Factorii implicati in determinarea comportamentului deviant al minorului

FACTORII IMPLICATI IN DETERMINAREA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL MINORULUI

Factorii care determina delincventa juvenila pot fi impartiti in doua mari categorii: a) factori interni,individuali si b) factori externi,sociali.In prima categorie se includ : particularitatile si structura neuropsihica , particularitati ale personalitati in formare , particularitati care s-au format sub influenta unor factori externi,mai ales a celor familiali.In a doua categorie,mai importanti sunt factorii socio-culturali,economici,socio-afectivi si educationali din cadrul microgrupurilor si macrogrupurilo umane,in care trebuie sa se integreze,treptat,copilul si tanarul,incepand cu familia.Tot in categoria factorilor interni,un rol deosebit de important il are frustratia.

Care este raportul dintre cele doua categorii de factori,care este ponderea fiecaruia in determinarea comportamentului delincvent al minorilor sunt intrebari la care nu s-a putut oferi un raspuns unanim acceptat.Impartasim punctul de vedere conform caruia orice incercare de exagerare a rolului factorilor interni sau a celor externi risca sa nu fie validata de practica.Daca psihologii pun mai mult accentul pe particularitatile psihice in adaptarea minorului la mediu,sociologii acorda un rol determinant factorilor socio-culturali,precum si conditiilor vietii sociale in general.

In ultima vreme s-a conturat un punct de vedere intermediar referitor la etiologia delincventei juvenile.Este vorba de asa-numita perspectiva a cauzalitatii 'multiple' sau a 'factorilor',care concep delincventa ca fiind rezultatul unui numar mare si variat de factori.Adeptii acestei perspective considera ca fiecare factor,luat in parte,are o anumita importanta,delincventii aparand fie la intersectia a doi factori majori,fie datorandu-se influentei concertate a sapte sau opt factori minori.

1.Rolul familiei in formarea comportamentului minorului

Una dintre cele mai importante functii ale familiei consta in educarea si formarea tinerilor in vederea integrarii lor optime in viata si activitatea sociala.Aici,in cadrul grupului familial,parintii exercita ,direct sau indirect,influente educational-formative asupra proprilor lor copii.Cuplul conjugal, prin intregul sau sistem de acte comportamentale,constituie un veritabil model social care,fiind de altfel primul in ordinea influentelor din partea modelelor sociale existente,are o influenta hotaratoare asupra copiilor privind formarea conceptiei lor despre viata,a modului de comportare si relationare in raport cu diferite norme si valori sociale.

Pe de alta parte,parintii exercita influente educational modelatorii in cadrul familiei si in mod direct,in baza unei anumite strategii educationale,folosind mai mult sau mai putin sistematic si organizat anumite metode si tehnici educationale.Deoarece cercetarile de psihologie si pedagogie au demonstrat ca,mai ales,in primii ani de viata se pun bazele unor importante componente de personalitate,apare imperios necesar ca educatia in familie sa se desfasoare in mod unitar,pe baza unui ansamblu de principii psiho-pedagogice si a unei metodologii clar conturate.In aceasta privinta,constatam ca, desi s-au elaborat multe lucrari,s-au organizat si desfasurat ample actiuni cu parintii in vederea instruirii lor pentru ca influentele educative exercitate asupra copiilor sa corespunda cerintelor si exigentelor sociale,exista insa unele deosebiri intre familii in ceea ce priveste 'metodologia si tehnologia educationala' adoptata.

Astfel,strategiile educationale pe care le utilizeaza unii parinti-si avem in vedere pe cei care sunt bine intentionati,fiind convinsi de efectele pozitive ale modalitatilor lor de relationare cu proprii copii,precum si a metodelor educative utilizate-nu duc intotdeauna la crearea acelui optim educational care sa favorizeze 'rodirea' fructuoasa la nivelul personalitatii copilului a influentelor educationale exercitate. Mai mult , unele strategi pot sa se soldeze chiar cu o serie de consecinte negative asupra procesului formarii unor componente de personalitate.Necunoscand suficient urmarile reale ale modalitatilor eductive utilizate,unii parinti ajung la un moment dat in fata unor situatii oarecum paradoxale:pe de o parte,eforturile depuse,metodele utilizate,asteptarile in legatura cu 'investitiile' lor educative , cu strategia lor 'originala' in ceea ce priveste relationarea cu copilul si, pe de alta parte,rezultatele concrete pe care le-au obtinut.

