Tipuri de parinti abuzivi

Tipuri de parinti abuzivi

A fi un „parinte bun” presupune ca nevoile de baza sa fie satisfacute de timpuriu in viata copilului.Cand aceste nevoi nu sunt satisfacute, sau sunt satisfacute insuficient, dezvoltarea personalitatii in ariile ei centrale va stagna si va deveni distorsionata. Cu cat aceste neajunsuri se instaleaza mai dereme, cu atat mai rau este raul provocat copilului.

Exista doua tipuri de parinti abuzivi si prin combinatie apare si cel de al treilea

1.parinti abuzivi din dorinta de a disciplina copilul;

2.parinti abuzivi din dorinta constientizata sau nu de a distruge copilul

3.parinti abuzivi care afirma ca dresc disciplinarea copilului negand intentia distructiva. De obicei ei sunt cei mai periculosi pentru ca nu isi recunosc tratamentul inacceptabil pe care il aplica copilului.

Unii dintre parintii abuzatori nu au primit ei insisi o ingrijire afectoasa care este o preconditie necesara pentru a putea oferi dragoste si caldura copilului, insa de aici nu putem trage cocluzia ca toti parintii care au fost expusi abuzului isi vor expune copii aceluiasi lucru. Studiile arata ca doar 50% din parintii care abuzeaza au fost abuzati(Killen 1998)

In cei priveste pe agresori, atat experienta practica literatura de specialitate si cecetarea, identifica urmatoarele dimensiuni ale personalitatii parintilor care afecteaza negativ functiile lor parentale:

Imaturitate

Abuzul in copilarie

Nemultumiri la locul de munca

Consum de alcool si droguri

Atractie pentru arme

Neincredere in sine

Instabillitate emotionala

Temperament violent

Ironic, critic

Invinovateste pe altii pentru esecurile sale

Suparat pe lume

Gelos, posesiv, dominator

Nu crede in egalitatea de drepturi a partenerilor

Abililtati scazute in viata intima

Crede ca puterea de control poate fi obtinuta prin violenta

Atitudine negativa fata de femeie

S-ar putea ca mai multe caracteristici sa fie prezente la acelasi pirtator, iar una din ele sa domine. Imaturitatea si retardul mental par a juca un rol important in neglijare, in timp ce problemele emotionale si psihozele par sa apara mai frecvent in situatiile de abuz emotional si fizic. De asemenea nu putini sunt parintii care pe fondul consumului de alcool si/sau droguri isi supun copii la diferite forme de abuz

Document online: Manual de supravietuire - FOAMEA Proiect: Laicizare si revigorare religioasa

Are rolul de a revizui si aproba planurile operative si strategice periodice ale Programului International privind Munca Copilului, de a stabili prioritatile de politica si programele, inclusiv zonele, sectoarele unde trebuie dezvoltate programe de actiune, precum si de a obtine sprijin guvernamental si resurse pentru aceste programe de actiune.

Atributii principale:

a) formuleaza orientari de politica pentru programele menite sa elimine cele mai grave forme ale muncii copilului si pentru integrarea activitatilor Programului International privind Munca Copilului in celelalte eforturi nationale pentru combaterea celor mai grave forme ale muncii copilului;

b) indruma cu privire la domeniile prioritare pentru programele privind prevenirea si eliminarea celor mai grave forme ale muncii copilului, precum si cu privire la sprijinul acordat prin Programul International privind Munca Copilului in acest domeniu;

c) analizeaza, monitorizeaza si evalueaza periodic activitatile Programului International privind Munca Copilului, propunand revizuirea acestora acolo unde este necesar;

d) sprijina indeplinirea de catre Guvern si agentiile responsabile a obiectivelor si scopurilor stabilite prin programele Biroului International al Muncii in domeniul eliminarii celor mai grave forme ale muncii copilului;

e) formuleaza propuneri privind modificarea si completarea legislatiei in domeniul eliminarii celor mai grave forme ale muncii copilului.

B) Institutii la nivel judetean:

Comisia pentru Protectia Copilului

Acte normative:

– Hotarare nr. 1437 din 2 septembrie 2004 privind organizarea si metodologia de functionare a comisiei pentru protectia copilului, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 872 din 24 septembrie 2004.

Definire:

Comisia pentru protectia copilului este organul de specialitate, fara personalitate juridica, al consiliului judetean, respectiv al consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, cu activitate decizionala in materia protectiei si promovarii drepturilor copilului.

Comisia se intruneste lunar in sedinte ordinare si ori de cate ori este nevoie, in sedinte extraordinare, iar sedintele nu sunt publice.

Comisia competenta sa solutioneze cauzele privitoare la copiii aflati in dificultate este aceea in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului sau, dupa caz, in cea a carei raza teritoriala copilul a fost gasit lipsit de supraveghere sau parasit.

Cauzele sunt solutionate in termen de 15 zile de la data sesizarii.

