Identificarea autoritatilor administratiei publice locale

Identificarea autoritatilor administratiei publice locale

1. Identificarea autoritatilor administratiei publice locale in cadrul normelor legii fundamentale.

Constitutia Romaniei din anul 2003, prin art. 120, 121 si 122 stabileste normele fundamentale care determina autoritatile administratiei publice si competenta acestora ca “autoritati comunale, orasenesti si respectiv judetene”.

In acest sens, normele constitutionale mentionate, precizeaza ca autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase, sunt consiliile locale si primarii, iar consiliul judetean este autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, autoritate care, potrivit acelorasi dispozitii, trebuie sa fie aleasa in conditiile legii.

Acest procedeu folosit de constituent pentru crearea autoritatilor administratiei publice locale, confera acestora o garantie esentiala a existentei lor, intrucat numai revizuirea, prin lege constitutionala a Constitutiei ar permite suprimarea uneia sau alteia din cele doua categorii de autoritati.

Apare, deci, evident ca prin enumerarea lor expresa si limitative in cadrul normelor constitutionale, competenta legislativului de a crea alte autoritati ale administratiei publice locale este de neconceput, si ar excede cadrului constitutional.

Cele mentionate nu conduc, in opinia noastra, la concluzia ca legiuitorul organic, in conformitate cu dispozitiile constitutionale, nu ar putea sa instituie unele organe executive si sa stabileasca acestora competente care sa puna in executare atributiile unei autoritati.

In acest sens, avem ca exemplu cazul consiliului judetean, caruia initial prin normele Legii administratiei publice locale din 1991 i-au fost stabilite doua asemenea organe: delegatia permanenta si presedintele consiliului judetean, organe pe care unii autori le considerau neconstitutionale.

Ca legiuitorul organic are asemenea atribute, s-a demonstrat prin faptul ca imbunatatirile aduse Legii administratiei publice locale nr. 69/1991, prin Legea nr. 24 din 12 aprilie 1996, au mentinut aceste dispozitii, ba chiar le-a adus si unele precizari, potrivit carora “consiliul judetean alege, din randul membrilor sai, pe presedinte, pe vicepresedinti si delegatia permanenta” (art. 7).

Sesizata Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea unor prevederi ale legii privind modificarea legii administratiei publice locale, aceasta s-a exprimat pentru constitutionalitatea dispozitiilor acesteia, prin Decizia nr. 40/1996.

De altfel, noua reglementare, Legea nr. 215/2001, mentine institutia presedintelui consiliului judetean si pe cea a delegatiei permanente pana la constituirea noilor autoritati ale administratiei publice locale, ca urmare a noilor alegeri generale pentru autoritatile administratiei publice locale.

In acelasi sens, sunt de mentionat si normele art. 3 punctul 2 prima teza din Conventia europeana a autonomiei locale, potrivit carora aceste autoritati, “pot dispune de organe executive si deliberative care raspund in fata lor”.

Un alt aspect deosebit pe care l-am retinut din analiza normelor constitutionale, si precizat in alin. 2 al art. 121, este regula conform careia atat consiliile locale cat si primarii functioneaza ca autoritati administrative autonome, in conditiile legii. Rezulta ca autoritatile administratiei publice comunale si orasenesti, in conformitate cu principiul autonomiei locale, nu se afla in raport de subordonare fata de o alta autoritate a administratiei publice de la nivelul judetului sau fata de cele ale administratiei publice centrale de specialitate.

Relevarea acestor aspecte explica de ce legiuitorul constituent a pus un accent deosebit pe autonomia comunelor si oraselor, rezervand autoritatii administratiei publice alese de la nivelul judetului doar rolul de coordonator, potrivit art. 122, alin (1) din Constitutie, iar coordonarea activitatii consiliilor locale comunale si orasenesti se refera numai in ceea ce priveste realizarea serviciilor publice de interes judetean.

Se mai impune sa mentionam ca principiul autonomiei locale este aplicabil si in ceea ce priveste stabilirea raporturilor dintre consiliul local si primar, astfel incat “functionalitatile lor sa fie compatibile”.

In aceasta masura, consideram ca se impune sa subliniem si faptul ca potrivit art. 120 si 122 din Constitutie consiliul judetean este o autoritate administrativa autonoma, chiar daca aceasta nu este, in mod expres precizat de constituent. Consiliul judetean, conformandu-se principiului autonomiei locale, nu se afla in vreun raport de subordonare fata de o alta autoritate de la nivelul judetului sau fata de alte autoritati ale administratiei publice centrale ori o alta autoritate publica.

Fata de cele mentionate, rezulta ca o trasatura caracteristica, evidenta in sistemul nostru constitutional privitor la administratia publica locala este renuntarea la ierarhia dintre diferitele autoritati administrative si acordarea unei importante deosebite colaborarii tuturor autoritatilor administratiei publice locale in scopul rezolvarii treburilor locale si a intereselor cetatenilor din unitatea administrativ-teritoriala respectiva.

