Cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei

Cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei

A.     Aspecte generale privind inlaturarea caracterului contraventional al faptei

O insusire sintetica ce exprima specificul faptelor contraventionale in raport cu alte fapte juridice ilicite, o constituie caracterul de ilicit administrativ (contraventional). Aceasta insusire este caracterizata de prezenta trasaturilor esentiale fara de care nu poate exista o contraventie, trasaturi prevazute in definitia data de art.1 din Ordonanta nr. 2/2001 si anume:

- fapta concreta sa prezinte un grad de pericol social care justifica recurgerea la sanctiunile administrative;

- fapta sa fie savarsita cu vinovatie;

- fapta sa fie prevazuta si sanctionata ca atare in legi, ordonante si hotarari ale Guvernului sau acte administrative normative ale autoritatilor administratiei publice locale.

Lipsa oricareia dintre aceste trasaturi esentiale exclude caracterul contraventional al faptei, inlatura existenta contraventiei si, pe cale de consecinta, exclude raspunderea contraventionala. Asadar, fara caracter ilicit specific, o fapta concreta nu poate fi calificata contraventie, iar fara contraventie, potrivit principiului legalitatii nu poate exista raspundere contraventionala.

Stabilirea caracterului contraventional al faptei fiind in esenta expresia vointei legiuitorului, acesta poate sa inlature, in anumite situatii, acest caracter si sa prevada ca o fapta sau anumite categorii de fapte, reglementate drept contraventii, daca sunt savarsite in anumite conditii, nu constituie contraventii si nu pot servi drept temei pentru raspunderea contraventionala.

Toate aceste stari, situatii, cazuri, conditii, imprejurari, daca exista in timpul savarsirii faptei, fac ca realizarea eficienta a vreuneia dintre trasaturile esentiale sa devina imposibila. De aceea, legea admite ca in prezenta unor astfel de circumstante caracterul contraventional obisnuit al faptei sa fie exceptional inlaturat. Ele poarta denumirea de cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei.

Caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsita. Fapta savarsita de un minor sub 14 ani nu constituie contraventie.

Rezulta ca sunt situatii cand  fapta calificata drept contraventie se comite ca atare (formal) dar, datorita unor cauze care exclud caracterul ei contraventional, nu atrage raspunderea administrativa pentru faptuitor. Ordonanta nu defineste aceste cauze preia intelesul lor din Codul penal, recurgand la definitiile existente in acesta, conform principiului interpretarii sistematice a actelor normative.

Toate cazurile in care este inlaturat caracterul contraventional al faptei trebuie, explicit sau implicit, reglementate de lege. Atribuirea caracterului contraventional unei fapte fiind opera legii, tot legea trebuie sa prevada caile care duc la inlaturarea acestui caracter.

Tinand seama de specificul imprejurarilor, circumstantelor – reale sau personale – ce duc la inlaturarea caracterului contraventional al faptei, putem grupa cauzele respective in trei categorii, in raport cu trasatura esentiala asupra careia isi rasfrang in mod preponderent efectul lor negativ. Pe cale de consecinta, situatiile in care este inlaturat caracterul contraventional al faptei, sunt:

- cauzele care privesc trasatura esentiala a pericolului social (exemple: traversarea pe culoarea rosie a semaforului de catre un pieton, la o ora tarzie a noptii si in momentul in care de acea trecere nu se apropie vreun vehicul sau cersitul savarsit de un infirm);

- cauzele care privesc trasatura esentiala a vinovatiei (de exemplu, legitima aparare, constrangerea fizica si morala, eroarea de fapt sau starea de necesitate);

- cauzele care privesc trasatura esentiala a prevederii faptei in legea contraventionala.

Aceste cauze nu produc efecte decat daca sunt anume prevazute si in conditiile prevazute de lege. In principiu, aceste cauze produc efecte din momentul in care s-au ivit, dar pentru ca efectul sa opereze este necesar ca existenta in fapt a situatiilor care constituie astfel de cauze, sa fie constatata de instanta de judecata, singura autoritate competenta in acest scop.

