Coruptia - definitia conceptului de corupție

1.Introducere.Definitia conceptului de corupție

Faptul ca fenomenul coruptiei a existat din cele mai vechi timpuri, constituind pana in prezent unul dintre cele mai grave si mai raspandite comportamente ale unor persoane cu funcții publice amplificat și de faptul ca in acest an, acest fenomen a luat o amploare nemaiintalnita, m-a motivat sa aleg aceasta tema.
Actualizarea problemei se impune mai ales din cauza impactului negativ, foarte puternic al fenomenului coruptiei asupra democratiei statului, echitatii sociale, a justitiei si a respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului

Problema corupției in Romania post-comunista a constituit unul dintre factorii ce au ingreunat progresul de dezvoltare economica și politica, un element ce a sabotat din interior drumul și aspirațiile Romaniei catre o intrare in normalitate dupa revoluția din 1989.

La ora actuala coruptia constituie unul dintre subiectele principale de discutie in orice domeniu si la orice nivel, reprezentand una dintre cele mai mari provocari ale lumii contemporane. Ea este prezenta atat in statele sarace si in curs de dezvoltare, cat si in cele dezvoltate, iar lupta pentru combaterea ei a devenit o problema serioasa, cu cat aceasta se extinde foarte rapid, cuprinzand, mai intai, cateva sectoare, cateva domenii si apoi intreaga societate, devenind un stil de viata, un labirint din care nu se mai poate iesi, o mentalitate.

Coruptia este un fenomen care a aparut din cele mai vechi timpuri si nu cred ca va disparea vreodata. Acest fenomen a pus amprenta, din pacate, intr-o mare masura pe societatea romaneasca.

Este o tema majora, intalnita in aproape orice domeniu,lupta impotriva corupției fiind una care dateaza de cațiva ani buni,rezultatele nefiind insa pe masura așteptarilor,corupția ramanand o problema a societații romanești.

Coruptia este un concept foarte des utilizat in ultimii ani in Romania si nu numai, lupta eficienta impotriva acestui fenomen fiind considerata o preconditie a existentei statului de drept si un indicator al bunei guvernari. Integritatea in cadrul sistemului public, coruptia si lupta impotriva acesteia sunt termeni care au ajuns sa inglobeze o serie intreaga de comportamente, sa isi faca loc in vocabularul comun al politicienilor, reprezentantilor organizațiilor neguvernamentale sau de media si al publicului in general, a carui sensibilitate fata de acest fenomen este din ce in ce mai crescuta.

In Romania fenomenul coruptiei sare peste orice banuita rigiditate, dovedindu-se expansiv in numeroase domenii. Coruptia pare sa fie foarte extinsa, daca nu chiar permanenta, in administratie, atat la nivel central, cat si la nivel local, fiind accentuata de lipsa unei definiri clare a responsabilitatilor, confuzie in separarea functiilor administrative de cele politice si o lipsa de transparenta in procedurile administrative

In administratia publica, subiectii actelor de coruptie sunt functionarii publici, carora li se acorda permanent sau provizoriu, in vederea exercitarii functiilor intr-un serviciu public sau intr-o alta institutie, in virtutea legii, in virtutea unei insarcinari, prin numire sau prin alegere, anumite drepturi si obligatii,

Sentimentul de nesiguranta, dificultatea promovarii si nivelurile scazute ale compensatiilor financiare, privatizarea unor servicii publice, reducerea dimensiunilor aparatului birocratic, redefinirea in permanenta a atributiilor ministerelor si agentiilor au un impact adesea negativ asupra functionarilor publici si, in cazurile cele mai grave, ii determina sa cedeze tentatiilor coruptiei.

Coruptia si lipsa standardelor etice din cadrul functiei publice ameninta administratia publica in ceea ce priveste consolidarea credibilitatii functiei publice si a institutiilor democratice in fata propriilor cetateni si contribuie, de asemenea, la agravarea saraciei si la slabirea sistemului de servicii prestate cetatenilor.

Coruptia, ca fenomen social, a atras atentia inca din antichitate. Conform Dictionarului limbii romane cuvantul “coruptie” deriva din latinescul “coruptio-onis” si inseamna stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie[1]. Adancirea inegalitatilor sociale este determinata și de savarsirea actelor de coruptie afectand, buna desfasurare a relatiilor sociale.[2]

„Coruptia, in sens larg, reprezinta folosirea abuziva a puterii incredintate, fie in sectorul public fie in cel privat, in scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup”.

Problema principala a luptei impotriva coruptiei in Romania se datoreaza faptului ca institutiile direct implicate in aceasta lupta, cum ar fi justitia si politia, sunt ele insele acuzate de presupuse acte de coruptie.

Fenomenele de corupție au erodat in mod constant credibilitatea instituțiilor statului și a reprezentanților acesteia , producand o stare de pericol grava, daca ținem cont de faptul ca o mare parte din populație ajunsese sa considere aceste fenomene de corupție drept caracteristicile economiei de piața și esențiale unei vieți politice pluraliste.

