Impactul aderarii Romaniei la UE asupra organizatiilor private sau publice - politici economice europene

UNIVERSITATEA “STEFAN CEL MARE” SUCEAVA

Facultatea de Stiinte Economice si Administratie Publica

Proiect la disciplina

Politici economice europene

Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a fost initiat pe considerente preponderent economice in anul 1951, intre sase tari europene (Belgia, Germanie, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda).

Motivele constituirii Uniunii Europene se regasesc atat in nevoia stabilitatii si ordinii in spatiul batranului continent (idei regasite in lucrarile semnate de Machiavelli, Hobbes, Locke si Kant) cat si in expansiunea notiunii de stat natiune incepand cu mijlocul secolului XIX. Cronologic, pot fi identificate trei faze distincte de constituire a Uniunii Europene: incepand cu 1950 odata cu stabilirea institutiilor Comunitatii Europene. Cea de a doua faza a inceput cu anii 1960 si poate fi caracterizata prin dezvoltarile succesive cuprinse intre primele doua valuri de extindere a spatiului comun european. Ultima etapa a inceput in 1985 odata cu numirea lui Jacques Delors ca presedinte al Comisiei Europene.

Odata cu semnarea tratatului de la Maastricht , in anul 1993 Comunitatea Economica Europeana a celor cincisprezece membri se transforma in Uniunea Europeana.

Comunitatile Europene (CECO, EURATOM si CEE), alaturi de politica externa si de securitate comuna si Justitia si afacerile interne reprezinta cei trei piloni ai UE. Noua denumire atesta, in fond, trecerea de la integrarea economica sectoriala la o integrare superioara, prin includerea atat a planului politic, cat si a celui socio-cultural.

Deschiderea extinderii organizatiei de cooperare europeana catre noile state estice are loc in principal datorita incetarii razboiului rece. Trebuie remarcat faptul ca inceputurile integr arii economice vest-europene au avut loc in contextul confruntarii globale dintre comunism si capitalism. Pentru majoritatea analistilor nu este deloc intampla toare concomitent a aparitiei structurilor de integrare europeana cu infiintarea blocului militar Nord-Atlantic si cooperarea stransa dintre acesta din urma si Piata Comuna.

Constituirea Uniunii Europene necesita desfasurarea unor politici sociale, comerciale, monetare, fiscale etc. In acelasi timp, se vizeaza si o politica de solidaritate in interiorul comunitatii. Libera circula tie a bunurilor, serviciilor si capitalurilor in interiorul Uniunii trebuie sa favorizeze dezvoltarea armonioasa a factorilor de productie si egalizarea conditiilor circulatiei.

Toate eforturile intreprinse de ambele parti in cadrul negocierilor dintre Uniunea

Europeana si Romania, eforturi concretizate in incheierea capitolelor de negociere demonstreaza atat dorinta Romaniei de a se integra intr-un sistem de valori democratic, competitiv economic si eficient din punct de vedere al bunastarii sociale cat si disponibilitatea Uniunii de a- si largi aria de influenta.

In relatia cu statele candidate, Uniunea Europeana negociaza un numar fix de 31 de capitole. Dintre acestea, la data de 21 decembrie 2001, noua capitolele erau inchise de catre toate tarile candidate: Capitolul 5: Dreptul societatilor comerciale ; Capitolul 8:

Pescuitul ; Capitolul 12: Statistica ; Capitolul 16: Intreprinderi mici si mijlocii ; Capitolul 17: Stiinta si cercetare ; Capitolul 18: Educatie, formare profesionala si tineret ; Capitolul 23: Protectia consumatorilor si a sanatatii ; Capitolul 26: Relatii externe ; Capitolul 27: Politica externa si de securitate comuna. Capitolele pe care urmeaza sa le deschida spre discutie toate ta rile candidate sunt Capitolul 30: Institutii si Capitolul 31: Diverse.