In cazul in care parintii constientizeaza din timp aceasta discrepanta pot -si daca solicita specialistii in problemele muncii educative cu atat mai bine- sa-si reorienteze fundamental sistemul lor de actiuni educative in vederea realizarii corectiilor necesare. Dar exista si parinti care,impotriva unor dovezi clare ale evidentei,nu ajung la constientizarea efectelor strategiilor educative utilizate si raman convinsi ca eventualele necazuri aparue sunt determinate de cauze care le raman straine si necunoscute.

Climatul educational familial este o formatiune psihosociala foarte complexa, cuprinzand ansamblul de stari psihice,moduri de relationare interpersonala, atitudini ce caracterizeaza grupul familial o perioada mai mare de timp.Acest climat,poate fi pozitiv sau negativ,se interpune ca un filtru intre influentele educationale exercitate de parinti si achizitiile comportamental realizate la nivelul personalitatii copiilor. Drumul de la influenta educationala la achiziti comportamentala nu este un drum direct,nemijlocit,ci parcurge 'meandrele'climatului educational familial.O aceasi influenta educativa exercitata intr-un climat bun va avera cu totul alte efecte decat atunci cand este exercitata intr-un climat educational negativ.

1.1.Famili dezorganizante

Mult timp s-a crezut ca familia dezorganizanta constituie cauza aproape sigura a comportamentului deviant,aceasta convingere fiind sustinuta si de catre diverse statistici care arata ca un numar mai mare de delincventi provin din aceasta categorie de familii.In ultimul timp insa,un asemenea punct de vedere a fost depasit ,considerandu-se ca,de fapt , in cazul familiilor dezorganizante nu structura familiei ca atare se face vinovata de aparitia conduitelor deviante ci marile ei 'lipsuri'.Familia dezorganizanta este familia care isi pierde integritatea ca urmare a separarii parintilor datorita unor motive precum: desfacerea casatoriei prin divort,decesul unuia dintre parinti,etc.W.J.Goode realizeaza urmatoarea clasificare a familiilor dezorganizate:

a)familia incomplet unita sau nelegitima;

b)familia dezmembrata prin indepartarea unuia dintre soti ca urmare a:anularii, separarii,divortului sau parasirii.

c)familia tip ' camin gol ' in cadrul careia partenerii traiesc impreuna , insa interreltionarea si intercomunicarea sunt realizate minimal, fara sa constituie,unul pentru celalalt,un suport emotional; 

d)familia in criza,datorita unor cauze ce determina absenta temporara sau permanenta a unuia dintre soti:decesul,inchisoarea,inundatii,razboi.

e)existenta,in cadrul familiei,a unor situatii care determina fundamental esecurile comportamentului de rol marital: retardarea severa a copilului, psihoza copilului sau a sotului,or conditiile fizice cronic incurabile.

Studiile asupra delincventei juvenile au aratat ca,in mare masura,atmosfera din familiile deorganizante , lipsa autoritatii parintesti, a controlului precum si a afectiunii acestora,ca urmare a divortului,i-au determinat pe copii la adoptarea unor acte asociale si antisociale.Astfel, divortul, care duce la dezorganizarea familiei,poate contura serioase tulburari afective si comportamentale care duc la neadaptarea sociala.

1.2.Climat familial conflictual

Exista unele familii care, desi sunt ' organizate' se caracterizeaza prin accentuate stari conflictuale care pot fi de intensitate diferita si se pot intinde pe perioade diferite de timp(plecand de la forme relativ mai simple,cum ar fi cearta,neintelegerile,contrazicerea ascutita,refuzul unor obligatii conjugale sau familiale si ajungand la forme mai complexe,grave,cum ar fi,agresivitatea fizica,alungarea de la domiciliu,existenta unor relatii adulterine).

Document online: Manual de supravietuire - FOAMEA Proiect: Laicizare si revigorare religioasa

In situatiile in care intensitatea,continutul,forma de manifestare si frecventa conflictelor intraconjugale si intrafamiliale cresc semnificativ,acestea capata valente dezorganizatoare in microgrupul familial , devenind simptome ale ' sindromului disfunctioal ' familial.Conflictul conjugal patogen se caracterizeaza prin capacitatea de penetratie distructiva la nivelul personalitatii consortiilor,dezorganizand reactiile, patternurile si habitus-urile adaptative si impiedicand realizarea functiilor firesti ale cuplului conjugal si parental.

