Asistenta sociala
Fazele Interviului Motivational pentru dependentii de droguri
Faza I. a Interviului Motivational - Construirea motivatiei pentru schimbare a) Capcane :
Despre faptul ca te droghezi ?Da !De cand ? De un an ! » Acest tip de intrebari impinge pacientul intr-un rol pasiv si inchide cadrul pentru a explora. Pentru a evita acest lucru se vor folosi : un chestionar inaintea primei sedinte, care poate aduce toate informatiile generale. Se vor folosi intrebari deschise (« Esti aici pentru ca te droghezi. Ajuta-ma sa inteleg ce se intampla cu tine ? Ce iti place in acest stil de viata ? Ce te ingrijoreaza ? ») si ascultarea reflectiva Este de evitat punerea a trei intrebari inchise una dupa alta.
Clientii cu dependente intra in consiliere caracterizati de ambivalenta : Vor si nu vor sa renunte. Ei sunt in plin conflict : pe de o parte se gandesc ca trebuie sa se schimbe, iar pe de alta parte sunt inca rezervati in a renunta la actualul stil de viata. Daca terapeutul incepe sa sustina argumentativ si confruntativ o parte a conflictului, clientul va lua automat cealalta pozitie aparandu-se, negand, minimalizand si rationalizand.
Consilierul nu-si poate asuma rolul expertului care recunoaste situatia si prescrie solutia, impingand clientul intr-un rol pasiv. Schimbarea este de fapt responsabilitatea clientului, iar consilierul trebuie doar sa creeze cadrul pentru ca pacientul sa-si exploreze si rezolve ambivalenta si sa construiasca motivatia.
Vor fi evitate etichetarile de genul : « Esti un alcoolic », « Sunt drogat », care sunt purtatoare de stigma cu care societatea deja ii incarca. Se poate evita parafrazand si reflectand : « Nu ti place sa fi numit drogat. Nu iti place sa numim problema drogodependenta. O putem numi oricum,dar important este sa discutam in ce masura consumul de droguri ti-a afectat negativ viata si ce vrei sa schimbi in asta ? »
In prima sedinta pacientul este preocupat adesea sa stabileasca vinovatii : « Familia este de vina » sau « Grupul de prieteni este de vina ». Terapeutul tebuie pe de o parte sa stabileasca faptul ca vinovatiile nu reprezinta obiectul consilierii, ci problemele legate de dependenta in sine, iar pe de alta parte sa stabileasca ce disponibilitati are pacientul sa schimbe ceva. b) Strategii folosite pentru prima faza a Interviului Motivational Pentru prima faza a Interviului Motivational vor fi folosite cinci strategii, primele partu avand rolul sa-l ajute pe client sa-si exploreze ambivalenta si sa gaseasca motivatii pentru schimbare, iar a cincea realizeaza integrarea si ghidarea celorlalte patru. 1. Intrebari deschise In faza initiala a consilierii, consilierul trebuie sa creeze o atmosfera deschisa, de acceptare si incredere in care clientul sa-si poata explora problemele. In acest stadiu, clientul este cel care vorbeste in cea mai mare parte a timpului. Vor fi utilizate intrebarile deschise, care vor initia calea explorarii. Exista doua tipuri de abordari recomandate : a. In cazul in care consilierul stie deja sau are oarecare intuitii despre problema clientului, intrebarile deschise pot suna astfel : - « As vrea sa inteleg cum vezi tu lucrurile ! Ce anume te-a adus aici ? » - « Inteleg ca ai inceput sa fi ingrijorat de faptul ca folosesti droguri. Te rog vorbeste-mi despre asta. » - « Am inteles de la telefon ca folosesti droguri de mult timp si ca vrei sa vorbesti despre asta. Ce ar fi sa-mi povestesti despre asta inca de cand ai inceput pana acum. Spune-mi istoria ta ». b. In cazul in care clientul este evident ambivalent este recomandat ca intrebarile sa contina referinte la ambele aspecte ale problemei : - « Vorbeste-mi despre consumul tau de heroina. Ce iti place si care sunt nemultumirile