In acest context, consideram ca autoritatile administratiei publice locale isi pot apara interesele si autonomia lor, procedand mai intai la respectarea intocmai a competentelor care le sunt atribuite si apoi prin utilizarea principiului constitutional potrivit caruia “orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

Aceasta din urma norma constitutionala, in concordanta si cu prevederile art. 11 din Carta europeana a autonomiei locale, privitor la protectia legala a autonomiei locale, prin care se stabileste ca “autoritatile administratiei publice locale trebuie sa dispuna de dreptul de a recurge la justitie in scopul asigurarii liberului exercitiu al competentelor lor si al respectului principiilor de autonomie locala care sunt prevazute de Constitutie sau de legislatia interna”.

Cu privire la autoritatile administratiei publice locale, mentionate de dispozitiile constitutionale ale art. 121, alin. (1), se impune a remarca ca acestea sunt organizate identic pe intreg teritoriul tarii, in comune si orase (municipii) si deci, numai in unitatile administrativ-teritoriale.

Totusi, din dispozitiile constitutionale ale alin. 3 art. 121, rezulta si o exceptie de la regula si anume posibilitatea constituirii unor asemenea autoritati si in subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, altele decat cele ale municipiului insusi.

Legiuitorul constituent instituie o norma de exceptie, intrucat regula este ca aceste autoritati autonome sa fie organizate si sa functioneze numai in unitatile administrativ-teritoriale corespunzator colectivitatii locale suprapuse unitatii administrativ-teritoriale respective.

Astfel, dupa modul de redactare a normei constitutionale, se poate interpreta ca legiuitorul constituent a intentionat, in mod evident, sa constituie asemenea autoritati autonome exclusive in subdiviziunile municipiilor, care sunt organizate ( de exemplu, sectoarele municipiului Bucuresti) sau urmeaza sa fie organizate prin lege, si nu si la nivelul celorlalte unitati administrativ-teritoriale. Astfel spus, acestea se vor organiza in cadrul marilor orase declarate municipii si care se justifica prin intinderea lor teritoriala si numarul mare al populatiei, urmarindu-se astfel o buna functionare a autoritatilor autonome care trebuie sa rezolve treburile publice la acest nivel.

Autoritatile subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, consiliile si primarii, vor trebui insa sa dispuna de competente specifice, atat de decizie cat si de gestiune, intrucat ele nu pot aduce atingere unitatii administrativ-teritoriale a municipiului, teritoriul unitar si cu o populatie compacta, diferite de competentele autoritatilor administrative municipale.

2. Identificarea autoritatilor administratiei publice locale in cadrul normelor legii organice

Legea administratiei publice locale, nr. 215/2001, lege organica conform prevederilor art. 73, lit. o din Constitutia Romaniei, statorniceste cadrul legal al organizarii si functionarii autoritatilor administratiei publice locale, dezvoltand astfel principiile constitutionale privind administratia publica locala.^[2]

In acest cadru, normele legii organice identifica si definesc cu claritate care sunt autoritatile administratiei publice locale, precum si caracterul specific fiecareia dintre aceste autoritati, stabilind astfel ca “consiliile locale” sunt “autoritati deliberative”, iar “primarii sunt autoritati executive”.

Aceste doua autoritati, consiliul local si primarul, ca autoritati ale administratiei publice locale functioneaza ca “autoritati administrative autonome” si “rezolva treburile publice din comune si orase”, “in conditiile prevazute de lege” , ambele actionand in interdependenta, in vederea realizarii scopului pentru care au fost investite cu aceste competente (art. 21 din Legea nr. 215/2001).

Afirmatiile de mai sus sunt sustinute de norma constitutionala instituita in alin. (1) al art. 121, care nu distinge reguli aplicabile diferentiat acestor doua autoritati ale administratiei publice locale.

Putem, astfel, aprecia ca legea fundamentala a “intentionat” aceasta “independenta” a autoritatilor administratiei publice locale, legii organice revenindu-i menirea de a crea cadrul organizarii si functionarii acestui sistem.

De altfel, acolo unde legiuitorul constituent a dorit sa sublinieze o trasatura caracteristica unei autoritati a administratiei publice locale a facut-o, asa cum se poate observa in cazul consiliului judetean (autoritate coordonatoare), legiuitorului revenindu-i misiunea de a dezvolta aceasta trasatura prin stabilirea modalitatii de constituire, organizarii, functionarii, precum si prin individualizarea competentelor fiecarei autoritati.

