Functia publica si functionarul public

FUNCTIA PUBLICA SI FUNCTIONARUL PUBLIC

1. Functia publica

Mijloacele prin care se realizeaza administratia publica sunt resursele umane, cele materiale si financiare, precum si competenta. Resursele umane reprezentate de persoane fizice organizate intr-o institutie sunt parghiile prin care actioneaza administratiile publice sau particulare. Functia este un element esential ce exprima felul activitatii la prestarea careia persoana s-a obligat prin raportul juridic de drept public sau privat.

In domeniul dreptului public, exista mai multe acceptiuni ale termenului de functie. In acest sens, exista – potrivit Constitutiei – functia de Presedinte al Romaniei, functia de Prim-ministru al Romaniei, functia de judecator si altele.

Continutul fiecarei functii publice, adica acele atributii, puteri, competente proprii care o deosebesc de alte functii publice sunt stabilite prin insasi actul care o infiinteaza –Constitutia sau legea – ori in baza acestora, prin hotarari ale Guvernului, ordine si instructiuni ale ministrilor, hotarari ale consiliilor judetene sau locale. Rezulta ca, atunci cand se organizeaza o administratie publica se stabilesc functii, clasificate in ordine de subordonare ierarhica, prevazandu-se pentru fiecare, atributii de putere publica intr-un anumit domeniu de competenta.

Tot prin act normativ functia poate fi desfiintata, atunci cand autoritatea competenta considera ca nu mai este necesara sau ca acele atributii pot fi realizate in cadrul altei functii. La regiile autonome, functiile publice sunt create prin actul de constituire a acestora.

Functia publica este constituita din competentele stabilite de lege cuprinzand atributiile necesare satisfacerii intereselor generale si scopurilor de interes public pentru care a fost creata, neputandu-se admite ca ea sa fie utilizata in scopuri personale.

Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor stabilite, in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala si locala.

2. Trasaturile functiei publice

Din definitie rezulta urmatoarele trasaturi caracteristice :

- functia publica cuprinde un ansamblu de atributii si responsabilitati stabilite in temeiul legii;

- functia publica este creata prin lege sau alte acte normative emise pe baza si in executarea legii;

- functia publica are un caracter permanent si prezinta continuitate, deoarece si nevoile comunitatii sunt permanente;

- functia publica nu constituie obiectul unei intelegeri sau conventii intre parti si nu poate fi stabilita prin contract;

- functia publica este organizata pentru a realiza competentele conferite administratiei publice;

- finantarea functiilor publice este asigurata de la bugetul de stat sau de la bugetele locale;

- atributiile stabilite prin lege sau potrivit legii dau competenta celor care indeplinesc functiile respective, ca, in regim de drept administrativ, sa faca acte juridice, operatiuni administrative sau materiale in mod legal.

Sunt numeroase cazurile in care functionarii publici exercita unele atributii ce au caracter de sarcini primite de la organele ierarhice superioare, sau de la functionarii ierarhic superiori, dar numai in temeiul legii. Aceste sarcini de serviciu se constituie, de regula, in efectuarea unor operatiuni administrative sau materiale si mai rar emiterea de acte juridice.

3. Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice

Acestea sunt urmatoarele :

– principiul legalitatii, impartialitatii si obiectivitatii;

– principiul transparentei;

– principiul eficientei si eficacitatii;

– principiul responsabilitatii in ce priveste conformitatea cu prevederile legale;

– principiul orientarii catre cetatean;

– principiul stabilitatii in exercitarea functiei publice;

– principiul subordonarii ierarhice.

Consideram ca nu mai este necesara prezentarea detaliata a acestor principii deoarece formularea lor este suficient de explicita si, mai ales, pentru ca aceste principii au in vedere majoritatea activitatilor administratiei publice despre care am discutat deja.

4. Clasificarea functiilor publice

Functiile publice se grupeaza in functie de trei criterii:

A)      Dupa tipul atributiilor si responsabilitatilor autoritatilor si institutiilor publice

- functiile publice generale, care reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea realizarii competentelor lor generale;

- functii publice specifice, care reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, in vederea realizarii competentelor lor specifice.

B)       In raport cu nivelul studiilor necesare ocuparii functiei publice

- functii publice din clasa I. Clasa I cuprinde functii publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta ;

- functii publice din clasa a II-a. Clasa a II-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma ;

- functii publice din clasa a III-a. Clasa a III-a cuprinde functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diploma.

