Asistenta sociala
Definirea conceptelor de deficienta, incapacitate, handicapDefinirea conceptelor de deficienta, incapacitate, handicap Definirea conceptelor mentionate in subtitlul de mai sus este importanta pentru modul in care abordam si evaluam persoana cu handicap. Acesti termeni au fost uneori folositi intr-un mod neclar si confuz, reflectand intr-un mod predominant aspectele medicale, ignorandu-se imperfectiunile si deficientele societatii inconjuratoare. Acesti termeni se gasesc intr-o evidenta schimbare, rezultand de fiecare data incercari de evaluare corecta a persoanelor cu handicap. Deficienta In domeniul sanatatii, (dupa International Clasification of Impairments, Disabilities and handicaps. A manual of clasification) deficienta corespunde pierderii de substanta sau alterarii unei functii sau a unei structuri psihologice, fiziologice sau anatomice. Uneori,notiunea de deficienta este inlocoita cu notiune de tulburare. Dar, notiunea de deficienta este mult mai larga decat notiunea de tulburare, caci cuprinde si pierderi de substanta (spre exemplu, pierderea unui picior este o deficienta si nu o tulburare). Deficienta (P. Daunt, T. Vrasmas, I. Musu 1996 p.10) poate fi rezultatul unei maladii, a unui accident, dar si a unor conditii negative din mediul de dezvoltare a unui copil, cu deosebire carentele afective. Daca in Programul Mondial de Actiune Privind Persoanele cu Handicap – O.N.U. New York 1983 – notiunea de deficienta era definita ca: „orice pierdere sau anomalie a structurii sau functiei psihologice, fiziologice sau anatomice”, in 1993, in Regulile Standard privind Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Handicap adoptate de Adunarea Generala a Natiunilor Unite, 20 XII 1993 (rezolutia 48/96) nu mai utilizeaza aceasta notiune, considerand-o inglobata in cea de dizabilitate in varianta engleza si incapacitate in varianta franceza. Deficienta este caracterizata de pierderile de substanta sau de alterari care pot fi provizorii sau definitive. Acestea cuprind existenta sau aparitia de anomalii, de insuficienta si de pierderi privind un membru, un organ, un tesut sau alta structura a organismului, inclusiv functia mentala. Deficienta reprezinta exteriorizarea starii patologice: ea este reflectarea tulburarilor manifestate la nivelul organului. Pornind de la aceasta definire a deficientei, O.M.S. propune urmatoarea clasificare: Clasificarea O.M.S. a deficientelor dupa „International Clasification of Impairments, Disabilities, and Handicaps. A Manual of Clasification relating to the consequences of desease”. Deficiente intelectuale Alte deficiente ale psihismului Deficiente ale limbajului si vorbirii Deficiente auditive Deficiente ale aparatului ocular Deficiente ale altor organe Deficiente ale scheletului si ale aparatului de sustinere Deficiente estetice Deficiente ale functiilor generale, senzitive sau alte deficiente Lista cu doua cifre ale categoriilor de deficiente A. Deficiente intelectuale Deficiente ale inteligentei Retard mental profund Retard mental sever Retard mental mediu Alt tip de retard mental Alte deficiente ale inteligentei Deficiente ale memoriei (15-16) Amnezie Alte deficiente ale memoriei Deficiente ale gandirii (17-18) Deficienta a desfasurarii si a formei gandirii Deficienta continutului gandirii Alte deficiente intelectuale (19) Alte deficiente intelectuale B. Alte deficiente ale psihicului Deficiente ale constiintei si ale starii de veghe (20-22) Deficienta claritatii constiintei si a starii de veghe Deficienta intermitenta a constiintei Alta deficienta a constiintei si a starii de veghe Deficiente ale perceperii si ale atentiei (23-24) Deficienta a perceperii Deficienta a atentiei Deficiente ale functiilor emotive si volitionale (25-28) Deficienta a pulsiunilor Deficienta a emotiei, a afectului si umorului Deficienta a volitiei Deficienta a functiilor psihomotrice
