Cererile privitoare la stabilirea si scaderea impozitelor si taxelor precum si a amenzilor prevazute in legile de impozite si taxe

CERERILE PRIVITOARE LA STABILIREA SI SCADEREA IMPOZITELOR SI TAXELOR PRECUM SI A AMENZILOR PREVAZUTE IN LEGILE DE IMPOZITE SI TAXE

Legea 29/1990 arata in art.3 ca aceste cereri se rezolva de catre organele prevazute in legea speciala si in conditiile stabilite de aceasta.

Aceasta dispozitie exista si in legea 1/1967 art.16, care pe langa actele prevazute mai adauga si pe cele privitoare la primele de asigurare prin efectul legii, care in Legea 29/1990 nu mai sunt trecute. Sub imperiul legii contenciosului administrativ din 1925, actele administrative in materie de impunere fiscala si taxe nu puteau face obiectul actiunii in contencios administrativ, deoarece erau supuse unor jurisdictii speciale cum erau comisiile fiscale de apel si Curtea de Conturi.

Se impun trei precizari. O prima precizare care se impune este aceea ca deoarece se face referire la cereri - deci la o forma de petitionare diferita de reclamatie si care nu urmareste restabilirea unui drept subiectiv incalcat -organul financiar este cel mai in masura sa le solutioneze.

A doua precizare se refera la faptul ca legile speciale au creat si creeaza cai administrative de atac, inclusiv jurisdictionale necesare efectuarii unui control de stricta specialitate, tehnic, organizat de anumite autoritati.

A treia precizare are in vedere constatarea ca legea nu a mai inlcus la aceasta categorie de exceptii si primele de asigurare prin efectul legii, de unde si concluzia ca fata de un asemenea mod de legiferare devin aplicabile prevederile controlului judiciar in aceasta materie, conform contenciosului administrativ.

Pentru exemplificare vom analiza o cerere pentru anularea unei hotarari a unui consiliu local prin care s-au stabilit taxe contrare legii. Astfel ca, prefectul judetului a cerut instantei de contencios administrativ, anularea hotararii unui consiliu local prin care s-au stabilit taxe pentru prestari de servicii de catre salariatii proprii, contrar prevederilor legii 45/1992. Prin intampinarea formulata, paratul a invocat exceptia de necompetenta deoarece, potrivit prevederilor art.3 din Legea 29/1990 cererile referitoare la stabilirea si scaderea impozitelor si taxelor se rezolva de organele prevazute in legea speciala si in conditiile stabilite de acestea ( de exemplu, art.19 din Legea 12/1991 privind impozitul pe profit).

Solutionand cauza, instanta a respins exceptia de necompetenta, deoarece ceea ce este dedus judecatii este cererea de anulare a unui act administrativ promovata de prefectul judetului, in temeiul art.101 din Legea 69/1991, si nu o cerere formulata de o persoana fizica sau juridica in sarcina carora au fost stabilite impozite si taxe pe care le considera gresit stabilite.

Analizand, in fond, cererea formulata, instanta a constatat ca prevederile hotararii atacate contravin dispozitiilor Legii nr.45/1992.

Fata de acestea actiunea a fost admisa, astfel cum a fost formulata.

(Trib. Jud. Iasi, Sentinta nr. 64/1992).

intr-un litigiu, reclamanta, o societate comerciala, prin actiunea formulata, a cerut anularea unui capitol din actul de control incheiat de o directie generala a finantelor publice si controlului financiar de stat, intr-un judet, prin care a fost obligata la plata unui impozit mai mare decat cel pe care ea considera ca trebuia sa-1 plateasca. Judecand cauza, instanta de fond a admis acest capat de cerere.

Solutionand recursul declarat de parata, Sectia de contencios administrativ a C.S.J., prin decizia nr.23/1993 a statuat ca, in conformitate cu dispozitiile art.19 din Legea nr. 12/1991 cu privire la impozitul pe profit, contestatiile privind stabilirea, incasarea, urmarirea impozitului pe profit, a majorarilor de intarziere, precum si a altor sume datorate bugetului administratiei centrale de stat sau bugetelor locale, se depun in termen de 30 de zile de la data instiintarii unitatii platitoare si se rezolva de catre directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat din judetul respectiv, in cel mult 30 de zile de la inregistrare.

impotriva deciziei date se poate face contestatie la Ministerul Finantelor, care in cel mult 40 de zile de la inregistrare este obligat sa o solutioneze. Solutia data este definitiva.

intrucat reclamanta s-a adresat direct tribunalului judetean, acesta in mod gresit a respins exceptia de necompetenta invocata de parata, incalcand dispozitiile imperative ale art.158 si 159 pct. l din C.pr.civ.

Tinand seama de aceste considerente, recursul a fost admis, iar cauza trimisa spre competenta solutionare directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat din judetul respectiv.

in aplicarea prevederilor art.3, un impact deosebit a avut Decizia Curtii Constitutionale nr.34 din 24 iunie 1993 potriit careia, exceptia prevazuta de acest articol - art. 4 din legea 29/1990 - referitoare la dispozitiile art.3 privind cererile legate de stabilirea si scaderea impozitelor, a taxelor si amenzilor prevazute de legile de impozite si taxe, intrucat inlatura jurisidictia instantelor judecatoresti, contravine art.21 alin.l, art.123 alin.l si art.125 alin.l din Constitutie, si deci este abrogata potrivit art. 150 alin. l din Constitutie. De aceea, impotriva deciziei Ministerului Finantelor in solutionarea contestatiei privind stabilirea si incasarea accizelor la produsele din import si din tara, precum si impozitul la titeiul din productia interna si gazele naturale, inclusiv majorarile aplicate, exista calea de atac a recursului, la sectia de contencios administrativ a C.S.J.

Fiind vorba despre un act administrativ de autoritate, emis de un minister, prin care s-a verificat legalitatea masurii dispuse de organele de control financiar, in temeiul legii 30/1991, prin expresia instantelor judecatoresti competente trebuie sa intelegem, determinat de prevederile art.3 pct. l din C. pr.civ., sectia de contencios administrativ a curtii de apel de la domiciliul ori sediul reclamantului si nu sectia de contencios administrativ a C.S.J., asa cum a statuat instanta suprema intr-o decizie pronuntata in anul 1993¹⁰⁵.