Rolul Politiei si modalitati de colaborare in asistenta victimei

Rolul Politiei si modalitati de colaborare in asistenta victimei

In ultimii ani, miscarea internationala privitoare la victime a publicat un numar de reviste si documente care prevedeau o largire a drepturilor si posibilitatilor oferite victimelor. In aceasta privinta,principala problema este (sau cel putin ar trebui sa fie) cea prin care se intreaba de ce fel de forme de ajutor, de sustinere au nevoie intradevar diferitele categorii de victime si cum pot fi ele ajutate. Trebuie remarcat faptul ca aceste probleme difera foarte mult de cele ale studiilor asupra victimei realizate de catre criminologi asupra caracteristicilor victimelor si care cercetau la acestea din urma elementele ce ar fi putut sa declanseze sau sa grabeasca evenimentele. Dimpotriva, subiectul de reflectie astazi nu este ce a facut victima,ci ceea ce putem noi sa facem pentru a o ajuta. Victimele insele, la fel ca persoanele care lucreaza in institutiile publice platite, asociatiile de ajutorare a victimelor si sistemul justitiei penale sunt capabile, in mod clar, sa contribuie semnificativ la dezbatere.

Aceasta noua tendinta a victimologiei poate fi descrisa ca fiind studiul consecintelor penale asupra victimelor, ca si al metodelor juridice, sociale etc. care permit atenuarea acestor urmari. Dupa principiul asistentei sociale, care se intemeiaza pe notiunea de stat providential, colectivitatea are datoria, pe cat posibil, sa diminueze sau sa elimine dificultatile aparute in urma unor lovituri ale sortii,ca, de exemplu, boala, accidentul sau somajul. Accentul este pus mai degraba pe ajutorul dat victimelor decat pe sanctionarea vinovatilor. Problemele victimelor reprezinta o fateta a unor fenomene generale (de exemplu, stresul, traumatismele psihologice sau lipsa banilor).

O mai mica importanta se acorda aspectului moral al infractiunii sau pedepsirii delincventului, in masura in care ranile sau traumatismele victimelor sunt tratate in mod convenabil si dificultatile lor financiare sunt micsorate. Printre serviciile care corespund acestei optici se numara sistemele de despagubiri de catre stat, centrele de ajutor pentru femeile molestate, centrele de refugiu pentru victimele violurilor.

Victima reprezinta partea lezata care sufera un prejudiciu in urma unei infractiuni. Cel care a comis infractiunea este autorul, iar cel care a suportat consecintele este victima. Si deseori se deplange modalitatea juridica de a face distinctie intre criminal si victima: majoritatea infractiunilor sunt indreptate impotriva unei persoane, vizand viata, proprietatea sau libertatea sa sociala. Din motive practice, actul criminal este considerat a fi ultima manifestare vizibila de energie umana care preceda un rezultat negativ din punct de vedere social, iar autorul acestui act este considerat singurul vinovat care trebuie pedepsit. Diferitele niveluri de stimulare si raspuns, jocul complet de forte contrare implicate nu sunt luate in considerare de lege, care trebuie sa fie ampla si practica. Altfel spus, se pot intalni in fapt infractiuni fara victime, unde exista doar doi vinovati care au participat la comiterea infractiunii (de exemplu, in caz de incest intre doua persoane majore, in cazul unor practici sexuale intre adulti). In toate aceste cazuri, daca una dintre cele doua persoane este minora, legea este favorabila, acordandu-i calitatea de victima. Deci aceasta calitate nu decurge decat din prevederea legala. In cazul infractiunilor cu victima legala exista situatii cu asa-zise victime delincvente, caz in care aceeasi persoana reuneste calitatea de victima si pe cea de autor (partea lezata intr-un caz de duel, incaierare, tentativa de suicid, un individ care se mutileaza-toti reprezinta cazuri de victime delincvente, pasibile de diferite pedepse).

In scopul prevenirii cazurilor de violenta in familie, asistentul social comunitar identifica si tine evidenta familiilor in care apar conflicte familiale, ce se pot transforma in violenta in familie.