Fie ca o activitate este publica , privata sau nonprofit, fie ca este vorba de o activitate desfașurata in București , in Paris sau oriunde in alta parte , fenomene de corupție pot fi identificate acolo unde cineva are o poziție de monopol asupra unui bun sau serviciu , exercita o putere discreționara cu privire la distribuirea sau prestarea acestuia și nu exista nicio responsabilitate a sa și nici nu este ținut intr-un alt fel raspunzator cu privire la distribuirea sau prestarea facuta.

Referat: Statul federal - formatiuni statale Referat: Explicati de ce Comisia Europeana este considerata forta principala din spatele integrarii europene?

Oricum , in fiecare caz de corupție , persoana corupta se comporta ca și cum ar avea o poziție de monopol , exercita o putere discreționara și acționeaza ca și cum nu ar avea anumite responsabilitați , motiv pentru care iși permite sa faca abuz de putere , pentru ai fi lui bine , pentru a putea strange avere in cat mai scurt timp.

In ceea ce privește Romania, rezulta ca fenomenul corupției s-a aflat in continua creștere in ultimii ani. Fenomenul este pus pe seama lipsei de eficiența a instituțiilor statului și a unei slabe implementari a legislației.

Din punct de vedere sociologic , corupția este un fenomen antisocial și deviant cu multiple consecințe la nivel social . Ea poate fi definita ca “un ansamblu de activitați imorale, ilicite, ilegale, realizate nu numai de indivizi cu funcții de conducere sau care exercita un rol public, ci și de diverse grupuri și organizații (publice si private) in scopul obținerii unor avantaje materiale sau morale sau a unui statut social superior, prin utilizarea unor forme de constrangere, șantaj, inșelaciune, mituire, cumparare, intimidare”[4] (Cherciu Elena, 2004)

Orice act al unei institutii sau autoritati publice care are drept consecinta provocarea unei daune interesului public, in scopul de a promova un interes sau unui profit personal ori de grup, poate fi calificat drept corupt.

Formele grave ale coruptiei, precum luarea de mita, darea de mita, traficul de influenta, inselaciunea, se adauga infractiunilor de serviciu sau in legatura cu serviciul si constau in primirea sau pretinderea de bani, de bunuri de catre o persoana ori acceptarea unor promisiuni in acest sens, pentru a indeplini sau nu un act ori pentru a interveni pe langa un functionar competent sa indeplineasca un act de serviciu, cu scopul de a-l determina sa faca sau sa nu faca acel act.

Printre cauzele care favorizeaza aparitia coruptiei se regasesc si:

slabirea autoritatii statului datorita ineficientei institutiilor acestuia

degradarea nivelului de trai al indivizilor

lipsa unor valori sociale insotita de alterarea respectarii principiilor morale

lipsa unei reforme la nivelul institutional si legislativ care sa fie in concordanta cu conditiile socio-economice.

Coruptia, ca act antisocial favorizeaza interesele unor particulari, mai ales in aria economica, afectand interesele colective prin:

Insusirea, deturnarea, folosirea resurselor publice in interes personal

Ocuparea unor functii publice prin relatii preferentiale

Incheierea unor tranzactii prin eludarea normelor morale si legale.

Coruptia inseamna folosirea abuziva de catre o persoana a functiei de intermediar sau de decizie pe care o indeplineste, pentru a acorda celui care corupe un avantaj economic sau administrativ, in schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasari, excursii, concedii sau distractii sau a primirii unor proprietati.

Ea reprezinta o amenintare pentru democratie, constituind o negare a drepturilor omului si o incalcare a principiilor democratice, pentru echitatea sociala si pentru justitie, punand in pericol stabilitatea si credibilitatea institutiilor statului si a reprezentantilor acestora, cat si dezvoltarea economica si sociala[5], dupa cum ne este prezentata in cartea „Corupția,flagelul societații”.

Consiliul Europei defineste coruptia ca luarea de mita sau orice alt comportament al unor indivizi, carora li s-a delegat exercitiul unor responsabilitati publice sau de stat, ceea ce conduce la incalcarea acestor obligatii, care deriva din statutul persoanelor cu functie de raspundere, colaboratorilor individuali, agentilor independenti, in scopul obtinerii unor beneficii ilegale.

In consecinta guvernul Romaniei in colaborare cu diverse organizatii ale societatii civile si cu ajutorul organismelor internationale au stabilit ca lupta anti-coruptie trebuie sa devina una dintre preocuparile centrale ale intregii societati romanesti in vederea cresterii nivelului de integritate si de incredere fata de institutiile statului si a incadrarii societatii romanesti in randul comunitații europene.[9]

In documentul adoptat de catre Guvernul Romaniei in anul 2005 numit Strategia nationala anticoruptie, ne este oferita o alta definitie a ceea se intelege prin termenul de coruptie:

devierea sistematica de la principiile de impartialitate si echitate care trebuie sa stea la baza functionarii administratiei publice, si care presupun ca bunurile publice sa fie distribuite in mod universal, echitabil si egal ;

substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea catre unii indivizi sau grupuri a unei parti disproportionate a bunurilor publice in raport cu contributia lor.