tale legate de asta ? » - « Ai observat schimbari in comportamentul tau de cand folosesti drogurile ? Ce anume ai observat incat te-a determinat sa vii aici ? Ce au observat altii ? » 2. Ascultarea reflectiva Ascultarea reflectiva nu este o ascultare pasiva, dar nici una directiva. Esenta ei consta in decodificarea mesajuli pacientului. Astfel, cand cineva vrea sa transmita un mesaj, acesta este codificat in cuvinte, uneori imperfect. Cel care asculta trebuie sa asculte atent cuvintele si apoi sa decodifice. Ascultarea reflectiva face o presupunere rezonabile despre mesajul initial si apoi il verbalizeaza intr-o declaratie. Este preferabil ca aceasta noua declaratie sa nu fie o intrebare, deoarece intrebarile pot crea confuzii pacientului, care in loc sa continuie sa exploreze ajutat de aceasta noua decodificare, va incepe sa evalueze daca acesta este mesajul pe care a vrut sa-l transmita. Ascultarea reflectiva nu este un proces pasiv, consilierul decide ce sa reflecteze si ce sa ignore, ce sa sublinieze si ce cuvinte sa utilizeze. In incheiere consilierul rezuma situatia. Reflectarea trebuie sa urmeze intrebarilor deschise. Consilierul raspunde replicilor clientului cu ascultare reflexiva. Cateva blocaje ale ascultarii reflexive : a fi hiperdirectiv, amenintarile, a da sfaturi, a face sugestii, a promova solutii, a spune clientilor ce trebuie sa faca, adezaproba, a judeca, a critica sau invinovatii, a aproba, a ridiculiza, a eticheta, a interpreta sau analiza, a reasigura, a simpatiza sau a consola, a intreba, a face glume sau a distrage de la subiect 3. Suportul Este foarte important ca in procesul de consiliere clientul sa fie sustinut. Aceasta sustinere poate fi materializata sub forma unor declaratii de apreciere sau intelegere sau sub forma unor complimente. Ex : « Apreciez foarte mult cat e greu ti-a fost sa decizi sa vii aici, dar ai facut un pas foarte important. » « Trebuie sa fie dificil pentru tine sa accepti o astfel de viata, zi de zi plina de stres. Trebuie sa spun ca daca as fi in locul tau as fi simtit la fel. Cred ca de asta esti aici, pentru ca nu mai vrei sa accepti acest stres. » Clientul va resimti empatic parteneriatul aliantei terapeutice in cadrul careia se construieste schimbarea.
4. Inventarul rezumativ din finalul sedintei terapeutice Consilierul poate rezuma periodic si mai ales in finalul sedintei. Functiile acestei inventarieri sunt multiple :
A rezuma estre esential in finalul sedintei. Astfel pacientul are posibilitatea de a adauga sau corecta. O forma scurta a rezumatului poate de asemenea deschide urmatoarea sedinta. 5. Extragerea declaratiilor motivationale Cele patru strategii enuntate sunt fundamentale pentru Interviul Motivational, avand ca scop explorarea ambivalentei. Pentru a gasi o rezolvare a ambivalentei si a extrage declaratiile motivationale este nevoie de o strategie de ghidare. In cadrul Interviului Motivational clientul prezinta argumentele schimbarii (explorandu-si ambivalenta), iar consilierul il ajuta sa exprime declaratiile motivationale. Exista partu categorii de declaratii motivationale : . recunoasterea problemei : « Nu am realizat pana acum cat de mult drog consum » « Cred ca lucrurile stau mult mai serios decat mi-am imaginat » 2. exprimarea ingrijorarii (dupa recunoasterea problemei) « Sunt chiar disperat » « Sunt realmente ingrijorat de ceea ce se intampla cu mine » 3. intentia de a se schimba « Cred ca este timpul sa ma gandesc sa ma opresc » « Trebuie sa fac ceva cu asta » « Nu stiu cum am sa fac, dar trebuie sa schimb asta » 4. optimism « Cred ca pot sa fac asta » « Acum ca am decis, sunt sigur ca voi reusi » Consilierul trebuie sa extraga in cursul interviului aceste declaratii