Auditul Intern, funcție a Managementului Economic

Dimensiunea culturala si istorica a auditului intern

Termenul de audit provine din limba latina, de la cuvantul audit - auditare, care are semnificatia ,"a asculta", dar despre audit se vorbeste de pe vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau a lui Eduard I al Angliei.

Utilizarea termenului de audit in acceptiunea folosita in prezent este relativ recenta si se plaseaza in perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, cand intreprinderile erau afectate de recesiune economica si trebuia sa plateasca sume importante pentru auditorii externi care efectuau certificarea conturilor tuturor intreprinderilor cotate la bursa.

Marile intreprinderi americane foloseau deja serviciile oferite de cabinete de audit extern, organisme independente care aveau misiunea de a verifica conturile si bilanturile contabile si de a certifica situatiile financiare anuale. Pentru a-si indeplini atributiile, cabinetele de audit efectuau o serie de lucrari pregatitoare de specialitate, si anume: inventarierea patrimoniului, inspectia conturilor, verificarea soldurilor, diferite sondaje etc., care au crescut semnificativ costurile auditarii.

Intreprinderile au inceput sa-si organizeze propriile compartimente de audit intern, in special pentru reducerea cheltuielilor, prin preluarea efectuarii lucrarilor pregatitoare din interiorul entitatii, iar pentru realizarea activitatii de certificare au apelat in continuare la cabinete de audit extern, care aveau dreptul la o supervizare a activitatii intreprinderilor. Pentru a se distinge intre auditorii cabinetelor de audit extern si cei ai organizatiei supuse auditului, primii au fost numiti auditori externi, iar cei din urma au fost numiti auditori interni, deoarece faceau parte din intreprindere.

Dupa trecerea crizei economice, auditorii au fost utilizati in continuare, deoarece dobandisera cunostintele necesare si foloseau tehnici si instrumente specifice domeniului financiar-contabil. in timp, ei au largit mereu domeniul de aplicare a auditului si i-au modificat obiectivele, ajungandu-se la ideea necesitatii existentei unei Junetii a activitatii de audit intern in interiorul organizatiilor.

Noua functie de audit intern va mai pastra mult timp conotatiile financiar-contabile in memoria colectiva, datorita originii sale, respectiv activitatii de certificare a conturilor.

Rolul si necesitatea auditorilor interni au crescut continuu si au fost unanim acceptate, motiv pentru care acestia au simtit nevoia de a se organiza si de a-si standardiza activitatile practice. Astfel, in anul 1941 s-a creat in Orlando, Florida, SUA, Institutul Auditorilor Interni - IIA, (The Institute of Internal Auditors - IIA.) care a fost recunoscut international. Ulterior a aderat Marea Britanie, iar in 1951, Suedia, Norvegia, Danemarca si alte state. in prezent la acest institut s-au afiliat peste 90 de institute nationale ale auditorilor interni si membri din peste 120 de tari, in urma obtinerii calitatii de CIA - auditor intern certificat, acordate de IIA pe baza unor examene profesionale.

Functia de audit intern s-a instituit in Anglia si Franta la inceputul anilor '60, fiind puternic marcata de originile sale de control financiar-contabil. Abia dupa anii '80-'90 functia de audit intern incepe sa se contureze in activitatea entitatilor, iar evolutia ei continua si in prezent.

In Romania, auditul inter a fost adoptat ca un termen la moda in domeniul controlului financiar, insa cu timpul s-a reusit decantarea conceptelor de control intern si audit intern. in prezent exista o problema cu intelegerea sistemului de control intern, care, fiind obiect al auditului intern, inglobeaza toate activitatile de control intern realizate in interiorul unei entitati si riscurile asociate acestora.

Obiectivele auditului intern au in vedere un control asupra activitatilor care sa conduca la imbunatatirea performantei existente, si nu la judecarea acestuia, asa cum specialistul in fiscalitate ajuta la o mai buna aplicare a regimului fiscal. Chiar daca responsabilul este judecat in urma rapoartelor sale de audit, acesta nu este obiectivul auditului intern.

