Prefectul - aparatul propriu

Prefectul - Aparatul propriu de specialitate

Prefectul nu si-ar putea indeplini atributiile in mod corespunzator fara ajutorul unui aparat tehnic de specialitate. Articolul 105 din Legea nr. 69/1991a prevazut ca prefectura are un aparat tehnic de specialitate ale carui structura si atributii se stabilesc prin hotarare a Guvernului. Cu toate ca aparatul tehnic de specialitate al prefectului a fost desemnat prin notiunea de “prefectura”, legea nu prevedea atributii si competente pentru prefectura, ci numai pentru prefect. Acelasi lucru s-a intamplat si cu notiunile “primaria” ori “președinția”. Ca atare s-a considerat ca prefectura, primaria si presedintia reprezentau aparatul tehnic de specialitate cu ajutorul caruia prefectii, primarii ori Presedintele isi realizau sarcinile prevazute de Constitutie si legi.

Pe langa acest sens, de aparat tehnic de specialitate, prefectura mai avea unul, acela de cladire in care prefectul isi desfasura in mod permanent activitatea.[1]

Art. 115 din Legea nr. 69/1991 consacra atributii specifice prefecturii. Aparatul prefecturii insa nu dispunea de atributii decizionale, ci avea doar posibilitatea de a realiza operatiuni tehnico-materiale.[2] Practic, regimul juridic al prefectului era de institutie publica fara personalitate juridica.

Legea nr. 215/2001 prevedea, in art. 141, ca, pentru exercitarea atributiilor ce ii reveneau, prefectul are un aparat propriu de specialitate, ale carui structura si atributii se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Ministerului Administratiei Publice.

Conform art. 143 prefectul, subprefectul, secretarul general si aparatul propriu de specialitate al prefectului isi desfasoara activitatea in prefectura. Prefectul apare astfel, ca organ unipersonal de conducere, dispunand de aparat propriu de specialitate. H.G. nr. 9/2001 definea prefectura ca institutia publica, cu personalitate juridica, avand rolul de a indeplini atributiile si prerogativele conferite prefectului prin Constitutie si lege.[3]

Prin Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului notiunea de prefectura isi pierde sensul de aparat tehnic de specialitate, pastrandu-l numai pe acela de cladire in care isi desfasoara activitatea prefectul impreuna cu aparatul propriu de specialitate, pe care il conduce.

In lumina acestei legi, institutia prefectului desemneaza atat ansamblul de norme juridice care reglementeaza cu caracter unitar domeniul de activitate al prefectului, cat si structura organizatorica ce indeplineste anumite functii, dotata cu personal de specialitate si cu o conducere proprie.[4]

O.U.G. nr. 179/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 340/2004 privind institutia prefectului, introduce un nou articol, art. 11, care stabileste ca pentru exercitarea de catre prefect a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor legi, se organizeaza si functioneaza institutia prefectului, sub conducerea prefectului.

Institutia prefectului este o institutie publica cu personalitate juridica, cu patrimoniu si buget propriu. Prefectul este ordonator tertiar de credite, iar structura organizatorica si atributiile institutiei prefectului se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Numirea, respectiv incadrarea, precum si eliberarea din functie a personalului aparatului propriu de specialitate se efectueaza prin ordin al prefectului, in limita numarului maxim de posturi din cadrul aparatului de specialitate, stabilit anual prin ordin al ministrului administratiei si internelor (art.2 (3) (4) din H.G. nr. 1844/2004). Aparatul de specialitate al prefectului este structurat pe compartimente, organizate prin ordin al prefectului in directii, servicii si birouri, in functie de specificul fiecarei activitati. Prefectul are sarcina de a aproba prin ordin regulamentul de organizare si functionare al aparatului de specialitate, in care se vor stabili sarcinile ce revin fiecarui compartiment.