Deficiente ale comportamentului (29) Deficienta a comportamentului C. Deficiente ale limbajului si vorbirii Deficiente ale limbajului si ale vorbirii (30-35) Deficienta severa a comunicariI Deficienta a intelegerii si a utilizarii limbajului Deficienta a functiilor extralingvistice si sublingvistice Deficienta ale altor functii lingvistice Alte deficiente de comunicare Deficiente ale vorbirii (tulburari ale vorbirii) (35-39) Deficienta vocala Alta deficienta ale functiei vocale Deficienta de forma a vorbirii Deficienta a continutului vorbirii Alta deficienta a continutului vorbirii D. Deficiente auditive Deficiente ale acuitatii auditive (40-45) Deficienta totala sau profunda a dezvoltarii auditive Pierdere auditiva bilaterala profunda Deficienta auditiva profunda a unei urechi cu deficienta severa a celeilalte urechi Deficienta auditiva bilaterala severa Deficienta auditiva profunda a unei urechi cu deficienta medie, lejera sau nula a celeilalte urechi Alte deficiente a acuitatii auditive Alte deficiente ale auditiei sau ale aparatului auditiv (46-49) Deficienta a discriminarii vocale Alta deficienta a functiei auditive Deficienta a functiei vestibulare si a echilibrului Alta deficienta a aparatului auditiv E. Deficiente ale aparatului ocular Deficiente ale acuitatii vizuale (50-55) Absenta ochiului Deficienta profunda a celor doi ochi Deficienta vizuala profunda a unui ochi cu viziune joasa a celuilalt ochi Deficienta vizuala medie a celor doi ochi Deficienta vizuala profunda a unui ochi Alta deficienta a acuitatii vizuale Alte deficiente ale functiei vizuale si ale aparatului ocular (56-58) Deficienta a campului vizual Alta deficienta vizuala Alta deficienta oculara F. Deficiente ale altor organe Deficiente ale organelor interne (60-66) Deficienta organica si motrica ale organelor interne Deficienta a functiei cardiorespiratorie Deficienta a functiei gastrointestinale Deficienta a functiei urinare Deficienta a functiei de reproducere Anomalie a organelor interne Alta deficienta a organelor interne Deficiente ale altor functii specifice (67-69) Deficiente ale organelor sexuale Deficienta a masticatiei si a deglutitiei Deficienta legata de olfactie si de alte functii specifice G. Deficiente ale scheletului si a aparatului de sustinere Deficiente ale regiunilor capului si ale trunchiului Deficiente ale regiunii capului si ale trunchiului mecanice si motrice Deficiente mecanice si motrice ale membrelor (71-74) Deficienta mecanica a membrului Paralizie spastica a mai mult de un membru Alta paralizie a membrelor Alta defcicienta a membrelor Alterarea membrelor (75-79) Alterarea axei transversale a partilor proximale ale unui membru Alterarea axei transversale a partilor distilate ale unui membru Alterarea axei longitudinale a partilor proximale ale membrului superior Alterarea axei longitudinale a partilor proximale a membrului inferior Alterarea axei longitudinale a partilor distilate ale unui membru H. Deficiente estetice Deficiente estetice ale capului si trunchiului (80-83) Alterarea la nivelul capului Diformitate a capului si a trunchiului Alta deficienta a capului si trunchiului Alta deficienta estetica a trunchiului Deficiente estetice ale membrelor (84-87) Defect de diferentiere a numitor parti ale corpului Alta anomalie congenitala Alta deficienta a partilor corpului Alta deficienta estetica Alte deficiente estetice (88-89) Orificiu anormal sau artificial Alta deficienta estetica I Deficiente de functii generale, senzitive si alte deficiente Deficiente de functii generale (90-94) Deficienta multipla Deficienta mustipla a continentei Susceptibilitate anormala la traumatisme Deficienta a metabolismului Alta deficienta a functiilor generale Deficiente senzitive (95-98) Deficienta senzitiva la nivelul capului Deficienta la nivelul trunchiului Deficienta la nivelul membrului superior Alta deficienta senzitiva Alte deficiente (99) Alta deficienta Incapacitate – dizabilitate In domeniul sanatatii, o incapacitate corespunde oricarei reduceri (rezultat al unei deficiente) partiale sau totale, a capacitatii de a indeplini o activitate intr-un mod sau in limitele considerate ca normale pentru o fiinta umana. Termenul de incapacitate insumeaza dupa Regulile Standard privind Egalitatea Sanselor