motivationale (utilizand cele patru tehnici enuntate). El va incuraja clientul in acest sens, le va sublinia si rezuma. Alte tehnici pentru extragerea declaratiilor motivationale : a. Balanta decizionala Principiul consta in explorarea ambivalentei evaluind si discutand aspecte negative si pozitive ale comportamentului prezent. Se poate incepe prin a inrtreba pe cliet ce anume ii place la consumul de droguri si apoi ce aspecte negative ar fi. Aceasta poate fi o oportunitate de a exprima ingrijorarea. Balanta poate fi scrisa sau doar verbalizata. Exemple : Balanta cu argumente pro si contra pentru consumul de droguri
Balanta cu avantaje / dezavantaje
Avantaje / dezavantaje pentru a consuma heroina
Balanta este plina de contradictii si se poate modifica de la o sedinta la alta in functie de nivelul de explorare si clarificare al ambivalentei. b. Utilizarea extremelor Clientul poate fi intrebat despre extremele ingrijorarii sale : Ce te ingrijoreaza cel mai mult ? Ce s-ar putea intampla cel mai rau daca nu vei face o schimbare ? c. Evocarea perioadelor cand problema nu aparuse si comparatia cu timpul prezent - Iti amintesti de momentele cand lucrurile mergeau bine pentru tine ? Ce s-a schimbat ? - Cum te-a blocat consumul de droguri sa continui sa te dezvolti ? - Care este diferenta dintre cel care erai acum 5 ani si cel care esti acum ? d. Prospectarea viitorului - Cum va fi dupa ce vei face schimbarea ? - Care va fi cel mai bun rezultat care va apare dupa ce vei face schimbarea ? Faza II . a Interviului Motivational - Consolidarea angajarii in schimbare In aceasta faza a Interviului Motivational exista cateva indicii ca pacientul (clientul) este gata pentru schimbare. Aceste indicii sunt :
Primul pas in trecerea de la faza I la faza II a Interviului Motivational consta intr-un scurt rezumat sal starii prezente a clientului incluzand : Un rezumat al propriei perceptii a problemei Un rezumat al ambivalentei prezente – evocand ceea ce a ramas pozitiv sau atractiv in problema lui si care sunt riscurile sau aspectele negative Un rezumat al declaratiilor motivationale asa cum au fost ele extrase in cursul interviului. Urmatorul pas consta in negocierea unui plan, iar modalitatile de negociere ale acestui plan vor fi dezvoltate dupa cum urmeaza : 1. Stabilirea obiectivelor Intotdeauna obiectivele sunt ale clientului si nu ale consilerului. Consilierul nu poate impune obiectivele lui, deoarece confruntarile si tentativele de a face presiuni nu fac decat sa impinga clientul intr-o pozitie defensiva. Chiar daca obiectivele clientului nu sunt intotdeauna cele mai bune, simplul fapt ca se angajeaza este un progres. Pentru a ajuta clientul sa evalueze validitatea obectivului i se poate cere sa verbalizeze despre consecintele alegerii. Ex : « Daca vei reusi sa atingi acest obiectiv, ce crezi ca se va intampla ? Ce se va intampla pozitiv si ce aspecte negative poti considera ? 2. Considerarea optiunilor Consilierul prezinta optiunile si il ajuta pe client sa evalueze decizia. Uneori, in ciuda eforturilor conjugate consilier-client, clientul poate sa recada. El trebuie pregatit pentru asta. Recaderile fac parte din recuperare (conform ciclului Prochaska – Di Clemente) 3. Conceperea unui plan Este de recomandat ca planul sa fie conceptualizat in functie de cateva repare (cand, unde, persoane de contact, cai posibile) si daca este posibil sa fie lucrat pe hartie. In finalul Interviului Motivational, cand s-a ajuns la acest punct este de ajutor ca terapeutul, cu consimtamantul clientului, sa faca public (colegilor de terapie, familiei etc) acest angajament pentru a-l consolida. In acest moment clientul se afla in faza de actiune a ciclului Prochaska – Di Clemente.
|