Sanctiunile contraventionale

Sanctiunile contraventionale

A. Clasificarea sanctiunilor contraventionale

Sanctiunile aplicabile in cazul savarsirii contraventiilor sunt principal si complementare. Sanctiunile contraventionale principale sunt:

a)     - avertismentul;

b)     - amenda contraventionala;

c)      - prestarea unei activitati in folosul comunitatii;

Sanctiunile contraventionale complementare sunt:

a)     - confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;

b)     - suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati;

c)      - inchiderea unitatii;

d)     - blocarea contului bancar;

e)     - suspendarea activitatii agentului economic;

f)      - retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv;

g)     - desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.

Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare.

Avertismentul si amenda contraventionala se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica sau juridica. Prestarea unei activitati in folosul comunitatii se poate aplica numai contravenientilor persoane fizice.

Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite.

Pentru una si aceeasi contraventie se poate aplica numai o sanctiune contraventionala principala si una sau mai multe sanctiuni complementare individualizate in functie de natura si de gravitatea faptei.

B. Avertismentul

Avertismentul este sanctiunea cea mai usoara care se aplica faptuitorului in cazul savarsirii unei contraventii care prezinta un grad de pericol social redus. Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului faptei sale si in recomandarea ca pe viitor sa respecte dispozitiile legale. Avertismentul se poate aplica oricarei persoane fizice sau juridice care a savarsit o contraventie.

Prin natura sa intriseca, avertismentul este o sanctiune morala, avand caracter educativ, fata de amenda care este o sanctiune pecuniara. Practic, avertismentul consta in dojenirea, dezaprobarea faptuitorului pentru ceea ce a savarsit, aratarea pericolului social al faptei comise, al urmarilor provocate, sfatuirea contravenientului sa se indrepte si sa aiba o conduita corecta in societate. Totodata, avertismentul mai consta in atragerea atentiei acestuia ca daca in viitor va mai savarsi o alta contraventie, i se va aplica o sanctiune cu amenda. Asadar, pe langa elementul de mustrare, avertismentul cuprinde si pe acela de atentionare cu privire la conduita ce trebuie avuta in viitor.

Avertismentul se poate aplica si atunci cand actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede expres aceasta sanctiune.

Este intrucatva o derogare de la principiul legalitatii sanctiunii, potrivit caruia stabilirea si sanctionarea contraventiilor se aplica numai daca sunt prevazute in actul normativ respectiv. Este o consacrare a principiului oportunitatii, avand in vedere ca se aplica o sanctiune care este in favoarea contravenientului.

Aceasta dispozitie lasa un camp larg de apreciere organelor competente sa aplice sanctiunea, care vor putea sa decida daca este cazul sa aplice sanctiunea, care vor putea sa decida daca este cazul ori nu sa substituie avertismentul unei alte sanctiuni principale. Aceasta consideram ca nu poate fi decat amenda, sanctiunea inchisorii contraventionale neputand fi inlocuita cu avertismentul. Aprecierea daca este cazul inlocuirii se face tinand seama de persoana contravenientului, de comportarea sa anterioara, de atitudinea acestuia fata de fapta, de angajamentul ca pe viitor nu o va mai repeta, de imprejurarile in care a fost comisa contraventia, de urmarile produse sau care se puteau produce ori scopul urmarit.

Document online: Pozitia geopolitica a Romaniei Eseu: Principalii factori de risc si amenintare la adresa stabilitatii si pacii

Dupa cum s-a observat, in practica se constata in general o exigenta sporita in ceea ce priveste aplicarea sanctiunilor contraventionale. Astfel se merge chiar spre limita maxima a amenzilor si nicidecum spre aplicarea avertismentului. De aceea se impune ca organele competente sa inteleaga ca orice sanctiune juridica, inclusiv cea contraventionala, nu reprezinta un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sanctiunea amenzii1. Rezulta ca sanctiunile juridice in oricare din formele acestora nu constituie mijloace de represiune, de razbunare a societatii, ci de preintampinare a savarsirii de fapte antisociale, deci de preventie speciala si generala.

Prin insasi natura si scopul sau educativ, avertismentul se adreseaza oral contravenientului, la constatarea faptei. Ordonanta nr.2/2001 reglementeaza si posibilitatea aplicarii sale in forma unei comunicari scrise, chiar in situatia in care contravenientul a fost prezent la constatarea faptei. De exemplu, in caz de tamponare usoara a unui autovehicul, desi se aplica avertismentul, se va incheia procesul-verbal, fiind necesar la organul de asigurari si la service-auto. Uneori, forma scrisa a avertismentului este ceruta de lege. Intr-adevar, se prevede aplicarea avertismentul ori a avertismentului publicat. Avertismentul este prevazut alternativ cu sanctiunea amenzii, care este sanctiunea cea mai importanta si reprezentativa a dreptului administrativ.

C. Amenda contraventionala

Amenda contraventionala consta intr-o suma de bani pe care contravenientul trebuie sa o plateasca, cand savarseste o contraventie cu un grad mai mare de pericol social. Tot gradul de pericol abstract este cel care determina cuantumul amenzii, actele normative prevazand o limita minima si alta maxima pentru fiecare contraventie. Aceste limite se dubleaza uneori in cazul repetarii savarsirii contraventiei ori este mai mare cand contravenientul este o persoana juridica. Amenda contraventionala are caracter administrativ.

Regula este ca limitele minime si maxime ale amenzilor reprezinta anumite sume fixe, uneori insa cuantumul reprezinta anumite procente.

