Sistemul bugetelor in romania

SISTEMUL BUGETELOR IN ROMANIA

Cuvantul "buget" provine din vechea limba franceza, unde cuvintele ca "bouge", "bougette" desemnau o punga de piele sau o punga de bani. Termenul a fost preluat in Anglia o data cu cuceririle normande si de acolo s-a raspandit in toata lumea cu semnificatia lui financiara. In Romania termenul de buget apare pentru prima oara in Regulamentele Organice. Astfel, in capitolul 3 din Regulamentul Organic al Moldovei care se ocupa de finantele publice, se intalneste termenul "bindge", dar si expresia "inchipuirea cheltuielilor anului viitor"[1].

Cadrul legal care reglementeaza functionarea administratiei locale pe tema bugetelor locale include urmatoarele legi:

. Constitutia Romaniei

. Legea administratiei publice locale (Legea 215 din 23 aprilie 2001, republicata)

. Legea finantelor publice (Legea 500 din 11 iulie 2002, cu modificarile ulterioare)

. Legea finantelor publice locale (Legea nr.273 din 21 iunie 2006)

. Legea privind contenciosul administrativ (Legea nr.554 din 2 decembrie 2004)

. Legea privind taxele si impozitele locale (Legea 571 din 22 decembrie 2003, republicata)

. Legea anuala a bugetului de stat.

Alaturi de acestea se regasesc si ordonante si hotarari ale guvernului, ordine ale ministerelor si prefecturilor, hotarari ale consiliilor judetene, hotarari ale consiliilor locale, dispozitii ale presedintelui consiliului judetean, dispozitii ale primarului.

1.1. Continutul conceptului de buget

In domeniul financiar autoritatea publica este obligata sa intocmeasca un plan anual prin care sa prevada suma veniturilor si cheltuielilor publice. Acest program este supus apoi discutiei si aprobarii puterii legislative. Principala motivatie pentru intocmirea bugetului este una de natura financiara si consta in aceea ca, prin structurarea si dimensionarea veniturilor ce urmeaza a se colecta si a cheltuielilor publice, se asigura o gestionare rationala a fondurilor publice si se vizeaza o cheltuire eficienta a acestora.

In conditiile finantelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ, doar o lista a cheltuielilor si a veniturilor publice, fara specificarea vreunei legaturi cu starea si perspectivele economiei nationale.

In conditiile tot mai complexe ale vietii economico-sociale de astazi, doctrina financiara a completat imaginea despre buget si a legat existenta acestuia de mersul si starea intregii economii nationale. Astfel, in toate tarile dezvoltate notiunea de buget se refera la doua structuri diferite:

Bugetul economiei nationale;

Bugetul de stat (bugetul propriu-zis ale autoritatii publice).

Bugetul economiei nationale este un plan/program ce se intocmeste anual si cuprinde totalitatea veniturilor si a cheltuielilor dintr-o economie nationala, indiferent daca aceste sunt publice sau private. Acest buget cuprinde in fapt, pe langa bugetele autoritatii publice si totalitatea bugetelor private (ale agentilor economici). De regula, este un buget informativ, orientativ si nu este executoriu, in consecinta nu se supune aprobarii legislativului. Bugetul economiei nationale serveste ca baza pentru argumentatia financiar-economica, politica si sociala a guvernului.

Bugetul public (de stat) se elaboreaza pornind de la bugetul economiei nationale, insa cuprinde numai resursele si cheltuielile autoritatii publice. Bugetul public se supune in mod obligatoriu discutiei amanuntite a Parlamentului si aprobarii acestuia. Dupa aprobarea de catre Parlament, bugetul de stat devine lege si astfel, este posibila incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor publice.

1.2. Structura sistemului bugetar

Structura sistemului bugetar este adecvata organizarii administrative a statului. Astfel, intr-un stat unitar (spre exemplu, Romania) bugetul de stat este organizat pe doua paliere: bugetul administratiei centrale de stat si bugetele administratiei locale. Aceasta este o strucurare simplificata a sistemului bugetar care insa, in Romania, asa cum precizeaza legea finantelor publice, este reprezentat de un sistem unitar de bugete: 'resursele financiare publice se constituie si se gestioneaza printr-un sistem unitar de bugete, si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului si bugetele altor institutii publice cu caracter autonom, in conditiile asigurarii echilibrului financiar".

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

In definirea bugetului, se pot face doua precizari. In primul rand, bugetul nu este un act ce emana de la un organ al autoritatilor de stat, ci cuprinde un ansamblu coerent de indicatori de plan, cu caracter aleatoriu, in care sunt inscrise veniturile si cheltuielile statului pentru o perioada viitoare. In al doilea rand, fata de acest document, care cuprinde veniturile (posibilitatile) si cheltuielile (trebuintele social-economice) ale statului pe o perioada de timp, societatea manifesta un interes deosebit, interes ce este justificat de rolul banului public in viata unui popor. In acest sens, bugetul public national poate fi definit ca fiind planul financiar al statului, prin care sunt prevazute veniturile si cheltuielile pentru o perioada determinata de timp

Bugetul public este un set de documente complexe cu ajutorul carora se stabilesc, se autorizeaza si se realizeaza veniturile si cheltuielile unei autoritati publice, in cazul Romaniei statul, judetul, municipiul, orasul sau comuna. Prin el se identifica veniturile ce vor fi incasate si cheltuielile ce pot fi efectuate intr-un an bugetar si financiar, care la noi corespunde cu anul calendaristic[2].

