Principalele forme de impozite si taxe praticate in tara noastra

Principalele forme de impozite si taxe praticate in tara noastra

Satisfacerea nevoilor colective ale oricarei societati impune realizarea unor venituri publice. Intr-adevar, pentru a-si indeplini rolul si functiile sale, statul trebuie sa mobilizeze resursele si sa faca cheltuieli banesti.

Ca indatorire fundamentala, art. 53, alin. 1 din Constitutia Romaniei prevede ca "cetatenii au obligatia de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice".

Cheltuielile publice prezinta interes fie pentru comunitatea nationala, in ansamblul ei, in masura in care privesc sarcinile financiare generale ale statului, fie pentru comunitatile autonome administrativ-teritoriale, daca se refera la cheltuielile ce se afla in grija administratiei publice locale[1].

Contributia cetatenilor la cheltuielile publice se realizeaza prin plata de impozite si taxe.

In conformitate cu art. 138 din Constitutia Romaniei, impozitele si taxele pot fi stabilite numai prin lege.

Dispozitia constitutionala potrivit careia se instituie obligativitatea stabilirii numai prin lege (iar nu si prin hotarari ale autoritatilor executive) a impozitelor si taxelor si a altor venituri care sustin bugetul de stat cat si bugetul asigurarilor de stat - constituie o implicita garantare a drepturilor de proprietate, a averii cetatenilor.

Mai precis, trebuie subliniat ca subiectele platitoare de impozite si taxe sunt atat persoane fizice, cat si persoane juridice.

Aceasta garantie este prezentata si in cazul persoanelor juridice, deoarece impozitele pe care acestea le platesc sunt suportate in realitate de persoanele fizice, in beneficiul carora persoana juridica respectiva isi desfasoara activitatea. Cat priveste impozitele si taxele locale, sunt stabilite de consiliile locale sau judetene, in limitele si conditiile legii, ca expresie a principiului autonomiei locale, consacrat prin art. 119 din Constitutie.

Conceptul de buget national reprezinta in mod sintetic trei institutii juridice diferite si anume: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele locale.

Ca urmare, notiunea de buget public national este diferita si nu se confunda cu bugetele publice, cum ar fi cele ale autoritatilor publice cu caracter bugetar.

Veniturile statului sunt formate din totalitatea resurselor banesti instituite prin lege, care contribuie la constituirea fondurilor banesti ale acestuia.

Datorita acestui motiv, veniturile statului alcatuiesc un tot unitar cunoscut sub denumirea de sistemul veniturilor bugetare.

Veniturile bugetare se caracterizeaza, fiecare in parte, prin anumite trasaturi determinate privind modul de stabilire, provenienta, termenele ori inlesnirile de plata etc.

Denumirea venitului bugetar este diferita potrivit cu natura sa financiar-economica si juridica, intrucat poate fi impozit ori taxa contributie, prelevare sau varsamant.

Debitorul (platitorul - contribuabilul) este persoana fizica ori juridica care, potrivit legii, datoreaza o taxa, un impozit ori este obligata la efectuarea unei anumite prelevari catre bugetul statului.

Cu alte cuvinte, contribuabilul este persoana fizica sau juridica obligata la plata de taxe si impozite.

Impozitul este plata obligatorie efectuata de catre persoanele fizice ori juridice catre stat, pe plan central ori local cu titlu definitiv si fara contraprestatii directe - in conformitate cu prevederile legii. Impozitul este un raport obligatoriu personal, de drept public, derivand din apartenenta unei persoane la un stat anume cu care se afla in raporturi juridice de cetatenie.

Impozitul are ca suport juridic si moral participarea contribuabilului la avantajele generale si particulare derivand din societate, economia nationala si activitatea statului.

Impozitul este obligatia juridica care ia nastere fara consimtamantul contribuabilului.

Cu toate acestea, viata raportului juridic al impozitului nu se termina prin actul intrarii in vigoare a legii impozitului, ci se completeaza prin stabilirea capacitatilor contributive ale persoanelor care il datoreaza si prin perceperea propriu-zisa.

Ca ramura a dreptului public, dreptul fiscal organizeaza incasarea regulata a impozitelor si stabileste reguli speciale de sanctionare a fraudelor in acest domeniu.

Statul, in virtutea puterii sale suverane, exercita constrangerea fiscala asupra persoanelor fizice si juridice care ii apartin, pentru a obtine mijloace financiare necesare exercitiului suveranitatii sale.

Principalele forme de impozite si taxe praticate in tara noastra

Dupa forma in care se percep, se disting:

impozite in natura si

impozite in bani.

Impozitele in natura sunt caracteristice oranduirilor trecute, astazi ele nemaifiind folosite, locul lor fiind luat de impozitele in bani.

Dupa obiectul impunerii sunt:

impozite pe avere;

impozite pe venit;

impozite pe cheltuieli.

De asemenea, impozitele se mai pot grupa in directe si indirecte.