Realizarile auditului intern nu trebuie puse in discutie de cel auditat, iar daca totusi acest lucru este facut, sa se efectueze intr-o maniera pozitiva. Spre exemplu, este cazul unei insuficiente, unei nereguli importante descoperite de auditorul intern, care imediat o aduce la cunostinta managerului, iar acesta o va solutiona fara intarziere. In acest caz disfunctia semnalata prin raportul de audit intern a dus la o actiune corectiva, care a avut ca rezultat si aprecierea auditorului ca un responsabil dinamic si eficace.

Responsabilitatile auditorului intern trebuie sa aiba in vedere faptul ca, adesea, analiza cauzelor unei nereguli scoate la iveala existenta unor puncte slabe care isi au originea in insuficiente asupra carora responsabilul nu are un bun control. Cu aceasta ocazie se observa ca solutiile trebuie sa vina pe cale ierarhica sau chiar de la nivelul organizatiei, daca sunt probleme de dimensiune culturala, de formare profesionala, de buget, de organizare, de natura informatica s.a.

Obiectivele auditului intern, conform art. 3 din lege, sunt:

asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatile entitatii publice;

sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrarii.

Sfera auditului public intern cuprinde:

activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;

constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

administrarea patrimoniului public, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale;

Deontologie si reglementare in auditul intern

Auditul intern desfasurat in cadrul organizatiilor este o functie exercitata in baza standardelor profesionale ale auditului intern, acceptate pe plan international. in acest sens, auditorii interni se supun unor reguli comune pe care si le-au impus, dar care au totusi un caracter relativ, in functie de cultura specifica organizatiei si cultura nationala.

Organizarea internationala a activitatii de audit intern a fost initiata prin fondarea Institutului Auditorilor Interni (The Institute of Internal Auditors -IIA.)- in anul 1941, in SUA, cu sediul in Orlando, Florida. inceputurile au fost marcate puternic de originile sale anglo-saxone, dar internationalizarea s-a realizat progresiv, pe masura afilierii altor institute nationale si chiar a unor membri individuali.

In comparatie cu organismele de contabilitate care, de obicei, sunt alcatuite la nivel national, profesia de auditor intern este organizata la nivel global si reprezentata pe plan international de Institutul Auditorilor Interni - IIA - din SUA si in Europa de Confederatia europeana a institutelor de audit intern - ECIIA. IIA este liderul recunoscut in domeniu, avand ca preocupare esentiala mentinerea si dezvoltarea standardelor internationale privind practica auditului intern, precum si formarea auditorilor interni.

In prezent, la IIA s-au afiliat peste 100 de institute nationale ale auditorilor interni si membri din peste 165 de tari, dintre care mai mult de 150.000 sunt posesori ai Certificatului de auditor intern (CIA) ( The Certified Internal Auditor). CIA, care este o atestare recunoscuta international.

Auditorii interni nu sunt obligati sa fie membri ai IIA, dar sunt obligati, daca se considera profesionisti, sa se conformeze Standardelor Internationale de Audit Intern si Ghidurilor pentru practicarea profesiei, publicate in mai multe editii, respectiv 1978, 2000 si 2004, si elaborate de IIA. De asemenea, trebuie sa respecte Codul de etica al profesiei de auditor intern, indiferent de tara de origine sau de tara in care isi practica profesia.

In Romania s-a infiintat Asociatia Auditorilor Interni din Romania (AAIR), Asociatia Auditorilor Interni din Romania (AAIR), a luat fiinta in anul 2004, fiind o asociatie profesionala si reprezentand un forum de dezbatere pentru profesionistii din domeniu. La aceasta asociatie in prezent s-au afiliat peste 350 de membri, auditori interni din sectorul public sau privat. afiliata la Institutul Global al Auditorilor Interni (IIA) din SUA si la Confederatia europeana a institutelor de audit intern - ECIIA.