La momentul iunie 2003, Romania are in curs de negociere cu Uniunea Europeana

30 de capitole si anume: libera circula tie a marfurilor, a persoanelor, a serviciilor, a

capitalului, dreptul societatilor comerciale, politica in domeniul concurentei, agricultura,

pescuitul, politica in domeniul transporturilor, impozitare, uniune economica si monetara, statistica, politici sociale si ocuparea fortei de munca, energie, politica industriala , intreprinderi mici si mijlocii, stiinta si cercetare, educatie, formare profesionala si tineret, telecomunicatii si tehnologia informatiei, cultura si politica in domeniul audiovizualului, politica regionala, protectia mediului, protectia consumatorului si a sanatatii, justitie si afaceri interne, uniune vamala , relatii externe, politica externa si de securitate comuna , control financiar, dispozitii financiare si bugetare, institutii si un capitol de diverse.

Capitolul 13 ‚Politici sociale si ocuparea fortei de munca’, a fost deschis de catre

Romania in cadrul conferintei inter-guvernamentele de aderare din octombrie 2001. In

cadrul conferint ei din aprilie 2002, a inchis provizoriu acest capitol. Acquis[3]-ul pentru acest capitol a fost transpus in mare masura si se urmareste in continuare realizarea la timp si integral a angajamentelor. Intre angajamentele importante pentru 2003 se numara elaborarea unei legi speciale pentru constituirea Fondului de garantare a salariilor in cazul

insolvabilitatii patronilor si aprobarea legii privind schemele facultative de pensii

ocupationale. Prevederile codului muncii au fost armonizate cu acquis-ul comunitar in

urmatoarele domenii: munca cu fractiune de norma, organizarea timpului de lucru,

concedierile colective, informarea lucratorilor asupra conditiilor contractului sau raportului de munca, egalitatea de tratament pentru barbati si femei, reglementari privind sanatatea si securitatea in munca, dialogul social. In domeniul ocuparii fortei de munca s-a inceput un proces de revizuirea a politicii de ocupare in sensul stimularii ocuparii.

In domeniul programelor de sanatate publica au fost actualizate liniile strategice ale

Programului comunitar de sanatate publica, acordandu-se un rol accentuat urmatoarelor componente - supravegherea si controlul bolilor transmisibile, imunizarea populatiei, controlul bolilor prioritare-tuberculoza, HIV, evaluarea starii de sanatate si a factorilor de risc.

Un alt subcapitol in cadrul celor vizand politicile sociale se refera la securitate

sociala si excludere sociala. Asigurarile sociale, asistenta sociala si protectia persoanelor cu handicap sunt supuse reformarilor.Trecerea la o schema facultativa a unor pensii ocupationale este acompaniata de o propunere a unei campanii de informare asupra reformei sistemului de pensii.

In noul context al economiei mondiale si al accentuarii deschiderii interstatale,

statele bunastarii vest-europene inregistreaza o tranzitie de la statul bunastarii de tip

Keynesian, bazat pe ocuparea deplina a fortei de munca intr-o economie nationala relativ inchisa la un regim al bunastarii bazat pe munca de tip Schumpeterian[4].

In acest cadru de schimbari ale unor coordonate ale statului bunastarii european, Romaniei ii revine sarcina grea de a-si imbunatati si adapta institutiile si serviciile sociale oferite la noile realitati europene, scopul final fiind acela al unei mai bune calitati a vietii cetatenilor sai. Statul bunastarii romanesc trebuie privit astfel in contextul global al problemelor pe care le genereaza discutia redefinirii rolului acestuia in Vest.

In Europa Occidentala se desfasoara o ampla dezbatere cu privire la statul bunast arii. Somajul accentuat si prelungit si perspectiva cresterii numerice a pensionarilor sunt probleme care afecteaza statele occidentale, determinandu-le sa caute noi solutii de finantare si redistribuire a bunastarii in societate.

In sistemele democratice, guvernarea indeplineste functiile de mentinere a

securitatii, de furnizare a serviciilor publice si asigurarea unui tratament egal in fata legii.

Conform lui Ronald W. Johnson si Henry P. Minis Jr. “in statele bunastarii vestice aceste functiuni iau forma unui contract intre autoritati si cetateni” . Astfel, participarea cetatenilor la guvernare se realizeaza sub aspectul definirii contractului, dar si pentru a-l pune in aplicare si a monitoriza respectarea drepturilor si obligatiilor stabilite prin acest contract.

Directiile noului discurs in sfera politicilor sociale, corespunzator “modului social

de regularizare economica” in care normele muncii si ale incluziunii sociale sunt centrale.