Similar, putem distinge elementele ce particularizeaza si autoritatile administratiei publice locale, consiliile locale si primarii, printre acestea fiind: modul de alegere, organizarea lor identica pe intreg teritoriul tarii, precum si constituirea lor numai in unitatile administrativ-teritoriale , cu exceptia care o constituie crearea lor si la nivelul subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor. In prezent, o astfel de organizare exista numai in municipiul Bucuresti, legea stabilind ca “sectoarele municipiului Bucuresti se organizeaza ca subdiviziuni administrativ-teritoriale ale acestuia” (art. 92). Administratia publica a municipiului Bucuresti , este organizata si se “realizeaza de catre consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti si Consiliul general al municipiului Bucuresti, ca autoritati deliberative, precum si de catre primarii sectoarelor municipiului Bucuresti si primarul general al municipiului Bucuresti, ca autoritati executive, alese in conditiile legii”. (art. 94).

Legea organica stabileste ca aceste autoritati vor fi create prin lege si cu toate ca legea nu mentioneaza expres ca sunt subordonate autoritatilor administrative ale municipiilor, aceasta rezulta implicit din normele legale. Din acest punct de vedere, apreciem ca aceasta subordonare se face numai pe linie ierarhica, specifica fiecarei autoritati, prin actele administrative adoptate sau emise de acestea.

Astfel, consiliile sectoarelor trebuie sa se supuna hotararilor luate de Consiliul General al municipiului Bucuresti, sau al municipiului respectiv, iar primarii de sectoare, dispozitiilor Primarului General, dar si hotararilor Consiliului general, cand aceasta stabileste reguli obligatorii pentru ei.

In acest sens, sunt edificatoare dispozitiile art. 99 din legea organica, potrivit caruia “ hotararile consiliului general al municipiului Bucuresti si dispozitiile primarului general al municipiului Bucuresti sunt obligatorii si pentru autoritatile administratiei publice locale organizate in sectoarele municipiului Bucuresti.

Primarul general al municipiului Bucuresti, impreuna cu primarii sectoarelor municipiului Bucuresti, au obligatia sa “ se intruneasca cel putin o data pe luna”, “la convocarea primarului general”, in vederea analizei “ modului in care sunt aduse la indeplinire hotararile Consiliului general al municipiului Bucuresti si dispozitiile primarului general al municipiului Bucuresti, stabilind masurile corespunzatoare”. (art. 100, alin. (1).

Referat: Conventie de aplicare a acordului schengen Eseu: Comportamentul politic asimilat grupurilor

De altfel, legiuitorul, in art. 95, alin. (2) din legea administratiei publice locale, a prevazut autoritatilor subdiviziunilor, competente specifice atat de decizii cat si de gestiune, care nu aduc atingere in nici un fel unitatii municipiului si autoritatilor acestuia.

Fata de cele mentionate, consideram ca subordonarea autoritatilor din subdiviziunile municipiilor nu incalca principiul autonomiei locale, intrucat aceasta nu trebuie privita ca fiind a autoritatilor constituite la nivelul sectoarelor, ci a colectivitatii locale in integritatea sa de la nivelul unitatii administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 120 din Constitutia Romaniei.

Cat priveste consiliile locale, acestea sunt constituite in comune si orase (municipii), ca autoritati pluripersonale ale administratiei publice ce semnifica expresia realizarii practice a principiului autonomiei locale.

Se remarca faptul ca, prin caracterul pluripersonal al compunerii lor, consiliile locale poarta amprenta caracteristica a unei adunari administrative abilitata cu deliberarea tuturor problemelor de interes local, cu exceptia celor care sunt date prin lege in competenta altor autoritati publice.

Aceasta autoritate se bucura de un statut autonom potrivit caruia delibereaza asupra intereselor specifice colectivitatilor locale si hotaraste asupra modului lor de realizare, fara amestecul altei/altor autoritati publice sau ale administratiei publice, ori chiar al primarului.

2.1. Consiliile locale sunt autoritati administrative, raspunderea lor politica fiind numai de ordin electoral. Aceste autoritati sunt inzestrate cu competenta specifica administratiei publice locale pentru a hotari asupra modului de rezolvare a problemelor administrative, ele neavand, deci, vocatie politica.

Autonomia acestor autoritati colegiale rezida si in autoorganizarea lor, activitatea deliberativa si dezbaterile consiliilor desfasurandu-se intr-un cadru precizat de propriile regulamente de functionare, in limita competentelor conferite de lege.

Unele date si informatii referitoare la nevoile si cerintele colectivitatilor locale, precum si propunerile de rezolvare a acestora, pot proveni si de la primari, in conformitate cu prevederile legale. Dar aceasta atributie nu il poate transforma pe primar, in calitatea sa de autoritate executiva, in conducatorul consiliului local, intrucat legiuitorul (in art. 37 alin. (1) a stabilit ca acesta este condus “pentru o perioada de cel mult trei luni”, de catre “un presedinte de sedinta”, ales.

2.2. Primarul este autoritatea executiva a administratiei publice locale prin care se realizeaza autonomia locala in comune si orase (art. 21 din Legea nr. 215/2001).

