Efectele violentei in familie

Cel mai paradoxal si mai dureros lucru este acela ca suferinta victimelor violentei in familie este generata de un agresor cunoscut: sot (ie), concubin (a), prieten (a).

Victimele violentei in familie sunt traumatizate atat fizic, cat si emotional, nu numai in timpul actului de violenta, dar si in perioada ce urmeaza. Sindromul post traumatic include reactii fiziologice, emotionale si comportamentale drept rezultat al agresiunii traite si al periculozitatii recidivei, manifestandu-se in doua faze:

a) faza acuta nemijlocita, in perioada careia victima se afla in stare de criza, activitatea ei normala fiind dereglata. Aceasta faza genereaza un sir de comportamente specifice:

Reactia nemijlocita. Imediat dupa acest eveniment victima manifesta un comportament isteric si fobic. Nu este un comportament obligatoriu. Dimpotriva, victimele vorbesc despre o gama foarte larga de reactii emotionale din perioada post traumatica. Reactia fizica si emotionala poate fi atat de intensa, incat victima poate fi marcata de soc, depresie si teama exagerata care dezorganizeaza conduita. Se evidentiaza doua tipuri principale de reactii: exprimate si controlate: 1) stilul expresiv - in timpul interviului femeia manifesta fobii, furie, anxietate; si 2) stilul de control – reactiile sunt dirijate si controlate. Se comporta de parca nu s-ar fi intamplat nimic, emotiile reale sunt camuflate.

Reactia fiziologica. In urma actului de violenta fizica sau sexuala femeile descriu o multitudine de reactii fiziologice. De regula, spun ca le doare tot corpul sau unele parti ale corpului: indeosebi mainile, picioarele, capul, pieptul etc. Se inregistreaza :

dereglarea somnului

insomnii,

cosmaruri;

dereglari ale instinctului alimentar

lipsa apetitului sau cresterea exagerata a apetitului;

dureri de burta,

stari de voma,

pierderea sau diminuarea simtului gustativ.

Reactia emotionala. Victima violentei in familie se simte vinovata, injosita, rusinata, este marcata de fobie, stres, depresie si anxietate. Acestea sunt trairi emotionale ce stau la baza sindromului nominalizat anterior. Multe victime sustin ca si-au vazut moartea cu ochii. Trairile emotionale variaza de la remuscari, degradare, vinovatie, rusine, disconfort, pana la furie, dorinta de a se razbuna, ura fata de barbati. Varietatea trairilor emotionale determina modificarea frecventa a dispozitiei. Unele victime ale violentei in familie constientizeaza ca emotiile lor nu corespund situatiei in care se afla. Ele considera ca au devenit foarte iritate, impulsive in primele zile sau saptamani dupa incident. Creste neincrederea in propria persoana, anxietatea, suspiciunea.

Reactia cognitiva. Incearca sa se debaraseze de gandurile negative, dureroase, dar constientizeaza ca ele nu le dau pace. Se gandesc cum ar fi putut evita violenta, ce ar fi trebuit sa faca sau sa nu faca pentru a nu o provoca. Se simt vinovate. Mult mai greu le vine victimelor care incearca sa-si controleze, sa-si camufleze reactiile si sentimentele. In exterior acestea par a fi foarte calme, de parca nu li s-ar fi intamplat nimic - interiorul insa este perturbat de emotii negative. Durata acestei faze are caracter individual, de la caz la caz ea poate dura de la cateva zile la cateva saptamani.

b) Faza reorganizarii - are o durata mai mare, in care victima constientizeaza importanta si urmarile actului violent, a schimbarilor care au survenit in viata ei. Violenta in familie duce la schimbarea ritmului si activitatii nu numai in perioada acuta nemijlocita, dar si in perioada imediat urmatoare care are o durata mult mai mare – luni sau ani intregi. Sunt mai multe circumstante care asigura iesirea din criza: stilul personal al victimei, particularitatile ei psihologice, oamenii care o inconjoara, sustinerea si ajutorul lor, cat si atitudinea acestora fata de ea dupa incident. Pe parcursul procesului de reorganizare victimele violentei in familie trebuie sa depaseasca urmatoarele momente:

Schimbari in stilul de viata. De obicei, in urma actului de violenta trait survin schimbari in multe aspecte ale vietii. Totusi, unele persoane victimizate continua sa indeplineasca obligatiile cotidiene, merg la lucru, la studii, dar se simt incapabile de a se incadra in activitate. O alta categorie de persoane aplica alt stil de viata – prefera sa-si petreaca timpul acasa, practic nu ies nicaieri, nu lucreaza. Cel mai adesea victima cauta ajutor la familia de origine, de la care este sigura ca va primi sustinere si in cadrul careia se simte in siguranta (acest lucru se intampla bineinteles in cazurile ideale in care victima are relatii bune cu familia de origine). In alte cazuri femeile victime simt nevoia de a se misca, de a pleca undeva, de a schimba locul de trai. O explicatie posibila ar fi ca dorinta este generata de nevoia de a fi in siguranta, de frica de sot -  de aceea isi schimba adresa, numarul de telefon.

Visele si cosmarurile reprezinta simptomul principal care continua sa se manifeste in perioada respectiva. Victimele violentei in familie descriu doua tipuri de visuri: a) cosmaruri care actualizeaza actul de violenta in urma caruia a avut de suferit, viseaza agresorul de care incearca sa se apere dar nu reuseste; b) vise care reflecta faza terminala a actului de violenta apar mai tarziu. Continutul visului nu se schimba, dar se schimba subiectul (femeia intra in rolul agresorului sau a celui care riposteaza - este cea care savarseste actul de violenta).

Fobiile. Un mecanism de autoaparare il constituie cultivarea fobiilor specifice situatiei in cauza. Femeia se teme sa ramana singura, sa aiba relatii sexuale, sa se intalneasca cu agresorul. Se cere a se constata daca fobiile sunt generate de realitate sau de fantezii.

Reactia complexa la violenta in familie Exista victime care pot vorbi despre greutatile pe care le intampina in aceste perioade. Ele au nevoie de consultatii mai indelungate si mai intensive. Acestea pot dezvolta si alte sindroame: depresia de lunga durata, abuzul de alcool sau utilizarea altor substante psihoactive, comportamentul suicidal sau psihopat, regresia, refuzul de a trai o viata normala, dorinta de a declansa conflicte familiale. Studiul acestor date faciliteaza activitatea ulterioara a asistentului social.

Reactia slaba la violenta in familie Acest tip de reactie apare la victimele care nu vorbesc cu nimeni despre cele intamplate, nu-si exteriorizeaza emotiile. Ca rezultat, victima devine inchisa in sine. Pentru a clarifica problema, consultantul trebuie sa-i adreseze o serie de intrebari adecvate situatiei. Cel mai potrivit lucru in acest caz este de a-i insufla curaj si optimism. Trebuie sa intelegem motivele care determina victima violentei sa pastreze tacerea.

Efectele violentei in familie asupra victimelor au fost identificate in formula generala. Evident, ele capata o conotatie strict individuala care difera de la caz la caz. Specialistului ii revine misiunea de a constata in mod individualizat impactul violentei asupra victimei si de a realiza interventia pornind de la specificul profilat, iar planul de interventie va fi realizat de echipa multidisciplinara.