Proceduri de audit pentru obtinerea probelor de audit

Proceduri de audit pentru obtinerea probelor de audit

Auditorul trebuie sa obtina suficiente probe de audit adecvate pentru a fi capabil sa emita concluzii rezonabile pe care se bazeaza opinia de audit.

Termenul 'probe de audit' reprezinta informatiile obtinute de catre auditor pentru a trage concluziile pe care se va baza opinia de audit. Probele de audit vor cuprinde documente primare si inregistrari contabile ce stau la baza situatiilor financiare coroborand si informatii din alte surse.

Probele de audit sunt obtinute printr-o combinatie adecvata de teste de control si proceduri de fond.

'Testele de control' reprezinta testele eficiente pentru a obtine probe de audit privind proiectarea

adecvata si, respectiv, modul efectiv de functionare a sistemului contabil si a celui de control intern.

'Procedurile de fond' reprezinta testele efectuate pentru a obtine probe de audit in scopul detectarii erorilor semnificative din situatiile financiare si sunt de doua tipuri:

a) teste de detaliu ale tranzactiilor si soldurilor;

b) proceduri analitice.

Rationamentul auditorului despre ce inseamna o proba de audit adecvata si suficienta este influentat de anumiti factori, cum ar fi:

. evaluarea de catre auditor a naturii si a nivelului riscului inerent atat la nivelul situatiilor

financiare, cat si la nivelul soldului unui cont sau unei categorii de tranzactii;

. natura sistemelor contabile si de control intern, precum si evaluarea riscului de control;

. pragul de semnificatie al elementului care este examinat;

. experienta castigata in timpul lucrarilor de audit anterioare;

. rezultatele procedurilor de audit, incluzand fraude sau erori ce ar fi putut fi descoperite;

. sursa si credibilitatea informatiilor disponibile.

Atunci cand obtine probe de audit prin teste de control, auditorul trebuie sa considere suficienta si gradul de adecvate al probelor de audit pentru a sustine nivelul evaluat al riscului de control.

Aspectele privind sistemele contabile si de control intern despre care auditorul trebuie sa obtina probe de audit sunt:

(a) proiectarea: sistemul contabil si de control intern sunt in mod corespunzator proiectate pentru a

preveni si/sau detecta si corecta erorile semnificative;

(b) functionarea: sistemul exista si a functionat efectiv de-a lungul unei perioade relevante.

Atunci cand obtine probe de audit prin proceduri de fond, auditorul trebuie sa considere suficienta si gradul de adecvare al probelor de audit obtinute prin astfel de proceduri, impreuna cu orice alta proba obtinuta prin testele de control pentru a sustine asertiunile conducerii privind situatiile financiare.

Asertiunile privind situatiile financiare ale entitatii sunt asertiuni facute de catre conducere, in mod

explicit sau in alt fel, care sunt incluse in situatiile financiare. Acestea pot fi impartite dupa cum urmeaza:

(a) existenta: un activ sau o datorie exista la un moment dat;

(b) drepturi si obligatii: un activ sau o datorie apartin entitatii la un moment dat;

(c) aparitia: o tranzactie sau un eveniment au avut loc pe durata unei perioade si este legat de

entitatea respectiva;

(d) exhaustivitatea : nu exista active, obligatii, tranzactii sau evenimente neinregistrate sau elemente neprezentate;

(e) evaluarea: un activ sau o datorie sunt inregistrate la o valoare contabila adecvata;

(f) comensurarea: o tranzactie sau un eveniment sunt inregistrate la valoarea corespunzatoare si

venitul sau cheltuiala este alocat perioadei corespunzatoare;

(g) intocmirea si prezentarea informatiilor: un element este prezentat, clasificat si descris in

conformitate cu cadrul general de raportare financiara aplicabil.

Credibilitatea probelor de audit este influentata de sursa lor care poate fi: interna sau externa si de natura lor, care poate fi: interna sau externa si de natura lor, care poate fi: vizuala, documentara sau orala. In timp ce credibilitatea probelor de audit este dependenta de circumstante individuale, urmatoarele generalizari vor fi utile in stabilirea credibilitatii probelor de audit:

. probele de audit din surse externe sunt mai credibile decat cele generate intern;

. probele de audit intern sunt mai credibile, atunci cand sistemul contabil asociat si sistemul de

control intern sunt functionale;

. probele de audit obtinute direct de catre auditor sunt mai credibile decat cele obtinute de la

entitate;

. probele de audit sub forma de documentare si de declaratii in scris sunt mai credibile decat

declaratiile orale.

