Reprezentarea economiei nationale cu ajutorul Sistemului Conturilor Nationale

Reprezentarea economiei nationale cu ajutorul Sistemului Conturilor Nationale

Sistemul Conturilor Nationale realizeaza prezentarea simplificata, dar coerenta, a realitatii economice, in toata complexitatea acesteia. Este simplificata deoarece constituie un model redus al ansamblului activitatii economice si coerenta pentru ca realizeaza o imagine fidela a globalizarii fluxurilor, fara sa-l descrie pe fiecare dintre acestea.

Conturile nationale ale venitului si produsului intern (net sau brut) cuprind o situatie sintetica ce recapituleaza tranzactiile realizate intre economia interna si exterior, situatie concretizata intr-un cont intitulat 'Restul lumii', in care se regasesc toate operatiunile efectuate intre unitatile rezidente, respectiv cele care formeaza economia nationala si unitatile nerezidente.

Contabilitatea nationala inregistreaza operatiunile nefinanciare, din punct de vedere al capitalului si al finantarii fata de restul lumii. In statisticile finantelor publice, operatiunile nefinanciare sunt prezentate sub forma veniturilor si cheltuielilor publice, iar operatiunile financiare sub forma imprumuturilor nete si a finantarii deficitului sau a utilizarii excedentului bugetului general consolidat.

Agentii economici sunt grupati in sectoare institutionale, potrivit functiunii lor principale:

- societatile si cvasi-societatile nefinanciare

- menajele (sau gspodariile populatiei, incluzand aici si pe intreprinzatorii individuali)

- administratiile publice si administratiile private

- institutiile financiare

- restul lumii.

Activitatea economica a oricarei natiuni este compusa dintr-un numar foarte mare de operatiuni diverse. Pentru a reusi o reprezentare simpla si reala a acestei activitati, conturile nationale realizeaza gruparea operatiunilor dupa natura lor, repectiv operatiuni de productie, distributie, consum, acumulare si finantare.

In reprezentarea statistica pe care o prezinta Conturile Nationale exista o corespondenta stransa intre sectoarele institutionale si functiunile economice care exprima activitatea economica realizata.

Prin gruparea in categorii de operatiuni omogene a tuturor tranzactiilor efectuate de sectoarele institutionale se obtine o imagine succinta, dar si clara in acelasi timp, sub forma conturilor, ceea ce permite realizarea unei analize comparative a fluxurilor de venituri si cheltuieli (sau a fluxului de creante si datorii) ale fiecarui sector in cursul perioadei analizate. Prin aceasta, Sistemul Conturilor Nationale arata care sunt circuitele economice ce se stabilesc in procesele de productie, de repartitia veniturilor sau de circulatie a mijloacelor de finantare.

Sector institutional	Functia principala	Resursele principale
Societati si qvasi-societati nefinanciare	Productia de bunuri si servicii comerciale nefinanciare	Veniturile din vanzari
Institutii de credit	Finantarea - respectiv colectarea, transformarea si repartitia - disponibilitatilor financiare	Fondurile provenite din angajamentele financiare contractate.
Societati de asigurari	Asigurarea, respectiv garantarea unei plati in cazul realizarii unui risc.	Primele contractuale sau cotizatiile sociale voluntare.
Administratiile publice	Producerea de servicii necomerciale destinate colectivitatii si efectuarea de operatiuni de redistribuire a venitului national.	Varsaminte obligatorii efectuate de sectoarele institutionale si primite direct sau indirect.
Administratiile private	Producerea de servicii necomerciale, in general fara scop lucrativ, a serviciilor comerciale destinate Gospodariilor populatiei.	Contributii benevole efectuate de Gospodariile populatiei sau cumpararile efectuate de acestea.
Gospodariile populatiei Referat: CHELTUIELI PENTRU AJUTORUL DE SOMAJ - legislatia in domeniul somajului prevede Referat: Gestiunea financiara a intreprinderii - obiectul si continutul finantelor	Consumul si, in calitate de intreprinzatori particulari, producerea de bunuri si servicii comerciale nefinanciare.	Remuneratia factorilor de productie; transferuri efectuate de alte sectoare; venituri din vanzari.

Tabloul Economic de Ansamblu reuneste sectoarele institutionale si, de asemenea, prezinta relatiile economiei nationale cu exteriorul, prin intermediul contului numit 'Restul lumii', care cuprinde toate operatiunile efectuate de rezidenti in relatiile cu unitatile nerezidente. Tabloul Economic de Ansamblu este un tablou de sinteza, insotit si completat de tablouri anexa, care furnizeaza informatii mai detaliate despre domeniile cheie ale economiei nationale. Astfel, Tabloul Intrari-Iesiri prezinta o analiza specifica a procesului de productie la nivel national, precum si ansamblul fluxurilor de bunuri si servicii care circula intre agentii economici autohtoni si cei nerezidenti.

De asemenea, Tabloul Operatiunilor Financiare detaliaza mecanismele financiare ale activitatii economice si rolul pe care il joaca intermediarii financiari.

