Consideratii introductive cu privire la institutia prefectului

Consideratii introductive cu privire la institutia prefectului

Institutia prefectului este o institutie traditionala in Romania, intrucat ea s-a conturat inca de dinaintea infaptuirii Unirii Principatelor Tara Romaneasca si Moldova de catre Alexandru Ioan Cuza, din 1859, avand denumirea in Moldova de „ispravnic de judet”, numit “ispravnic administrator”, sau in Muntenia de „carmuitor”, in toate aceste cazuri avand atributii administrative si politienesti, fiind numit de catre Domn pe o perioada de 3 ani.[1]

Introducere notiunii de „prefect” s-a realizat prin reformele lui Al. I. Cuza, prin adoptarea legii comunale, publicata la 1 Aprilie 1864, și a legii pentru infiintarea consiliilor judetene, publicata la 2 Aprilie 1864, ambele urmarind modelele franceze si belgiene ale timpului [2] si marcand inceputul unei administratii publice locale unitare.

Daca initial institutia prefectului avea un caracter politic, fiind reprezentant al Guvernului, numit de catre acesta, executor al deciziilor Consiliului judetean, prin legea administrativa din 1938 s-a incercat profesionalizarea institutiei prefectului. Prefectul era primul functionar local, reprezentant al puterii centrale in administratia locala. Fiind un functionar de cariera, recrutarea sa se facea dintre persoanele care au indeplinit functia de pretor sau de subprefect cel putin 6 ani si aveau o diploma universitara de licenta in Drept, Academia Comerciala sau Litere si Filozofie, precum si o diploma de absolvire a cursurilor unui institut de pregatire tehnica administrativa.[3] Pe langa prefect functiona un consiliu de prefectura, compus din sefii autoritatilor din judet care ii aduceau la cunostinta toate informatiile privind activitatea din judet.[4]

Institutia prefectului a fost dupa 1944 desfiintata, controlul legalitatii actelor administrative revenind instantelor judecatoresti[5], urmand ca dupa revolutia din 1989 institutia sa recapete fiinta prin Legea nr. 5 din 19 iulie 1990, privind administrarea judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor pana la organizarea de alegeri locale. Aceasta lege statua printre altele , ca prefecturile erau compuse din un prefect, doi subprefecti, un secretar si sapte membrii.

In ceea ce priveste caracterul politic al institutiei prefectului, acesta a fost mentinut si de o serie de legi anterioare Legii nr. 215/2001 a administratiei publice locale.

In anul 2004 a intrat in vigoare Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului care modifica simtitor statutul acestuia.

Legea stabileste ca, incepand cu data de 1 ianuarie 2006, prefectul este inalt functionar public, ceea ce inseamna inceputul procesului de profesionalizare a institutiei prefectului.

In literatura de specialitate s-au exprimat numeroase opinii ce sustineau ideea conform careia prefectul este „un om politic”[6], supus regulilor “jocului politic”, functia prefectului fiind marcata de instabilitate, orice schimbare de guvernare putand atrage dupa sine eliberare din functie a prefectilor anteriori.[7]

Inlaturandu-se aspectul politic al functiei de prefect, schimbarile si remanierile guvernamentale nu mai au un impact atat de puternic la nivelul prefectilor, in sensul in care ei vor continua sa reprezinte noul Guvern, activitatea lor bazandu-se strict pe lege, asigurandu-se astfel stabilitate in functii, obiectivitate si profesionalism in exercitarea functiei.[8]

Datorita dublului caracter, politic si administrativ, al statutului prefectului, in doctrina s-a apreciat ca, in multe cazuri, prefectii asezau pe primul plan calitatea de reprezentant politic al Guvernului, si abia pe al doilea plan, postura de responsabil in realizarea intereselor nationale si in respectarea legilor si ordinii publice in judete.[9]

Profesionalizarea institutiei prefectului presupune ocuparea functiei prin concurs, Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului, stabilind in art. 9 alin.1, ca prefectul si subprefectul fac parte din categoria inaltilor functionari publici. Potrivit Legii nr. 188/1999 - republicata in 2004 privind Statutul functionarilor publici, poate face parte din categoria inaltilor functionari publici persoana care indeplineste cumulativ o serie de conditii prevazute de lege, printre care se numara si promovarea concursului organizat pentru ocuparea unei functii publice (art.15 alin.1 lit. e). Odata cu numirea in functia publica, pe baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii, se naste si raportul de serviciu intre functionarul public si autoritatea sau institutia publica.