Existenta unei cauze care inlatura caracterul contraventional al faptei poate fi invocata oricand, de la momentul constatarii faptei si pana la ramanerea definitiva a hotararii instantei judecatoresti sesizate cu judecarea recursului.

B. Legitima aparare

Potrivit art.11 alin.1 din Ordonanta nu constituie contraventie fapta savarsita in stare de legitima aparare. Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc. Este, de asemenea, in legitima aparare si acela care, din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului.

Astfel, ca exemplu, claxonarea in localitate in timpul noptii constituie contraventie. Totusi, o asemenea fapta nu poate fi calificata ca atare daca un sofer a savarsit fapta pentru a solicita interventia publicului in timp ce se apara de atacul unor persoane care se manifestau violent. Zgomotul produs prin claxonare, desi a tulburat linistea locuitorilor, totusi, nu poate fi considerat ca fiind savarsit cu vinovatie, intrucat a fost produs in scopul apararii integritatii corporale a conducatorului auto si a autoturismului sau.

Din definitie, precum si din exemplul dat rezulta ca o contraventie poate fi socotita ca fiind savarsita in legitima aparare, daca intruneste anumite conditii: fapta comisa in aparare, prevazuta drept conventie, sa fie precedata de un atac periculos, indreptat impotriva unor valori sociale importante; apararea sa fie o riposta contra unui atac material, direct, imediat si injust; apararea sa fie necesara pentru ocrotirea valorilor sociale recunoscute de lege si sa se desfasoare in limitele proportionale atacului.

C. Starea de necesitate

Document online: Pozitia geopolitica a Romaniei Eseu: Principalii factori de risc si amenintare la adresa stabilitatii si pacii

Nu constituie contraventie fapta prevazuta ca atare in lege, savarsita in stare de necesitate. Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala ori sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia ori un interes obstesc.

Starea de necesitate comporta intrunirea urmatoarelor conditii:

- fapta sa se savarseasca ca urmare a survenirii unui pericol neprevazut, provocat de evenimente care scapa controlului omenesc, evenimente naturale, spre deosebire de pericolul cerut in cazul legitimei aparari, cand este vorba de un atac provocat in mod constient de un agresor;

- pericolul sa fie iminent sa nu poata fi inlaturat altfel incat prin savarsirea unei fapte prevazute ca fiind contraventie. De ex., ca sa poata ajunge la timp pentru a salva o persoana accidentata, se incalca diferite reguli de circulatie, cum ar fi cele referitoare la viteza legala, claxonare, depasire auto etc.;

- fapta trebuie sa fie savarsita numai pentru a salva viata, integritatea corporala, sanatatea faptuitorului sau a unei alte persoane, un bun important al acestora sau un interes obstesc.

Nu se considera ca fiind comisa in stare de necesitate fapta persoanei care si-a dat seama ca prin savarsirea contraventiei pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat. De pilda, nu poate fi considerata ca fiind savarsita in stare de necesitate fapta aceluia care conduce autovehicolul pe drumurile publice aflandu-se sub influenta alcoolului, cu motivarea ca trebuie sa transporte la gara un prieten din alta localitate, venit la el in vizita si ale carui bunuri din gospodarie erau expuse pericolului de inundatie, cata vreme existau si alte posibilitati pentru a transporta la gara, in timp util, pe cel interesat.

D. Constrangerea

Nu constituie contraventie fapta prevazuta ca atare de lege daca este savarsita din constrangere. Constrangerea poate fi fizica sau morala. Prin fapta savarsita sub imperiul constrangerii fizice, se intelege actiunea sau inactiunea comisa din cauza unei constrangeri exercitate asupra fizicului sau corpului unei persoane si careia aceasta nu i-a putut rezista. Situatia mai poarta si denumirea de forta majora, utilizata in special in actele normative de drept civil in sens larg.

Prin fapta savarsita din cauza unei constrangeri morale, se intelege fapta pe care o persoana o savarseste in urma unei amenintari cu un pericol grav

Pentru a considera ca o fapta contraventionala este savarsita sub actiunea constrangerii fizice ori morale se cer indeplinite unele conditii: sa se savarseasca o fapta prevazuta de lege ori acte administrative normative ale Guvernului sau ale autoritatilor administratiei publice locale ca fiind contraventie, fapta sa se savarseasca ca urmare si din cauza constrangerii si de asemenea, cel constrans sa nu poata rezista acelei constrangeri, sa nu poata inlatura acea constrangere altfel decat prin savarsirea faptei contraventionale.

