Europa sl constructia comunitara

'Actul unic european, prima revedere generala a tratatelor comunitare, confirma ca, indiferent de faptul ca Europa se sprijina pe cele 3 Comunitati, ea nu se limiteaza la ele'.

Cu toate ca reflectiile cu relevanta comunitara apartin, dupa unii autori, 'perioadei Antichitatii, cand cucerirle romane au fost considerate ca manifestari ale unei astfel de tendite', aceeasi sorginte avand si incercarile de refacere a granitelor fostului imperiu roman, mentionate in perioada lui Carol cel Mare, prezenta lucrare se va ocupa, indeosebi, de studiul si analiza fenomenului comunitar de dupa anii 1900, mai exact de la sfarsitul primului razboi mondial si pana in zilele noastre.

Sectiunea I-a.

Istoricul constructiei comunitare.

Scurt istoric.

Comunitatile europene sunt organizatii care, pornind de la necesitatile integrarii economice, au pregatit conditiile pentru integrarea politica.

Procesul evolutiv a dus la adancirea structurilor democratice si consolidarea puterilor acestora.

Paralel cu procesul evolutiv a avut loc si extinderea numarului statelor membre, de la cele 6, care au fost la inceput, pana la cele 15 existente in prezent, cu preocupari sustinute de alaturare si a tarilor din Europa Centrala si de Est.

Crearea Comunitatilor europene are ca temei planul lui Robert Schuman fost ministru de externe francez) care, in'anul 1950, a lansat ideea 'unei unitati a Europei Occidentale'.

Pornind de la aceasta propunere, 6 tari europene (Belgia, Franta, Italia, Germania, Luxemburg si Olanda) au semnat, in 1951, la Paris, Tratatul care a intrat in vigoare in 1952, instituind prima Comunitate europeana, Comunitatea europeana a carbunelui si otelului (C.E.C.A.).Aceasta Comunitate avea ca institutii: Inalta Autoritate (institutie suprastatala), Consiliul Special de Ministri, Curtea de Justitie si Adunarea Comuna.Dupa ce a intervenit Tratatul de la Bruxelles, din 1965, intrat in vigoare in 1967 (numit si Tratatul de unificare a Executivului), Comunitatea europeana a carbunelui si otelului dispune de aceleasi institutii ca si celelalte doua Comunitati, ulterior infiintate.

Parlamentul european (una dintre institutiile comune) decide folosirea expresiei 'Comunitatea europeana', in scopul de a desemna entitatea politica suprastatala realizata prin tratatele de constituire.De mentionat este faptul ca, desi aceasta terminologie se foloseste tot mai mult in documentele comunitare, uneori aceasta vine in conflict cu prevederile tratatelor de infiintare, fiecare dintre acestea avand ca obiectiv stabilirea unei 'Comunitati separate', precum si cu referirile concrete la institutiile Comunitatii.

De exemplu, denumirea initiala a Comisiei, potrivit tratatului, este 'Comisia Comunitatilor europene', insemnand autoritatea executiva unica pentru cele 3 tratate care stau la baza Comunitatilor.Comunitatea economica europeana (C.E.E.), precum si Comunitatea europeana a energiei atomice (C.E.E.A.) au fost infiintate prin 'Tratatele de la Roma', incheiate in 1957, intre aceleasi 6 state membre ale Comunitatii europene a carbunelui si otelului.Comunitatea economica europeana este, de fapt, cea mai importanta dintre comunitati cuprizand o sfera larga si variata de activitati cu caracter economic si are relatii de asociere cu numeroase state de pe diferite continente.

Aceasta si-a sporit treptat numarul de membri (pana a ajuns la cei 15 existenti in prezent).O preocupare importanta a C.E.E. a fost si aceea de a incheia Acorduri de asociere cu tari europene, precum: Islanda, Polonia, Ungaria, Elvetia, Malta, Cipru, Romania si forme colective de asociere cu state din Africa, prin conventiile succesive de la Yaounde (Yaounde I, 1964-1969 si Yaounde II, 1969-1975).