Legea administratiei publice locale, asa dupa cum se poate observa, prin dispozitiile sale dezvolta norme constitutionale ale art. 120, alin. (2), care fundamenteaza functionarea primarilor ca autoritati administrative, clarifica conceptual de autoritate administrativa autonoma, rolul si raportul dintre autoritatea deliberativa si cea executiva, precum si competentele care le sunt conferite de lege. De asemenea, se precizeaza interdependenta lor ca autoritati administrative autonome care trebuie sa rezolve impreuna treburile publice din comune si orase (art. 21, alin. (2) din Legea nr. 215/2001).

Calitatea primarului de autoritate executiva deriva, in primul rand, din faptul ca el este cel care raspunde de ducerea la indeplinire a hotararilor consiliului local astfel ca, potrivit art. 68, lit. b, prima teza din legea administratiei publice locale, se stabileste ca aceasta “asigura aducerea la indeplinire a hotararilor consiliului local”.

De asemenea, primarul indeplineste si rolul de reprezentant al statului in unitatea administrativ-teritoriala in care a fost ales, fapt ce rezulta din dispozitiile art. 69, alin. (1) din legea organica, potrivit carora, in exercitarea atributiilor de ofiter de stare civila si de autoritate tutelara, precum si a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensamant, la organizarea si desfasurarea alegerilor, aducerea la cunostinta cetatenilor a legilor, precum si a altor asemenea atributii stabilite prin lege, primarul actioneaza exclusiv in aceasta calitate.

Ca atare, primarul, ca autoritate administrativ autonoma executiva, unipersonala, prin competentele stabilite de lege, prin calitatea sa de ales al colectivitatii, de reprezentant al persoanei juridice, (comuna si orasul), dar si de reprezentant al statului, se bucura de un statut specific, aparent preeminent intre autoritatile administratiei publice locale de la nivelul comunei sau orasului.

Cu toate acestea, in privinta raporturilor dintre consiliul local si primar, tinand seama, mai ales de faptul ca legiuitorul a adoptat, conform legii nr. 70/1991 a alegerilor locale, solutia alegerii prin vot direct a celor doua autoritati, putem aprecia ca ambele autoritati sunt exponente ale administratiei publice comunale sau orasenesti, avand aceeasi legitimitate astfel ca intre cele doua autoritati sunt statuate, relatiile de colaborare, devenind prin prisma realizarii scopului lor comun, interdependente.

2.3. Consiliul judetean este definit ca autoritate a administratiei publice care “coordoneaza activitatea consiliilor locale in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean”, legea organica consacrand, in mod implicit, regula conform careia judetul este o colectivitate locala intermediara intre orase sau comune, pe de o parte, si stat, pe de alta parte. Aceasta colectivitate locala are propria sa administratie aleasa potrivit legii.

2.4. Consiliul judetean reprezinta astfel, o autoritate administrativa creata prin norma constitutionala si care functioneaza pe baza principiilor autonomiei locale si descentralizarii serviciilor publice.

In acelasi timp, consiliul judetean este o autoritate pluripersonala, fiind compusa din totalitatea consilierilor alesi, numarul lor fiind in functie de populatia judetului, prezentand trasaturile caracteristice ale unei adunari (autoritati) deliberative, intrucat activitatea sa se desfasoara prin dezbateri in sedinte in plen ale consilierilor judeteni.

Sedintele consiliului judetean au un cadru de desfasurare stabilit prin regulamentul propriu de functionare, iar dezbaterile acestora sunt concretizate prin hotarari adoptate in conditiile legii si numai pentru solutionarea problemelor administrative ale judetului, nu si pentru probleme cu caracter politic.

Consiliul judetean joaca un rol bine determinat in viata colectivitatii judetene, intrucat el infaptuieste coordonarea consiliilor locale comunale si orasenesti, deci a colectivitatilor locale ce o formeaza, in vederea realizarii pentru acestea a serviciilor publice de interes judetean.

2.5. Presedintele consiliului judetean este, de asemenea, o autoritate administrativa-executiva, distincta, stabilita de legiuitor, care, pe langa atributiile de conducere a lucrarilor consiliului judetean, dispune si de atributii proprii.

Potrivit legii, presedintele consiliului judetean asigura executarea hotararilor consiliului judetean, exercita atributiile ce revin judetului in calitate de persoana juridica, sprijina activitatea institutiilor si a regiilor autonome de interes judetean. Atributiile proprii ale presedintelui consiliului judetean sunt legate si de calitatea de ordonator principal de credite, de intocmirea si prezentarea de rapoarte consiliului judetean cu privire la starea si activitatea administratiei judetului, precum si cu privire la starea economica si sociala a judetului.