Piata globala si mecanismele proprii globalizarii specifice liberului schimb dizolva autoritatea statelor nationale modeland deciziile la nivel national in functie de parametrii supra-nationali.

Neo-libealismul propune un mod de guvernare care cere fiecarui stat sa isi schimbe organizarea interna pentru a se confrunta cererilor competitiei de pe pia ta globala si sa renunte la toate formele ei de interventie.

Principiile pe care este fondat statul bunastarii modern implica astfel responsabilitatea nationala fata de bunastarea tuturor cetatenilor sai si contribuie la

consolidarea ideii de natiune si integrare sociala.

Contractul exista la diverse nivele: constitutia defineste principiile de baza ale contractului, legile nationale si subnationale si procedurile oferind un cadru,si contractul devine operational la nivel local.

Astfel participarea cetatenilor la guvernare se realizeaza sub aspectul definirii contractului,dar si pentru a-l pune in aplicare si a monitoriza respectarea drepturilor si obligatiilor stabilite prin acest contract.

Aceasta premiza are o importanta deosebita in contextul actual dictat de inferentele dintre suveranitatea nationala si diversele organisme internationale care tind sa preia, in virtutea principiului subsidiaritatii diferite atribute al statului national stirbind astfel din exercitarea suveranitatii nationale.

Se pune astfel problema in ce masura statul bunastarii national nu va pierde tot mai

Referat: Cat de mare este puterea legislativa a Parlamentului European? Eseu: Consiliul uniunii europene (consiliul de ministri) - modalitatile de vot

mult teren privind controlul serviciilor si beneficiilor sociale oferite, in favoarea unor

organisme supranationale. Cu toate acestea, se poate spune, luand in considerare tendintele recente la nivelul Uniunii ca nu se prevede constituirea in viitorul apropiat a unui model unic in politica sociala asa cum s-a realizat in politica economica – uniunea vamala,moneda unica, piata unica. Politica sociala va ramane probabil de competenta nationala in acord insa cu principiile subsidiaritatii acceptate de UE.

Redefinirea bunastarii sociale este dictata de presiunile exercitate la nivel national

si international. Reforma modelului economic si social european necesita conjugarea traditiei solidariste a statului social cu capacitatea de a concura intr-o economie globalizata. Manuel Castells propune un nou concept: acela de stat retea ca un raspuns la inovatiile si transformarile continue atat la nivel european cat si la nivel international.

Analiza lui Gosta Esping-Andersen asupra economiilor post-industriale pleaca de la premiza ca transformarea post-industriala este institutional predictibila si determina si motiveaza traiectoriile nationale.Diferitele tipuri de regimuri ale bunastarii pe care natiunile le-au consolidat in ultimele decade au de un efect durabil si puternic asupra

modalitatii in care strategiile de adaptare pot si vor fi continuate.

In formula revizuita, cele trei regimuri ale bunastarii sunt: regimul bunastarii liberal,regimul bunastarii social democratic si regimul bun astarii conservativ.

Redefinirea modelului european de politica sociala nu poate sa nu ia in considerare

modelul scandinav de succes al statului bunastarii crizele cu care s-a confruntat si solutiile gasite.

Tarile candidate din Europa Centrala si de Est care si-au manifestat dorinta sa se

alature Uniunii Europene vor trebui sa adere si la legislatia UE si la valorile acesteia,

inclusiv in ceea ce priveste politica sociala. Avand in vedere orientarile actuale ale UE se poate afirma ca nu se prevede constituirea in viitorul apropiat a unui model unic in politica sociala, asa cum s-a realizat deja in politica economica unificarea pe diferite componente-uniunea vamala,moneda unita,piata unica. Desi se regasesc o serie de principii si practici comune, sistemele de oferire a bunastarii difera de la o tara la alta.

Cel mai probabil politica sociala va ramane de competenta nationala in acord insa cu principiile subsidiaritatii acceptate de UE .

Pe de alta parte, procesul de integrare europeana este privit ca o sursa a unor probleme, intrucat viitorul stat al bunastarii european va necesita o acomodare a unor

orientari diferite de politica sociala la forma federala de administrare a noii Europe.

