Costuri si beneficii ale cresterii economice

Decalaje de dezvoltare

In literatura economica se face distinctie intre conceptele de crestere si dez­voltare economica. Acest din urma concept reflecta simultan aspecte cantitative, structurale si calitative ale evolutiei economice in corelatie cu evolutia demografica si problematica generala a omului, ca si cu evolutia echilibrului ecologic. Dezvoltarea economica are o acceptiune mai larga decat cea de crestere; ea implica modificarea calitativa si in special, schimbari de mentalitati si antreneaza ameliorarea conditiilor generale de viata.

Cresterea economica este factorul fundamental al dezvoltarii umane. Ea exprima sporirea capacitatii unei economii de a furniza mai multe bunuri finale in structura si calitatea cerute de consumatori. Pe suportul cresterii economice devin posibile cresterea bunastarii economice, a nivelului de instruire, a duratei medii de viata etc. La randul ei, dezvoltarea umana devine factor pentru sustinerea cresterii economice.

Cresterea economica are costuri si beneficii. Costul primar al cresterii econo­mice este consumul sacrificat pentru a efectua economii si investitii. Orice crestere economica necesita investitii materiale si nemateriale a caror sursa primara sunt eco­nomiile, parte a veniturilor. Prin urmare, pentru a putea economisi si investi, o parte din venit nu trebuie sa se transforme in consum curent.

Marimile absolute si relative ale costului primar al cresterii economice sunt dependente de factori, cum sunt:

nivelul ratei acumularii si nivelul ratei de dezvoltare economica expri­mat de nivelul PIB pe locuitor;

tipul cresterii economice : extensiva sau intensiva;

faza ciclului economic;

ritmul si tipul progresului tehnic: intensiv munca, intensiv capital, neutru;

structura de ramura si teritoriala a economiei;

tipul investitiilor: in unitati existente, in unitati care nu exista, de mo­­der­­nizare;

amploarea investitiilor straine,

amploarea si calitatea resurselor naturale;

dimensiunile datoriei externe etc.

Costurile primare si imediate ale cresterii economice sunt suportate integral de diferitele categorii socio-profesionale si generatii ale populatiei. Cele directe si imediate sunt suportate in proportii diferite de catre generatiile prezente si diferentiat pe cate­gorii socio-profesionale. Pentru intreprinzatorii pe baza de mijloace proprii, costurile sunt suportate si se resimt direct de catre ei; cand apeleaza la mijloace atrase, costurile sunt suportate atat de ei, cat si de catre cei care economisesc, fara a fi investitori-intreprinzatori.

Costurile cresterii economice sunt suportate de catre populatie in mod direct, prin cresterea fiscalitatii si a preturilor. Aceste costuri au semnificatia unui cost de oportunitate, pentru ca reprezinta sacrificiul imediat pentru a se obtine cresterea econo­mica, fiind pretul platit pentru beneficii potentiale in viitor.

Cresterea economica are si costuri pe termen lung, reprezentate de deprecierea unor resurse naturale, agresiunile asupra mediului natural, care sunt suportate de gene­ratiile prezente si viitoare. Pe termen lung consumul creste, compensand reducerile consumului prezent, fara de care nu sunt posibile economiile si investitiile.

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Beneficiile generate de cresterea economica sunt reprezentate de cresterea productiei, veniturilor si consumului, care sunt expresii ale cresterii nivelului de trai. Evaluarea beneficiilor cresterii economice se face prin compararea consumului prezent cu cel sacrificat anterior si ajustat cu o rata de ajustare care oscileaza in jurul ratei dobanzii.

Concomitent cu cresterea veniturilor si consumului, se produc schimbari in structura acestuia, caracterizate prin cresterea cheltuielilor pentru instruire si ocrotirea sanatatii etc. Ca regula, are loc o tendinta de extindere a accesului la bunuri de folo­sinta indelungata, la servicii, multe dintre acestea avand calitati superioare in raport cu trecutul.

Cresterea economica este precedata si insotita de restructurarile siste­mului economico-social, ceea ce necesita costuri personale, cum sunt:

pierderea unor locuri de munca;

uzura morala a unor cunostinte si pierderea efectelor scontate prin inves­tirea in capitalul uman;

uzura morala a capitalului tehnic;

uzura morala a unor metode de organizare si conducere.

