematica a programelor pot fi considerate indicatori ai excelentei in furnizarea serviciilor, situatie destul de rar intalnita in practica, posibila totusi, prin eforturi de planificare, standardizare a calitatii si mai ales prin eforturi de schimbare a mentalitatii.

w Rolurile in managementul de caz

Rolurile asistentului social in managementul de caz deriva din datele evaluarii comprehensive. Rolul principal este acela de coordonator, rolurile « secundare » sau aditionale putand fi, dupa caz, cele de educator, broker, avocat, de mediator, facilitator, precum si rolul de a atrage si dezvolta noi resurse.

In calitate de educator, asistentul social furnizeaza clientilor si familiilor informatii despre reteaua de resurse ca si despre procesul de schimbare in care se angajeaza.

Ca broker, asistentul social intermediaza obtinerea sau cumpararea resurselor prevazute in planul de servicii.

Rolul de avocat presupune utilizarea unui set de strategii si tehnici pentru a pune in legatura clientul cu reteaua de resurse, (convingere, negociere sau chiar confruntare cu furnizorii de servicii - Rothman, 1991; Steinberg & Carter, 1983, cf. Gary M. Nelson, et al.,1995, pp. 88-103

Ca mediator, asistentul social clarifica neintelegerile, intermediaza partile aflate in conflict.

Ca facilitator asistentul social ajuta clientii si familiile lor sa se centreze pe puterile lor, sa-si imbunatateasca capacitatile de a infrunta situatiile curente si sa planifice viitorul.

Rolul de a atrage si dezvolta resurse presupune identificarea resurselor deficitare gasirea solutiilor compensatorii.

w Statutul profesional al managerului de caz

Rolurile asociate managementului de caz sunt, dupa cum se poate constata, complexe si necesita stapanirea unor abilitati profesionale la nivel de perferomanta, deoarece scopurile unei astfel de intreprinderi sunt complexe si ambitioase. Cu toate acestea in perceptia comuna si chiar a unor profesionisti (asistenti sociali) managementul de caz este considerat ca solicitand in mai mica masura competente profesionale specifice, comparativ cu practica asistentei sociale de tip terapeutic sau consilierea..

Aceasta situatie se explica prin aceea ca in cadrul relatiei terapeutice sau de consiliere principala resursa o constituie insasi expertiza profesionistului, agentia fiind doar un cadru de desfasurare si nu o furnizoare de resurse. In plus, asistentul social implicat intr-o intreventie directa individuala detine controlul asupra procesului si primeste feed-back-uri pozitive din prtea clientilor.

In managementul de caz, asistentul social este un intermediar pentru interactiunile terapeutice ale altora, resurele apartin agentiei pe care o reprezinta sau coopteaza in interventie, iar beneficiile aduse clientilor sunt indirect legate de prestatia sa[4].

In fapt, chiar daca managerul de caz petrece o parte din timp manipuland hartii si contactand furnizorii de servicii, multitudinea rolurilor asumate, interviurile cu clientii si familiile lor, evaluarile, implementarea serviciilor, monitorizarea acestora, dau masura inaltului profesionalism pe care un manager de caz trebuie sa il probeze.

Obiectivul major al asistentei sociale a fost, este si va fii acela de a-i ajuta pe cei aflati in nevoie si care nu pot prin resurse proprii sa depaseasca momentele de dificultate. Dar evolutia asistentei sociale se indreapta spre conceptul de eficientizare , ceea ce presupune regindirea contractului social dintre stat si cetatean, prin acordarea de sprijin in schimbul unei responsabilitati asumate, ca de exemplu – munca in schimbul beneficiilor sociale primite, daca starea sanatatii o permite[5].

Principiul solidaritatii sociale trebuie regindit prin prisma functionalitatii economiei de piata. Solidaritatea umana nu se refera doar la protectia sociala in sine, ci si la responsabilitatile celui ce beneficiaza de acest drept de protectie.

Dezvoltarea economica presupune educatie permanenta si adaptare la noile cunostinte, iar beneficiile sistemelor de protectie sociala trebuie sa poarte responsabilitatea formarii profesionale continue, pentru a-si asigura sanse de adaptare la n oile conditii ale societatii de azi si de maine.