Potrivit legii, fapta contraventionala savarsita in stare de constrangere, nu are caracter ilicit. Retinerea si admiterea acestui efect juridic consta in aceea ca, lipsind libertatea de vointa si actiune, lipseste vinovatia si, deci, hotararea de a savarsi o fapta contrara legii este rezultatul actiunii unor forte exterioare vointei subiectului activ.

E. Cazul fortuit

Aceasta cauza ce inlatura caracterul contraventional al faptei, consta in interventia unui eveniment sau a unei intamplari imprevizibile care determina producerea rezultatului socialmente periculos. De exemplu, nesemnalizarea schimbarii directiei de mers de catre conducatorul auto constituie contraventie. Se poate intampla insa ca, totusi conducatorul auto sa fi semnalizat schimbarea directiei de mers, acest lucru fiind indicat prin aprinderea becului de la bord, dar becul de la lampa de semnalizare, sa nu se aprinda, din cauza trepidatiilor intrerupandu-se contactul. Aceasta situatie nu putea fi prevazuta si nici inlaturata de conducatorul auto aflat in miscare.

Rezulta ca intalnim aceasta cauza atunci cand peste o fapta umana social utila, se suprapune o intamplare sau imprejurare imprevizibila care deviaza directia si rezultatul firesc al faptei initiale a omului, realizandu-se continutul unei fapte prevazute de lege ca fiind contraventie.

Caracterul contraventional al faptei este inlaturat tocmai pentru ca faptuitorul a fost in imposibilitate de a prevedea interventia fortei exterioare care a produs rezultatul, ceea ce inseamna ca el nu a prevazut si nici nu putea sa prevada interventia acelei imprejurari, care s-a suprapus peste activitatea sa si rezultatul care a survenit in urma acestei suprapuneri, ceea ce presupune ca a lipsit factorul intelectiv.

F. Iresponsabilitatea

Caracterul contraventional al faptei este inlaturat si in caz de iresponsabilitate. Este iresponsabila persoana care din cauza incapacitatii psihice, existenta in momentul savarsirii faptei, nu poate sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu poate fi stapana pe ele. O asemenea persoana nu intelege de ce actiunile sau inactiunile sale prezinta pericol social si de ce acestea au caracter ilicit. Datorita lipsei capacitatii de a intelege si de a voi a faptuitorului, iresponsabilitatea are drept consecinta inlaturarea caracterului penal al faptei.

Incapacitatea psihica a unei persoane poate fi congenitala sau survenita. Uneori ea este permanenta, dar poate fi si trecatoare, de scurta sau de lunga durata.

Iresponsabilitatea psihofizica fiind datorata unor cauze care altereaza facultatile psihice ale unei persoane, constatarea incapacitatii psihice trebuie facuta de medici specialisti, care vor preciza in raportul lor daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, avea capacitatea de a intelege, isi dadea seama de semnificatia actiunii sau inactiunii sale si de consecintele ei, precum si daca putea fi stapan pe faptele sale.

G. Betia involuntara completa

Betia involuntara completa produsa de alcool sau alte substante – datorata unor imprejurari nu dependente de vointa faptuitorului – constituie o cauza care inlatura caracterul contraventional al faptei savarsite. In acest caz, intoxicarea cu alcool sau cu alte substante este produsa in mod fortuit, fara vointa celui ajuns in aceasta stare, motiv pentru care betia este denumita accidentala sau fortuita.

Starea de betie completa este caracterizata de un grad avansat de paralizare a energiei fizice si de o intunecare a facultatilor psihice. Faptuitorul este lipsit temporar de capacitatea de a intelege si de a voi datorita tulburarilor psihice produse de alcool sau alte substante. El nu-si da seama de faptele pe care le savarseste si nici nu intelege semnificatia lor. Lipsindu-i capacitatea de a intelege si de a voi, faptuitorul savarseste fapta prevazuta de lege fara vinovatie si, de aceea, caracterul contraventional al acesteia este inlaturat.