Sintetizand in final cele expuse mai sus am definit fenomenul coruptiei ca fenomen social de amploare caracterizat prin mituire, protectionism si utilizarea de catre persoanele cu functii de raspundere in scopuri personale sau de grup, a atributiilor de serviciu si a posibilitatilor si avantajelor pe care le ofera functia publica detinuta.

In ansamblul ei, corupția afecteaza dezvoltarea economica și sociala a țarii, incalca drepturile oamenilor la tratamente și oportunitați egale, incurajeaza lipsa de profesionalism. Practic, “corupția ii avantajeaza pe cațiva in defavoarea majoritații”.[10] ( Johnston , Michael , 2007 ) .

FORMELE CORUPTIEI

In cadrul programelor guvernamentale privind prevenirea si actiunea impotriva coruptiei, au fost identificate urmatoarele forme de coruptie[11]:

v     corupția profesionala

v     coruptia administrativa

v     coruptia economica

v     corupția politica.

1.2.1.Corupția profesionala

Corupția profesionala include majoritatea delictelor de serviciu sau comise in timpul serviciului de catre functionarii publici sau alte persoane din sectorul public (sanatate, administratie, invatamant, politie, cultura, justitie) care incalca normele deontologice profesionale, prin indeplinirea conditionata si preferentiala a atributiilor lor legale (cazul tipic al delictelor de luare si dare de mita, abuzul de functie, traficul de influenta)

In cazul acestor delicte, persoanele care indeplinesc functii publice primesc diferite avantaje materiale, ori accepta tacit sau expres, direct sau indirect, promisiunea unor avantaje materiale sau morale, prin neindeplinirea sau indeplinirea conditionata a obligatiilor legale sau ca urmare a exercitarii unor influente.

1.2.2.Corupția administrativa

Coruptia administrativa priveste activitatea administratiei publice locale si centrale, autoritatile vamale, sanatatea si asistenta sociala, cultura si invatamantul, institutiile din domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale - coruptia in justitie cu referire la autoritatile judecatoresti parchete si instante.[15]

Coruptia administrativa se refera la mita platita in schimbul castigarii unor licente, usurarii procedurilor vamale, castigarii contractelor de achizitii publice sau pentru acordarea prioritatii la prestarea unei intregi varietati de alte servicii guvernamentale.

La radacina acestui tip de coruptie sta puterea pe care o au aceste persoane publice de a acorda scutiri preferentiale, de a stabili ordinea prioritatilor in furnizarea serviciilor publice, sau de a aplica in mod discriminatoriu norme si alte reglementari.

Mita este plata (in bani sau ceva similar) care este data sau primita intr-o relatie corupta. A plati sau a primi o mita reprezinta coruptia per se, si ar trebui sa fie inteleasa ca fiind esenta coruptiei.[18]

Exista multi termeni echivalenti pentru mita, cum ar fi retururi, gratuitati, „aranjamente comerciale”, bacsisuri, cadouri, plati, bani murdari, obtinuti rapid, toate reprezentand notiuni ale coruptiei.

Definirea coruptiei este reflectata in legislatia romaneasca prin definirea anumitor infractiuni distincte care se incadreaza in termenul generic de coruptie:

* luarea de mita[20] - fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde sau primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin, in scopul de indeplini, a nu indeplini ori a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu;

darea de mita[21] - promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui functionar de catre o persoana pentru satisfacerea nelegala a unui interes;

primirea de foloase necuvenite - primirea de catre un functionar, de bani ori alte foloase dupa ce a indeplinit un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

* traficul de influenta – infractiunea prin care o persoana denumita promitent, care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar public, pretinde bani sau alte foloase de la o persoana fizica sau juridica pentru a-i rezolva o problema

Infractiunea de dare de mita este prevazuta in art. 255 din Codul penal roman si consta in promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui functionar public (sau functionar) direct sau indirect, in scopul determinarii acestuia sa indeplineasca, sa nu indeplineasca un act privitor la indatoririle sale de serviciu sau in scopul de a face un act contrar acestor indatoriri, sau de a intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle de serviciu.

Darea de mita, spre deosebire de luarea de mita, este considerata o infractiune in legatura cu serviciul, deoarece prin actiunea de corupere exercitata asupra unui functionar public (sau functionar) se aduce atingere imaginii unei unitati publice sau persoane juridice, precum si prestigiului acelui functionar.[23]

Traficul de influenta este o infractiune conexa infractiunilor de coruptie care este prevazuta in art. 257 Codul penal roman si consta in primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pen­tru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.