In exercitarea atributiilor prevazute de lege (art. 117 din legea organica), presedintele consiliului judetean emite dispozitii cu caracter normativ si individual, care devin executorii dupa ce au fost aduse la cunostinta publica sau dupa ce au fost comunicate persoanelor interesate, dupa caz.

De subliniat este faptul ca presedintelui consiliului judetean i se subordoneaza intregul aparat propriu al consiliului judetean, al carui personal il numeste, il sanctioneaza si il elibereaza, in conditiile legii. De asemenea, raspunde de buna functionare a compartimentelor de specialitate din aparatul propriu al consiliului judetean si a agentilor economici de sub autoritatea consiliului.

In consecinta, putem aprecia ca, prin atributiile si actele emise in executarea acestora, prin reprezentarea persoanei juridice, judetul, prin elaborarea proiectului de buget si executarea acestuia dupa aprobare, prin calitatea sa de sef al intregului personal, presedintele consiliului judetean poate fi considerat ca o veritabila autoritate administrativa executiva, unipersonala.

De altfel, legea administratiei publice locale, stabileste, in mod expres, in sarcina prefectului (art. 134, alin. (1), lit. b) exercitarea controlului de legalitate a actelor presedintelui consiliului judetean.

Acte si raspunderi ale autoritatilor administratiei publice locale

Actele consiliilor

In exercitarea atributiilor consiliile locale adopta hotarari, cu votul majoritatii membrilor prezenti, in afara de cazurile in care legea sau regulamentul de organizare si functionare al acestora cere o alta majoritate (art. 46/1 si art. 109/1). Legea precizeaza expres care este cvorumul legal al prezentei la sedintele consiliului, iar acesta va fi de jumatate plus unu din totalul celor care il compun in mod efectiv, deci se afla in functie, si nu din numarul total al mandatelor (art. 41/1 si art. 107/1).

Majoritatea necesara votarii si adoptarii unei hotarari este de jumatate plus unudin totalul celor prezenti (art. 46/1).

Sunt adoptate cu votul a cel putin doua treimi din numarul consilierilor in functie, hotararile privind (art. 46/2): contractarea de imprumuturi, in conditiile legii; administrarea domeniului public si privat al localitatii sau judetului, dupa caz; participarea la programe de dezvoltare judeteana, regionala, zonala sau de cooperare transfrontaliera; organizarea si dezvoltarea urbanistica a localitatilor si amenajarea teritoriului; asocierea sau cooperarea cu persoane juridice romane sau straine.

Se adopta cu votul majoritatii consilierilor in functie (art. 46/3) hotararile privind impozitele si taxele locale sau judetene, precum si cele vizand bugetul local.

Daca bugetul nu poate fi adoptat in termen de 45 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a Legii bugetului de stat, activitatea se va desfasura numai pe baza veniturilor proprii pana la adoptarea noului buget.

Neadoptarea in trei sedinte ordinare consecutive a nici unei hotarari atrage dizolvarea de drept a consiliului (art. 58/1 teza a II-a).

Hotararile ilegale ale consiliilor pot fi atacate in justitie de catre prefect, iar cele ce vatama drepturi legal recunoscute de catre persoanele fizice sau juridice lezate, conform Legii contenciosului administrativ.

Hotararile se adopta prin vot deschis, desi legea nu prevede acest lucru, dar consiliul poate stabili ca unele hotarari sa fie luate prin vot secret (art. 46/4 teza I-a). De regula si sedintele de votare sunt publice.

Hotararile individuale privind persoanele vor fi luate intotdeauna prin vot secret, cu exceptiile prevazute de lege (art. 46/4 teza aII-a), de exemplu, validarea mandatului de consilier se face prin vot deschis.

Proiectele de hotarari pot fi propuse de consilieri, de primar sau de cetateni in cazul consiliilor locale, si de consilieri, de  presedinte, de vicepresedinti sau de cetateni in cazul consiliului judetean

Cetatenii pot propune consiliilor locale si consiliilor judetene pe a caror raza domiciliaza, spre dezbatere si adoptare, proiecte de hotarari.

Promovarea unui proiect de hotarare poate fi initiat de unul sau mai multi cetateni cu drept de vot, daca acesta este sustinut prin semnaturi de cel putin 5 % din populatia cu drept de vot a unitatii administrativ-teritoriale respective.

Redactarea proiectelor se face de catre cei care le propun, cu sprijinul secretarului si al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al consiliului, insotite, in mod obligatoriu, de referatul de specialitate al aparatului propriu, in lipsa caruia proiectul nu poate fi dezbatut.

Nu poate lua parte la deliberare si la adoptarea hotararilor consilierul care, fie personal, fie prin sot, sotie, afin sau rude pana la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterilor, existand un conflict de interese.

Hotararea adoptata cu incalcarea acestei interdictii este nula de drept. Actiunea judiciara impotriva ei poate fi introdusa de orice persoana interesata, iar nulitatea se constata de catre instanta de contencios administrativ.