Exista o serie de factori interni si externi care au un rol important in trasarea viitorului asistentei sociale, cum ar fii – cresterea rolului practicii private, ca alternativa la serviciile sociale acordate de catre stat, cresterea subspecializarilor asistentilor sociali, dezvoltarea managementului in asistenta sociala, atitudinile publice fata de populatia vulnerabila, redefinirea conceptului de nevoie, politicile publice in domeniu, privatizarea, globalizarea si scaderea rolului guvernelor, avansul tehnologic, informatizarea, fluctuatiile economice.

Scopul initial al practicii asistentei sociale a fost pe larg definit de catre pionierii ei, ca fiind bazat pe o perspectiva a valorii individ-mediu social.

In secolul        XXI, practica asistentei sociale va continua sa se largeasca sub influenta metodelor stiintifice care vor include progresele facute de stiinta.

Studiu de caz

Urmare a adresei dumneavoastra inregistrata la noi sub nr. 99/06.01.2011 prin care ne solicitati ancheta sociala la domiciliul numitilor D.S. si D.I., in calitate de parati, in comuna Mihaesti, sat Buleta, judetul Valcea cu privire la numirea unui curator pentru susnumitii, Compartimentul de Asistenta Sociala din cadrul aparatului propriu al Primarului Comunei Mihaesti, reprezentat prin asistentii sociali, Baisu Elena-Mihaela si Irimescu Laura Ionica, s-a deplasat in teren si s-au constatat urmatoarele:

I. DATE DE IDENTIFICARE PENTRU MEMBRII FAMILIEI

NUME/ PRENUME: D.I.

DATA SI LOCUL NASTERII: 15.09.1927, nascuta din parintii I. si G. In comuna Buleta, judetul Valcea

NATIONALITATE romana

RELIGIA ortodoxa

STARE CIVILA casatorita

DOMICILIUL STABIL: localitatea Mihaesti, sat Barsesti, judetul Valcea

B.I./C.I./C.N.: -

NIVEL DE EDUCATIE nivel primar

STATUT OCUPATIONAL pensionara

AUTONOMIA SI STATUTUL FUNCTIONAL: inconstienta ocazionala, dependenta de o alta persoana integral, necesita ajutor permanent la servire si hranire, mobilizare, etc.

EVALUAREA STATUSULUI SENZORIAL SI PSIHOAFECTIV

Cecitate relativa, cecitate verbala( pierderea capacitatii de a citii sau de a intelege sensul limbajului scris), dezorientare in timp si fata de alte persoane.

ACTIVITATI INSTRUMENTALE

Depinde de o alta persoana pentru prepararea si servirea hranei, pentru dozarea si pregatirea medicamentatiei, e incapabila sa-si gestioneze propriile venituri.

2. NUME/ PRENUME: D.S.

DATA SI LOCUL NASTERII: 12.01.1918, nascut din parintii P. si P. in comuna Buleta, judetul Valcea

NATIONALITATE: romana

RELIGIA: ortodoxa

STARE CIVILA: casatorit

DOMICILIUL STABIL: localitatea Mihaesti, sat Barsesti, judetul Valcea

B.I./C.I./C.N.: -

NIVEL DE EDUCATIE: nivel mediu

STATUT OCUPATIONAL: pensionar

AUTONOMIA SI STATUTUL FUNCTIONAL: inconstienta ocazionala, dependent de o alta persoana integral, necesita ajutor permanent la servire si hranire, mobilizare, etc.

EVALUAREA STATUSULUI SENZORIAL SI PSIHOAFECTIV

Cecitate relativa, cecitate verbala( pierderea capacitatii de a citii sau de a intelege sensul limbajului scris), dezorientare in timp si fata de alte persoane.

ACTIVITATI INSTRUMENTALE

Depinde de o alta persoana pentru prepararea si servirea hranei, pentru dozarea si pregatirea medicamentatiei, e incapabila sa-si gestioneze propriile venituri.

II. PREZENTARE GENERALA SITUATIE

Din casatoria incheiata intre D.I. si D.S. au rezultat patru copii: D.M.(decedat), A.C., D.M. si D.M.

La deplasarea in teren la domiciliul numitilor D.I. si D.S., proprietate personala, s-a constatat faptul ca asistatii sunt ingrijiti de numita A.C., fiica, deoarece relatiile cu cei doi fii, D.M. si D.M. sunt in prezent in stare conflictuala.