C)         Dupa sfera competentei teritoriale a autoritatii care stabileste si avizeaza functia publica :

- functii publice de stat, acestea fiind functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul ministerelor, organelor de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in cadrul autoritatilor administrative autonome;

- functii publice teritoriale care sunt functiile publice stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul institutiei prefectului, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale;

- functii publice locale, cele stabilite si avizate, potrivit legii, in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora.

D)        Dupa nivelul atributiilor titularului functiei publice :

functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici (acestia realizeaza managementul de nivel superior in administratia publica centrala si in autoritatile administrative autonome);

functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de conducere ;

functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie.

Functiile publice de executie sunt structurate dupa urmatoarele grade profesionale :

superior (ca nivel maxim);

principal;

asistent;

debutant.

Trebuie spus ca functionarii publici numiti in functiile publice din clasele a II-a si a III-a pot ocupa numai functii publice de executie, cu exceptiile prevazute de legile speciale.

In cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala numarul functiilor publice din clasa I este de minimum 70% din numarul total al functiilor publice.

Numarul total al functiilor publice corespunzatoare, in mod cumulat, categoriei inaltilor functionari publici si categoriei functionarilor publici de conducere din cadrul fiecarei autoritati sau institutii publice este de maximum 12% din numarul total al functiilor publice.

La stabilirea numarului maxim al functiilor publice de executie din cadrul autoritatii sau institutiei publice se au in vedere urmatoarele:

Document online: Pozitia geopolitica a Romaniei Eseu: Principalii factori de risc si amenintare la adresa stabilitatii si pacii

- numarul functiilor publice de executie din grad profesional superior este de maximum 20%;

- numarul functiilor publice de executie din grad profesional principal este de maximum 40%;

- numarul functiilor publice de executie din grad profesional asistent este de maximum 30%;

- numarul functiilor publice de executie din grad profesional debutant este de maximum 10%.

In concret, functiile publice – tinand cont de cele trei criterii de clasificare – sunt prezentate in continuare :

A) Categoria inaltilor functionari publici :

secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;

secretar general din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

prefect;

secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

subprefect;

inspector guvernamental.

B) Functii de conducere [2] :

director general si director general adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in functiile publice specifice asimilate acestora;

director si director adjunct din aparatul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, precum si in functiile publice specifice asimilate acestora;

secretar al unitatii administrativ-teritoriale;

director executiv si director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale, in cadrul institutiei prefectului, in cadrul aparatului propriu al autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora, precum si in functiile publice specifice asimilate acestora;

sef serviciu, precum si in functiile publice specifice asimilate acesteia;

sef birou, precum si in functiile publice specifice asimilate acesteia.

C) Functii de executie :

- consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector, precum si functiile publice specifice asimilate acestora ( functii publice de executie din clasa I);

- referent de specialitate, precum si  functiile publice specifice asimilate acesteia (functii publice de executie din clasa II);

- referent, precum functiile publice specifice asimilate acesteia (functii publice de executie din clasa III).

D) Functii publice specifice :

- arhitect-sef;

- inspector de concurenta;

- inspector vamal;

- inspector de munca;

- inspector delegat;

- comisar.

Raporturile de serviciu se nasc si se exercita pe baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii. Exercitarea raporturilor de serviciu se realizeaza pe perioada nedeterminata. In mod exceptional, functiile publice pot fi ocupate pe perioada determinata, in conditiile expres prevazute de lege : prin redistribuirea functionarilor publici din corpul de rezerva care indeplinesc conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice respective sau prin numire pe perioada determinata, prin concurs in conditiile legii, in situatia in care in corpul de rezerva nu exista functionari publici care sa indeplineasca cerintele specifice pentru a fi redistribuiti. Persoana numita in aceste conditii dobandeste calitatea de functionar public numai pe aceasta perioada si nu beneficiaza la incetarea raportului de serviciu de dreptul de a intra in corpul de rezerva al functionarilor publici.

Pot beneficia de statute speciale (care reglementeaza drepturi, indatoriri si incompatibilitati specifice, altele decat cele prevazute de Legea nr. 188/199 republicata,functii publice specifice, precum si cu privire la cariera) functionarii publici care isi desfasoara activitatea in cadrul urmatoarelor servicii publice : structurile de specialitate ale Parlamentului Romaniei, structurile de specialitate ale Administratiei Prezidentiale, structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ, serviciile diplomatice si consulare, autoritatea vamala, politia si alte structuri ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative, alte servicii publice stabilite prin lege.