Oricare din componentele unui buget public are o tripla semnificatie:

politica, pentru ca poate sprijini consolidarea puterii politice "traducand" obiectivele economico-sociale in termeni financiari - bugetari etc.;

juridica, dezbaterilor si aprobarilor (atat ale proiectarii, cat si ale executiei) organelor alese, Parlament sau Consilii Locale;

financiara, intrucat reprezinta un "plan financiar" in care veniturile au un caracter minimal, cheltuielile un caracter maximal, pe durata unui an bugetar, divizat pe cele patru trimestre.[3]

In Romania putem sa vorbim despre un sistem bugetar, in sensul ca exista, potrivit Legii Finantelor Publice (Legea 500/2002) si Ordonantei de Guvern nr.45/2003, privind finantele publice locale:

Bugetul de stat - si alte categorii de bugete

Bugetul asigurarilor sociale de stat

Bugetele locale - bugetele unitatilor administrativ-teritoriale

Fiecare buget cuprinde o parte de venituri si o parte de cheltuieli. La capitolul venituri sunt indicate sursele - impozitele, taxele, etc. si cuantumul acestora pentru un an de zile. La capitolul cheltuieli sunt indicate tipurile de cheltuieli - curente sau de capital si cuantumul acestora pentru un ana de zile, precum si destinatia cheltuielilor pe domenii.[4]

Bugetul public  indeplineste un rol deosebit in procesul redistribuirii de valori intre economia nationala, pe de o parte, si intre stat si populatie, pe de alta parte. Bugetul public intervine, de asemenea, in redistribuirea resurselor financiare intre sfera productiva si neproductiva, in asigurarea protectiei sociale, intre unele zone ale teritoriului si chiar in diviziunea internationala a muncii. Prin intermediul bugetului public se exercita, in acelas timp, un control permanent sistematic asupra constituirii, repartizarii si utilizarii fondurilor publice, precum si asupra activitatii societatilor comerciale care au raporturi cu bugetul de stat.

Bugetul este important din punct de vedere economic pentru ca reflecta situatia economica a unui stat. Cu cat economia unui stat este mai puternica , cu atat sursele de venit bugetar sunt mai mari si obiectivele publice de realizat pot fi mai multe si mai importante. Din acest punct de vedere un buget deficitar nu trebuie sa exprime neaparat lipsa de dezvoltare economica al unui stat. Daca deficitul decurge din faptul ca se realizeaza obiective deosebite in mai multe domenii ale vietii publice, el nu exprima carente economice.

Bugetul este important si din punct de vedere politic intrucat el exprima pana la un punct conceptia fiscala al unui stat, coerenta legislatiei in domeniu si eficienta acesteia. Un stat cu o politica fiscala proasta poate afecta atat propria sa dezvoltare economica,  puterea de cumparare a cetateanului, capacitatea contributiva a acestuia si poate impieta asupra armoniei relatiilor sociale si umane.

Bugetul este important si pentru viata parlamentara care, intrucat parlamentarii participand la aprobarea lui prin dezbateri, isi creeaza o imagine mai corecta asupra valorii bunurilor materiale si nemateriale create intr-o societate si asupra starii unei natiuni.

Bugetul este important si pentru temeiul judecatilor privind transformarile ce se impun pe viitor, tinand seama de necesitatile crescande ale vietii publice si sporirea capacitatii natiunii de a produce,

pe de alta parte.

Dar, importanta deosebita a bugetului public national in cadrul sistemului finantelor publice si al relatiilor social-economice, poate fi sintetizata astfel:

• participa in mod direct la indeplinirea functiilor si sarcinilor statului
• asigura autonomia reala a colectivitatilor locale, constituie in cadrul unitatilor

administrativ-teritoriale,

• garanteaza realizarea efectiva a protectiei sociale a unor categorii importante din randul populatiei,
• asigura echilibrul financiar, monetar si valutar al statului,
• are un important rol stabilizator al economiei nationale.[7]

In statele federale sistemul bugetar este structurat pe trei nivele mari: bugetul federatiei, bugetele statelor membre, ale provinciilor sau ale landurilor si bugetele locale.

O problema esentiala in cadrul procesului bugetar o reprezinta repartizarea veniturilor si cheltuielilor intre diferitele nivele ale sistemului bugetar. Aceasta repartizare se face in raport cu atributiile ce revin la fiecare nivel in realizarea actiunilor publice. Ca regula generala, toate impozitele indirecte sunt venituri ale administratiei centrale de stat, iar impozitul pe avere se face venit la bugetele locale. Impozitele pe venituri se repartizeaza intre organele administratiei centrale si locale, in functie de sarcinile ce revin fiecarui nivel organizatoric al statului.