Cei doi batrani locuiesc intr-un imobil P+1 format din cele doua camere( la nivelul superior locuieste domnul D.M. si sotia acestuia), hol, bucatarie, mobilate adecvat si camara, in conditii de trai bune, incalzirea se face pe lemne in soba de teracota, exista aparatura de uz casnic indelungat: T.V., aragaz, frigider. Locuinta corespunde din punct de vedere igienic.

Pe suprafata locuita de cei doi varstnici, fiica acestora, doamna A.C., detine act de proprietate cu clauza de intretinere.

Sistemul familial este unul inchis, homestazia familiala dezechilibrata, in urma disputelor intervenite intre frati, din cauza impartirii proprietatii, dispute care au condus ulterior la demararea mai multor procese.

Au fost purtate numeroase discutii, in repetate randuri cu toti membrii familiei, intentia noastra fiind aceea de a se ajunge la un consens, dar din declaratiile membrilor familiei rezulta faptul ca nu se pot pune de acord in acceptarea numirii unui curator de catre autoritatea tutelara si nici nu prezinta solutii fiabile, iar cei doi varstnici asistati se afla in incapacitatea de a-si numi un reprezentant, prin care se va proceda la numirea unui curator din oficiu.

Compartimentul de Asistenta Sociala din cadrul aparatului propriu al Primarului comunei Mihaesti propune numirea domnului M.J., nascut la data de 07.05.1956, in satul Buleta, comuna Mihaesti, judetul Valcea, cu domiciliul in Municipiul Rm. Valcea, strada Dr. Hacman, nr. 9, bl. 122, sc. B, ap. 8, judetul Valcea, in calitate de curator pentru numitii D.I. si D.S. si emiterea unei dispozitii in acest sens.

Drept pentru care am procedat la incheierea prezentei anchete.

COMPARTIMENTUL ASISTENTA SOCIALA – PRIMARIA MIHAESTI

PRIMAR,

NICOLAE STANICA ________________

ASISTENT SOCIAL:

BAIASU ELENA - MIHAELA    ________________

ASISTENT SOCIAL:

IRIMESCU LAURA IONICA _________________

BIBLIOGRAFIE

1. Balan Lacramioara – ,, Sistemul de Asistenta Sociala’’, Editura Conphis, Ramnicu Valcea, 2008;

2. Balasa Ana - ,, Protectia Sociala a Persoanelor Varstnice in Romania’’ – Politici Sociale, 2003;

Bocancea Cristian - ,, Elemente de asistenta sociala’’, Editura Polirom, Iasi, 1999

4. Buzducea Doru - Aspecte contemporane de asistenta sociala , Editura Polirom , Iasi, 2005

5. Cojocaru Stefan - Metode apreciative in asistenta sociala Editura Polirom, Iasi, 2005

Cojocaru Stefan - Proiectul de interventie in asistenta sociala , Editura Polirom, Iasi, 2006

7. Gradinaru Nicolae, Rais Dorian - ,, Legislatie in Asistenta Sociala Editura Independenta Economica, 2007

8. Mihailescu Ioan – Protestantism si capitalism, postfata la Max Weber – Etica protestanta si spiritul capitalismului Editura Humanitas, Bucuresti, 1993

9. Muga Maria - Sistemul de servicii de asistenta sociala’’ – suport de curs, Universitatea Bucuresti

10. Neamtu George - Tratat de asistenta sociala Editura Polirom, Iasi, 2003

11. Pop Luana - ,, Politici Sociale , Bucuresti, 2005 – 2006

12. Popa Valentin, Marica Cristina - Managementul si Evaluarea Programelor de Asistenta Sociala Editura Independenta Economica, 2010

1 Preda Marian – ,,Politica sociala romaneasca intre saracie si globalizare’’, Editura Polirom, Iasi, 2002

14. Zamfir Catalin(coordonator) - ,, Politici sociale in Romania Editura Expert, Bucuresti, 1999

15. Zamfir Elena - Sistemul de asistenta sociala Bucuresti, 2005-2006

16. Legea nr. 16 din 6 martie 2000 privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului National al Persoanelor Varstnice – Republicare

17. Legea nr. 17 din 9 martie 2000 privind asistenta sociala a persoanelor varstnice - Republicare

18. Preintampinarea crizei varstei a treia – Raport al Bancii Mondiale

19. Raportul National al Dezvoltarii Umane, Romania 2000.