Identificarea acestor familii are loc prin urmatoarele cai:

obtinerea informatiei despre caz de la familie, rude, vecini sau comunitate;

la cererea presupusei victime;

la sesizarea altor actori comunitari (administratia publica locala, scoala, institutiile medicale, politie, etc.);

cazuri descoperite in cadrul exercitarii atributiilor de serviciu.

Politistii sunt, de regula, primii reprezentanti ai autoritatilor chemati sa intervina in cazurile de violenta in familie.

Ancheta sociala este o investigatie de o singura data realizata in baza vizitei la domiciliu sau in locul aflarii persoanei in dificultate (la rude, vecini, etc.). Ancheta sociala este efectuata conform standardelor existente si va include urmatoarele aspecte:

datele de identificare ale familiei (date despre potentiala victima si agresor);

date despre membrii familiei, conditiile de trai, venitul lunar al familiei, problemele cu care se confrunta familia;

date privind consumul de substante, forma de violenta, daca poate fi identificata, concluzii si recomandari pentru interventie.

In cazul minorului - victima a violentei in familie, cererea privind aplicarea masurilor de protectie se depune la instanta judecatoreasca de catre organul de tutela/curatela. In caz de imposibilitate de depunere a cererii de catre victima – adult, la solicitarea acesteia, cererea este depusa de catre procuror, organul de asistenta sociala sau politie.

Politia va asigura siguranta victimelor prin identificarea gradului de risc si prin intreprinderea masurilor necesare pentru inlaturarea sau diminuarea riscului, urmare evaluarii riscului atit la constatarea cazului de violenta in familie, cit si in timpul examinarii acestuia.

In toate cazurile de violenta in familie, politistul va asigura confidentialitatea informatiei, victima fiind tratata prin respectarea principiilor care guverneaza conduita profesionala a politistului. Fata de agresor, politistul va avea un comportament bazat pe aceleasi principii, fiind luate toate masurile legale pentru atragerea la raspundere a agresorului in functie de incalcarea comisa.

Politia are un rol activ in protectia victimei si, in acelasi timp, acest rol mai este conferit de avantajele sale institutionale. Principalul obstacol-uneori si critica frecvent adresata in activitatea asistentilor sociali se refera, in primul rand, la faptul ca nu au la indemana mijloacele directe de identificare a semnelor de abuz: vanatai, dificultati fizice, anomalii in comportament sau in relatiile cu ceilalti si, in al doilea rand, la faptul ca implicarea lor in familii ai poate conduce la negarea pericolelor. Acestea sunt riscurile interne.

Politia are cadrul legal pentru aceste activitati, dar si resurse umane adecvate, chiar investigatori capabili, iar acest lucru contribuie la investigatiile eficiente in cazurile de abuz si violenta. Totusi, asistentii aduc elemente valoroase in investigatie. Deoarece aceasta nu este decat o parte a unui proces, ea trebuie supravegheata in cadrul multiplelor sale etape. Politia a fost nevoita sa recunoasca faptul ca, in anchetele sale, uneori-in cazurile de viol, de exemplu s-au multiplicat sau repetat efectele asupra victimei, pe cand pregatirea de specialitate a asistentului social inlatura in buna parte consecintele nedorite in interventie (victimizarea repetata sau cea secundara). Si, de cele mai multe ori, terapia eficienta nu incepe dupa investigatie, ci este simultana cu aceasta, iar interventia in caz de criza, aspect central al pregatirii asistentului social, are legatura cu mai multe procese in timp.

Rolul politiei in cazurile de violenta in familie consta in prevenirea si combaterea violentei in familie, precum si in asigurarea sigurantei victimelor violentei in familie.

Totodata, in atributiile politiei se includ un sir de responsabilitati privind protejarea victimelor violentei in familie si curmarea actiunilor violente ale agresorilor, in conformitate cu prevederile legislatiei in domeniu.