Tipologia luiF.Kunkel,bazata pe analiza conduitelor interactionale ale partenerilor,in procesul acomodarilor mutuale,cuprinde urmatoarele tipuri:

a)tipul 'casniciei furtunoase',caracterizata prin aspectul 'spasmodic'al ritmului acomodarii intradiadice,cu alternarea fazelor de 'camaraderie',afectiune,impietrire si 'gol',crize care se pot prelungi uneori ani.In acest tip de casatorie frustrarile par a fi resimtite in mai mare masura decat cedarile,rigiditatea partenerilor in adaptare prevaland 'mularii polare interpersonale'.Totusi aceste cupluri nu au 'curajul' si 'forta' necesare unor 'revolutii' interioare,care sa schimbe cursul casniciei fie in sens pozitiv,fie negativ , sotii continuand sa-si consume viata de cuplu prin oscilatii afective cu mare consum tensional;

b)tipul casniciei molatice,dupa conceptia autorului,este bazata pe mentinerea reciproca de egoisme,polaritatea partenerilor fiind incompleta si adesea inautentica,prin investirea doar a laturii 'comode',linistite,plate, 'lipsite de vlaga' si fara efortul nelinistitor si emotionant al 'simtirii celuilalt'.Unitatea cuplului este astfel iluzorie,fiind pandita de pericolul pseudocasatoriei,bazata pe supraaprecieri si cedari menite sa evite criza Eului,dar practic pastrand distanta afectiv cognitiva intre parteneri.

c)tipul casniciei dure,reuneste partenerii intr-o formula de partiala angajare,printr-un comportament relational reciproc rigid,al caracterelor 'impietrite'.Comunicarea este redusa in conditiile unei susceptibilitati mutuale,care mentine distanta intre partenerii care se percep si valorizeaza ca potentiali 'agresori la integritatea celuilalt'. Acest comportament,care lasa impresia unui Eu puternic,ascunde de fapt fragilitatea interioara si frica de angajare in paternitate,cu riscul unei modificari a propriei personalitati. Confuziile generate de gradul scazut al comunicarii conduc de obicei la criza, casatoria devenind 'arena' in care cercul razbunarilor reciproce se repeta la infinit.

In fiecare din aceste tipuri de familie, copiii, datorita marii lor sensibilitati, recepteaza si traiesc deosebit de intens orice 'eveniment' intervenit intre parintii lor.

Dupa cum demonstreaza diferitele cercetari efectuate,efectul principal al relatiilor interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor il constituie devalorizarea modelului comportamental si pierderea posibilitatii de identificare cu acest model.Mai mult,modelul parental,in asemenea situatii,poate fi respins activ de catre copii devenind 'model negativ' care,treptat,poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si comportamentului antisocial.

Desigur , nu de putine ori , copiii care resimt puternic influentele climatului conflictual familial,fug de acasa si cauta sa gaseasca diferite grupuri de apartenenta care, la randul lor,pot fi orientate antisocial.

1.3.Climat familial hiperautoritar

Atitudinea hiperautoritara manifestata in cadrul familiei poate fi adoptata de unul dintre parinti(cel mai frecvent de catre tata) sau de catre ambii.Pe de alta parte trebuie diferentiata situatia in care parintii hiperautoritari sunt 'bine intentionati',in sensul ca au o anumita 'conceptie pedagogica' de cea in care autoritarismul este asociat cu agresivitatea, inclusiv fizica si cu un inalt potential conflictual/familial.

Severitatea excesiva , cu multe rigiditati , cu interdictii nu lipsite uneori de brutalitate,cu comenzi ferme pline de amenintari,cu privatiuni de tot felul isi lasa puternic amprenta asupra procesului de formare a personalitatii copilului.Parintii hiperseveri impun un regim de munca pentru copiii lor, care depaseste limitele de toleranta psihologica si psihofiziologica ale acestora.Copiii sunt pusi mereu in fata unui volum mare de sarcini pentru a putea realiza cat mai repede aceste achizitii care sa corespunda intru totul aspiratiilor parintiilor. Mentinerea copilului intr-un climat hipersever determina,treptat,modificari serioase in una dintre cele mai importante dimensiuni ale personalitatii,este vorba de cea atitudinal-relationala,traduse in fenomene de apatie si indiferenta accentuata fata de ceea ce trebuie sa intreprinda sau in ce priveste relationarea cu cei din jur,atitudini de protest si revolta chiar fata de noile influente exercitate asupra sa,toate acestea ca urmare a unei suite de frustratii acumulate in timp.

