Evaluarea activelor statului

EVALUAREA ACTIVELOR STATULUI

Opinii privand evaluarea si contabilizarea activelor statului

Activele statului sau activele guvernamentale se pot calsific dupa mai multe criterii:

dupa natura activelor:

active financiare: lichiditati si rezerve monetare, imprumuturi si creante;

active corporale: terenuri, constructii, echipamente;

active necorporale: licente, programe.        

dupa durata de utilizare (folosinta) scontata a activelor:

active circulante: convertibile in lichiditati in cel mult un an:

active imobilizate: care au un timp de conversie in lichiditati mai mare de un an.

dupa modul de transformare a activelor in lichiditati:

active realizabile: lichiditati si rezerve monetare, imprumuturi, creante si participatii negociabile;

active corporale cesibile;

active netransformabile care nu sunt nici lichiditati nici active convertibile in lichiditati.

In concluzie, activele guvernamentale pot fi grupate in : active financiare, active imobilizate, active circulante, active corporale (cesibile), active necorporale, active realizabile, imprumuturi, active financiare circulante, stocuri, terenuri, brevete, active netransformabile, participatii, licente.

Metode de evaluare a imobilizarilor guvernamentale

Metodele adoptate de diverse guverne pentru evaluarea activelor si pasivelor sale sunt foarte diferite pornind de la nici un fel de constatare si mergand pina la evaluarea tuturor imobilizarilor la valoarea lor curenta si amortizarea acestora pe perioada de utilizare a activelor.

In practica au fost constatate cinci metode diferite si mai multe variante de contabilizare a imobilizarilor:

imobilizarile nu sunt consemnate sau se realizeaza inregistrarea acestora la o valoare simbolica - cazuri in care cheltuielile efectuate pentru achizitionarea sau construirea acestorasunt trecute in contul de rezultate in perioada achizitiei sau a constructiei. Contabilizarea imobilizarilor se face in baza cheltuielilor efectuate;

imobilizarile sunt consemnate in evidenta contabila in baza cheltuielilor efectuate la costul de achizitie atat in activ cat si in pasiv sau la costuri de achizitie majorate.

Uniunea Europeana a adoptat consemnarea lanivelul imobilizarilor realizate si inregistrarea acestora cu aceeasi suma la postul Capital propriu din Bilant.

Imobilizarile sunt inregistrate la costurile de achizitie, iar acestea vor fi corectate la momentul punerii in functiune inregistrandu-se la nivelul pretului de vanzare (al pietei);

Imobilizarile cu o durata de utilizare limitata sunt amortizate pe intreaga lor perioada de utilizare, iar amortismentul afecteaza operatiunile din anul curent, reprezentand o consumatiune de capital;

Imobilizarile sunt contabilizate in activ si in pasiv la valoarea lor curenta, adica la costul de inlocuire, adica la costul de achizitie sau constructie, calculandu-se si amortismentul cumulat pentru imobilizarile cu o durata de intrebuintare limitata.

..1. Principii de evaluare a imobilizarilor guvernamentale

Toate imobilizarile guvernamentale trebuie sa fie evaluate si publicate in situatiile activelor si pasivelor guvernamentale.

Apare insa o problema legata de faptul ca nu se stie in ce masura guvernele depun eforturi pe perioade indelungate de a acoperi cantitatea de resurse consumate, prin resursele recuperate; adica, pentru fiecare exercitiu bugetar sa se stabileasca in ce masura contribuabilii au suportat costurile serviciilor care le-au fost asigurate.

Deci, contabiliotatea publica trebuie astfel organizata incat sa reflecte corect rezultatele anuale ale operatiunilor, adica excedentul net sau consumatiunile nete de resurse.

Conceptul cu privire la consumatiunile nete de resurse presupune contabilizarea consumatiunilor de capital si a amortismentelor. Deci, este necesar sa se dispuna de valoarea tuturor imobilizarilor indiferent de durata lor de intrebuintare.

Evaluarea tuturor imobilizarilor este insa o problema controversata din punct de vedere a utilitatii informatiilor furnizate sub raportul cost-avantaje.