Acestea au fost inlocuite prin Conventiile de la Lome (1975, 1991), care au inclus si state din Caraibe si Pacific, sporind considerabil numarul statelor asociate.Din perspectiva scopurilor urmarite, observam ca atat C.E.C.A., cat si C.E.E.A. (EURATOM) au in atentie crearea unei Piete comune a carbunelui si otelului si, respectiv, a materialelor si echipamentelor nucleare.C.E.E. intentioneaza, potrivit Tratatului de la Roma:

• realizarea unei uniuni vamale, economice si monetare, prin desfiintarea taxelor vamale si a restrictiilor cantitative in comertul dintre statele membre;

• stabilirea unui tarif vamal comun (T.V.C./T.D.C.) si a unei politici comerciale comune fata de terti;

• promovarea liberei circulatii a capitalurilor, serviciilor si a fortei de munca si realizarea unei politici economice comune in domeniul agriculturii, trasporturilor, energeticii si, in perspectiva, o politica bugetara comuna.

1. Comunitatile europene in zilele noastre

Comunitatile europene (C.E.) numara in prezent 15 state membre, cu o populatie de peste 370 de milioane locuitori, si reprezinta cel mai mare teritoriu comercial din lume.La l ianuarie 1993, C.E. au stabilit mersul ireversibil catre integrarea economica, monetara, sociala si politica.

A luat fiinta Piata Unica si au fost inlaturate o serie de bariere din calea miscarii nestingherite a persoanelor, bunurilor, capitalului si serviciilor pe tot cuprinsul comunitatilor.

Tratatul asupra Uniunii europene creeaza o uniune economica si monetara, precum si o uniune politica, acordand un statut aparte cetatenilor europeni, in acelasi sens vine si Acordul care stabileste Spatiul Economic European intre cele 15 state membre ale Comunitatilor si statele membre ale Asociatiei europene al liberului schimb.In acest fel, cea mai mare piata integrata mondiala (peste 370 de milioane de consumatori) devine o realitate.De-a lungul istoriei sale, constructia europeana a fost marcata de 2 trasaturi caracteristice care o deosebesc de incercarile anterioare de a uni natiunile europene:

Lucrare: Scoala geopolitica romaneasca Referat: Organizarea Tribunalul de Prima Instanta

a) Toate cele 3 Comunitati (C.E.C.A., C.E.E. si EURATOM) au fost intemeiate pe baze economice solide. Acest lucru explica modul in care, de-a lungul anilor, interesul reciproc si interdependenta crescanda au dat nastere unei adevarate solidaritati. Astazi, dupa 47 de ani de coexistenta pasnica, integrarea economica sporita si prosperitatea celor 6 state fondatoare, si o perioada relativ mai scurta pentru celelalte state care au aderat la Comunitati intre anii 1973 si 1995, determina ca nici unul dintre statele membre sa nu aiba intentia de a parasi scena Comunitatilor europene (ar avea prea mult de pierdut). Dimpotriva, fenomenul este invers, de aderare si asociere si a altor state la Comunitatile europene.

b) Comunitatile europene se bazeaza pe tratate legale, pe care statele membre trebuie sa le respecte. Litigiile sau conflictele dintre statele membre si Comisie sau celelalte institutii comunitare sunt rezolvate de catre Curtea de Justitie (Tribunalul european), legile sunt bine cunoscute de oricine si legea prevaleaza intre membrii Comunitatilor si institutiile acestora.In prezent, atingerea scopurilor prevazute in tratate (indeplinirea celor 4 libertati - libertatea de miscare a persoanelor, bunurilor, capitalului si serviciilor - si indeplinirea politicilor comune in cat mai multe zone) a determinat, si inca mai determina, un transfer progresiv de suveranitate de la. statele membre catre institutiile europene (mai ales catre Comisie), astfel incat ele sa poata indeplini hotararile adoptate de Consiliul de Ministri (in special sub forma de regulamente, directive si recomandari, care formeaza impreuna legislatia europeana).

Scopurile propuse de Comunitatile europene sunt duse la indeplinire prin intermediul politicilor comune (in domeniul agriculturii, al pescuitului, al transporturilor, al mediului inconjurator, al comertului exterior, al concurentei, al dezvoltarii, al politicii regionale, al energiei, al uniunii vamale s.a.) si al actiunilor comune (cercetare, dezvoltare, telecomunicatii, coordonarea politicilor economice ale statelor membre in scopul asigurarii coeziunii economice si sociale, a politicilor sociale, uniunii economice si monetare).