Cresterea economica genereaza schimbari in repartizarea teritoriala a activita­tilor economico-sociale, in locurile de munca si in mediul socio-cultural in care indi­vidul exista. Aceste schimbari genereaza costuri personale care sunt suportate de anumite categorii ale populatiei active si de familiile lor, dar neinregistrate in Sistemul Contabilitatii Nationale.

Astfel de costuri sunt generate de cresterea insecuritatii locurilor de munca, de degradarea patrimoniului colectiv al natiunii, de aparitia unor forme de instrainare pe care cresterea economica le induce diferitelor persoane si grupuri de persoane etc.

Cresterea economica este factorul principal care determina ridicarea standar­dului de viata pe termen lung fiind, din acest motiv, obiectivul economic si politic central al politicii lor macroeconomice.

Astfel, tarile cele mai bogate care ofera locu­itorilor standarde ridicate de viata, sunt tarile dezvoltate din punct de vedere economic care, datorita cresterilor economice sustinute, au cele mai mari niveluri ale Produsului Intern Brut real pe locuitor.

Tarile in curs de dezvoltare sau cele slab dezvoltate au venituri pe locuitor mult mai reduse in comparatie cu tarile dezvoltate si ofera un nivel de trai mult sub cel existent in statele bogate.

Omenirea este cunoscuta de mai multe mii de ani dar, doar in ultimele doua milenii au fost parcurse elementele esentiale ale civilizatiei, asa cum sunt cunoscute ele azi.

Evolutia si dezvoltarea civilizatiilor au avut loc si inainte de nasterea lui Cristos. Un moment important in evolutia societatii omenesti l-a constituit revolutia agrariana din perioada neolitica al carei continut a fost trecerea oamenilor de la stadiul de culegatori (pedestri) la stadiul de producatori (pedestri).

De la revolutia agrariana din perioada neolitica au trecut cam 10 mii de ani. In cea mai mare parte a timpului scurs de la acest eveniment, civilizatiile s-au bazat, in esenta, pe o viata con­fortabila pentru o minoritate privilegiata si pe o saracie crunta, uneori greu, sau chiar imposibil de depasit pentru vasta majoritate.

Numai in tarile dezvoltate economic si numai in ultimele secole,    oamenii de rand au inceput sa manifeste aspiratii privind petrecerea timpului liber si atingerea unui standard de viata ridicat.

Planeta are in prezent cca. 6 mld. de locuitori, dar numai 20% dintre acestia constituie partea bogata a lumii, unde oamenii nu lucreaza mai mult de 40-50 de ore pe saptamana, au un consum alimentar satisfacator si se bucura de o multitudine de posibilitati de petrecere a timpului liber. Majoritatea locuitorilor planetei (80%) se lupta pentru subzistenta. Multi oameni au un nivel de viata extrem de scazut.

Tarile cele mai bogate, cu cele mai ridicate venituri pe locuitor, sunt denumite de Natiunile Unite tari dezvoltate, iar tarile mai sarace sunt numite tari in curs de dezvoltare. In categoria tarilor in curs de dezvoltare intra grupuri de tari cu niveluri de dezvoltare diferite si anume:

tari care inregistreaza o crestere economica negativa;

tari care cunosc o crestere economica rapida (China, Vietnamul, s.a.);

tari industrializate recent, care s-au dezvoltat rapid, ajungand sa aiba venituri pe locuitor de aproape 50% din venitul pe locuitor al tarilor dezvoltate (Coreea de Sud, Singapore, Taiwan, Hong-Kong);

tari care se afla cu putin in urma tarilor industrializate recent, cum sunt Thailanda, Malaezia, Indonezia.

Distinctia dintre tarile mai bogate si cele mai sarace este reliefata de diferenta dintre "Nord" si "Sud".