IIA din SUA are o bogata activitate in domeniul pregatirii profesionale, de cercetare si de publicistica, concretizata in:

organizarea anuala a examinarilor profesionale pentru obtinerea calitatii internationale de CIA, prin rotatie, in diferite orase ale lumii, spre exemplu in 2007 s-a organizat la Singapore;

stabilirea si actualizarea sistematica, pe baza cercetarilor proprii si a practicii internationale, pentru toti membri sai, a standardelor internationale in domeniu;

redactarea revistei Auditul intern (The Internai Auditing); (Revista Auditul intern, editata de IIA si publicata in SUA, si revista Auditul intern si managementul riscurilor, editata in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, sunt periodice lunare, traduse in tarile membre ale IIA, cum este si Romania.)

elaborarea si actualizarea periodica a Standardelor internationale de buna practica in domeniu;

organizarea de conferinte si colocvii pentru dezbateri de specialitate la nivel international, prin rotatie, in diverse zone geografice.

Elaborarea standardelor de catre IIA a fost un proces in timp, realizat prin parcurgerea sistematica a mai multor etape, astfel:

in anul 1947 s-a redactat Declaratia responsabilitatilor, care a definit obiectivele si domeniul de actiune a auditului intern;

in anul 1974 s-au elaborat Standardele auditului intern;

in anii 1981, 1991 si 1995, au fost revizuite standardele de audit intern, datorita evolutiei functiei de audit intern, in intreaga lume;

in anul 1999, comitetul de directie al EA a creat un grup de lucru pentru a vedea daca exista diferente privind modul de aplicare a standardelor in lume, daca standardele pot fi imbunatatite si cum se poate realiza aceasta;

in anul 2002, pe baza studiului realizat de grupul de lucru, in Australia, s-au actualizat standardele de audit intern, varianta aceasta fiind in vigoare in prezent in Romania. Studiul realizat de grupul de lucru a fost coordonat de Australia, care a implicat peste 800 de persoane la nivel international, respectiv profesori, auditori, cercetatori si studenti, pornind de la cadrul de competenta al auditului intern din 1998 si studiile realizate de diferite universitati;

in 2004, a avut loc ultima actualizare a standardelor de audit intern, cand s-a modificat si definirea conceptului de audit intern, prin introducerea unor elemente ale guvernantei corporative.

Concluziile studiilor realizate de-a lungul timpului au facut referiri in principal la urmatoarele aspecte:

auditul intern se bazeaza pe evaluarea riscurilor;

profesionalismul trebuie sa fie al echipei;

profesia se schimba, astfel a evoluat si sloganul sau paradigma auditului intern, de la o activitate care da asigurare managerului pentru functionalitatea sistemului de control intern, la o activitate care adauga valoare organizatiei;

rolul auditorului intern a suferit o metamorfoza, respectiv de la o persoana care ii informa pe actionari, la o persoana care urmareste schimbarea pozitiva a organizatiei;

s-a stabilit si structura indrumatorului auditorului intern, care ar trebui sa

fie:

nivelul 1 - Codul deontologic si Standardele de audit intern (standardele de calificare si standardele de functionare);

nivelul 2 - consultanta practica;

nivelul 3 - dezvoltarea de practici, cercetari fundamentale, publicatii profesionale, seminarii si conferinte.

nivelurile 1 si 2 se compun din standarde care sunt obligatorii, iar nivelul 3 contine standarde si ghiduri cu caracter facultativ, asa cum rezulta din figura 6.1 - indrumatorul auditorului intern;

Analiza: Uniunea Europeana: putere mondiala sau "gigant provincial"? Analiza: Liberalismul economic ca economie politica - stiinta sociala

se contureaza tot mai pregnant rolul preventiv al auditului intern;

intereseaza, in mod special, plusvaloarea pe care o adauga auditorii interni organizatiei.

Managerii care au urmarit rezultatele studiilor au considerat prea extinse atributiile auditorilor interni si au intrebat daca nu cumva acestia au senzatia ca ei conduc organizatiile.

Figura. 6 indrumatorul auditorului intern

Studiul international realizat de grupul de lucru al universitatilor sub coordonarea Australiei, prin aceste concluzii, a contribuit la actualizarea standardelor profesionale, respectiv a bunei practici in domeniu, care au intrat in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2002.