Conditii pentru ocuparea unei functii publice

Conditii generale de ocupare a functiilor publice

- cetatenia romana si domiciliul in Romania;

- cunoasterea limbii romana, scris si vorbit;

- varsta de 18 ani impliniti;

- capacitate deplina de exercitiu;

- o stare de sanatate corespunzatoare functiei pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

- indeplinirea conditiilor specifice prevazute de lege pentru functia publica;

- indeplinirea conditiilor de studii[3]

- castigarea concursului sau promovarea examenului organizat pentru ocuparea functiei publice sau ocuparea functiei publice prin transfer, promovare ori redistribuire.

Nu poate ocupa o functie publica, fiind incompatibila potrivit legii, persoana care:

- a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie, care ar  face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea;

a fost destituita dintr-o functie publica sau i-a incetat contractul individual de munca pentru motive disciplinare in ultimii 7 ani;

a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege.   

Poate face parte din categoria inaltilor functionari publici persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

- conditiile generale stabilite pentru ocuparea oricarei functii publice;

- are studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;

- are cel putin 5 ani vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice;

- a absolvit programele de formare specializata pentru ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar;

a promovat concursul national pentru intrarea in categoria inaltilor functionari publici.

Intrarea in categoria inaltilor functionari publici se face prin concurs national. Recrutarea se face de catre o comisie permanenta, independenta, formata din 7 membri, numiti prin decizie a primului-ministru. Membrii comisiei au mandate fixe de 10 ani si jumatate si sunt numiti prin rotatie.

6. Functionarul public

Functionarul public este persoana fizica numita intr-o functie publica, numire care se face de catre conducatorul institutiei publice, printr-un act de putere publica[4].

Potrivit art. 2 alin. 3 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici[5], activitatile desfasurate de catre functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, sunt urmatoarele:

   a) punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;

   b) elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;

   c) elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor necesare realizarii si implementarii politicilor publice, precum si a documentatiei necesare executarii legilor, in vederea realizarii competentei autoritatii sau institutiei publice;

   d) consilierea, controlul si auditul public intern;

   e) gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

   f) colectarea creantelor bugetare;

   g) reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si strainatate, in limita competentelor stabilite de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

   h) realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.

Totalitatea functionarilor publici din cadrul autoritatilor administrative autonome si din cadrul autoritatilor si institutiilor publice din administratia publica centrala si locala constituie corpul functionarilor publici.

7. Clasificarea functionarilor publici

Functionarii publici se pot grupa in functie de cinci criterii. Primele patru sunt cele pe care le-am prezentat la functia publica si nu prezinta nici o particularitate pentru a fi reluate in continuare. Al cincilea criteriu se refera la momentul angajarii. In functie de acesta, functionarii publici se impart in :

- debutanti – sunt persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei functii publice, dar nu indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru ocuparea unei functii publice definitive

si

- definitivi . Pot fi numiti functionari publici definitivi :

- functionarii publici debutanti, care au efectuat perioada de stagiu legala prevazuta de lege si au obtinut un rezultat corespunzator la evaluare;

- persoanele care intra in corpul functionarilor publici prin concurs si care au vechimea in specialitatea corespunzatoare functiei publice, de minimum 12 luni, 8 luni si, respectiv, 6 luni, in functia de nivelul studiilor absolvite;

- persoanele care au promovat programe de formare si perfectionare in administratia publica.

Nu sunt considerati functionari publici si, ca urmare, nu li se aplica prevederile Legii functionarilor publici urmatorii salariati:

personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice, care desfasoara activitati de secretariat, administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, paza, precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica. (persoanele care ocupa aceste functii nu au calitatea de functionar public si li se aplica legislatia muncii);

personalului salariat incadrat, pe baza increderii personale, la cabinetul demnitarului;

corpului magistratilor;

cadrelor didactice;

persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica.

8. Incompatibilitati

Calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica decat cea in care a fost numit, precum si cu functiile de demnitate publica.

Functionarii publici nu pot detine alte functii si nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau neremunerate, dupa cum urmeaza :

- in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice;

- in cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului in care functionarul public este suspendat din functia publica, in conditiile legii, pe durata numirii sale;

- in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale ori alte unitati cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, in cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata;

- in calitate de membru al unui grup de interes economic.