Succesul Comunitatilor europene si capacitatea lor de a atrage din ce in ce mai multi membri se datoreaza, indeosebi, urmatoarelor trasaturi esentiale:

— o baza economica solida care genereaza independenta si solidaritate;

— respectarea legii, caracterizata prin tratate obligatorii care definesc clar indatoririle si competenta institutiilor comunitare si prin existenta Curtii de Justitie;

— un proces democratic de luare a hotararilor, caracterizat prin compromis si consens.

Aceasta combinatie originala de pragmatism si principii teoretice a facut ca, intotdeauna, Comunitatile europene sa iasa din marile perioade de crize si sa treaca peste multe si mari obstacole, pastrandu-si identitatea si coeziunea, fara a pierde din vedere obiectivele propuse.

Realizarile cele mai mari ale Comunitatilor europene le putem sintetiza, dupa cum urmeaza:

• asigurarea unei paci durabile intre tarile membre, dupa secole de conflicte armate;

• intotdeauna Comunitatile europene isi ating scopurile prin acorduri democratice, fara a deveni creuzetul in care identitatile nationale si locale dispar. Diversitatea si respectul pentru varietatea culturala joaca un rol de seama in viata Comunitatilor. Traducerea fiecarui document oficial in cele 11 limbi oficiale incurajeaza totodata dezvoltarea limbilor si culturilor minoritare.

2. Europa la sfarsitul primului razboi mondial

La data de 11 noiembrie[1] 1918, cand s-a sfarsit primul razboi mondial, aproape intreaga Europa zacea in ruine. Bilantul a fost tragic si neiertator. Numarul persoanelor ucise se ridica la peste 10 milioane, in timpul conflictului a avut loc 'Revolutia din Octombrie' din Rusia, in scopul mentinerii pacii, popoarele au fost impartite. Harta geopolitica europeana arata altfel la acest inceput de veac.

Tratatul de la Versailles a pus capat luptelor, iar Statele Unite au jucat, pentru prima oara, un rol important in afacerile .europene. «Liga Natiunilor» a fost infiintata in scopul rezolvarii pe cale pasnica a eventualelor viitoare dispute.

0 mare parte a vechii Europe a fost reorganizata. Aceasta a fost impartita in 38 de state, iar granitele au fost marite cu 8000 de kilometri. Atat acest lucru, cat si faptul ca Statele Unite si Uniunea Sovietica nu au avut un rol important in cadrul «Ligii Natiunilor» insemna ca pacea ramanea, totusi, caracterizata de fragilitate si sensibilitate deosebite.

3. Europa la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial o mare parte din economia europeana era distrusa, in aceeasi situatie se gaseau si foarte multe asezari umane, milioane de oameni ramanand fara un adapost sau loc de munca. Alianta din timpul razboiului, incheiata in Occident, nu mai era valabila, iar, in Estul Europei, Uniunea Sovietica isi marea sferele de influenta.Esuarea Conferintei postbelice de la Moscova a insemnat sfarsitul pactului de razboi dintre Occident si Uniunea Sovietica. Evenimentele de la Praga, din februarie 1948, precum si cele de la Berlin, din primavara lui 1949, au marit tensiunea si au confirmat de fapt ca, Europa s-a aflat sub dominatia celor doua mari puteri, Rusia si America, desi in doua moduri diferite. Europa Occidentala a acelui timp se temea de puterea Uniunii Sovietice si facea eforturi considerabile pentru a gasi solutia potrivita combaterii puterii ei militare.La numai 7 saptamani de la capitularea Germaniei naziste si cu numai 6 saptamani inainte de lansarea bombei de la Hirosima, reprezentantii a 50 de natiuni au semnat «Carta Natiunilor Unite» (in 1945), la San Francisco, in Statele Unite.