In ceea ce priveste verificarea legalitatii actelor administrative adoptate sau emise de consiliul judetean, de consiliul local sau de primar si contenciosul administrativ, conform art. 5 din H.G. nr. 1844/2004, aparatul de specialitate al prefectului tine evidenta actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale sau transmise prefectului in vederea verificarii legalitatii, asigura pastrarea acestora si evidenta actiunilor si dosarelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti; examineaza in termenele prevazute de lege, legalitatea actelor administrative adoptate sau emise de consiliul judetean, de consiliul local sau primar; propune prefectului, cu motivarea corespunzatoare, sesizarea, dupa caz, a autoritatilor emitente, in vederea reanalizarii actului considerat nelegal, sau a instantei de contencios administrativ; intocmeste documentatia, formuleaza actiunea pentru sesizarea instantei de contencios administrativ si sustine in fata acesteia actiunile formulate; avizeaza ordinele prefectului din punct de vedere al legalitatii; reprezinta prefectul in fata notarilor publici, a instantelor judecatoresti de orice grad, precum si in fata altor autoritati sau institutii publice etc.

Conform Legii nr. 340/2004 conducerea operativa a aparatului propriu de specialitate al prefectului se exercita de catre secretarul general. Secretarul general era inalt functionar public si avea studii superioare de lunga durata, de regula juridice sau administrative, absolvite cu o diploma de licenta, ori echivalenta cu aceasta.(art. 38 (1) ).

In urma modificarilor aduse de O.U.G. nr. 179/2005, art. 38 se abroga, specificandu-se faptul ca incepand cu data de 1 ianuarie 2006, functia publica de secretar general al prefecturii se transforma in functia publica de subprefect. Secretarii generali ai prefecturii in functie la data de 31 decembrie 2005, ca urmare a promovarii concursului organizat pentru ocuparea functiei publice respective sunt numiti in functia publica de subprefect incepand cu data de 1 ianuarie 2006.

Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, atributiile stabilite prin actele normative in vigoare in competenta secretarului general al prefecturii se exercita de catre unul dintre subprefecti, desemnat prin ordin al prefectului ( art. IV(3) ).

Conform Legii nr. 340/2004, in judetele cu o suprafata intinsa, cu localitati amplasate la mari distante de resedinta judetului sau in mari aglomerari urbane, prefectul poate organiza, prin ordin, oficii prefecturale. Rezulta ca oficiile prefecturale aveau sarcina de a aduce la indeplinire atributiile aparatului prefectului in localitatile situate in zona teritoriala aferenta.[5]

Existau si pareri ce sustineau ca organizarea si functionarea oficiilor prefecturale nu reprezentau altceva decat o cheltuiala inutila a banilor publici, atata timp cat nu existau reglementari legale ale atributiilor oficiilor prefecturale.[6]

O.U.G. 179/2005 modifica simtitor art. 40 din Legea nr. 340/2004.

Prefectul poate organiza, prin ordin, in cadrul numarului de posturi si al fondurilor aprobate anual, oficii prefecturale. In municipiul Bucuresti se pot organiza oficii prefecturale in fiecare sector.

Ordinul prefectului de infiintare si organizare a oficiilor prefecturale se emite numai cu avizul conform al Ministerului Administratiei si Internelor, aducandu-se o formulare mai completa in raport cu textul art. 40 din reglementarea anterioara, care vorbea doar de “avizul” Ministerului Administratiei si Internelor. Avizul reprezinta opinia pe care un organ administrativ o solicita intr-o anumita problema, pentru a putea decide in deplina cunostinta de cauza, fiind o forma necesara in procedura de elaborare a actelor administrative.[7]

Oficiile prefecturale fac parte integranta din institutia prefectului (art. I. (33) ), ceea ce difera de formularea anterioara care stabilea ca oficiile prefecturale functioneaza in subordinea directa a prefectului si fac parte din aparatul de specialitate al prefectului in limita numarului de posturi si fonduri aprobate anual.

Spre deosebire de Legea nr. 340/2004, care prevedea faptul ca oficiile prefecturale erau conduse de un director ale carui numire si eliberare din functie se faceau prin ordinul prefectului, O.U.G. nr.179/2005 prevede ca oficiile prefecturale sunt conduse de un șef al oficiului prefectural. Functia de sef al oficiului prefectural este echivalenta cu functia de director executiv.

Numirea, modificarea, suspendarea si incetarea raportului de serviciu al sefului oficiului prefectural se fac de catre prefect, in conditiile legii (art.I (33) ).