Hotararile consiliilor locale se semneaza de consilierul care conduce sedinta, iar cele ale consiliilor judetene de presedintii acestora, ori in lipsa lor, de vicepresedintele care a condus sedinta, si se contrasemneaza, pentru legalitate, de catre secretar.                                                      In cazul in care cei care au condus lucrarile lipsesc sau refuza sa semneze, hotararea va fi semnata de 3 – 5 consilieri (prezenti la sedinta in care s-a adoptat hotararea).

Secretarul nu va contrasemna hotararea in cazul in care considera ca aceasta este ilegala sau ca depaseste competenta consiliului. El va expune consiliului opinia sa motivata, care se consemneaza in procesul verbal al sedintei.

Hotararile consiliului se comunica de indata de catre secretar prefectului si primarului, dar nu mai tarziu de 3 zile de la data adoptarii lor.

Comunicarea insotita de eventualele obiectii privind legalitatea actelor, se face in scris si se inregistreaza intr-un registru special.

Hotararile pot fi normative si individuale. Cele normative devin obligatorii si produc efecte de la data aducerii la cunostinta publica, iar cele individuale de la data comunicarii (art. 50/1).

Aducerea la cunostinta publica sau publicarea actelor normative se face in termen de 5 zile de la data comunicarii oficiale catre prefect art. 50/2, daca bineinteles nu a operat, intre timp, interventia acestuia pentru revocarea sau modificarea actului in cauza pe motive de ilegalitate (art. 135/2) urmata de reanalizarea actului cu schimbarile corespunzatoare ori, in caz de refuz a autoritatii sesizate astfel de prefect, acesta il va ataca in contenciosul administrativ (art. 135/1 teza I-a), in cel mult 30 de zile de la comunicare, ceea ce atrage suspendarea de drept a actului contestat in justitie (art. 135/2 teza ultima) astfel ca practic se blocheaza aplicarea lui temporara.

Precizam ca exista obligatia legala a tuturor autoritatilor locale ca, prin intermediul secretarului lor, sa comunice in termen de maximum 10 zile, daca legea nu prevede altfel, toate actele juridice adoptate sau emise, subiectelor interesate, inclusiv prefectului art. 85/1 lit. h).

Fata de textul legal al momentului obligativitatii actelor administratiei locale se impune precizarea ca acest caracter se dobandeste din chiar momentul adoptarii sau emiterii lor legale, cel putin pentru autorul lor, deoarece manifestarea de vointa s-a constituit intr-un act juridic valabil cu consecinte obligatorii, dar si de momentul aducerii lor la cunostinta subiectelor interesate (prin publicare sau comunicare) se manifesta caracterul lor executoriu (de fapt, pentru actele prefectului acest lucru este clar evidentiat (art. 138/1).

Rezulta ca aducerea la cunostinta publica a hotararilor normative se face in termen de 5 zile de la data oficiala a comunicarii lor catre prefect, daca aceasta nu si-a comunicat in termen de 5 zile de la primirea comunicarii pozitia fata de eventuala ilegalitate a actului, sau dupa ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti prin care actiunea prefectului impotriva actului local a fost respinsa.

In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere semnificativa (de peste 20 %) din numarul locuitorilor hotararile cu caracter normativ se aduc la cunostinta publica si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective, iar cele cu caracter individual se comunica, la cerere, si in limba materna (art. 51), alaturi de actul redactat oficial in limba romana, daca petentul a cerut in mod expres si aceasta dubla comunicare oficiala, el putand realiza, de altfel, si o traducere legalizata, in limba materna, a originalului.

. Raspunderea consiliilor si consilierilor

In exercitarea mandatului lor, consiliile, consilierii, precum si primarii ori viceprimarii, inclusiv presedintii si vicepresedintii consiliilor sunt in serviciul colectivitatii locale dispunand de protectia acordata de lege (Legea nr. 215/2001 si cea privitoare la statutul alesilor locali ) datorita exercitarii unei functii publice.

Consiliul, dupa cum s-a vazut, raspunde pentru nefunctionalitate daca nu s-a intrunit, timp de 3 luni cel local sau 6 luni cel judetean, ori nu a adoptat (in trei sedinte consecutive nici o hotarare, si pentru ilegalitate, daca a adoptat intr-un interval de cel mult 6 luni, cel putin trei hotarari anulate de instanta de contencios administrativ, intrucat au contravenit intereselor generale ale statului ori ale localitatii sau au incalcat Constitutia si legile tarii, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile (art. 57/1, 58/1, 111/1). Masura dispusa este dizolvarea acestuia, constatata in primul caz, prin ordin al prefectului, iar in al doilea caz dispusa prin hotararea Guvernului.

Consilierii raspund solidar pentru activitatea consiliului din care fac parte sau, dupa caz, in nume propriu, pentru activitatea desfasurata in exercitarea mandatului, precum si pentru hotararile pe care le-au votat (art. 53/1).