pentru Persoanele cu Handicap 1993, un mare numar de limitari functionale. Persoanele pot avea incapacitati cauzate de disfunctionalitati fizice, intelectuale sau senzoriale, de conditii de sanatate sau boli mintale. Aceste disfunctionalitati, conditii sau boli pot fi de natura permanenta sau temporara. Incapacitatea se caracterizeaza printr-o perturbare, prin exces sau lipsa, in indeplinirea unei activitati sau in manifestarea unui comportament. Aceste tulburari pot fi temporare sau permanente, reversibile sau ireversibile, progresive sau regresive. Incapacitatile pot fi: fie consecinta directa a deficientelor, fie un raspuns al individului in particular, la nivel psihologic, la o deficienta fizica senzoriala sau alta. Incapacitatea reprezinta obiectivarea unei deficiente ca atare, reflecta perturbarile la nivelul persoanei insasi. Incapacitatea priveste in fapt, capacitatile luate in sensul activitatilor compozite considerate in general ca devenite esentiale ale vietii cotidiene. Aceasta cuprinde spre exemplu: perturbarile comportamentului, ale ingrijirilor corporale (cum ar fi controlul eliminarilor si capacitatea de a se spala si a se hrani singur), ale indeplinirii altor activitati ale vietii cotidiene si ale locomotiei (cum este capacitatea de a merge). Unii specialisti ( C. Gill) abordand dizabilitatea, incapacitatea, vorbesc despre aceasta ca despre o „omniprezenta invizibila” datorata numarului mare de persoane cu dizabilitate (aproximativ 50 de milioane de cetateni americani – rezulta din Actul Americanilor cu Dizabilitati, 1990) si incearca sa ofere „modele” de intelegere a fenomenului dizabilitatii. -Modelul moral sugereaza ca dizabilitatea are semnificatie religioasa sau morala prin faptul ca oamenii devin deficienti ca o pedeapsa pentru pacate. - Modelul medical – in acest model dizabilitatea este totdeauna o problema sau un defect masurabil, localizat la persoana, diminuand calitatea vietii intr-o anumita masura. Aceste persoane au nevoie de tratament sau ameliorare si necesita interventia medicilor experti. Modelul medical poate fi abordat intr-o varianta progresista numit modelul reabilitarii. Scopul nu va fi tratarea defectului – ci va avea menirea sa ajute persoana sa-si recastige functionarea normala, independenta, cat mai mult posibil. Persoanele active cu dizabilitate, impreuna cu nedeficientii au elaborat un nou model pentru intelegerea dizabilitatii, care pleaca de la definirea problemelor dizabilitatii. - Modelul social sau al grupului minoritar in care dizabilitatea este considerata o dimensiune a diferentelor intre oameni (si nu un defect, o deficienta), sensul ei derivand din reactia societatii la persoanele care deviaza de la standardele culturale (si care nu e innascut la individ) depinde de calitatea acomodarii intre individ si societate (si nu de severitatea deficientei). Este parte a varietatii diferentelor intre oameni (si de aceea nu are nevoie de eradicare, de dezradacinare, pentru ca diferenta intre oameni nu este o problema primordiala) poate fi redresata printr-o gama de variante pentru ca problemele dizabilitatii izvorasc din interactiunea complexa dintre individ si societate si implica mai multi specialisti (medici, avocati, sociologi, psihopedagogi, asistenti sociali, psihologi, politicieni, arhitecti, jurnalisti). Din acest punct de vedere, cat egoria dizabilitatii a fost construita social ca raspuns la varietatile bilogice. Studiile despre dizabilitate examineaza cauzele sociale, politice, culturale, economice ale statului persoanelor cu dizabilitate, clasificand cauzele sociale ale opresiunii determinate de caracterisitcile biologice. Din punct de vedere O. M. S., clasificarea dizabilitatilor (incapacitatilor) este urmatoarea: Incapacitati privind comportamentul Incapacitati privind comunicarea Incapacitati privind ingrijirile corporale Incapacitati privind locomotia Incapacitati privind utilizarea corpului in anumite sarcini Neindemanari Incapacitati revelate in anumite situatii Incapacitati privind aptitudini particulare Alte restrictii de activitati
|