Aceasta perspectiva (in ceea ce priveste statele bunastarii UE) prezenta si probabila pentru viitorul imediat se va aplica si Romaniei in momentul in care va deveni parte a organizatiei. Deci, in ceea ce priveste politica sociala, se poate vorbi de o autonomie nu

totala dar ridicata si implicarea accentuata a competentei nationale.

In acelasi timp insa tarile UE au adoptat o serie de reglementari comune,in special cele legate de domeniul pietei fortei de munca, m asuri a caror adoptare a fost for tata de procesul de migrare a fortei de munca intre tarile Uniunii si din afara Uniunii inspre aceasta. A aparut astfel nevoia unui sistem de asigurari transnational pentru angajatii migranti si inlocuirea drepturilor cetatenesti cu drepturile omului ca baza a politicilor sociale. Odata cu adancirea cooperarii economice s-a simtit nevoia unor masuri noi in politica sociala, legate de politica de restructurare a industriei si de sustinere aagriculturii.

In conturarea politicii sociale romanesti trebuie tinut cont de directiile de actiune si

recomandarile Uniunii Europene. Astfel se recomanda un management mai bun al resurselor umane, investirea in sanatate si in educatie si functionarea eficienta a pietei fortei de munca. Aceste aspecte legate de resursele umane au o legatura directa cu cresterea economica. Un progres rapid in combaterea saraciei ar trebui facut prin utilizarea celei mai importante avutii a celor saraci, forta de munca, iar in al doilea rand prin asigurarea serviciilor sociale pentru patura nevoia sa -asistenta medicala de baza, planificare familiala, invatamant primar. Desi nivelul educational in Romania este bun, structura calificarilor este distorsionata. Importanta este terminarea scolii cu o calificare care sa fie si marketabila. Deficitul unei specializari relevante reduce eficacitatea reformelor. Pe de alta parte, neacordarea unei atentii corespunzatoare diminuarii saraciei reprezinta o economisire falsa,ce va avea ca rezultate subalimentarea, imbolnavirea si cresterea criminalitatii.

Cei doi stalpi ai reformelor economice recomandate, ai stabilizarii sunt controlul

cheltuielilor publice si tinerea in frau a inflatiei si introducerea pietelor private si conceperea legislatiei si reglementarilor necesare .

Se pune problema daca este Romania compatibila din punct de vedere al politicilor

sociale cu tarile membre UE? Raspunsul este ca exista doar o compatibilitate partiala, cum sunt formele de organizare a sistemelor asigur arilor sociale, ca si unele modalitati de interventie de tip universal sau de asistenta sociala. Deosebirile se refera la nivelul redus al cheltuielilor sociale, al inconsecventei in aplicarea prevederilor legale privind drepturile sociale, al neacoperirii cu servicii sociale a unor grupuri vulnerabile.

Europa de Est, inclusiv Romania au experimentat in perioada post 1989 diverse

modele ale statului bunastarii, dupa modele occidentale, intr-o perioada cand insasi modele occidentale isi cauta noi repere. Masurile pe care Romania trebuie sa le ia in perioada urmatoare tin de prioritatile de rezolvare a problemelor interne dar si de integrarea in spatiul european. UE sprijina si va sprijini statele care vor adera cu ajutor financiar pentru dezvoltarea sociala si apropierea de acestea.

Pe de alta parte statul bunastarii romanesc trebuie privit in contextul global al

problemelor pe care le genereaza discutia redefinirii rolului acestuia in Vest. In Europa

occidentala se desfasoara o ampla dezbatere cu privire la statul bunastarii.Somajul

accentuat si prelungit si perspectiva cresterii numerice a pensionarilor au determinat

guvernele occidentale sa recurga la economii. Acestea sunt probleme care afecteaza si

populatia Romaniei. Raportul dintre cei sustinuti de fondul asigurarilor de sanatate si cei de pe piata muncii este o problema atat in Vest cat si in Est. In ciuda efortului hotarat al statelor UE de a controla cheltuielile, structura implicarii statului nu s-a modificat in mod semnificativ. Prin urmare tabloul descriptiv din tarile OECD[6] este urmatorul:

• amploarea cheltuielilor publice pentru scopuri sociale se afla sub supraveghere;

• structura sa ramane insa in linii mari neschimbata ;

• chiar si in tarile industrializate care cheltuiesc mai pu tin, cheltuielile publice sociale

In 1990 reprezentau intre o cincime si o sesime din PIB.