Impozitele directe sunt impozitele care se percep direct de la subiectii impozabili stabiliti pe baza datelor de care dispun organele fiscale privind persoanele, averea, posesiunea sau venitul fiecarui contribuabil.

Spre deosebire de impozitele directe, impozitele indirecte se aseaza asupra vanzarii bunurilor sau prestarii unor servicii.

Impozitele directe vizeaza existenta venitului sau a averii in timp ce impozitele indirecte vizeaza utilitatea acestora.

In functie de scopul urmarit, impozitele se clasifica in:

Document online: Finantele intreprinderii - grile Document online: Pasii de reforma ai PAC si evaluati impactul acestora asupra PAC

impozite financiare si

impozite de ordine.

Impozitele financiare se instituie in scopul realizarii de venituri pentru stat, iar impozitele de ordine vizeaza atingerea unui tel avand caracter nefiscal.

Dupa frecventa in care se realizeaza, impozitele pot fi permanente - atribuirea si perceperea lor prezinta o anumita regularitate - si incidentale - se instituie si se incaseaza o singura data.

Dupa institutia care le administreaza, impozitele pot fi federale, ale statelor membre ale federatiei si locale, respectiv impozite ale statului si impozite locale, in cazul statelor cu structura unitara.

Pentru a califica un sistem ca fiind usor sau apasator, retrograd sau progresist este necesar a analiza toate impozitele percepute intr-o tara, analiza care ar putea oferi elementele pentru caracterizarea intregului sistem fiscal al unei tari si evolutia acestuia in timp.

Schema impozitelor directe si indirecte

Impozite directe:

a) reale      - impozitul funciar

- impozitul pe cladiri

- impozitul pe activitati industriale

- impozitul pe activitati comerciale si profesii libere

b) personale: - impozitul pe succesiuni

- impozitul pe donatiuni

- impozitul pe suflet (capitatie)

- impozitul pe obiecte de consum

Impozite indirecte:

a) taxe de consumatie           - pe obiecte de lux

(accize) - pe alte bunuri

- impozit pe cifra de afaceri

b) monopoluri fiscale         - asupra productiei

- asupra vanzarii

- asupra productiei si vanzarii

c) taxe vamale            - de import

- de export

- de tranzit

d) alte taxe     - de timbru

- pe circulatia averii

- alte taxe

Impozite directe - caracterizare generala

Impozitele directe reale sunt cele mai raspandite in practica financiara internationala si au ca obiect al impunerii pamantul, cladirile si activitatile economice cu caracter neagricol si miscarea capitalului banesc.

Impozitele directe reale se caraterizeaza prin aceea ca se stabilesc asupra obiectelor materiale pe baza unor criterii exterioare care nu redau puterea economica a subiectului, fapt pentru care impozitele reale ii avantajeaza pe mosieri si-i dezavantajeaza pe micii proprietari. Aceste impozite au randament fiscal redus, deoarece cotele de impunere sunt scazute, sistemul de impunere nu cuprinde intreaga materie impozabila, oferind numeroase posibilitati de evaziune.

Impozitele directe personale sunt de doua categorii:

- impozit pe venit - pe veniturile persoanelor fizice

- pe veniturile soietatilor comerciale

impozite pe avere - sunt strans legate de dreptul de proprietate asupra unor bunuri mobile si imobile

impozite propriu-zise asupra averii

impozite asupra circulatiei averii

impozite asupra cresterii averii - spor avere

Impozite indirecte - caracterizare generala

Impozitele indirecte sunt acele impozite care se stabilesc, se aseaza asupra vanzarii bunurilor sau prestarii unor servicii.

Platitorii impozitelor indirecte sunt cei care consuma bunuri din categoria celor impuse, indiferent de veniturile, averea, profesia sau situatia personala a acestora.

Impozitele indirecte sunt prevazute in cote proportionale asupra valorii marfurilor vandute si a serviciilor prestate ori in sume fixe pe unitatea de masura.

Acest tip de impozit nu asigura o repartitie echilibrata a sarcinilor foscale. Indiferent de marimea venirturilor realizate de cumparator, cota de aplicare a impozitului este unica. Insa, raportat la intregul venit, cheltuit si economisit, de care dispune consumatorul, impozitul indirect capata un caracter regresiv. Astfel, cu cat o persoana beneficiaza de venituri mai mici, cu atat suporta mai greu sarcina fiscala.

Impozitele indirecte afecteaza puterea de cumparare a consumatorului si deci contribuie la scaderea nuvelului de trai al populatiei. In urma perceperii asupra unei anumite marfi a unui impozit indirect, consumatorul va putea sa-si procure o cantitate mai mica din marfa respectiva decat inainte de aplicarea acestuia.

Din categoria impozitelor indirecte fac parte: -   taxele de consumatie

monopolurile fiscale

taxele vamale

alte taxe prevazute de lege

Taxele

Taxele reprezinta cea de a doua categorie principala de venituri ale bugetului de stat.