Aceasta deoarece evaluarea imobilizarilor presupun ca realizarea inventarelor si evaluarea imobilizarilor sunt greoaie si se intind pe o perioada lunga de timp, costul ridicat al acestor operatiuni depasind avantajele realizate si informatiile produse.

Ne referim aici in special la evaluarea imobilizarilor de tip resurse naturale- pamint si zacaminte minerale neexploatate, platforma continentala; a activelor mostenite – monumente si colectii de arta; la amortizarea infrastructurii- autostrazi, conducte, magistrale).

Cu toate rezervele si parerile opuse exprimate in legatura cu evaluarea imobilizarilor guvernamentale, concluzia care se desprinde este aceea ca trebuie evaluate si inscrise in bilant toate imobilizarile cu o durata de utilizare limitata, precum si cele noi cu durata de utilizare nelimitata.

Un sistem contabil bazat pe conceptul de consumatiune neta de resurse permite stabilirea unor limite pina la care guvernele pot dispune de imobilizari, un control riguros, in timp ce contabilizarea activelor corporale ale guvernului pe baza cheltuielilor furnizeaza informatii pentru evaluarea performantelor si pentru aprecierea eforturilor fiecarei generatii.

Evaluarea imobilizarilor realizabile

Acest tip de imobilizari trebuie evaluate la valoarea lor neta de piata sau la o valoare de piata apropiata.

In practica, exista doua metode de evaluare:

una asemanatoare principiilor de evaluare din sectorul privat, in acest caz evaluarea activelor in contabilitatea publica trebuie sa corespunda evaluarii din contabilitatea comerciala;

DOCUMENT ONLINE: Aderarea la Uniunea Europeana. Asistenta acordata de catre UE in vederea aderarii DOCUMENT ONLINE: Comunicare politica

o evaluare la valoarea estimata a se realiza. In acest caz important este sa se determine valoarea de realizare. Imobilizarile realizabile sunt resurse financiare care trebuie capitalizate la valoarea lor si a caror valoare neta este valoarea realizata pe piata, estimata la sfarsitul perioadei.

In situatia in care valoarea de piata nu poate fi prevazuta atunci se apeleaza la una din urmatoarele alternative:

valoarea de piata a unui activ comparabil;

costul de achizitie sau de constructie indexat cu indicele de pret;

valoarea activului net al unei unitati distincte avand ca obiect obtinerea de beneficii.

Evaluarea imobilizarilor netransformabile

Acest tip de imobilizari sunt destinate a fi utilizate de guvern sau de public si ele nu sunt nici lichiditati nici active convertibile in lichiditati, ele fiind active nenengociabile.

Ele trebuie evaluate in baza costului de achizitie sau de constructie sau costul istoric, ceea ce este conform principiului obiectivitatii si care permite totodata si comunicarea informatiilor financiare.

Exista si opinii care se opun evaluarii la costul istoric, propunand contabilizarea la costul ajustat corectat cu inflatia cu scopul conservarii capitalului.

Continutul notiunilor de domeniu public si domeniu privat al statului

Domeniul public al statului este diferit de cel privat deoarece ele sunt supuse unor regimuri juridice diferite.

Domeniul public este supus unui regim juridic de drept administrativ dominat de principiul inalienabilitatii, respectiv de un regim de contencios administrativ, pe cand domeniul privat este supus reglementarilor drept privat, respectiv regimului de contencios judiciar.

In practica exista doua mari doctrine cu privire la aceste doua notiuni una restrictiva si una extensiva.

Una defineste domeniul public drept un ansamblu de bunuri afectate folosintei tuturor, respectiv din bunuri nesusceptibile de a fi dobandite in proprietatea privata datorita naturii lor.

Cealalta considera ca apartin domeniului public toate bunurile mobile si imobile care sunt afectata atat folosintei publice - drumurile publice, cursurile apelor, tarmurile marii, mijloacele de transport in comun-, cat si unui serviciu public- cai ferate, constructii militare.

Domeniul privat se refera la bunurile care fac obiectul unei exploatari pur financiare a colectivitatilor publice – terenuri si imobile supuse locatiunii.

In principiu, toate bunurile administrative afectate folosintei publice fac parte din domeniul public. S-a admis insa cuprinderea in domeniul privat a dependintelor afectate folosintei publice, cu conditia de a face obiectul unor amenajari speciale.