Consecintele unui nivel foarte scazut al venitului pe locuitor pot fi severe. In tarile foarte sarace, variatiile inregistrate in regimul pluviometric se regasesc, adesea, in nivelul indicatorilor demografici, unul dintre acestia fiind rata mortalitatii. In aceste tari, multi oameni traiesc atat de aproape de pragul minim de subzistenta, incat chiar si scaderi usoare ale ofertei de hrana pot duce la cresterea numarului de persoane decedate.

Alte consecinte ale saraciei sunt: sanatate precara, speranta medie de viata scazuta, analfabetism s.a.

In prezent, la scara planetara, tinerii se confrunta cu probleme deosebite, iar pentru rezolvarea lor sunt alocate putine resurse. Numarul tinerilor de pe glob depa­seste 1,2 mld. de persoane. Jumatate din aceste persoane sunt tineri pana la 25 de ani, 20% adolescenti intre 10 si 19 ani, 85% sunt tineri din tarile in curs de dezvoltare. Fiecare al patrulea tanar traieste in saracie.

O problema actuala cu care se confrunta cele mai dezvoltate tari ale planetei este "epidemia de obezitate" cauzata de hrana ieftina si bogata in factori artificiali, daunatori sanatatii umane.

Pentru tarile inapoiate economic, problematica dezvoltarii economice este mai de actualitate, ele trebuind sa faca eforturi pentru a scapa de subdezvoltare. In ultimele doua secole, cand economiile nationale au devenit tot mai interdependente, diferentele dintre nivelul de dezvoltare al tarilor dezvoltate si subdezvoltate s-au accentuat, imbracand forma decalajelor economice internationale. Astfel, diferentele privind PIB/locuitor dintre tarile dezvoltate si cele subdezvoltate au sporit de la 3:1 in anul 1800, la 10:1 in 1990 si 60:1 in anul 2000[1].

In Romania, in perioada 1990-2000, a avut loc un pronuntat regres economic, care poate fi recuperat doar prin crestere economica sustinuta. In raport cu PIB-ul pe locuitor mediu in UE, PIB-ul pe locuitor in Romania reprezinta cca. 27%, comparativ cu 60% in Republica Ceha, 68% in Slovena, 49% in Ungaria, 39% in Polonia, 46% in Slovacia, 36% in Estonia.

Intensificarea cresterii economice in Romania devine o problema priori­tara Intre nivelul de dezvoltare al Romaniei si nivelul mediu de dez­vol­tare al Uniunii Europene a existat un decalaj care s-a accentuat in decursul timpului. Decalajul dintre UE si Romania era in 1950 de 3,9:1, iar in 1990 de 4,6:1. Nivelul romanesc din 1950 se apropie de nivelul suedez din 1830, iar cel din 1990 de cel al Angliei in 1873. In anul 2000, decalajul dintre nivelul de dezvoltare al Romaniei si cel mediu din UE era de 1:5,2.

Nivelul PIB-ului pe locuitor al Romaniei din anul 2000 era atins in medie de cele 15 tari ale UE in urma cu 90 de ani, adica prin 1910. Reducerea decala­jelor impune intensificarea cresterii economice in tara noastra, concomitent cu imbuna­tatirea structurii si calitatii bunurilor produse,

In tara noastra, in perioada 2001-2002, s-a inregistrat o crestere a PIB-ului real de 4%, iar pe plan mondial o crestere de 2,4% - 2,7%. In acelasi an (2002) cresteri economice record s-au inregistrat in China (7,3%), Coreea de Sud (6,5%).

Pe plan regional, tarile recent industrializate din ASIA, tarile ASEAN si India vor fi in topul cresterii economice pe plan mondial, fiind urmate de tarile Americii de Nord si ale Uniunii Europene.

Si economia americana cunoaste o inviorare a cresterii economice dupa ce, incepand cu martie 2001, a fost afectata de o usoara recesiune. Cresterea economica a fost favorizata de dobanzile scazute la creditele ipotecare pentru locuinte si pachetele financiare stimulative pentru achizitionarea de autovehicule.

Factorii cu putere de decizie in politica macroeconomica au apelat la teoria lui Keynes, in sensul ca au injectat bani publici in economie in perioada de declin care, impreuna cu masuri de stimulare fiscala, au limitat declinul si au condus la un reviriment remarcabil.