Cheltuielile sociale ale statului sunt mai reduse acolo unde: solidaritatea sociala nu

reprezinta un obiectiv real; venitul este mai scazut si restrictiile financiare mai severe (ex. Potugalia) si in tarile in care intreprinderile joaca un rol social mai important.

Romania are fata de tarile UE o proportie in PIB a cheltuielilor cu protectia sociala foarte mica. O viitoare aderare a Romaniei va impune probabil o reglementare a cestui aspect,in sensul cresterii semnificative a cheltuielilor sociale ale bugetului omanesc.

Romania nu isi poate permite sa se izoleze protectionist deci va trebui sa

functionam intr-o economie globala si intr-un spatiu european de liber schimb. Politicile sociale puternic redistributive, universaliste (la care si Suedia a inceput sa renunte) nu sunt viabile pentru Romania, unde nu sunt resurse suficiente. Pe de alta parte costurile enorme ale tranzitiei afecteaza negativ segmente largi de populatie pe care politicile sociale trebuie obligatoriu sa le protejeze, aducandu-le la un nivel minim de subzistenta prin utilizarea eficienta, focalizata si conditionata a putinelor resurse de care dispunem.

Adaptarea la logica europenizarii va impune urmatoarele modificari ale politicii

noastre sociale: mutarea accentului pe cresterea eficientei si renuntarea la obiectivul reducerii inegalitatii sociale,sincronizarea negocierilor cu agentii europenizarii si ai

globalizarii (UE, Banca Mondiala, FMI[7]), astfel incat sa nu se negocieze pe mai multe

fronturi, trecerea la aplicarea drepturilor omului ca baza a politicilor sociale (armonizarea legislativ a in acest sens), masuri care sa limiteze efectele unor probleme previzibile precum imbatranirea populatiei; emigrarea fortei de munca inalta calificate sau criza viitoare a fortei de munca maximizarea avantajelor in negocierile cu UE, bunastarea prin munca - reducerea cheltuielilor bugetare si ratelor de impozitare si privatizarea rapida a companiilor de stat,atragerea de companii multinationale pe piata noastra.

Din punct de vedere al politicilor sociale, impactul integrarii Romaniei in structura

de cooperare interstatala reprezentata de Uniunea Europeana vizeaza atat articularea

legislativa din domeniul social, implementarea acquis-ului comunitar dar si cautarea unor solutii practice sustenabile de politica sociala la problemele sociale specifice cu care ne confruntam in tranzitia economica pe care o parcurgem.

Avantajele potentiale ale integrarii pot deveni efective numai in functie de abilitatea fiecarei intreprinderi sau institutii romanesti de a fructifica, pe baza unor strategii proprii si a adoptarii celor mai bune practici europene, atat valentele cadrului legislativ armonizat, cat si oportunitatile oferite de piata unica si de programele comunitare de cooperare si de asistenta post-aderare. Insuficienta pregatire pentru o asemenea functionare ar genera efecte constrangatoare si costuri ridicate ale integrarii, caz in care atuurile Romaniei ar ajunge sa se rezume la aspecte cum sunt costul redus al muncii calificate, facilitatile acordate investitiilor straine si conditiile atractive pentru industriile aflate in curs de delocalizare.

Pe plan national, la un an de la aderarea la Uniunea Europeana, in preocuparile

actuale privind integrarea se regaseste, inca,logica dominanta a conformarii,desi aceasta este improprie pentru dezvoltarea postaderare.

Ca referential alternativ pentru viziunile si actiunile dedicate integrarii europene se

profileaza logica dominanta a proactivitatii,care are avantajul de a evidentia calitatea integrarii drept o variabila - cheie a modelului romanesc de dezvoltare; adoptarea unei perspective pragmatice in problema calitatii integrarii este considerata,la ora actuala,atat necesara,cat si posibila.

Intr-o abordare pragmatica a calitatii integrarii, acest proces apare susceptibil de o

evaluare de tip cost-beneficii, bazata pe analiza rezultatelor concrete obtinute, si nu doar pe verificarea gradului de indeplinire a unor criterii formale. Dezvoltarea postaderare nu mai poate fi pilotata prin monitorizare, ci prin conceperea si aplicarea de strategii si programe, intr-o viziune decurgand din prioritatile proprii,concertate cu cele stabilite pe plan comunitar.