Limita minima a amenzii contraventionale este de 250.000 lei, iar limita maxima nu poate depasi:

   a) 1 miliard lei, in cazul contraventiilor stabilite prin lege si ordonanta;

   b) 500 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale Guvernului;

   c) 50 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor judetene ori ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti;

   d) 25 milioane lei, in cazul contraventiilor stabilite prin hotarari ale consiliilor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor si ale sectoarelor municipiului Bucuresti.

Limitele amenzilor prevazute in actele normative care contin reglementari cu privire la stabilirea si sanctionarea unor fapte ce constituie contraventii precum si limitele minime si maxime ale amenzilor prevazute in ordonanta, pot fi reduse sau majorate periodic prin hotarari ale Guvernului.

Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice in conformitate cu legislatia in vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu exceptia celor aplicate, potrivit legii, de autoritatile administratiei publice locale si amenzilor privind circulatia pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale. Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice in conformitate cu legislatia in vigoare se fac venit integral la bugetele locale.

D. Prestarea unei activitati in folosul comunitatii

O inovatie a Ordonantei nr.2/2001 o reprezinta introducerea unei noi sanctiuni contraventionale principale, anume obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Pana la aceasta data, obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii era doar o modalitate de inlocuire, cu consimtamantul contravenientului, a sanctiunii inchisorii contraventionale. Ordonanta da acestei sanctiuni un caracter independent, fiind caracterizata ca o sanctiune principala alaturi de avertisment si amenda.

Obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii se poate stabili numai prin lege si numai pe o durata ce nu poate depasi 300 de ore.

Sarcina individualizarii amenzii revine organului competent sa aplice sanctiunea, care va aprecia de la un caz la caz, in limitele prevazute de actul normativ, in functie de imprejurari, scop, persoana contravenientului etc.

De asemenea, prestarea unei activitati in folosul comunitatii mai indeplineste potrivit noii legislatii[1] si functia de sanctiune de inlocuire a amenzii contraventionale neexecutate cu rea-credinta. Astfel, in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termen de 30 de zile de la ramanerea definitiva a sanctiunii si nu exista posibilitatea executarii silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanta de judecata pe a carei raza teritoriala s-a savarsit contraventia, in vederea inlocuirii amenzii cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, tinandu-se seama de partea din amenda care a fost achitata.

La primul termen de judecata, instanta, cu citarea contravenientului, poate acorda acestuia, la cerere, un termen de 30 de zile, in vederea achitarii integrale a amenzii si, in cazul in care contravenientul nu a achitat amenda in termenul acordat, instanta va proceda la inlocuirea amenzii cu sanctiunea obligarii la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu acordul contravenientului. Este evident ca aceasta modalitate de executare a sanctiunii amenzii contraventionale prin inlocuirea cu prestarea unei activitati in folosul comunitatii nu se poate aplica decat contravenientilor persoane fizice.

E. Confiscarea bunurilor

Potrivit art.5 alin.3 lit. a din Ordonanta nr2/2001 a Guvernului Romaniei, reprezinta sanctiune contraventionala complementara confiscarea bunurilor destinate folosite sau rezultate din contraventii.

Sunt de facut doua remarci: prima, se refera la natura juridica a sanctiunii, iar cea de-a doua priveste entitatea materiala confiscata. Referitor la natura juridica, ordonanta stabileste ca suntem in prezenta unei masuri complementare. Consideram, potrivit regulii simetriei in drept, ca mai corect ar fi trebuit ca aceste masuri sa fie denumite ”de siguranta” asa cum procedeaza Codul penal. Pe de alta parte, confiscare trebuie sa priveasca ”lucrurile”, iar nu doar bunurile. Intr-adevar, exista entitati materiale, precum alimente alterate, materiale obscene sau substante toxice care nu se incadreaza in categoria de bunuri asa cum acest concept este definit de dreptul civil.

In baza ordonantei, sunt supuse confiscarii trei categorii de bunuri: cele destinate savarsirii contraventiei (exemplu: unelte de pescuit), cele folosite in comiterea contraventiei (exemplu: substante toxice ori psihotrope) si cele rezultate din contraventie (exemplu : pestii rezultati din pescuitul fara permis).

Dispozitia din art.5 alin.3 lit. a din ordonanta nu contravine prevederilor constitutionale conform carora averea dobandita licit nu poate fi confiscata, caracterul licit al dobandirii fiind prezumat pana la proba contrarie care, in cazul de fata, cade in sarcina organului constatator.

Persoana imputernicita sa aplice sanctiunea dispune si confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii. In toate situatiile agentul constatator va descrie in procesul-verbal bunurile supuse confiscarii si va lua in privinta lor masurile de conservare sau de valorificare prevazute de lege, facand mentiunile corespunzatoare in procesul-verbal. In cazul in care bunurile nu se gasesc contravenientul este obligat la plata contravalorii lor in lei.

Agentul constatator are obligatia sa stabileasca si cine este proprietarul bunurilor confiscate, iar, daca acestea apartin unei alte persoane decat contravenientul, in procesul-verbal se vor mentiona, daca este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibila.

F. Alte sanctiuni complementare sunt:

a) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati (de pilda suspendarea sau anularea permisului de conducere sau de port-arma);

b) inchiderea unitatii (de pilda, pentru nerespectarea regulilor de igiena);

c) blocarea contului bancar (de exemplu, pentru neachitarea unor datorii financiare);

d) suspendarea activitatii agentului economic (de exemplu, pentru incalcarea unor norme de protectie a muncii);

e) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv;

f) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala (de pilda, demolarea unei constructii ridicate fara autorizatie).

Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni complementare. Sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei si pot fi cumulate, de la caz la caz.