Politia, la nivel de structura specializata, intreprinde urmatoarele actiuni cu privire la prevenirea si combaterea violentei in familie:

a) identifica, inregistreaza si raporteaza cazurile de violenta in familie;

b) asigura evidenta nominala a agresorilor;

c) sesizeaza, in cazul copiilor victime ale violentei in familie, autoritatile tutelare;

d) examineaza cererile si sesizarile parvenite din partea cetatenilor, institutiilor medicale, centrelor medico-legale referitor la conflicte familiale, la acte de violenta, la amenintari cu moartea sau la existenta unui pericol iminent de realizare a lor;

e) viziteaza familiile ai caror membri sunt luati la evidenta, efectueaza lucrul de prevenire a comiterii repetate a actelor de violenta in familie;

f) efectueaza, in situatii de criza, retinerea administrativa a agresorului, in functie de gravitatea cazului;

g) se adreseaza catre autoritati judecatoresti pentru obtinerea ordonantei de protectie in situatie de criza in baza cererii depuse de victima sau a sesizarii de caz; asigura executarea ordonantei de protectie;

h) in cazul comiterii actului de violenta in familie, explica victimei drepturile ei, iar la cererea acesteia, ii acorda ajutor spre a fi plasata in centrul de reabilitare;

i) informeaza victima despre dreptul ei de a beneficia de asistenta juridica gratuita;

j) asigura agresorilor accesul la serviciile de reabilitare;

k) asigura securitatea, paza si ordinea publica in centrele de reabilitare a victimelor;

l) monitorizeaza si instrumenteaza, in comun cu asistentii sociali, cazurile de violenta in familie din teritoriul deservit, actualizeaza baza de date cu informatii din domeniu;

m) conlucreaza cu autoritatile abilitate in domeniu, cu societatea civila in vederea prevenirii si combaterii violentei in familie.

Ideea centrala in jurul careia graviteaza intreaga activitate specializata a fortelor de politie se refera la faptul ca ea isi gaseste ratiunea de a fi in deservirea societatii civile, a cetateanului si ca eficienta intregii sale activitati este determinata, in buna masura, de modul in care aceasta activitate este receptata si apreciata de catre public. De aceea, un loc cu totul special il ocupa in prezent relatiile cu organizatiile non-guvernamentale special constituite pentru prevenirea si combaterea infractiunilor, dar care ofera in acelasi timp si un feedback important cu privire la eficienta activitatilor in acest domeniu. Importanta organizatiilor nonguvernamentale rezida de multe ori si in faptul ca aceste structuri efectueaza studii dintr-o perspectiva sociala si practica.

Identificarea si inregistrarea cazurilor de violenta in familie de catre poliție

In cazul violentei in familie, politia poate actiona in baza unei sesizari scrise, verbale sau prin intermediul telefonului la organul afacerilor interne, facute de catre:

a) victima, iar in situatie de criza, de catre membrii familiei; persoanele cu functie de raspundere si profesionistii care vin in contact cu familia (reprezentantii serviciilor desconcentrate ale administratiei publice locale, autoritatile administratiei publice locale, medicii de familie, politistii aflati in serviciu de patrulare etc.);   

b) de autoritatea tutelara;

c) alte persoane care detin informatii despre pericolul iminent de savirsire a unor acte de violenta sau despre savirsirea lor (vecini, martorii oculari, reprezentantii cadrului didactic al institutiilor de invatamint prescolar si pre-universitar).

Document online: Manual de supravietuire - FOAMEA Proiect: Laicizare si revigorare religioasa

Sesizarile, plangerile, denunturile, autodenunturile, materialele organelor de constatare, rapoartele colaboratorilor organelor de drept privind actele de violenta in familie, precum si alte informatii referitoare la comiterea actelor de violenta in familie parvenite prin telefon, fax, mass- media, reteaua „Internet”, alte izvoare neverificate, cat si semnalele verbale si in scris despre faptele de violenta in cadrul familiei, se inregistreaza in ordinea stabilita.

