Controlul extern administrativ

CONTROLUL EXTERN ADMINISTRATIV

Controlul ierarhic

Controlul administrativ ierarhic se exercita in cadrul raporturilor juridice de subordonare ierarhica, raporturi in care subiectele de drept se afla in cadrul unei ierarhi administrative, subiectul de drept activ fiind titularul unei competente pe care o exercita ca o autoritate ierarhic superior fata de alt subiect participant.

Subordonarea ierarhica permite subiectului care are autoritate ierarhica superioara sa exercite competenta de a conduce, indruma si controla activitatea subiectelor de drept participante.

Exercitarea acestei competente, in cadrul sistemului administratiei publice, asigura functionalitatea si unitatea sistemului in actiunile de organizare a executarii in concret a legii.

Asadar, spre deosebire de controlul intern care se efectueaza din interiorul aceleiasi institutii administrative, controlul ierarhic se exercita de o institutie ierarhic superioara asupra activitatii unei institutii subordonate, ca parte esentiala a conducerii in administratia publica.

In continut, controlul ierarhic este similar cu controlul intern, ambele urmarind verificarea activitatii institutiilor subordonate si luarea masurilor juridice necesare pentru inlaturarea si prevenirea deficientelor, deosebirea constand in faptul ca subiectele controlului ierarhic sunt institutii diferite, subiecte de drept administrativ distincte, aflate pe pozitii deosebite in cadrul raportului juridic.

Pentru exercitarea controlului ierarhic nu sunt necesare dispozitii exprese ale legii care sa autorizeze autorul controlului sa intervina in activitatea de control. Controlul ierarhic este modalitatea prin care este pusa in joc autoritatea ierarhica pe care o au organele superioare fata de cele subordonate.

Textele de lege sunt necesare numai atunci cand se doreste o limitare a atributiilor de control asa, de pilda, in cazul in controlul ierarhic se poate realiza numai in ceea ce priveste legalitatea actelor administrative si nu oportunitatea lor, sau atunci cand nu se atribuie competenta anularii actelor organelor subordonate, ci numai suspendarea acestora.

Procedural, controlul ierarhic se poate declansa din oficiu sau pe baza unei reclamatii sau sesizari efectuate de o persoana interesata impotriva activitatii unei institutii publice,prin declansarea a ceea ce se cheama recursul ierarhic.

Recursul ierarhic reprezinta o posibilitate pe care Lege nr. 554/2004 o ofera celor vatamati in drepturile lor prin actele administrative, pe care acestia o pot folosi inainte de a se adresa instantelor de contencios administrativ.

Cu privire la efectele controlului ierarhi, retinem ca institutia ierarhic superioara va putea sa confirme, sa anuleze, sa modifice, sa reformuleze sau chiar sa inlocuiasca actul emis de institutia subordonata ca un act nou ( daca aceasta intra in competenta sa ). Institutia superioara nu poate insa, sa ia o masura de atributia unei institutii subordonate. Institutia poate sa-i anuleze sau sa-i modifice actul sau decizia institutiei subordonate, dar nu poate sa o substituie institutiei subordonate luand o masura ce intra in competenta acestuia, ceea ce ar genera o confuzie de atributii, o violare a autonomiei si competentelor.

Institutia ierarhic superioara careia i s-a adresat un recurs ierarhic, urmare a exercitarii controlului administrativ, are la dispozitie mai multe variante de decizie :

sa respinga recursul, mentinand si confirmand actul administrativ;

sa admita recursul si sa anuleze actul;

sa admita, in parte, recursul, modificand actul.

Alaturi de aceste variante legale,institutia publica ierarhica poate sa nu raspunda recursului reclamantului.

Autorul recursului administrativ are la dispozitie o actiune la instanta de contencios administrativ in conditiile Legii nr. 29/1990. Si controlul ierarhic ca si controlul intern, vor pute declansa actiunea disciplinara sau alte forme de raspundere juridica impotriva persoanelor vinovate de producerea unor abateri, depistate cu ocazia controlului.