Logica dominanta a proactivitatii face apel,din partea entitatilor care o promoveaza, la un set de competente esentiale,si anume: competenta de conceptie strategica,competenta de negociere si de decizie in cadru multilateral,competenta de comunicare interculturala si, respectiv, competenta de actiune colaborativa bazata pe proiecte.

Competenta de conceptie strategica,inteleasa in acceptiuni cum sunt cele propuse de Liedtka (1998) sau Sparrow si Hodgkinson (2006), se refera,in general,la capacitatea unei entitati active de a- si elabora propria viziune cu privire la devenirea sa viitoare, de a o transpune in obiective si programe prevazute cu resurse adecvate si de a actiona consecvent in acord cu optiunile astfel asumate.

A nu actiona pe baza unei strategii reprezinta o vulnerabilitate majora,accentuata – si nicidecum justificata – de turbulenta crescanda a mediului de afaceri; de aceea, pentru intreprinderile romanesti, eventualele manifestari de «scepticism strategic», intre tinute de limitari ale unor abilitati conceptuale,dar si de alternativa mai comoda a improvizatiei, prezinta, probabil, riscul cel mai ridicat de esec in confruntarea concurentiala.

In conditiile in care, in perioada postaderare, demersul strategic ar continua sa fie

considerat mai curand un exercitiu prospectiv decat un act de angajare bazat pe o viziune

pentru viitor, riscul situarii pe pozitii de scepticism strategic se mentine semnificativ.

Atunci cand insasi viziunea ramane insuficient conturata,deoarece,de exemplu, numai asa s-ar putea realiza un consens minimal intr-un spectru divizat al optiunilor,ea ajunge sa se transpuna in obiective exprimate in termeni prea generali in raport cu necesitatile orientarii in actiune.O asemenea abordare este de natura sa conduca la scaderea increderii in strategie ca tip de demers; poate aparea,astfel, inclinatia de a se recurge,ca substitut, la juxtapunerea unor secvente tactice,aparent mai usor de gestionat.

Totusi, eventualele reusite tactice, adeseori datorate conjuncturii,sunt,inevitabil,par tiale si temporare, si, deci, nu sunt susceptibile a se capitaliza in avantaje durabile.

Competenta de negociere si de participare la decizie intr-un cadru multilateral asigura asumarea, din pozitia de tara membra,a unui rol activ in elaborarea politicilor Uniunii Europene, prin raportare atat la interesul propriu, cat si la obiectivele comune, ceea ce ridica si problema unui nou mod de exercitare a suveranitatii nationale.

Competenta reprezentantilor nationali in diversele organisme de lucru sau de decizie europene se reflecta in calitatea evaluarilor si a hotararilor adoptate si, intr-un sens mai larg, in functionalitatea structurilor comunitare,din partea carora se asteapta o crestere a flexibilitatii si operativitatii,dar si o mai buna gestionare a resurselor Uniunii.

Competenta de comunicare interculturala este importanta pentru desfasurarea

sustinuta si cu bune rezultate a dialogului structurat intre diversele entitati ale societatii romanesti si cele omoloage din celelalte tari membre ale Uniunii Europene.

Competenta de actiune colaborativa bazata pe proiecte devine esentiala in conditiile in care proiectele selectionate prin competitie sunt cele care asigura accesul la finantare europeana si reprezinta cadrul de cooperare intre organizatiile romanesti si partenerii din alte state membre ale Uniunii Europene.

Este cunoscut faptul ca organizatiile cu structuri ierarhice rigide intampina dificultati, adeseori majore, in a desfasura activitati pe baza de proiecte.Chiar daca se adopta configuratii de tip matriceal, special concepute pentru acest scop, performanta activitatilor respective este grevata de inevitabila tensiune interna,determinata de dualitatea puterii,care se exercita pe verticala autoritatii administrative si,separat, pe orizontala responsabilitatii profesionale a conducatorilor echipelor de proiect.

In cazul Romaniei,traditia ierarhica,specifica societatii industriale,dar exacerbata

de sistemul economiei de comanda,si-a manifestat efectele inertiale si in perioada de tranzitie la economia de piata si de pregatire a aderariii la Uniunea Europeana;au fost, astfel, limitate atat capacitatea de promovare de noi proiecte, cat si cea de realizare a proiectelor finantate si de absorbtie a fondurilor europene alocate.