H. Eroarea de fapt

O alta cauza de inlaturare a caracterului contraventional al faptei o reprezinta eroarea de fapt. Aceasta se refera la necunoasterea sau cunoasterea gresita de catre faptuitor a existentei unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul contraventional al faptei. Din definitia erorii de fapt observam ca aceasta are un continut format din reprezentarea gresita a realitatii, adica necunoasterea acesteia ori cunoasterea ei gresita. Aceasta cauza se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul, desi are capacitatea psihica intacta in momentul savarsirii unei fapte, isi reprezinta gresit realitatea deoarece nu cunoaste anumite stari, situatii sau imprejurari existente la momentul respectiv ori le cunoaste gresit sau deformat, astfel incat, in ambele situatii, exista o discordanta intre realitatea obiectiva si imaginea pe care si-o face acea persoana despre realitate.

De pilda, constituie contraventie fapta conducatorului auto care nu acorda prioritate pietonilor ce traverseaza strada prin locuri marcate in acest sens. Nu poate fi socotit insa in atare situatie conducatorul auto care, circuland iarna printr-o localitate, pe timp de ninsoare, nu acorda prioritate pietonilor care traverseaza printr-un loc unde marcajul nu se mai vede din cauza zapezii, iar alta semnalizare nu exista.

Rezulta ca exista o contradictie intre realitatea obiectiva si reprezentarea subiectiva care il pune pe faptuitor in imposibilitatea de a-si da seama de caracterul faptei comise.

Dispozitiile legale cu privire la inlaturarea caracterului contraventional al faptei isi gasesc aplicare atat in cazul faptelor savarsite cu intentie cat si in al acelora comise din culpa, avand in vedere ca fapta prevazuta de lege sau alt act normativ ca fiind contraventie, potrivit art.10 alin.1 se sanctioneaza chiar daca este savarsita fara intentie, in afara de cazul in care prin actul normativ se dispune altfel.

Precizam ca eroarea de drept, deci necunoasterea sau cunoasterea gresita a dispozitiilor contraventionale, nu reprezinta o cauza care sa inlature caracterul contraventional al faptei. Nu prezinta importanta care este cauza necunoasterii sau cunoasterii gresite a dispozitiilor respective.

I. Infirmitatea

Infirmitatea – spre deosebire de legea penala – este o cauza de inlaturare a caracterului contraventional al faptei atunci cand aceasta stare se manifesta intr-o forma care sa aiba legatura cu fapta comisa. De exemplu, traversarea strazii de catre un pieton in timpul in care semaforul electric arata culoarea rosie constituie contraventie. Aceasta fapta nu se considera contraventie in cazul in care este savarsita de o persoana care sufera de daltonism.

J. Minoritatea

Potrivit art.11 alin 2 din Ordonanta nr.2/2001 fapta savarsita de un minor sub 14 ani nu constituie contraventie.

Fata de minorul care nu a implinit varsta de 14 ani exista prezumtia absoluta ca nu are capacitatea de a intelege suficient caracterul faptelor sale si nici nu are experienta necesara pentru a cunoaste si intelege normele juridice. Din aceasta cauza legiuitorul a instituit principiul impunitatii minorului care nu a implinit 14 ani, indiferent care ar fi normele incalcate si consecintele faptei sale.

Intr-adevar, minorul sub 14 ani se afla in cadrul unui proces natural de dezvoltare organica si psihica pe o treapta inferioara si este lipsit de capacitatea de a-si manifesta vointa potrivit exigentelor legii. Lipsa de discernamant inlatura si caracterul ilicit al faptei savarsite.

In cazul in care minorul a savarsit, in timpul cat nu raspunde contraventional, o parte din actele succesive componente ale unei contraventii continue ori continuate pe care le prelungeste sau le repeta in timp in perioada in care a devenit raspunzator potrivit legii, va fi tras la raspundere numai pentru activitatea contraventionala desfasurata in aceasta ultima perioada.

Inlaturarea incidentei legii cat il priveste pe minor nu exclude raspunderea civila a persoanelor care, la data savarsirii faptei, il aveau pe acesta in supraveghere (crestere sau educare).