In categoria profilelor de parinti hiperseveri se includ urmatoarele tipuri:

-tatal dominator,a carui autoritate este expresia unei personalitati puternice,exigente,care stie sa se afirme si sa reuseasca si care se bucura de un prestigiu apreciabil. Este tipul de tata care pretinde ascultare si respect,in ochii caruia sotia si copiii sunt fiinte slbe care trebuie conduse si protejate.Copiii acestui tip de tata sunt adesea timizi si inhibati,dar se pot manifesta, atunci cand caracterul lor prezinta analogii cu caracterul tatalui, si ca fiinte rebele si autoritare.Conflictul dintre asemenea personalitati poate duce la rupturi brutale ale raporturilor tata fiu;

-tatal tiran are o autoritate care opereaza in compensatie si prin salturi,fiind in fond o fire timida,adesea slaba.Izbucnirile sporadice si aberante de autoritate duc in ultima instanta la defavorizarea figurii paterne de acest tip.Copilul reactioneaza la asemenea moduri de comportare prin stari de inhibitie,frica,prin instabilitate.Se pot contura apoi si dezechilibre mai profunde,care pot aparea in momentul cand copilul devine constient de mediocritatea reala a parintelui,a carui imagine inceteaza de a se mai constitui ca model.

-tatal demisionar ,este tipul de tata vesnic plecat de acasa,cel care e mereu plecat si pretinde sa nu fie intrerupt din ocupatiile sale. De asemenea,tatal demisionar este si cel care,datorita personalitatii sale,nu se simte capabil sa-si controleze si sa-si indrume copiii.

Lipsa cotrolului favorizeaza aparitia atitudiniilor recalcitrante, formand la copii deprinderea de a nu se conforma imperativelor scolare,sociale sau morale

In fata parintelui hiperautoritar si hiperagresiv,copilul nu are o alta alternativa decat supunerea oarba,neconditionata in raport cu cerintele si pretentiile acestuia dar efectele negative ale unui asemenea 'tratament' in planul dezvoltarii si evolutiei personalitatii nu intarzie sa apara.La agresivitate si ostilitate,copilul nu raspunde direct in raport cu parintele-agresor,ci indirect,prin atitudinile sau chiar actiunile agresive orientate catre altii. Tensiunea acumulata in timp, ca urmare a frecventelor stari de frustratie datorate regimului hiperautoritar si hiperpermisiv impus se va elimina prin descarcari bruste,prin forme de conduita agresiva si exploziva la adresa altora.Si de aici ,pana la conduita delincventa nu mai este decat un pas.

1.4.Climat familial hiperpermisiv

Hiperpermisibilitatea careaza in mod exagerat conitii de 'aparare' a copilului impotriva 'pericolelor si prejudiciilor'.Parintii depun mari eforturi de a proteja copilul,de a-l menaja intr-o maniera exagerata,grija si activitatea parinteasca constituind o sfera protectoare cu pereti multipli prin care el nu mai poate singur sa iasa catre lume , pentru a-si incerca 'fortele'proprii,forte care -in virtutea unei tendinte logice a dezvoltarii personalitatii- trebuie confruntate intr-un cadru echilibrat pentru a-si putea contura dimensiunile lor reale si,cel mai important lucru,treptat,in urma confruntarii cu lumea,cu altii,a se realiza o concordanta corespunzatoare intre imaginea de sine si ceea ce exista si este in continua formare si devenire.

Una din consecintele imediate ale exercitarii influentelor educative in maniera superprotectoare este detasarea intre imaginea de sine si posibilitatile reale ale copiilor.

Se poate contura atitudini de inganfare,de exacerbare a eului,de supraevaluare a proprilor posibilitati cu tendinta de a-si impune in fata celorlalti vointa si sistemul lor de pareri si opinii in mod dominator,persuasiv fara insa ca acestea sa aiba,de cele mai multe ori, acoperire in ceea ce priveste ansamblul de capacitati si aptitudini,experienta de viata.