Constatarea cazului de violenta in familie la fata locului

a) Interventia politiei in solutionarea cazurilor de violenta in familie are loc in plan operativ, reactionand cu promptitudine, respectand prevederile legislatiei in vigoare, drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

b) Politia, in cadrul interventiei lor in cazurile de violenta in familie, va asigura siguranta victimelor, eliminand situatia de pericol in cazurile de risc, prin retinerea agresorului sau prin evacuarea victimei si a copiilor cu acordul victimei.

c) Despre cazul de violenta in familie vor fi informati imediat prin telefon, urmat de un demers in scris, asistentul social si dupa caz alte autoritati, abilitate cu atributii in domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie.

d) Daca este necesar victimei i se va acorda primul ajutor si se va chema urgenta medicala sau se va transporta victima la institutia medicala.

e) In conformitate cu principiul inviolabilitatii domiciliului, in locuinta se va patrunde doar in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare. In cazurile in care, actiunile agresorului pot fi soldate cu consecinte grave sau exista pericol iminent pentru viata, sanatatea si bunurile persoanei, precum si in cazul in care in baza celor relatate de martori sau in baza altor circumstante ar exista indicii, ca are loc un caz de violenta in familie, cu un grad de risc sporit, colaboratorii de politie beneficiaza de dreptul de a interveni in forta, daca prin alte cai nu este posibila curmarea actiunii.

f) In cadrul interventiei, politia va acumula cat mai multe informatii de la persoanele aflate la fata locului: victima, agresorul, vecinii, alte persoane care cunosc informatii despre incident, informatii care vor fi consemnate prin explicatiile persoanelor. Victima si agresorul vor fi audiate separat, pentru a evita tensionarea conflictului si crearea unui mediu sigur si unui contact psihologic eficient.

g) Atat victima, cat si agresorul, urmeaza sa fie informati referitor la raspunderea juridica si asupra procedurii de documentare a cazurilor. Le vor fi explicate toate drepturile, inclusiv dreptul de a beneficia de asistenta juridica gratuita garantata de stat.

h) In cazul violentei fizice, politia va elibera victimelor indreptare, privind examinarea medico-legala, in vederea stabilirii gravitatii leziunilor corporale cauzate lor, ca urmare a actiunilor violente.

i) In cazurile de violenta in familie, in care sunt victime minori, politia va sesiza autoritatea tutelara.

j) Politistul va evalua riscul si va intreprinde masurile necesare pentru asigurarea imediata a sigurantei victimei, dupa caz:

1. cu acordul victimei, va asigura evacuarea victimei din locuinta dupa caz copiii acesteia si ii va amplasa intr-un centru de reabilitare sau de plasament pentru a le garanta siguranta;

2. va cere instantei de judecata masura retinerii contraventionale a agresorului sau penale;

3. va informa si asista victima in obtinerea unei ordonante judecatoresti de protectie;

Procesul-verbal de cercetare la fata locului, reprezinta un act procesual penal sau contraventional, prin care se individualizeaza imprejurarile de fapt in procesul de cercetare a locului, in care a fost savarsita fapta ilicita.

Dupa intocmirea procesului-verbal de cercetare la fata locului, dupa primirea cererii scrise, sau dupa administrarea materialelor probatorii, colaboratorii de politie, in functie de comportamentul agresorului, daca faptuitorul in continuare exprima amenintari cu moartea sau cauzarea vatamarilor corporale sau exista un pericol iminent de realizare a lor, vor evalua riscul si vor intreprinde masuri de inlaturare a riscului, prin retinerea agresorului pe un termen de pana la 3 ore.

In cazul in care exista temeiuri de a banui, ca agresorul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa privatiunii libertatii pe un termen mai mare de un an, acesta poate fi retinut pe un termen de pana la 72 de ore.

Politistul are obligatia de a informa asistentul social cu privire la retinere, pentru ca acesta din urma sa asigure siguranta victimei, intervenind pana la eliberarea agresorului.

In dependenta de circumstante, politistul va putea opta intre inlaturarea riscului si evitarea riscului, prin informarea victimei cu privire la posibilitatea plasarii victimei cu acordul ei intr-un centru/refugiu pentru victimele violentei in familie, ori prin evacuarea cu acordul acesteia intr-un alt loc (la rude, prieteni) pentru a i se garanta securitatea imediata.