Logica elaborarii conturilor nationale presupune:

- coerenta stabilita la nivelul operatiunilor cu bunuri si servicii, care furnizeaza, pentru conturile pe ansamblul sectoarelor institutionale, informatiile necesare pentru completarea contului de productie si a elementelor din conturile de utilizare a venitului si a contului de capital;

- un alt nivel de coerenta se stabileste pentru operatiunile de repartitie, in situatia analizei functionarii acestora fiind implicate concomitent cel putin doua sectoare.

Tabloul Economic de Ansamblu se situeaza in centrul informatiilor furnizate de Contabilitatea Nationala, principalul sau obiectiv fiind sa reuneasca intr-o forma sintetica toate fluxurile economice care fac obiectul Conturilor Nationale, ceea ce ofera posibilitatea de a gasi in acelasi tablou descrierea comportamentului economic al fiecarui sector institutional si relatiile dintre aceste sectoare - intre ele si cu restul lumii - prin intermediul circuitelor economice, care se refera la circulatia produselor, repartitia veniturilor, fluxurile financiare.

Ca importanta, cel dintai tip de analiza ce poate fi intreprins pe baza Conturilor Nationale se refera la fluxurile si circuitele economice pe care acestea le parcurg. Astfel, o simpla lectura a pozitiei 'impozite curente pe venit si patrimoniu' arata ca aceste impozite sunt, in totalitate, resurse ale sectorului institutional 'Administratia publica' si au fost suportate de toate celelalte sectoare.

- Sectorul administratiilor publice desemneaza, atat in sistemul conturilor nationale referitoare la venit si produs intern, cat si in statisticile administratiilor publice, totalitatea unitatilor care exercita functiuni ale puterii publice, respectiv acele entitati institutionale care executa actiunile initiate de puterile publice, vizand prestatiile de servicii - in cea mai mare parte necomerciale - si transferul venitului, ambele finantate, in principal, prin prelevari obligatorii din alte sectoare economice.

- Sectorul administratiilor publice cuprinde administratia centrala, subdiviziunile politice ale federatiei in statele de tip federal, administratiile locale la toate nivelurile. In cadrul acestui sector nu sunt cuprinse intreprinderile publice nefinanciare, al caror capital este detinut sau controlat de Stat, fie ca sunt organizate ca societati de capital sau ca ofera unui public larg bunuri si servicii cu caracter public. In categoria acestor institutii publice se regasesc, de exemplu, companiile aeriene si cele ale cailor ferate apartinand Statului, serviciile de utilitati publice etc.

Trebuie precizat ca, in statistica finantelor publice nu sunt cuprinse operatiunile bancare si monetare ale Statului, ca parte a operatiunilor administratiei publice, dar ele figureaza in conturile nationale ale venitului si produsului intern. Disocierea acestor operatiuni este necesara pentru a face distinctia dintre politica bugetara si cea monetara si realizarea concordantei dintre statisticile monetare si financiare, pe de o parte si statisticile finantelor publice, pe de alta parte.

Operatiunile administratiei publice cu restul lumii sunt reprezentate atat in statisticile finantelor publice, cat si in balanta de plati, ambele sisteme masurand, in general, fluxurile (variatia dintre intrarile si iesirile de fonduri), mai curand decat variatia stocurilor, respectiv valoarea ramasa la sfarsitul perioadei considerate.

Operatiunile economice - ce descriu realizarea, utilizarea si repartizarea bunurilor si serviciilor la nivel national - dau nastere la trasferuri de instrumente financiare. Astfel, in contrapartida livrarii unui produs apare un transfer de natura monetara, eventual recunoasterea unei datorii, sub forma unei cambii. De asemenea, tot sub forma unui transfer monetar sunt realizate, in general, stingerea drepturilor ce decurg din unele operatiuni de repartitie - cum ar fi salariile, dobanzile, impozitele etc. Aceste fenomene economice stau la baza logicii contabile in dubla partida, potrivit careia se inregistreaza, pe de o parte, fluxul corespunzator operatiunii "reale" si, pe de alta parte, contrapartida financiara a respectivelor operatiuni.

Utilizarea notiunilor de creanta sau de datorie subliniaza un alt aspect al operatiunilor financiare, respectiv acela potrivit caruia acestea reprezinta posibilitatea prin care unitatile aflate in deficit pot sa-si procure de la alte unitati - care inregistreaza excedent - mijloacele monetare necesare acoperirii trezoreriei lor negative.

Administratia publica, pe langa indeplinirea functiei de producator si distribuitor de produse si servicii necomerciale destinate colectivitatii (bunuri si servicii publice), detine un rol financiar de prima importanta, in primul rand prin intermediul trezoreriei statului, in cadrul careia se deruleaza toate operatiunile de trezorerie a sistemului bugetar.

Contabilitatea Nationala, care realizeaza inregistrarea statistica a fluxurilor financiare la nivel macroeconomic in asa numitele "operatiuni financiare", a adoptat pentru clasificarea acestora criterii ce deriva din natura instrumentelor financiare ce au constituit suportul pentru fiecare flux. De aceea, nomenclatorul operatiunilor financiare ce se regaseste in Contabilitatea Nationala reprezinta, in fapt, nomenclatorul instrumentelor financiare utilizate in tara respectiva, in perioada pentru care s-au intocmit conturile macroeconomice. Astfel, se disting patru grupe principale de instrumente financiare: instrumentele de plata, instrumentele de plasament, instrumentele de finantare si rezervele tehnice de asigurari.