Functionarii publici care, in exercitarea functiei publice, au desfasurat activitati de monitorizare si control cu privire la societati comerciale sau alte unitati cu scop lucrativ nu pot sa-si desfasoare activitatea si nu pot acorda consultanta de specialitate la aceste societati timp de 3 ani dupa iesirea din corpul functionarilor publici.

Functionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia  publica pe care o exercita.

Functionarilor publici le este interzis sa ocupe functii de conducere in structurile sau organele de conducere, alese sau numite, ale partidelor politice, definite conform statutului acestora, ale organizatiilor carora le este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice sau ale fundatiilor ori asociatiilor care functioneaza pe langa partidele politice.

Inaltii functionari publici nu pot fi membri ai unui partid politic, ai unor organizatii carora le este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice sau sa faca parte din fundatiile ori asociatiile care functioneaza pe langa partidele politice., sub sanctiunea destituirii din functia publica.

Functionarii publici pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice. In aceasta situatie, documentele care alcatuiesc dosarul profesional sunt gestionate de catre autoritatea sau institutia publica la care acestia sunt numiti.

Functionarul public poate candida pentru o functie eligibila sau poate fi numit intr-o functie de demnitate publica. In aceasta situatie, raportul de serviciu al functionarului public se suspenda:

- pe durata campaniei electorale, pana in ziua ulterioara alegerilor, daca nu este ales;

- pana la incetarea functiei eligibile sau a functiei de demnitate publica, in cazul in care functionarul public a fost ales sau numit.

In afara functionarilor de drept exista cunoscuta si notiunea functionarului de fapt. In materie de functie publica se aplica principiul ca atributiile acesteia nu pot fi exercitate decat de titularul acelei functii, investirea functionarului cu exercitiul functiei respective, avand un caracter „intuituu personae”.

In afara de functionarul care a dobandit un post in administratie prin concurs sau numire, potrivit legii, pot exista in realitate si functionari de fapt. Spre deosebire de functionarul de drept care este investit legal cu exercitarea functiei publice, functionarul de fapt nu a avut inca de la inceput sau nu mai are o investitura legala, dar reprezinta o realitate juridica incontestabila.

Functionarii de fapt provin de doua categorii de cauze si anume :

- cauze concomitente;

- cauze posterioare.

Cauzele concomitente stabilirii raportului de serviciu al functionarului public privesc numirile si delegarile legale.

Prin urmare, legea admite ca actele intocmite de functionarul de fapt sunt legale atata timp cat au fost efectuate intr-un mediu al administratiei publice, iar persoanele participante erau de buna credinta. Desigur, insa, ca, daca cel care intocmeste un act administrativ, o face prin uzurpare fara drept a functiei, este pasibil de sanctiune penala.

O modalitate a raportului juridic de functie este si delegarea. Exercitarea functiei pe baza delegarii poate duce la caracterizarea persoanei ca functionar de fapt, iar actele efectuate de el urmeaza a fi respectate, deoarece, tertii n-au avut posibilitatea si nici obligatia de a aprecia daca delegarea este sau nu legala. Asemanator institutiei delegarii se pune si suplinirii in functie.

In practica administrativa mai pot exista si situatii cand un functionar, desi investit in mod legal cu exercitiul functiei sale, imprejurari ulterioare determina ca titlul de investitura sa-si piarda valoarea juridica si, in consecinta sa determine incetarea raportului de functie. Daca un asemenea functionar continua exercitarea functiei respective, el o face in calitate de functionar de fapt.

Sunt considerati functionari de fapt functionarii pe termen, respectiv persoanele numite pe un timp determinat sau pentru efectuarea unei anumite lucrari, precum si functionarul demisionar care continua exercitarea functiei.

Pe de alta parte, in ce priveste numirea in functie, legea stabileste conditiile pe care trebuie sa le respecte atat unitatea , institutia sau autoritatea administrativa. Daca nu au fost respectate conditiile legale si se constata ulterior inaptitudinea legala a functionarului, administratia trebuie sa procedeze la anularea raportului juridic de functie.

Daca, din momentul investirii sale si pana la anularea raportului de functie persoana respectiva a exercitat activitati din domeniul administratiei, el este un functionar de fapt, deoarece, interesul general privind respectarea drepturilor personale cere ca asemenea acte sa fie considerate valabile.