Cea mai mare responsabilitatea a politiei este aceea de de a informa victimele despre urmarile pe care le au plangerile lor. Totusi, mai multe probleme privind forma acestor „contacte trebuie rezolvate. Ar fi necesare instaurarea si explicarea unor modalitati mai satisfacatoare de transmitere a informatiilor, chiar daca nu ar fi vorba decat despre o scrisoare standard sau despre un apel telefonic scurt, in al doilea rand, este important ca reactia Politiei sa se manifeste ca un sprijin, ea trebuie sa fie constienta si sa faca in asa fel incat victima sa aiba sentimentul ca este tratata cu simpatie, sa fie linistita, calmata.

O mai buna coordonare intre politisti si institutiile sociale si juridice exterioare ar fi, fara indoiala, necesara. Serviciile specializate, organizate chiar de Politie, cu intentia de a ajuta victimele, merita o atentie deosebita. Desi punctul de vedere al Politiei asupra victimelor care au nevoie de ajutor poate fi lipsit de „suplete , totusi, in ultimul timp, incep sa apara rezultate incurajatoare.

Politia Locala ofera victimei o sursa de informare mai accesibila, accelereaza procesul de restituire a bunurilor in cazuri de furturi, pierderi etc. si contribuie la solutionarea unor probleme practice ale victimizarii.

In colaborare cu organizatiile nonguvernamentale, Politia isi poate diversifica si largi campul de actiune. De exemplu, telefonul ar putea fi cel mai rapid mijloc de informare a victimelor despre progresul cazului lor, desi valoarea sa este contestabila atunci cand este vorba despre oferirea unui ajutor mai complex.

Politiei ajuta persoanele caracterizate prin definitie de prudenta sa ia decizia cea mai potrivita. Se poate vorbi despre precautiile care scad starea de anxietate, dar raspunsurile la aceasta intrebare importanta nu sunt foarte concludente. Oferirea sfaturilor in scopul prevenirii delincventei este cel putin o manifestare suplimentara a interesului Politiei.

Politia raspunde prompt apelurilor acestora, le informeaza despre oportunitatea si data unei vizite si sa o faca intr-un timp rezonabil. Reactii gradate subordonand tipul de masuri luate si rapiditatea actiunii in functie de urgenta si gravitatea aparenta a unui apel telefonic nu intaresc intotdeauna increderea publicului. Metodele formale de examinare a cazurilor dupa care Politia ar continua ancheta initiala sunt preferate de victima daca se explica detaliat si corect motivul.

In sfarsit, in ciuda complexitatii problemei, nu putem manifesta decat un anume scepticism in ceea ce priveste programele care incurajeaza victimele fara discriminare sa depuna plangeri. Comunicarea tuturor datelor la Politie ar ameliora capacitatea discursiva a sistemului de justitie penala, ar oferi resurse, o realizare a unui tablou mai precis al delincventei si ar oferi, de asemenea, victimelor maximum de sanse posibile de a beneficia de serviciile examinatoare. Aceste argumente sunt importante si valide in mod incontestabil in cazul anumitor infractiuni, grave sau nu, pe care Politia nu le cunoaste (furturi, anumite delicte sexuale etc.). Totusi, se poate face constatarea ca majoritatea delictelor care nu fac obiectul plangerilor sunt neglijabile sau trecute sub tacere deoarece victima se afla intr-o anumita relatie cu agresorul.

Prin urmare politia trebuie sa creeze si sa dezvolte un cadru adecvat care sa cuprinda:

serviciile care sa asigure asistenta victimelor pe toate planurile;

servicii pentru categorii speciale de victime,cum ar fi copiii,si,atunci cand se impune,pe categorii speciale de infractiuni precum: violul, violenta in familie, crima organizata, violentele rasiale;

sprijinirea infiintarii, daca este necesar, de organizatii nationale, care manifesta preocupari pentru protectia victimei.

Aspiratia spre protectie si siguranta este o nevoie esentiala omeneasca, o componenta inportanta a calitatii vietii. Aceasta nu poate fi realizata decat prin abordarea sistemica a mijloacelor de comunicare la distanta.