Pot fi avansate, in raport cu acest fenomen, doua explicatii de principiu: pe de-o

parte, apare tipic pentru o organizatie ierarhica sa tinda a-si autoperpetua existenta, in timp ce un proiect se deruleaza intr-un regim de „numaratoare inversa ”, avand un termen precis de finalizare, de la care isi inceteaza existenta; pe de alta parte, activitatile desfasurate pe baza de proiecte presupun asigurarea de resurse dedicate acestora din urma,in timp ce activitatile curente din organizatiile ierarhice au,de regula,acces conditionat la portofolii comune de resurse, administrate centralizat.

Gradul insuficient de absorbtie a fondurilor comunitare se raporteaza intr-un mod aparent paradoxal la necesitatile considerabile de finantare inregistrate de organizatiile romanesti in efortul de pregatire pentru aderarea la Uniunea Europeana; in esenta , insa, explicatia acestui fapt rezida in capacitatea lor insuficienta de a promova proiecte viabile in cadrul programelor comunitare. Se poate vorbi despre formarea unui veritabil cerc vicios al autolimitarii accesului la fondurile alocate prin bugetele multianuale ale Comisiei Europene, ceea ce mareste costurile interne si influenteaza nefavorabil ritmul si calitatea integrarii.

Adaptarea organizatiilor ierarhice la sistemul de functionare pe baza de proiecte s-a

realizat relativ lent, cu obstacole si distorsiuni, dand nastere la practici empirice, adoptate ad-hoc in medii nepregatite sa gestioneze proiectele in mod profesionist.

Potrivit Strategiei de la Lisabona revizuite, promovarea societatii cunoasterii

constituie, pentru Uniunea Europeana,o prioritate de prim rang (Commission of the

European Communities, 2005). Ideea ca prin reducerea decalajelor de cunoastere se asigura si diminuarea decalajelor de dezvoltare se confirma, in prezent,cu argumente nu numai conceptuale,ci si faptice.

In acest cadru, se poate vorbi si despre o vocatie romaneasca pentru societatea cunoasterii,iar adoptarea logicii dominante a proactivitatii se traduce prin cerinta intensificarii participarii cu proiecte romane sti la programele comunitare de cercetare, dezvoltare si inovare. Preocuparea pentru elaborarea de cunostinte noi se cere, insa,atent corelata cu cea de marire a capacitatilor de absorbtie interna a rezultatelor propriei creativitati si de mentinere a contactului cu avangarda stiintei si tehnologiei mondiale.

Abordarea procesului de integrare europeana a Romaniei de pe pozitiile logicii

dominante a proactivitatii reprezinta o conditie primordiala pentru asigurarea calitatii acestui proces, ca variabila ce se cuvine evidentiata in mod explicit,dintr-o perspectiva pragmatica,in strategia nationala de dezvoltare post-aderare.

Proactivitatea presupune initiative fundamentate in acord cu interesul national,

participarea sustinuta la proiecte comune, alaturi de partenerii europeni,cultivarea

dialogului structurat cu acestia si o contributie de substanta la demersul de proiectare si coordonare a politicilor comunitare.

Reusita procesului de integrare europeana a Romaniei implica mobilizarea

competentelor proprii, atat individuale,cat si organizationale,ca micro-fundamente ale dezvoltarii economiei nationale si ale realizarii convergentei economice si coeziunii sociale la scara Uniunii Europene extinse.

Bibliografie:

1. Angelescu, C., Dinu, M., Dragomirescu, H. “Romania  si Uniunea Europeana: calitatea integrarii”, Editura Economica, Bucuresti (2006)

2. I. Gh .Rosca, “Societatea cunoasterii” , Editura Economica , Bucuresti (2006)

3. Sarbu, N., „Unde ne-ar putea aduce valul integr arii?”, Revista I&P , nr. 9, Octombrie 2006: pp. 63

4. Iordan Gheorghe Barbulescu, “Uniunea Europeana de la economic la politic”, Editura Tritonic,Bucuresti (2005)

5. Maria Costea Simion Costea, “ Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana”, Editura Institutul European (2007)