Astfel, in practica s-a considerat ca aleile si gradinile sunt dependente ale domeniului privat, chiar daca erau amenajate special pentru folosinta publica.

.3.1. Clasificarea domeniului public

Domeniul public a fost clasificat in diverse moduri, dupa criterii multiple, dar, in general, pot fi identificate sase mari categorii:

domeniul public maritim: tarmurile marii si iazurile cu apa sarata, faleza si plaja marii, marea teritoriala, solul si subsolul marii teritoariale si al apelor maritime interioare;

domeniul public fluvial: cursurile de apa navigabile ( fluvii, rauri), lacurile navigabile, apele subterane, izvoarele, cursurile de apa si lacurile incluse in acest domeniu prin decret, in vederea asigurarii alimentarii cu apa a cailor navigabile, in vederea satisfacerii nevoilor agriculturii si industriei, alimentarii populatiei sau protectiei contra inundatiilor;

domeniul public aerian : spatiul atmosferic situat deasupra teritoriului statului;

domeniul public terestru: caile de comunicatie terestra, rutiera si feroviara; retelele electrice si de telecomunicatie, amplasamentele localitatilor, retelele de canalizare, halele, pietele, parcurile, rezervatiile si monumentele naturii, bibliotecile, muzeele, casele de cultura, cimitirele.

domeniul public cultural: bunuri cu valoare artistica deosebita, bunuri cu valoare istorica si documentara deosebita, bunuri cu valoare stiintifica de monument al naturii de importanta deosebita;

domeniul public militar: bunurile destinate scopului militar.

Regimul juridic al domeniului public are ca ax principiul inalienabilitatii domeniului public, efectele acestui principiu fiind urmatoarele:

interzice instrainarea atat voluntara cat si cea fortata, exproprierea, cesiunea coproprietatii si domeniului public.

interzice dezmembrarea proprietatii cum ar fi constituirea asupra domeniului public de drepturi civile reale, in profitul particularilor.

atrage imprescritibilitatea domeniului public.

Domeniul privat al statului este alcatuit din acele bunuri care fac obiectul unei exploatari pur financiare a colectivitatilor publice si este supus reglementarilor de drept privat si contencios judiciar.

Domeniul privat este supus dispozitiilor de drept comun daca prin lege nu se prevede altfel. Deci, bunurile din domeniul privat al statului fac obiectul circuitului civil, putand fi administrate, instrainate sau inchiriate.

Constituirea dreptului privat se face prin succesiuni vacante, bunur fara stapin, confiscari penale, exproprierea, dezafectarea dependentelor domeniului public, exercitarea dreptului de preemtiune al statului in privinta anumitor bunuri-terenuri agricole.

.3.. Clasificarea domeniului privat

Domeniul privat este constituit din ansamblul bunurilor apartinand diverselor colectivitati publice, persoanelor juridice, adminstrative, care nu corespund criteriilor de incadrare in domeniul public.

El cuprinde toate bunurile corporale neafectate nici folosintei publice, nici serviciilor publice, dar care fac obiectul unei exploatatii financiare a administratiei locale.

Cu titlu exceptional anumite bunuri afectate folosintei publice fac parte din domeniul privat : drumuri rurale neafectate circulatiei publice, faleze publice neamenajate, iazuri nenavigabile, padurile.

.4. Contabilitatea statului – parte componenta a contabilitatii publice

Contabilitatea statului este o parte a contabilitatii publice si se refera la organismele participante si la operatiunile statului.

Din punct de vedere al organismelor participante enumeram:

statul si institutiile publice nationale: Senatul Romaniei, Camera Deputatilor, Guvernul, ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

colectivitatile teritoriale: consilii comunale, orasenesti, ale sectoarelor municipiului Bucuresti, municipiile si orasele precum si institutiile publice subordonate acestora.

Din punct de vederea al operatiunilor vizate enumeram:

elaborarea bugetului;

executarea incasarilor si a cheltuielilor bugetare;

realizarea operatiunilor de trezorerie, a miscarilor de numerar, a valorilor mobiliare, a conturilor curente si de depozit;

operatiuni cu privire la conturile de creante si datorii.