Copiii crescuti fara nici o constrangere,avandu-i pe amandoi parintii intotdeauna la dispozitie pentru a le satisface cea mai mica dorinta,nu vor putea mai tarziu sa suporte nici o frustrare si nici un cadru in care se cere disciplina.Din punct de vedere caracterial, ei devin mai ales capriciosi si incapatanati.

1.5.Esecurile privind integrarea scolara si delincventa juvenila

Chiar daca nu in totalitate, un mod de validare a strategiilor educationale utilizate in cadrul familiei il constituie adaptarea si integrarea scolara. Nivelul de adaptare si integrare scolara ,la randul lui,poate fi analizat in functie de doi indicatori mai importanti:

a)randamentul scolar(note,medi,rezultate,etc)

b)gradul de satisfactie resimtit de elev(motivatii,interese,atitudini pozitive,etc) 

Desigur exista mari diferente in ceea ce priveste adaptarea si integrarea scolara.

Practic aceasta poate fi conceputa ca un continum,ce are la o extremitate,nivelul maxim

de integrare(randament scolar crescut si grad inalt de satisfactie)si,la cealalta extremitate

inadaptarea scolara(randament scolar foarte slab si lipsa nivelului de satisfactie). Copiii inadaptati sau dezadaptati scolar intra in categoria 'copiilor problema'care adopta o conduita devianta in raport cu cerintele vietii si activitatii scolare.Acesti copii se caracterizeaza de obicei prin:

-insubordonare in raport cu regulile si normele scolare;

-lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare;

-absenteismul,chiulul de la ore;

-repetentia;

-conduita agresiva in raport cu colegii si cadrele didactice.

Cercetarile efectuate confirma faptul ca exista o corelatie intre conduita delincventa si nivelul pregatirii scolare in sensual ca delincventii minori, de regula, prezinta un nivel de pregatire scolara foarte scazuta.

1.6.Alcoolul si actul infractional

Alcoolul constituie un factor criminogen, influentand sau chiar determinand actul infractional. Intoxicatul cu alcool este un individ superficial cu rationament absurd, lipsit de vointa si de simt moral. Legatura dintre alcool si actele de violenta este binecunoscuta. O persoana consumatoare de alcool devine, de multe ori, agresiva, manifestand acte de violenta in familie sau in afara ei. Unele persoane consuma in mod intentionat alcool pentru a avea curajul sa savarseasca acte delincventionale. Acest fapt constitue o circumstanta agravanta (savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata in vederea comiterii faptei- art. 75 alin.1 lit.e Codul penal). Persoanele dependente de alcool ar face orice pentru procurarea acestuia sau a banilor necesari cumpararii lui, putandu-se ajunge la furturi sau talharii. Alte infractiuni care sunt des corelate cu consumul de alcool sunt: cersetoria, vagabondajul, tulburarea linistii publice sau omoru,practic o persoana intoxicata poate savarsi orice infractiune. Implicarea alcoolului in dezorganizarea familiei sau in abandonul acesteia este frecvent. Dintre toate drogurile, alcoolul este cel care are cea mai puternica legatura cu actul infractional. Din cercetarile realizate de Institutul de Medicina Legala din Bucuresti rezulta ca etilismul acut sau cronic este prezent in peste 50% din totalul actelor de violenta.

1.7.Consumul si dependenta de droguri

Cauzele care determina consumul de droguri sunt multiple. Unele persoane traiesc un sentiment de plictiseala, de singuratate, sunt deprimati, sufera de anumite probleme de comportament, din curiozitate sau doar sa faca pe plac 'prietenilor', sau nu pot face fata problemelor din familie, scoala.

In multe situatii drogul apare ca o solutie salvatoare care la rezolva toate greutatile, pana in ziua in care realizeaza ca problemele lor s-au agravat, realizand ca au fost prinsi intr-o capcana. Viata dependentilor de droguri nu se mai desfasoara in mod normal, nu mai merg la scoala, au probleme de adaptare, nu se inteleg cu familia. ca sa gaseasca banii pentru cumpararea dozei sunt in stare sa faca orice: sa minta, sa fure, sa se prostitueze, sa faca trafic cu droguri sau chiar sa omoare.

Efectul substantelor duce foarte frecvent la o destructurare a personalitatii si la o regresie a facultatilor de adaptare, cu atat mai mult cu cat sistemul de valori elaborat in timpul copilariei iese afara din joc, iar notiunile de respect si demnitate sunt eclipsate.