Politia comunitara nu poate exista in afara procesului de comunicare. Nu mai este astazi de ajuns ca politia sa reactioneze post- factum la infractiuni si evenimente, ea trebuie ca prin prevenire sa reduca acele conditii care pot duce la infractiuni sau alte pericole. Data fiind complexitatea societatii moderne, actiunile preventive in beneficial sigurantei si sentimentului de siguranta nu mai pot fi asumate de politie exclusive ce trebuie conduse in parteneriat cu cetatenii si alte institutii. De aceea trebuie create noi structuri de cooperare, dar trebuie cautate si noi cai de eliminare sau de reducere a cauzelor pericolelor obiective sau auxietatii populatiilor.

Aceasta implica modalitati perfecte de comunicare intre autoritatile locale, politie comunitara, cetateni, constientizarea faptului, ca politia nu poate oferi siguranta, starea de siguranta pe care o doreste fiecare om fara un schimb permanent de informatii.

C O N C L U Z I I

In  cadrul asistentei sociale se tine cont de toate dimensiunile care definesc omul, dimensiunea psihologica, sociala, spirituala si economica, pentru ca sa fie realizata  integrarea individului in complexul de relatii sociale.

Legea asistentei sociale este in acord cu principiile si politicile Uniunii Europene,cu privire la protectia sociala,bazate pe respectul fata de fiinta umana si drepturile ei.

Prin intrarea in Uniunea Europeana, treptat societatea romaneasca centrata in mod traditional pe adult, incepe sa inteleaga necesitatea centrarii pe copil si pe nevoile acestuia.

Poporul nostru este obisnuit doar cu ajutorul acordat dintr-un spirit religios, genetic mostenit de-a lungul generatiilor, ascuns in perioada comunista care a incetinit dezvoltarea sistemului de asistenta sociala. Ajutorul este acordat semenului doar in conditiile in care intreaga comunitate se afla in criza.

Asistenta Sociala este un asamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor, comunitatilor, cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate, care din cauza unor motive de natura economica, socio-culturala, biologica sau psihologica nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii, un trai decent de viata.

Societatea romanesca, in momentul de fata, prezinta un grad ridicat de risc la saracie, datorita situatiei critice in care se afla economia tarii. Numarul celor care necesita prestati sociale este in continua crestere.

Principalele categoriile de oameni care beneficiaza de prestati sociale sunt atat familiile saarace, batranii cu pensie mica cat si somerii care au ramas fara locuri de munca datorita crizei economice.

Scopul serviciilor sociale este de a permite persoanelor, grupurilor si colectivitatilor sa-si rezolve problemele care apar in cadrul procesului de adaptare la o societate in permanenta evolutie, sa identifice cauzele care pot conduce la compromiterea echilibrului de functionare sociala si sa actioneze in vederea ameliorarii conditiilor economice si sociale ale categoriilor tinta.

Romania trece printr-o perioada dificila pe plan economic, ceea ce ingreuneaza pe zi ce trece viata oamenilor, tot mai multi romani raman fara locuri de munca, ceea ce duce la crestere numarului de someri, iar apoi la cresterea numarului de beneficiari de ajutoarelor sociale.

Obiectivul principal al asistentei sociale este de a veni in ajutorul persoanelor aflate in dificultate pentru ca acestia sa obtina conditiile necesare unei vieti decente.

Prin prezenta lucrare, doresc sa subliniez importanta asistentei sociala si importanta prestatiilor sociale in viata celor nevoiasi care incearca sa duca un trai de viata acceptabil dar nu pot reusi prin propriile lor forte. 

B I B L I O G R A F I E

1. A. Ionascu, M. Muresan, M. Costin, V. Ursa, Familia si rolul ei in societatea socialista, Editura Dacia, Cluj, 1975

2. A. Munteanu, Juliane Sagebiel, Practici in asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2007

3. A. Munteanu, A. Munteanu, Violenta, trauma, rezilienta, Editura Polirom, Iasi

. A. Radulescu „Shaping the role and the public image of social workers in Europe” in „Social Work: Making a World of Difference, Nigel Hall (ed), International Federation of Social Workers and Falo, Berna, 2006

. Al. Bacaci, V. C. Dumitrache, C. C. Hageanu, Dreptul familiei, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2012

. C. S. Morareanu, Prevenirea si combaterea violentei intrafamiliale, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2009

. C. Zamfir, L. Vlasceanu, Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993

. D. Buzducea, Asistenta sociala a grupurilor de risc, Editura Polirom, Iasi, 2010