Legea nr. 340/2004 a suferit modificari prin adoptarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 179 din 16 decembrie 2005 pentru modificarea si completarea Legii nr.340/2004 privind institutia prefectului.

Art. 3 din O.U.G nr. 179/2005 stabileste la alin.1 si 2 ca prefectii in functie la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, precum si cei care vor ocupa posturile ramase vacante dupa intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pana la 31 decembrie 2005 pot fi numiti in functii publice de prefect in urma promovarii unui examen de atestare pe post. Subprefectii in functie la data intrarii in vigoare a prezentei Ordonante de Urgenta, precum si cei care vor ocupa posturile ramase vacante dupa data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si pana la 31 decembrie 2005 pot fi numiti in functii publice de subprefect in urma promovarii unui examen de atestare pe post.[10]

Pot participa la examenul de atestare pe post si pot ocupa functiile publice in conditiile prevazute la alin. 1 si 2, persoanele care indeplinesc conditiile prevazute la art. 15 din Legea nr. 188/1999, privind statutul functionarilor publici, republicata, cu modificarile ulterioare, cu exeptia celor prevazute la lit. c si e.

Conform art. 15 din statut, poate face parte din categoaria inatilor functionari publici persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii[11]

are cetatenie romana si domiciliul in Romania, vorbeste limba romana scris si vorbit, are virsta de minim 18 ani impliniti, capacitate deplina de exercitiu, o strare de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate, indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice, nu a fost condamnata pentru savarsirea unei infractiuni conta umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals sau a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie care ar face-o incompatibila cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a inervenit reabilitarea, nu a fost destituita dintr-o functie publica in ultimii 7 ani, nu a desfasurat activitate de politie politica, astfel cum este definita prin lege ;

studii superioare de lunga durata absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;

absolvirea programelor de formare specializata si perfectionare in administratia publica sau in alte domenii specifice de activitate, organizate, dupa caz, de Institutul National de Administratie sau de alte institutii specializate, organizate in tara sau in strainatate, sau a dobandit titlul stiintific de doctor in specialitatea functiei respective;

are cel putin 7 ani vechime in specialitatea functiei respective;

promovarea  concursului organizat pentru ocuparea unei functii publice prevazute de art. 11.

Persoanele care nu promoveaza examenul de atestare pe post, in conditiile legii,vor fi eliberate din functiile detinute. Conditiile de organizare si desfasurare a examenului de atestare pe post se stabilesc prin hotarare a Guvernului, la propunerea Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Examenul de atestare pe post este gestionat de comisia pentru recrutarea inaltilor functionari publici numita prin decizie a primului-ministru.[12]

La art.9 alin.2, Legea nr.340/2004 enumera urmatoarele conditii pentru ocuparea functiei de prefect, alineat care este la momentul de fata abrogat prin O.U.G. nr. 179/2005:

a). varsta de cel putin 30 ani;

b). indeplinirea conditiilor specifice prevazute de lege pentru ocuparea functiei publice;

c). studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta, si o vechime in specialitatea absolvita de 5 ani;

d). absolvirea unor programe de formare si perfectionare in administratia publica, organizate, dupa caz de Institutul National de Administratie sau de alte institutii specializate , din tara sau din strainatate ori a dobandit titlul stiintific de doctor in stiinte juridice sau administrative ori a exercitat cel putin un mandat complet de parlamentar.

In lumina art. 10, (2) si (3) al Legii nr. 340/2004, articol aborgat de asemenea prin O.U.G. nr. 179/2005, art.1 (10), prefectul, la numirea in functie, trebuia sa depuna juramantul urmator, juramant care nu a mai fost reglementat anterior Legii nr. 340/2004:

“Jur sa respect Constituția și legile țarii și sa fac cu buna-credința tot ceea ce sta in puterile și priceperea mea pentru binele locuitorilor județului sau municipiului…Așa sa-mi ajute Dumnezeu!”

Juramantul putea fi depus si fara formula religioasa. Refuzul depunerii juramantului atragea revocarea actului administrativ de numire in functie(art. 10 (2) (3) ).