Mijloacele financiare aflate la dispozitia administratiei publice pentru realizarea obiectivelor sale

MIJLOACELE FINANCIARE AFLATE LA DISPOZITIA ADMINISTRATIEI PUBLICE PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR SALE

Functionarea si dezvoltarea organelor administratiei publice sunt conditionate de existenta unor mijloace financiare de care acestea sa dispuna, mai mult, statul trebuie sa dispuna de aceste mijloace pe care sa le repartizeze oragnelor de stat prin care actioneaza pentru realizarea intereselor generale ale societatii. In literatura de specialitate relatiile financiare in care participa statul si organele sale sunt desemnate prin termenul de finante publice.

Rolul finantelor publice este imens, fara ele nu pot exista organizatiile statale, iar fara oragnizatiile statale nu pot fi satisfacute interesele generale ale comunitatilor teritoriale. Finantele publice comporta fluxuri banesti organizate in scopul procurarii resurselor de care au nevoie organele administratiei publice .

Formarea si gestionarea finantelor publice sunt reglementate de normele speciale ale dreptului financiar si de normele generale ale dreptului administrativ ale dreptului constitutional.

In ce priveste materia noastra consideram necesara prezentarea catorva elemente ce privesc bugetul public national si finantele publice locale.

1. Bugetul public national

Continutul bugetului public national este format din veniturile publice si cheltuielile publice .

Veniturile publice sunt formate din mijloacele practice de constituire a fondurilor banesti ale statului . Modalitatile de realizare a veniturilor publice sunt reglementate in raport cu necesitatea repartitiei venitului national , cu structura economiei nationale , cu gradul de dezvoltare teritoriala a tarii si cu nivelul de dezvoltare a fortelor de productie.

Veniturile publice sunt formate din venituri ordinare (curente) si veniturile extraordinare. Veniturile ordinare sunt considerate venituri care se incaseaza cu regularitate la buget, constituind o sursa permanenta. Din aceasta categorie fac parte impozitele directe si impozitele indirecte , precum si veniturile de la intreprinderile si domeniile statului.

Cheltuielile publice reprezinta modalitati de repartizare si utilizare a fondului banesc bugetar in vederea satisfacerii trebuinselor generale ale societatii. Cheltuielile bugetare sunt repartizate pentru:

asigurarea cerintelor de aparare a tarii;

ordinii publice si sigurantei nationale;

functionarea administratiei publice centrale si locale;

acordarea de subventii;

plata datoriei publice;

dezvoltarea sectorului economic de stat;

Document online: Pozitia geopolitica a Romaniei Eseu: Principalii factori de risc si amenintare la adresa stabilitatii si pacii

acoperirea nevoilor social-culturale , etc.

2. Finantele publice locale

Finantele publice locale, parte integranta a finantelor publice, ocupa un rol important in procesul transformarii societatilor moderne angajate in procesul descentralizarii colectivitatilor teritoriale.

Din punct de vedere economic, cresterea ponderii si rolului finantelor publice locale a fost determinata de influentele pozitive asupra economiei locale ce se datoreaza descentralizarii finantelor publice

Sistemele actuale de repartitie a competentelor fiscale, mentin dependenta colectivitatilor locale de transferuri de la bugetul statului; remodelarea politicii fiscale nationale fiind prin excelenta sub incidenta altor esaloane administrative , ultimele forme ale fiscalitatii nationale in tarile in tranzitie par sa nu tina cont de necesitatile colectivitatilor locale.[2]

Dupa anul 1990 se intensifica preocuparile ce vizeaza impunerea celor doua principii pe care se intemeiaza administratia publica locala – autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice – fiind adoptate mai multe legi menite sa accelereze aplicarea acestora: Legea privind finantele publice locale nr. 189/1998; Legea administratiei publice locale nr. 215/2001; Legea privind finantele publice nr. 500/2002; Ordonanta de Urgenta nr. 45/2003 privind finantele publice locale, etc.

Pentru ca finantele publice si bugetul sa aiba o localizare geografica, este necesara existenta unei anumite independente financiare la nivelul judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor.

Pentru finantarea activitatilor administratiei publice locale sunt folosite, de regula, urmatoarele modalitati:

transferul unor venituri de la bugetul de stat la cel al colectivitatilor locale;

impartirea impozitului intre bugetul de stat si bugetul local conform unui sistem de impunere unitar pe intreg teritoriul tarii, regulile si ratele fiscale ce revin fiecarui buget fiind determinate de autoritatea centrala;

impozitele pe aceleasi surse (baze) de impozitare, dar cotele de impozitare sunt stabilite la nivelul colectivitatilor locale;

impozite locale avand baze de impozitare separate de cele de la nivel central;

imprumuturile la care apeleaza colectivitatile locale.

Gradul in care o colectivitate locala utilizeaza cele cinci forme de finantare depinde de gradul de autonomie de care se bucura aceasta si de conditiile specifice zonei geografice respective.

Nu dezvoltam acest capitol deoarece face obiectul de analiza al Dreptului financiar si fiscal, dar am dorit sa prezenta si acest reper ce are legatura cu indeplinirea sarcinilor administratiei publice.