Legea a prevazut obligatii determinate pentru consilieri, a caror incalcare, se subintelege, atrage raspunderea acestora, in care sens ei au urmatoarele indatoriri:

• sa  participe la sedintele consiliului (art. 41/1) si la cele ale comisiei de specialitate din care fac parte, iar absenta fara motive temeinice, la cel mult doua sedinte consecutive atrage sanctionarea lor conform regulamentului de organizare si functionare a consiliului, de regula prin diminuarea proportionala sau totala a indemnizatiei de sedinta;
• sa organizeze periodic intalniri cu cetatenii, acordand si primind in audiente la cererea acestora (art. 52/3);
• sa prezinte anual un raport de activitate care va fi facut public prin grija secretarului (art. 52/4);

In cazul in care consilierul a savarsit o fapta penala – fiind arestat preventiv de catre instanta de judecata – in urma comunicarii masurii de catre aceasta, prefectul va emite un ordin prin care se constata suspendarea de drept a mandatului celui in cauza pe intreaga durata a procesului pana la solutionarea definitiva a cauzei.

Daca este gasit nevinovat consilierul isi va relua mandatul avand dreptul la despagubiri, iar daca este condamnat prin hotarare penala definitiva la o pedeapsa privata de libertate, mandatul sau inceteaza, fiind demis din functie (art. 60/1 lit. f).

Presedintele consiliului judetean raspunde in fata consiliului judetean de buna functionare a administratiei publice judetene(art. 114/2).

El poate fi eliberat din functie de catre consiliu daca in decurs de 3 luni a emis cel putin trei dispozitii anulate irevocabil de catre instanta de contencios administrativ pentru ca au contravenit intereselor generale ale statului ori ale judetului sau au incalcat Constitutia si legile.

Vicepresedintii consiliului judetean pot fi eliberati din functie in aceleasi conditii, daca faptele lor s-au produs prin exercitarea sarcinilor care le-au revenit.

Consilierii, presedintele si vicepresedintii consiliului judetean raspund, dupa caz, penal sau administrativ pentru faptele savarsite in exercitarea atributiilor ce le revin.

Vor raspunde civil pentru pagubele provocate patrimoniului consiliului, aparatului acestuia, unitatii administrativ-teritoriale sau persoanelor fizice ori juridice, ca terti aflati in raporturi juridice cu administratia locala.

ipoteza posibila rezulta din modul de votare a hotararilor cand prin actele consiliului se pot produce pagube suportate, in cele din urma, de catre cei care prin aceasta au cauzat pagube patrimoniale. De aceea consilierii pot cere consemnarea nominala a votului lor in procesul verbal al sedintei.

Daca suspendarea sau demiterea din functie sunt masuri administrative cu caracter sanctionator, totusi consilierii si presedintii sau vicepresedintii pot raspunde si contraventional pentru abateri de acest gen savarsite in exercitarea sau in legatura cu atributiile de serviciu, in domeniul financiar, ecologic, apararea secretului de serviciu etc., de regula prin suportarea amenzilor sau a sumelor platite cu titlu de amenda de catre consiliul din care fac parte, ca urmare a abaterilor administrative comise de membrii sai.

Functionarii publici raspund potrivit prevederilor Statutului acestora (penal, patrimonial, administrativ si contraventional), in vreme ce personalul angajat prin contract de munca – facand parte din aparatul de specialitate a consiliului – raspunde conform Codului Civil, Codului Muncii, Codului Penal etc., deci dupa dreptul comun care este aplicabil, ca oricarui angajat sau salariat.

2.3. Actele primarului

In exercitarea atributiilor sale primarul emite acte juridice care poarta denumirea generica de dispozitii (ar. 72/1). Acestea au un caracter normativ sau individual, iar cele mai multe sunt emise pentru punerea in executare a hotararilor consiliului local.

Unele dintre cele individuale pot avea diverse denumiri speciale ca, de exemplu, autorizatii, certificate ( in domeniul constructiilor, comertului).

Secretarul primariei contrasemneaza actele primarului pentru legalitate, putand refuza contrasemnatura – in cazul in care apreciaza ca actul primarului este ilegal sau ii depaseste competenta – motivandu-si, in scris, atitudinea.

Secretarul va comunica de indata actul in cauza prefectului, dar nu mai tarziu de 3 zile de la data emiterii lui. Comunicarea insotita de eventualele obiectii cu privire la legalitate, se va face in scris si va fi inregistrata intr-un registru special destinat acestui scop.

Actele primarului devin obligatorii din momentul emiterii lor legale si executorii numai dupa aducerea lor la cunostinta subiectelor vizate, prin publicare cele normative si prin comunicare cele individuale.

Totusi actele normative se pot publica numai la expirarea perioadei de 5 zile de la data comunicarii lor catre prefect, interval de timp in care acesta trebuie sa isi formuleze eventualele obiectii privitoare la legalitatea dispozitiilor primarului.