Organizarea contabilitatii statului trebuie sa permita:

cunoasterea si controlul operatiunilor bugetare si al operatiunilor de trezorerie;

cunoasterea situatiei patrimoniului;

calculul cursului de revenire, al costului si randamentului serviciilor;

determinarea rezultatelor anuale,

integrarea operatiunilor in contabilitatea nationala;

controlul gestiunii ordonatorilor si a contabililor publici (control administrativ, jurisdictional si parlamentar);

Contabilitatea publica este formata dintr-un ansamblu de dispozitii de ordin legislativ sau reglementari care permit asigurarea executarii cu fidelitate a bugetului si a altor operatiuni financiare ale organismelor publice.

Contabilitatea statului descrie operatiunile referitoare la finantele publice intr-o evidenta organizata, in partida dubla, la nivelul contabililor principali, secundari si tertiari, iar la nivelul comunelor al contabililor sau perceptiilor locale, o evidenta contabila in partida simpla sau dubla.

Ordonatorii principali justifica anual operatiunile efectuate in fata Curtii de Conturi sub forma unui cont de gestiunela care se anexeaza actele justificative prevazute de lege.

Acest cont prezinta totalitatea operatiunilor executate intr-un an, evolutia incasarilor, operatiunile bugetare prezentate distinct prin operatiuni cu privire la exercitiul curent si operatiuni ale perioadei complementare, respectiv ale exercitiului precedent, operatiunile de trezorerie.

La sfarsitul anului, conturile de gestiune sunt regrupate de Ministerul Finantelor intr-un cont global numit “ Contul general al executiei bugetare”. Tot Ministerul Finantelor intocmeste la sfarsitul gestiunii “ Contul incasarilor bugetare”, in care se prezinta distinct sumele prevazute a se incasa, incasarile realizate si ramasitele de incasat.

Fiecare minister are obligatia de a intocmi “ Contul executiei bugetare” in care se precizeaza creditele bugetare puse la dispozitie.

Toate aceste documente sunt prezentate Curtii de Conturi care dupa verificare prezinta o dubla declaratie de conformitate:

cu privire la ansamblul conturilor de gestiune si la contul general al executiei bugetare;

cu privire la contul general si conturile de executie le ministerelor.

Pe baza acestor documente se realizeaza controlul parlamentar al executiei bugetare.

Curtea de Conturi prezinta raportul anual odata cu proiectul legii bugetare.

Dupa votarea proiectului legii si a rezultatelor controlului Curtii de Conturi se trece la executarea legii bugetare.

Controlul autorizarii continutului legii anuale a bugetului este asigurat de catre Curtea de Conturi- control administrativ si Parlament- control parlamentar.

Controlul respectarii regulamentelor specifice contabilitatii publice urmareste utilizarea eficienta a averii publice, el este exercitat de catre administratori si diferite organe de control la fata locului, pe de o parte si de catre Curtea de Conturi pentru conturile de gestiune ale ordonatorilor de credite.

Principala deficienta a acestui sistem al contabilitatii statului este aceea ca, rezultatele executiei bugetarenu se pot cunoaste decat in momentul eleborarii contului general al executiei bugetare, adica la cateva luni de la inchiderea exercitiului bugetar.

Contabilizarea deprecierilor si a cheltuielilor de intretinere

Amortizarea imobilizarilor guvernamentale se poate determina numai daca grupam diversele active in urmatoarele trei mari categorii:

active care au o durata nelimitata, care nu se uzeaza si nici nu se depreciaza : terenuri, colectiile de arta;

active cu o durata de viata cvasilimitata, care au o capacitate de servire normala pentru o perioada nelimitata daca sunt intretinute, renovate, reinlocuite sau reconstruite pe parti: soselele, canalele;

active cu o durata de serviciu limitata, care se uzeaza fizic si moral: constructii, masini, echipamente militare.

Practic, amortizarea trebuie determinata numai in cazul activelor guvernamentale cu o durata de intrebuintare limitata, caz in care trebuie stabilita edoua aspecte:

o valoarea minima pentru o achizitiea sau un activ capitalizat pentru care se calculeaza amortizarea;

stabilirea duratei de utilizare a diferitelor tipuri de imobilizari.

Metoda cea mai simpla si mai utilizata este cea a amortizarii liniare.