Rezultatele acestui studiu au contribuit la o serie de schimbari cu privire la functia de audit intern, respectiv o focalizare pe managementul riscului, in apropierea managerilor care se ocupa cu monitorizarea activitatilor, si scopul auditului intern de detectare s-a transformat in unul de prevenire a aparitiei riscurilor majore.

De asemenea, mai exista o schimbare importanta, in sensul ca raspunderea auditorilor interni de a nu gresi in evaluarile pe care le efectueaza s-a transferat asupra managerului general, caruia ii revine sarcina implementarii obiectivelor stabilite.

IIA a elaborat Standardele profesionale ale auditului intern, care cuprind mai multe componente, structurate logic intr-un tot unitar, care ghideaza activitatea auditorilor interni si sunt recunoscute de practicienii in domeniu, si anume:

- Codul deontologic al auditorului intern;

- Standardele de atribut - seria 1000 - denumite si Standarde de calificare;

- Standardele de realizare - seria 2000 - denumite si Standarde de functionare;

- Standardele de aplicare practica - seria AP 1000 si seria AP 2000 - care sunt Standarde de implementare practica.

Auditul intern este o activitate independenta si obiectiva, care da unei organizatii o asigurare in ceea ce priveste gradul de control detinut asupra operatiunilor, o indruma pentru a-i imbunatati operatiunile si contribuie la adaugarea unui plus de valoare. Auditul intern este o activitate independenta si obiectiva, care da unei organizatii o asigurare in ceea ce priveste gradul de control detinut asupra operatiunilor, o indruma pentru a-i imbunatati operatiunile si contribuie la adaugarea unui plus de valoare. Auditul intern ajuta aceasta organizatie sa-si atinga obiectivele, evaluand, printr-o abordare sistematica si metodica, procesele sale de management al riscurilor, de control si de conducere a intreprinderii si facand propuneri pentru a le consolida eficacitatea.

Rolul auditorului intern este acela de a-1 consilia pe manager in ceea ce priveste abordarile practice ce se impun in urma analizelor si evaluarilor, dar si de a oferi asigurari privind functionalitatea sistemului de control intern.

Scopul auditului intern este de a concura, alaturi de alte functii, la atingerea obiectivelor unei organizatii. Altfel spus, auditul intern trebuie sa ajute organizatia sa-si atinga obiectivele. Auditul intern se efectueaza in diferite entitati, deci in medii culturale si juridice eterogene, avand marimi, structuri si obiective diverse, precum si specialisti care, la randul lor, sunt formati de scoli diferite, cu practici diferite. Toate aceste particularitati pot influenta intr-o masura mai mare sau mai mica practica auditului intern din fiecare mediu.

Din aceste considerente, pe plan international, Standardele de implementare practica a auditului intern, nu sunt obligatorii, dar reprezinta buna practica profesionala in domeniu, recunoscuta de majoritatea profesionistilor, indiferent de mediul in care isi desfasoara activitatea si pe baza carora acestia isi elaboreaza propriile standarde de aplicare a auditului intern.

Standardele profesionale de implementare practica a auditului intern contribuie la:

definirea principiilor de baza pe care practica auditului intern trebuie sa le urmeze;

furnizarea unui cadru de referinta in vederea realizarii si promovarii unei game largi de activitati de audit intern, care sa aduca un plus de valoare propriei organizatii;

favorizarea imbunatatirii proceselor si operatiilor organizatiei;

stabilirea prin criterii de apreciere a functionarii auditului intern, a performantelor acestuia.

Standardele de audit intern ale IIA, care cuprind toate cele trei categorii de standarde, prezentate anterior, sunt standarde recunoscute si acceptate pe plan international si sunt in permanenta actualizate pentru imbunatatirea-practicii in domeniu si minimalizarea posibilelor conflicte de interese.