Se disting: taxe de timbru, taxe vamale, de inregistrare, de arbitrare, de metrologie, taxe consulare, de spitalizare, pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afsaj sau reclama, taxe pentru sederea in statiunile balneo-climaterice etc.

Taxele reprezinta plata efectuata de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate acestora de catre institutii publice. Prin urmare, taxele sunt reglementate ca obligatii bugetare datorate de persoane fizice sau juridice, reprezentand plata neechivalenta a unor servicii solicitate de acestea unor institutii de stat, dupa principiul recompensei speciale.

Trasaturile specifice ale taxelor sunt:

a)     Reprezinta plata neechivalenta pentru servicii sau lucrari efectuate de organe sau institutii care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii si rezolva alte interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice. Plata serviciilor sau lucrarilor este neechivalenta deoarece, conform dispozitiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau mai mica comparativ cu valoarea prestatiilor efectuate de organele sau institutiile de stat;

b)     Subiectul platitor este precis determinat din momentul cand acesta solicita efectuarea unei activitati din partea unui organ sau institutii de stat.

c)      Taxele reprezinta o contributie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite persoane;

d)     Taxele reprezinta plati efectuate de persoane fizice sau juridice pentru servicii sau lucrari efectuate in mod direct si imediat acestora de catre organe sau institutii se stat.

Aceste trasaturi sunt consacrate de Decretul nr. 199/ 1995, H.C.M. nr. 11/ 1955 si H.G. nr.1295/ 1990 referitor la taxele de timbru.

Astfel, intre cuantumul serviciilor sau activitatilor prestate nu exista un raport de echivalenta, fiind independente de costul, pretul ori valoarea serviciului prestat, caracteristica pentru care taxele se deosebesc fundamental de preturile marfurilor ori tarifelor serviciilor executate de intreprinderi, organizatii economice sau de liber profesionisti autorizati.

Taxele nu sunt stabilite in raport cu cheltuielile de intretinere ale organelor sau institutiilor de stat respective si nu se percep pentru toate serviciile, lucrarile sau activitatile efectuate in favoarea unor persoane fizice sau juridice.

Principiile de stabilire si aplicare a taxelor sunt

a)     unicitatea taxei - pentru unul si acelasi serviciu prestat unei persoane, aceasta nu datoreaza taxa decat o singura data;

b)     raspunderea pentru neindeplinirea obligatiei de plata revine functionarului sau persoanei incadrate de la institutia sau organul de stat respectiv si nu debitorului;

c)      nulitatea actelor nelegal taxate;

d)     taxele sunt anticipate: ele se datoreaza si se achita in momentul solicitarii serviciilor sau lucrarilor ce urmeaza a fi efectuate de organe sau institutii de stat.

Functiile taxelor si impozitelor

Prin politica fiscala practicata, statul are dreptul de a prelua o parte din veniturile realizate de subiectele de drept sau de a percepe o parte din costul serviciilor prestate in folosul solicitantilor.

Impozitele si taxele la care sunt obligate subiectele platitoare indeplinesc, in principiu, trei functii:

a)     contributia la formarea fondurilor generale de dezvoltare a societatii;

b)     de redistribuire a unor venituri primare sau derivate;

c)      de reglare a unor fenomene economice sau sociale.

a)     Este o obligatie a tuturor persoanelor juridice sau fizice care realizeaza venituri impozabile sau taxabile. Aceste fonduri sunt utilizate de stat pentru finantarea de obiective si actiuni cu caracter general, folosind intregii colectivitati, ca: finantarea institutiilor publice, constituirea rezervelor de stat, alte actiuni si obiective cu caracter economic, dezvoltarea bazei materiale a unitatilor social-culturale de stat si a organelor de stat etc.

b)     Este operatiunea de preluare a unor resurse in vederea repartizarii lor pentru satisfacerea unor trebuinte acceptate in folosul altora decat posesorii initiali ai resurselor.

Redistribuirea aplica principiul depersonalizarii resurselor, infaptuindu-se pe multiple planuri pentru satisfacerea tuturor trebuintelor generale ale societatii

In cazul in care redistribuirea se realizeaza pe baza pricipiului mutualitatii, aceasta este nu numai inerenta dar si echitabila.

c)      Reglarea unor fenomene economice sau sociale actioneaza in mod diferit in cazul unitatilor economice sau al persoanelor fizice.

La unitatile economice, prin impozite si taxe se influenteaza preturile marfurilor si tarifelor executarilor de lucrari si serviciilor publice, rentabilitatea, eficienta economico-financiara etc.

La persoanele fizice, prin impozite si taxe se stimuleaza executari de lucrari si prestari de servicii in folosul populatiei, utilizarea cat mai productiva a terenurilor agricole si cresterea animalelor, se limiteaza realizarea de venituri exagerate la unele persoane fizice etc.