Fig. 2 Factori care influenteaza credibilitatea probelor documentare

CELE MAI CREDIBILE   Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul CELE MAI PUTIN CREDIBILE

Sursa: W.Boyton , R. Johnson, Modern Auditing

In consecinta, gradul de adecvare si gradul de suficienta al probelor de audit sunt in stransa interdependenta, iar simpla obtinere a unei cantitati mari de probe de audit nu poate compensa calitatea slaba a acestora.

Atunci cand exista indoieli serioase in ce priveste o asertiune semnificativa privind o situatie

financiara, auditorul trebuie sa incerce sa obtina probe de audit adecvate si suficiente care sa inlature aceste indoieli. Cu toate acestea, daca auditorul se afla in imposibilitatea de a obtine probe de audit adecvate si suficiente, el trebuie sa exprime o opinie cu rezerve (calificata) sau imposibilitatea de a exprima o opinie.

Evaluarea probelor de audit

Pe parcursul unei misiuni de audit, rationamentul profesional al auditorului este un element deosebit de important, acesta trebuind sa aiba capacitatea de a evalua in mod corect atat cantitatea cat si calitatea probelor de audit ce ii sustin opinia.

Auditorul trebuie sa aiba cunostinte temeinice cu privire la natura probelor de audit, tipul si cantitatea acestora, astfel incat sa fie suficiente pentru a-i documenta si sustine opinia cu privire la situatiile financiare auditate.

In evaluarea probelor colectate, rationamentul auditorului trebuie sa ramana obiectiv (impartial) si sa nu fie influentat de factori de alta natura (simpatie / antipatie fata de persoana chestionata), respectand cerintele Codului de Conduita Etica a profesiei.

Auditorul poate obtine probe de audit prin una sau mai multe dintre urmatoarele proceduri: inspectia,observatia, investigatia si confirmarea, calcule si proceduri analitice.

Fig.3 Tehnicile de baza privind procedurile de audit

Sursa: W.Boyton , R. Johnson, Modern Auditing

Procedurile analitice constau in analiza indicatorilor si a tendintelor semnificative, precum si investigarea acelor fluctuati isi relatii care nu sunt consecvente cu alte informatii relevante sau care se abat de la valorile asteptate.

Procedurile analitice includ

a) luarea in considerare a comparatiilor dintre informatiile financiare

ale agentului economic cu:

- informatii comparabile aferente perioadelor anterioare;

- rezultatele anticipate ale agentului economic; prognoze-previziuni;

estimari ale auditorului, estimari;

- informatii referitoare la un sector de activitate similar: compararea indicatorului vanzarilor unui agent economic cu media pe ramura de activitate sau cu alti agenti economici comparabili ca dimensiune, apartinand aceleiasi ramuri

b) consideratii privind relatiile:

- intre elemente ale informatiilor financiare care se estimeaza a fi conform unui model previzibil bogat pe experienta agentului economic, cum ar fi procentele marjei brute;

- dintre informatiile financiare si cele nefinanciare, dar relevante,

cum ar fi costurile cu salarizarea in relatie cu numarul de angajati.

Pentru aplicarea procedurilor analitice mentionate se pot utiliza metode care variaza de la comparatii simple pana la analize complexe.
Procedurile analitice pot fi aplicate:
- situatiilor financiare consolidate;

- situatiilor financiare ale componentelor - filiale, diviziuni,

segmente;

- elementelor individuale ale informatilor financiare.

Ciclul vanzarilor cuprinde deciziile si procesele necesare pentru transferul catre clienti a dreptului de proprietate asupra bunurilor si serviciilor, dupa ce acestea devin disponibile pentru vanzare.

Proiectarea testelor substantiale ale operatiunilor :

1) din sfera vanzarilor, se va face astfel :

● Vanzarile inregistrate exista, in acest caz auditorul ar trebui sa analizeze posibilitatea producerii urmatoarelor tipuri de erori :

includerea in jurnale a unor vanzari pentru care nu s-a efectuat nici o livrare

inregistrarea unei vanzari de mai multe ori

efectuarea de livrari catre clientii inexistenti si inregistrarea unor vanzari aferente acestor livrari.