. D. Howe, Introducere in teoria asistentei sociale, Editura MarLink, Bucuresti, 2001

. D. Otovescu, Tratat de Sociologie generala, Editura Beladi, Craiova, 2010

. D. Stan, Fundamentarea asistentei sociale in spatiul romanesc, in Tratat de asistenta sociala, Editura Polirom, Iasi, 2003

. E. Zamfir, C. Zamfir, Politici sociale. Romania in context European, Editura Alternative, Bucuresti, 1995

. E. Zamfir, Traditiile asistentei sociale in Romania, in Politici sociale in Romania, Bucuresti, 1999

. Fetele schimbarii. Romanii si provocarile tranzitiei, Bucuresti, Editura Nemira, 1999

. G. Chapman, Cele cinci limbaje de iubire ale copilului, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2001

. G. Neamtu, Tratat de Asistenta Sociala, Editura Polirom, Iasi, 2003

. G. S. Ungureanu, Stefan Cocos, Camelia Serban Morareanu, Statutul femeii in contemporaneitate, Editura Prouniversalis, Bucuresti, 2005

. I. Mihailescu, Un deceniu de tranzitie. Situatia copilului si a familiei in Romania, UNICEF, Bucuresti, 2000

19. L. Vlasceanu, Familia si relatiile de gen in Sociologie si modernitate. Tranzitii spre modernitatea reflexiva, Editura Polirom, Iasi, 2007

20. M. Bulgaru, M. Dilion, Concepte fundamentale ale asistentei sociale, Note de curs, 2000

M Ludusan, A. M. Ludusan, Sistemul de asistenta socials, Alba Iulia, 2005

22. M. Minulescu, Relatia psihologica cu copilul tau, Editura Psyche, Bucuresti, 2006

23. M. Pescaru, Asistenta si protectia sociala a familiei si copilului, Editura Tiparg, Pitesti, 2011

24. M. Roth, Conditia copilului in familie. Amploarea fenomenului de abuz si neglijare, in Asistenta Sociala in Marea Britanie si Romania, UNICEF

25. M. Roth, I. Antal, C. Baciu, Asistenta sociala si protectia drepturilor copilului, Suport de curs, 2007

26. M. Voinea, Sociologia familiei, Editura Universitatii din Bucuresti, 1993

P C Nicoara, Rolul asistentului si lucratorului social in cadrul serviciilor furnizate de administratia publica locala,Cluj-Napoca

28. P. Petroman, Ioan Dragan, Psihologie educationala, Editura Mirton, Timisoara, 2003

29. R. Popescu, Introducere in Sociologia familiei, Editura Polirom, Iasi, 2009

30. R. Zanca, Protectia copilului in Romania: servicii, dileme si probleme specifice, in Asistenta Sociala a grupurilor de risc, Editura Polirom, Iasi, 2010

31. S. Dumitru, Educatie si personalitate, Editura Casa Cartii de Stiinta, 2001, Cluj- Napoca

32. S. Moscovici, Influenta sociala si schimbarea sociala, Editura Polirom,, Iasi, 2011

33. V. Pasti, E. Miroiu, C. Codita, Romania – starea de fapt, vol. I, Editura Nemira, Bucuresti, 1997

Site-uri:

https://www.polcompit.ro/

https://www.infolegal.ro/vom-avea-doua-tipuri-de-politisti-in-romania-politia-locala-si-politia-nationala/2009/04/29/

https://cuplulsibarza.wordpress.com/2012/03/12/integrarea-copilului-in-societate/

https://dgas.ro/

Legislatie:

Guvernul Romaniei (2006). H.G. nr. 1826/2005 pentru aprobarea Strategiei nationale de dezvoltare a serviciilor sociale

Legea nr.18 din 27 septembrie 1990 pentru ratificarea Conventiei cu privire la drepturile copilului

Legea nr. 371/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Politiei Locale

Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici publicata in Monitorul Oficial nr. 251 din 22 martie 2004

Legea 155/2010 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din 14 iulie 2010

Legea nr. 292/20.12.2011, Legea asistentei sociale, M.O. 905/20.12.2011