Administratie
In Romania, dupa decembrie 1989 - concluziiIn Romania, dupa decembrie 1989, a scazut importanta acordata stiintei, aceasta fiind considerata ca fiind un simplu consumator al unor resurse limitate. Nici pana in prezent, mediile politice si ale societatii civile nu au ajuns sa recunoasca rolul pe care l–ar putea avea stiinta asupra reformei si dezvoltarii. Redefinirea rolului stiintei, in contextul aderarii la Uniunea Europeana, trebuie sa se fundamenteze pe ideea ca stiinta si tehnologia reprezinta factorii cheie ai dezvoltarii economice si sociale. O multitudine de activitati presupun intocmirea unui proiect : sistemele de informatii, constructiile, marketingul, cerectarile industriale, protectia mediului. Elementul comun majoritatii proiectelor este ca ele urmaresc atingerea unui obiectiv, tinand cont de un anumit buget si de resursele de timp. Intrucat toate proiectele au caracteristici similare si necesita un echilibru bine definit intre timp, resurse si rezultate, pentru implementarea practica a proiectelor este necesara cunoasterea si aplicarea tehnicilor de management. Managementul proiectelor reprezinta o combinatie de pasi si tehnici pentru incadrarea in timp si buget a unei lucrari. In institutele de cercetare-dezvoltare, rolul unui proiect bine intocmit printr-o buna cunoastere si aplicare a tehnicilor de management al proiectelor, este hotarator pentru obtinerea finantarii – necesara contravalorii activitatii personalului angajat, achitionarii de echipamente noi, diseminarii rezultatelor, dar mai ales finalizarii proiectului. In evaluarea unui proiect de cercetare, evaluatorul trebuie sa se pronunte onest asupra acceptarii la finantare a propunerii respective, cunoscute prin intermediul unei documentatii scrise. Evaluarea propunerii unui proiect stiintific cuprinde mai multe capitole care stau la baza formularii opiniei evalutorului si anume: evaluarea stiintifica evaluarea manageriala evaluarea financiara In urma studierii procedurii de evaluare a proiectelor de cercetare stiintifica, pot fi concluzionate urmatoarele:
Problema competentei apare nu numai in cazul evaluarii propunerilor de proiecte ci si in cazul accederii specialistilor la functii superioare, in managementul insitutiilor .
Nu intotdeauna competenta stiintifica este o garantie pentru competenta manageriala. Competenta manageriala in domeniul stiintific, reprezinta suma abilitatilor si actiunilor sistematice care permit derularea unor activitati eficiente prin exploatarea rationala si la randament optim a tuturor resurselor existente pentru atingerea scopurilor propuse. De multe ori, cand se face selectarea unor persoane cu competenta profesionala pentru pozitii care implica compentente manageriale, acestea refuza sa inteleaga ca este necesara renuntarea la competenta profesionala dobandita anterior, pentru a se recalifica pentru noua pozitie. Profesionistul specializat este tentat sa acceada la o pozitie manageriala pentru a evita ca pozitia respectiva sa fie ocupata de cineva care pare mai putin calificat, pentru a acumula „orizont” si nu pentru ca ar avea reale abilitati manageriale sau o viziune asupra grupului sau insitutiei pe care le va prelua. Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, a crescut procentul banilor alocati cercetarii.Viitorul cercetarii promite foarte mult, iar de acum inainte depinde doar de priceperea stiintifica a cercetatorilor de a crea inovatie, de abilitatile pe care le poseda in domeniul managementului de proiect si de asemenea de manageri institutelor de cercetare sa absoarba cat mai multe fonduri nationale si europene.
|