Contribuabilii si fenomenul evazionist

CONTRIBUABILII  SI FENOMENUL EVAZIONIST

Tinand cont de inclinatia oricarui contribuabil spre evaziune fiscala, ca factor originar al fenomenului, este interesant de vazut care sunt trasaturile caracteristicile ale persoanelor care practica frauda fiscala.

Un studiu intreprins in S.U.A., in anii '80, arata ca un contribuabil din cinci fraudeaza impozitul pe venit. Din totalul fraudatorilor, o treime isi supraestimeaza cheltuielile profesionale, doua treimi sustragand o parte din venituri prin nedeclararea lor.

Contribuabilii care declara ca practica frauda fiscala au urmatorul profil:

- se gasesc in principal in clasa de varsta de la 25 la 54 de ani;

- au pregatire scolara si venituri relativ ridicate;

- au o profesiune care se preteaza la o umflare a cheltuielilor profesionale sau la omiterea

unor venituri.

Acestia se disting de restul populatiei prin conceptia foarte "elastica" privind cinstea si printr-un profund scepticism privind integritatea oamenilor. Aceste trasaturi sunt, firesc, completate de o atitudine de revolta sociala - fraudatorul fiind, de cele mai multe ori, "anarhistul", protestatarul, cel care nu se supune "exploa -tarii" de orice fel, inclusiv celei fiscale.

In urma unei cercatari "de laborator" in cadrul carora se cere unui grup de persoane sa se imagineze in postura de contribuabili, avand anumite caracteristici de venituri, ocupatie, varsta si familie , sa actioneze la variante diferite de politici fiscale , s-au tras urmatoarele concluzii :

- probabilitatea de a frauda creste o data cu venitul si descreste pe masura ce controlul

fiscal este mai probabil;

- tentatia de a frauda descreste pentru cei aflati in situatia de a beneficia, in schimb, de

cheltuieli bugetare;

- rata presiunii fiscale nu influenteaza semnificativ decizia de fraudare.

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

Relatia dintre rata impozitarii, nivelul veniturilor, ocupatia profesionala si probabilitatea controlului este scoasa in evidenta cel mai bine prin intermediul prelucrarii statistice a datelor de care dispun administratiile fiscale.

In acest context, semnificativa este frecventa controalelor fiscale, care joaca un rol determinant in atenuarea fraudei. De asemenea, mai curand tipul ocupatiei si mai putin nivelul veniturilor reprezinta conditii de influentare a frecventei si marimii fraudei.

Exista si studii detaliate privind portretul practicantului de munca la negru. Concluziile acestor studii arata ca muncitorii "la negru" sunt:

persoane tinere, cu nivel redus de calificare, care nu gasesc loc de munca pe piata  oficiala si sunt constransi sa accepte slujbe la negru;

persoane care nu pot fi angajate oficial: imigranti cu situatia nereglementata si personae care beneficiaza de prestatii sociale permanente;

persoane care lucreaza la domiciliu sau in mici ateliere cu localizare discreta.

Modul in care este perceputa munca la negru separa "moralistii" (persoane mai in varsta, inactivi, provinciali, functionari, proprietari) de "torelanti" (tineri, eventual chiriasi care locuiesc in orase mari si au o pregatire universitara) si ilustreaza categoriile de persoane care ar accepta mai repede pozitia de practicant al muncii la negru.

Conform lui Pierre Pestieau, fraudatorul are, cel putin, urmatoarele trasaturi caracteristice: este inde -pendent, casatorit, are 3 copii, a implinit 50 de ani, are o diploma universitara. In Franta, o astfel de persoana, ascunde circa 18% din veniturile sale totale, de altfel ridicate.

Anchetele realizate in tarile occidentale releva ca persoanele care comit fraude sunt:

- in proportie de 30% femei;

- cu o situatie familiala stabila;

- in general, persoane casatorite;

- putin probabil sa fie credinciosi;

- putin probabil sa aiba cazier;

- este mai putin probabil sa abuzeze de alcool;

- bine educati;

- mai optimisti, mai motivati si cu mai mult respect de sine decat ceilalti;

- tind sa para mai stapani pe situatie, amabili si empatici, decat ostili, impulsivi si insensibili;

- profilul se potriveste cu cel al angajatilor care sunt suprasolicitati.

Salariatii, ale caror impozite sunt retinute la sursa, pot cu mare dificultate sa se sustraga obligatiilor fiscale - una din posibilitati fiind aceea de a creste in mod fals cheltuielile lor profesionale sau sa aiba o ocupatie suplimentara nedeclarata.

In ceea ce priveste independentii de toate genurile, acestia au obligatia de a declara un venit cat de cat plauzibil, adica un venit care sa corespunda mediei pe care o castiga similarii lor, care sunt deja in evidenta fiscului. Cu cat acestia castiga peste medie, cu atat mai mult le va fi la indemana sa eludeze impozitul.