In anul 1946, in cadrul unui discurs istoric tinut la Zurich, in Elvetia, primul-ministru de razboi al Marii Britanii, Winston Churchill, vorbea despre necesitatea existentei unor asa-zise «State Unite ale Europei». Vara anului 1947 a fost marcata de Planul american Marshall, care era lansat in scopul reconstruirii economiei europene. Astfel, s-a oferit ajutor tuturor tarilor din regiune, ajutor care nu a fost acceptat decat de cele care urmau sa constituie Europa Occidentala.In anul1949, 6 tari din Estul Europei (Uniunea Sovietica, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Romania, Cehoslovacia) si fosta Germanie democrata au semnat acorduri de ajutor economic reciproc (COMECON).

Cu timpul aceste acorduri s-au extins si in afara granitelor Europei, ajungand pana in Cuba. Tot in anul 1949 a fost semnat 'Pactul Atlanticului de Nord' punand astfel bazele NATO. in anul 1945 fusese semnat 'Pactul de la Varsovia'.Referitor la Iugoslavia, retine atentia faptul ca nu a devenit niciodata membra a Comeconului sau a Pactului de la Varsovia.

4. Inceputurile integrarii in Europa Occidentala.

Istoria evidentiaza ca a fost nevoie de doua razboaie mondiale pentru ca europenii sa se gandeasca mai profund la necesitatea si posibilitatea realizarii unitatii lor pe cale pasnica. Guvernele democratice din Occident, hotarate sa nu repete greselile trecutului, au cautat calea iesirii din impas si au ales solutia integrarii lor in plan economic si politic. Astfel, in anul 1948 a fost infiintata Organizatia de cooperare economica europeana in scopul administrarii Ajutorului Marshall din America (care a devenit mai tarziu Organizatia de cooperare economica si dezvoltare, OCED), iar in anul 1949 a luat fiinta Consiliul Europei. Uniunea vamala dintre tarile Beneluxului (Belgia, Olanda si Luxemburg) a intrat in vigoare inca din anul 1948, ca varianta de cooperare economica intre diverse tari. Un rol important ii este atribuit lui Jean Monnet, datorita caruia s-au facut primele demersuri in scopul realizarii unei noi unitati europene. Acesta, indeplinand functia de sef al Organizatiei nationale a planificarii din Franta, a propus ca productia de carbune si de otel din Franta si Germania sa fie administrata de catre un organism supranational. Planul pentru Comunitatea europeana a carbunelui si otelului (CECA), anuntat la 9 mai 1950 de catre ministrul de externe al Frantei, Robert Schuman, a constituit un nou inceput pentru Europa (De atunci ziua de '9 mai' a devenit ZIUA EUROPEANA, fiind sarbatorita in fiecare an, inclusiv de Romania din anul 1995). «Planul Schuman», menit sa evite o noua conflagratie mondiala, punand ramurile de baza ale industriei de armament sub control international, prin intermediul unui tratat inviolabil, a constituit primul pas pe calea construirii Europei.

Italia si tarile Beneluxului au sprijinit imediat acest plan, iar la 18 aprilie 1951 a fost semnat «Tratatul de la Paris», intre Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Tarile de jos. CECA si Adunarea sa parlamentara au fost infiintate la 10 august 1952 intrand in vigoare Tratatul de la Paris, iar Jean Monnet a devenit primul Presedinte al inaltei Autoritati a Carbunelui si Otelului. Cele 6 tari «din prima linie» a constructiei comunitare au aprobat, la 26 mai 1956, raportul politicianului belgian, Paul Henry Spaak, pe tema unei uniuni economice generale si a unei uniuni in domeniul utilizarii pasnice a energiei nucleare. Acest fapt a condus la semnarea «Tratatelor de la Roma», pe data de 25 martie 1957, de catre cele 6 tari. «Tratatele de la Roma» au pus bazele Comunitatii economice europene (CEE) si ale Comunitatii europene a energiei atomice (CEEA sau EURATOM). in acest fel au luat fiinta cele 3 Comunitati europene.

Tratatele europene si-au propus ca obiective: promovarea dezvoltarii economice si ridicarea nivelului de trai al oamenilor, urmarind in acelasi timp evitarea razboiului si consolidarea pacii si a libertatii. Scopul declarat al tratatelor europene a fost si este acela de a crea o «legatura cat mai stransa intre popoarele Europei».