Atributii principale:

• stabileste incadrarea copiilor cu dizabilitati intr-un grad de handicap si, dupa caz, orientarea scolara a acestora;

• stabileste masurile de protectie speciala a copiilor, in conditiile legii;

• reevalueaza periodic hotararile privind masurile de protectie, precum si incadrarea in grad de handicap si orientarea scolara a copiilor, pe baza sesizarii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, denumita in continuare Directia;

• revoca sau inlocuieste masura stabilita, in conditiile legii, daca imprejurarile care au determinat stabilirea acesteia s-au modificat;

• solutioneaza cererile privind eliberarea atestatului de asistent maternal profesionist;

• solutioneaza plangerile adresate de copii, in masura in care solutionarea acestora nu este stabilita de lege in competenta altor institutii;

• promoveaza drepturile copilului in toate activitatile pe care le intreprinde

• informeaza parintii cu privire la conditiile plasamentului asupra raporturilor pe care le au cu copiii, inclusiv drepturile si obligatiile pe care le au fata de copil pe durata masurii plasamentului;

• stabileste, in conditiile legii, cuantumul contributiei lunare a parintilor la intretinerea copilului pentru care s-a decis plasamentul.

Directia Generala de Asistenta sociala si Protectia Copilului

Directia generala este institutia publica cu personalitate juridica, infiintata in subordinea consiliului judetean, respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti, prin comasarea serviciului public de asistenta sociala si a serviciului public specializat pentru protectia copilului de la nivelul judetului, respectiv al sectorului municipiului Bucuresti, prin preluarea, in mod corespunzator, a atributiilor si functiilor acestora

Serviciul de evaluare complexa a copilului se organizeaza in vederea exercitarii, in mod corespunzator, a atributiilor ce revin Comisiei pentru Protectia Copilului.

Atributii:

a) identifica copiii cu dizabilitati si dificultati de invatare si adaptare socioscolara, care necesita incadrare intr-un grad de handicap si orientare scolara/profesionala, in urma solicitarilor directe, a referirilor din partea specialistilor care vin in contact cu copiii cu dizabilitati si a sesizarilor din oficiu;

b) verifica indeplinirea conditiilor privind incadrarea copilului intr-un grad de handicap si orientarea scolara/profesionala a acestuia;

c) in situatii exceptionale, efectueaza evaluarea complexa a copilului sau componente ale acesteia la sediul serviciului sau la domiciliul copilului;

d) intocmeste raportul de evaluare complexa si planul de recuperare a copilului cu dizabilitati si propune Comis

Exista parinti care, din dorinta de a disciplina copilul il abuzeaza fizic si pshic , efectul obtinut fiind adeseori contrar intentiilor.Desi ei rationalizeaza actele de violenta impotriva copiilor, punandu-le in slujba nobilului scop de a-i educa, a da buna crestere intentiile destructive ale copilului sunt descifrate clar de catre copil.Copilul nu reactioneaza doar la durerea fizica ci si la aceste intentii nimicitoare ale parintelui care il indurereaza, il anihileaza si il inspaimanta.

Daca reactia de pedepsire a copilului este in acord cu gravitatea faptei savarsita, daca aceasta reactie nu este oscilanta-acelasi tip de greseala uneori este pedepsita sever aste ori este trecuta cu vederea, daca pedepsirea copilului nu se face cu pierderea controlului atunci avem de a face cu un episod de disciplinare a copilului.Un parinte care in momentul aplicarii pedepsei aminteste copilului multe alte greseli pe care le-a savarsit, pedepsindu-l pentru toate, nu va avea ca efect disciplinarea ci va dezvolta la copil reactii defensive. O pedeapsa pe care copilul o resimte ca fiind nedreapta, sau pe care nu o intelege, pentru ca nu intesege greseala pe care a facut-o, este opedeapsa ce va determina la copil comportamente de tip violent, fizice sau verbale.Parintele trebuie sa explice copilului atunci cand il pedepseste de ce este inacceptabil ceea ce a facut, caci astfel pedeapsa sa nu va afea ca efect indreptarea comportamentului copilului, ci dezvoltarea aspectelor pe care el le sanctioneaza, prezenta intentiei distructive a parintelui fata de copil, in momentul pedepsirii acestuia generarea senzatiei ca ceea ce se pedepseste nu este fapta si persoana sa, care este considerata ca fiind rea, duce la angoasa copilului, si la distrugerea sentimentului de securitate pe care al trebui sa il genereze in copil,parintele sau. A pedepsi copilul cu severitate inseamna a nu intelege specificul lumii copilului care este cu totul diferita fata de cea a adultului.Ai judeca faptele si a-i aplica pedepse apreciind ca este vorba de rele intentii, acolo unde este vorba doar de un alt mod de a gandi si de a simti lucrurile inseamna o lipsa de empatie cu copilul.

Astfel deci, aplicarea unui regim educational neadecvat, a pdepselor nemasurate nedrepte, fac ca rezultatul sa nu fie cel de educare a copilului, ci unul de nefericita supraajustare si de reactivitate violenta.

Din punct de vedere cultural, in Romania, diferite forme de violenta sunt bine tolerate de catre societate. Studiile arata ca:96% din populatia adulta, nu considera ca a palmui copilul inseamna a-l umili, iar 84% dintre parinti, utilizeaza palmuirea ca metoda de educatie(Muntean,2001). In cultura traditionala romaneasca a-ti bate copilul inseamna a face om din el, dupa cum unele percepte educationale ne invata:sa nu ascunzi bata de copil, vaytaia e rupta din rai, unde da mama creste etc.