Daca exista asemenea obiectii si ele sunt insusite de primar – prin modificarea actului – acesta poate fi adus la cunostinta celor vizati.

Daca obiectiile de modificare sau revocare a actului nu sunt insusite, atunci prefectul va actiona in instanta de contencios in scopul anularii masurii contestate, ceea ce are ca efect suspendarea de drept a actului si, implicit, imposibilitatea aducerii lui la cunostinta celor interesati, inclusiv, blocarea executarii sale.

Oricum si dupa emitere, actele administrative ale primarului pot fi atacate in contenciosul administrativ atat de prefect, in cadrul atributului sau de control al legalitatii acestora, cat si de persoanele fizice sau juridice, vatamate in drepturile lor legal recunoscute.

In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale depasesc 20 din numarul locuitorilor dispozitiile normative ale primarului se aduc la cunostinta publica si in limba materna a respectivilor cetateni, iar cele individuale se comunica, la cerere, si in aceasta limba.

Intrucat primarul exercita drepturile si asigura indeplinirea obligatiilor ce revin comunei sau orasului in calitate de persoana juridica civila, inseamna ca acesta incheie acte civile si comerciale, de regula bilaterale, supuse dispozitiilor Codului Civil si Codului Comercial, ca drept comun in materie, precum si legislatiei aferente, iar nu regulilor dreptului administrativ.

De asemenea, deoarece primarul numeste si elibereaza din functie personalul aparatului propriu de specialitate al consiliului, care nu are calitatea de functionar public, si face propuneri consiliului local privind numirea si eliberarea din functie, in conditiile legii, a conducatorilor regiilor autonome, a institutiilor si serviciilor publice de interes local din subordinea consiliului, el incheie si desface, dupa caz, contractele de munca ale acestora, potrivit legislatiei si Codului Muncii.

Primarul mai infaptuieste si diverse operatiuni tehnico-materiale, emite avize si acorduri necesare pentru unele acte juridice, efectueaza comunicari si instiintari, prezinta informari consiliului, precum si fapte material-juridice cum sunt: participari la sedintele consiliului, convocari in sedinte extraordinare ale acestuia, etc.

Toate aceste acte, operatiuni si fapte produc efecte limitate in spatiu, la nivelul localitatii respective, precum si asupra persoanelor aflate in acel loc.

Raspunderea primarului

Primarul, ca organ executiv si sef al administratiei publice locale raspunde de buna functionare a acesteia (art. 66/2).

Mandatul de primar inceteaza, de drept, fiind demis, dupa cum s-a vazut, in urmatoarele situatii

in cazul condamnarii la o pedeapsa privata de libertate;

in cazul pierderii drepturilor electorale ca sanctiune complementara celei principale de condamnare, stabilita tot prin hotarare judecatoreasca;

cand, in exercitarea atributiilor sale, a emis 3 dispozitii normative intr-un interval de 3 luni, care au fost anulate de instanta de contencios administrativ, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila.

In toate aceste cazuri prefectul ia act, prin ordin, de incetarea mandatului, propunand Guvernului data organizarii noilor alegeri, in termen de cel mult 30 de zile.

Mandatul de primar inceteaza, prin act juridic, consecinta a referendumului local, declansat ca urmare a nesocotirii de catre primar a intereselor generale ale colectivitatii locale, ceea ce reprezinta o sanctiune politica dar cu efecte juridice, sau datorita neexercitarii atributiilor ce ii revin potrivit legii, ca reprezentant al colectivitatii locale ori ca reprezentant al statului.

In aceasta ultima ipoteza incetarea mandatului se constata prin hotarare de guvern, in baza propunerii motivate a prefectului, avizata de Ministerul Administratiei Publice, ceea ce declanseaza procedura noilor alegeri anticipate.

Primarul mai poate fi suspendat de drept din functie prin ordin al prefectului, la comunicarea parchetului sau a instantei de judecata, daca este cercetat sau se afla in curs de judecata pentru savarsirea unei fapte penale, fiind arestat preventiv, ceea ce face practic imposibila exercitarea mandatului sau.

Suspendarea dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, in afara cazului in care parchetul sau instanta de judecata comunica incetarea masurii arestarii preventive, in conditiile legii.

Prevederile privind demiterea si suspendarea se aplica in mod corespunzator (mai putin ipoteza referendumului) si in cazul viceprimarului sau viceprimarilor, cu precizarea ca situatiile sunt constatate prin hotararile consiliului local care i-au ales in functie.

Evident primarul mai poate raspunde pentru exercitarea necorespunzatoare sau abuziva a atributiilor sale, patrimonial pentru pagubele cauzate autoritatii sau tertilor, penal si contraventional pentru abateri de serviciu sau in legatura cu serviciul.