Primele doua tipuri de erori pot fi atat intentionate, cat si neintentionate iar ultimul tip este o eroare intentionata. Consecintele potentiale ale unor asemenea erori sunt semnificative, deoarece ele pot duce la modificarea tva-ului in luna, la o supraevaluare a activelor si a profitului. Ultimul tip este intotdeauna o eroare intentionata.

Exista o deosebire importanta intre descoperirea unei supraevaluari intentionate a vanzarilor si descoperirea unei supraevaluari neintentionate. In mod normal, o supraevaluare neintentionata a vanzarilor are drept rezultat si o supraevaluare evidenta a creantelor-clienti, care poate fi, de cele mai multe ori, usor detectata  prin procedurile de confirmare. In cazul unei fraude , cel care o comite va incerca sa camufleze supraevaluarea, facand mai dificila detectarea ei de catre auditor. In asemenea circumstante, ar putea fi necesare testari substantiale ale operatiunilor pentru a se descoperi vanzarile supraevaluare.

Testele substantiale ale operatiunilor adecvate pentru verificarea obiectivului existentei vor depinde de faptul daca auditorul crede ca exista probabilitatea producerii unor erori. Numerosi auditori fac teste substantiale ale operatiunilor pentru obiectivul existentei numai in cazurile in care cred ca exista un neajuns in controlul intern;

● Vanzarile inregistrate de mai multe ori : pot fi detectate prin verificarea unei liste a operatiunilor de vanzari inregistrate, sortate, in scopul de a determina daca anumite facturi sunt dublate. Auditorul mai poate verifica si anularea corecta a documentelor de livrare. Anularea adecvata diminueaza probabilitatea utilizarii unui document de livrare pentru a inregistra o vanzare de doua ori.

● Vanzarile sunt corect inregistrate

Inregistrarea corecta a vanzarilor vizeaza : expedierea cantitatii corecte de bunuri comandante, facturarea exacta a cantitatilor de bunuri livrate si inregistrarea corecta a sumei facturate in evidentele contabile. De obicei, in orice audit se fac teste substantiale pentru a se asigura ca fiecare dintre aceste aspecte ale obiectivului exactitatii este respectat. Printre testele substantiale tipice ale operatiunilor se numara si recalcularea informatiilor din evidentele contabile pentru a verifica daca acestea sunt corecte

● Vanzarile sunt inregistrate la datele corecte

Vanzarile ar trebui facturate si inregistrate cat mai curand posibil dupa efectuarea livrarii, pentru a se preintampina omisiunea neintentionata a operatiunilor din evidentele contabile si pentru a se asigura ca vanzarile sunt inregistrate in exercitiul contabil corespunzator. Operatiunile inregistrate in timp util prezinta, de asemenea, o probabilitate mai mica de a fi eronate.

2) din sfera cumpararilor, se va face astfel :

● Cumpararile sunt inregistrate corect (exactitate) : deoarece corectitudinea unor numeroase conturi de active, datorii si cheltuieli depinde de inregistrarea corecta a operatiunilor in jurnalul cupararilor, profunzimea testelor detaliilor numeroaselor conturi bilantiere si de cheltuieli va depinde modul in care auditorul evalueaza eficacitatea mecanismelor de control intern care asigura exactitatea operatiunilor de cumparari inregistrate.

● Cumpararile sunt corect clasificate (clasificare) : auditorul poate reduce cantitatea de teste detaliate ale anumitor conturi individuale in cazul in care considera ca mecanismele de control intern sunt suficient de adecvate pentru a oferi o asigurare rezonabila privind corectitudinea clasificarilor din jurnalul cumpararilor.

● Cumpararile existente sunt inregistrate (exhaustivitate) : neinregistrarea cumpararii unor bunuri si servicii primite afecteaza direct soldul datoriilor - furnizori si ar putea duce la o supraevaluare a profitului net si a  capitalurilor proprii. Din acest motiv, auditorii sunt, de regula, foarte atenti la verificarea obiectivului exhaustivitatii. In anumite cazuri, efectuarea unor teste ale informatiilor detaliate in scopul de a determina daca exista operatiuni neinregistrate ar putea fi dificila, iar auditorul trebuie sa se bazeze pe mecanismele de control intern. Mai mult decat atat, auditul datoriilor - furnizorii consuma o cantitate considerabila de timp de audit, mecanismele de control intern eficace si adecvat testate ar putea reduce marirea semnificativa a costurile auditului.