Instrumentele de plata

Instrumentele de plata se refera la creantele imediat utilizabile, fara transformare prealabila, pentru orice tranzactie cu o alta unitate. Daca aceasta unitate este nerezidenta, instrumentul va purta denumirea de 'mijloc de plata internationala", pentru care, in practica internationala, se aplica o mare varietate de metode bazate pe produse financiar - monetare de acoperirea riscului.

Instrumentele de plasament

Instrumentele de plasament grupeaza toate creantele apartinand unitatilor ce -si pun in rezerva drepturile asupra economiei (disponibilitatile monetare temporar libere). Aceste creante pot fi emise fie de institutiile de credit, fie de societati nefinanciare sau administratii publice si pot fi grupate astfel:

- depozite nonmonetare, respectiv depozitele ce nu pot fi utilizate direct prin instrumentele de plata traditionale, indiferent sub ce forma sunt constituite: depozite la termen, conturi pentru economii realizate pentru constructia de locuinte, depozitele persoanelor fizice pentru economii etc., precum si valorile mobiliare nenegociabile sub forma bonurilor nenegociabile, a bonurilor de Trezorerie emise de stat si adresate publicului s.a.;

- bonurile negociabile, care sunt in principal bonurile si alte titluri emise de autoritatea financiara a statului si adresate unor anumite institutii financiar-bancare de pe piata interna sau internationala;

- obligatiunile, care sunt titluri de imprumut emise de un agent economic, titluri ce pot fi de o mare diversitate si care reprezinta, alaturi de actiuni, singurele creante ce permit investitorului in respectivele valori mobiliare, indiferent daca este privat sau public, sa se afle in relatie directa cu unitatea ce le emite pentru a-si acoperi un necesar de finantat;

- actiunile sunt instrumentele care reprezinta titluri de proprietate si nu pot fi considerate decat in sens foarte larg ca facand parte din categoria creantelor unitatii fata de investitori. In acelasi sens, participatiile la capitalul social al intreprinderii, ce trebuiesc remunerate in conformitate cu dreptul de proprietate stabilit prin statutul firmei, sunt considerate, in acceptiunea Conturilor Nationale, ca facand parte din aceeasi categorie cu actiunile.

- produsele financiare derivate, rezultate in urma unor operatiuni de inginerie financiara , purtatoare de caracteristici ce la situeaza intre actiuni si obligatiuni, realizate cu scopul de a satisface dorinta de remunerare a investitorilor financiari, concomitenta cu incadrarea intr-o categorie de risc mai mic.

Instrumentele de finantare

Instrumentele de finantare, care prezinta un alt aspect al functiei financiare si anume acela al repartitiei disponibilitatilor temporar libere in societate, spre deosebire de instrumentele precedente, care indeplinesc cu preponderenta functia de colectare a fondurilor destinate economisirii. In cazul instrumentelor de finantare, creanta este, in general, constituita prin acord personalizat intre debitor si creditor, cu precizarea sumei si perioadei ce fac obiectul transferului monetar. Cel mai adesea, creditorul este o institutie de credit, iar titlurile ce materializeaza obligatia nu sunt negociabile, cu exceptia unor situatii in care operatiunile se desfasoara intre institutii financiare - asa numitele operatiuni de refinantare. Astfel, organismele financiare pot schimba intre ele anumite titluri financiare, inclusiv pe termen mediu si lung, cel mai adesea contra moneda centrala, intr-un cadru strict reglementat. Un numar restrans de astfel de titluri este admis de banca centrala la rescontare, desi aceasta prefera ca, daca s-a parcurs o perioada insemnata din viata titlului, sa achizitioneze respectivele titluri direct de pe piata monetara, avand, totodata, posibilitatea, de a exercita control asupra taxei scontului.

Intre instrumentele de finantare cele mai uzitate se incadreaza:

- creditele pe termen scurt, al caror termen de rambursare este de cateva luni pana la un an;

- creditele pe termen mediu si lung, respectiv cele ce depasesc un an (sau doi) inca din momentul incheierii contractului de creditare.

Rezervele tehnice de asigurari

Rezervele tehnice de asigurari inregistreaza obligatia - sub forma de datorie monetara - pe care societatile de asigurari au contractat-o fata de unitatile asigurate. In contabilitatea acestora, asigurarile se regasesc sub forma rezervelor, ce pot fi constituite in conformitate cu reglementarile legale in vigoare privind activitatea de asigurari si tinand seama de legislatia fiscala, care prevede o serie de facilitati / deductibilitati in ceea ce priveste valoarea contractelor de asigurare / reasigurare a unor bunuri si/sau servicii sau a unor persoane / bunuri, emise in acest domeniu de Ministerul Finantelor Publice. Creantele sunt repartizate intre diversele posturi ale documentelor contabile potrivit cu riscurile pe care acestea le acopera, precum si in functie pe primele de asigurare varsate pe care le genereaza.