Codul deontologic reprezinta o declaratie asupra valorilor si principiilor care trebuie sa calauzeasca activitatea si practica cotidiana a auditorilor interni. Codul deontologic este singura componenta in care se enunta principiile si modul de aplicare pe care auditorul intern trebuie sa le respecte, pentru a nu se indeparta de prevederile standardelor in realizarea misiunilor de audit intern.

Codul deontologic enunta patru principii fundamentale, si anume:

integritatea constituie baza increderii acordate auditorilor interni;

obiectivitatea, legata direct de independenta;

confidentialitatea absolut necesara, cu exceptia situatiilor prevazute de lege;

competenta, care implica permanenta actualizare a cunostintelor teoretice si practice.

Principiile deontologice prezentate mai sus au la baza 12 reguli de conduita⁵,(Jacques Renard, teoria si practica auditului intern, lucrare editata de Ministerul Finanțelor Publice printr-un proiect finanțat de PHARE, București, 2002, pp. 39-40) care pot fi rezumate astfel:

a indeplini intr-un mod corect misiunile;

a respecta legea;

a nu participa la activitati ilegale;

a respecta etica;

a fi impartial;

a nu accepta nimic care poate sa compromita sau sa influenteze deciziile;

a evidentia faptele semnificative;

a proteja informatiile;

a nu urmari beneficii personale;

a nu face decat ceea ce se poate face;

a urmari imbunatatirea competentelor;

a respecta standardele in domeniu.

Aceste reguli de conduita doresc sa arate calea stricta a rigorii profesionale pe care trebuie s-o urmareasca auditorii interni. Desigur, nu este usoara aplicarea lor in practica, mai ales in perioada de tranzitie de la un sistem la altul, cand problemele legate de morala sufera, si au prioritate cele legate de constituirea capitalului primar intr-o economie de piata concurentiala, unde inca se afla in prezent si Romania.

Auditul intern furnizeaza managementului unei organizatii o opinie independenta si obiectiva cu privire la faptul ca riscurile cu care se confrunta organizatia sunt sau nu ameliorate la un nivel acceptabil prin controlul intern.[1]

Totusi auditorii interni nu trebuie sa se abata de la cele patru principii fundamentale, pentru a nu se indeparta de la scopul functiei de audit intern prevazut in standarde.

a. Integritatea

Integritatea implica corectitudine in desfasurarea misiunii de audit intern, onestitate in realizarea actiunilor specifice si sinceritate in dialogurile purtate cu cei auditati. Relatiile cu colegii si relatiile externe trebuie sa se bazeze pe aceleasi valori.

Pentru a realiza activitatea de audit intern, in consens cu valorile de corectitudine, onestitate si sinceritate, trebuie dezvoltat un mediu care sa ofere baza pentru increderea generala in toate activitatile desfasurate de echipa de audit intern, care trebuie sa le exercite in mod profesional.

Integritatea presupune si ideea de a nu avea standarde duble. in acest sens trebuie sa avem in vedere ,fa spunem ce facem si sa facem ceea ce am spus', adica sa vorbim aceeasi limba, sa transmitem acelasi mesaj.

Integritatea in abordarea practica presupune sa avem incredere in oameni. Ei trebuie sa simta ca auditorul intern trateaza toate problemele in mod egal, pentru toti angajatii la fel, nu face concesii pentru EA sau pentru EL. in aceste conditii, sfaturile si recomandarile auditorilor interni vor fi acceptate, dar oamenii vor afirma, mai devreme sau mai tarziu, ca "nu sunt ceea ce spun ca sunt', ori ca "au sisteme de valori duble'.

Desigur, nu este usor, dar este aproape obligatorie aceasta practica, care este valabila pentru toti oamenii, dar in mod special pentru auditorii interni. De asemenea, si in colectivul nostru trebuie sa cream un mediu in care sa putem impartasi aceste valori.

Integritatea este un principiu foarte complex, cu multe lucruri in spatele sau. Aceste lucruri sunt valabile pentru auditorii interni, dar si pentru structurile de audit din care fac parte acestia. Auditorii interni trebuie sa-si desfasoare activitatea in mod profesional, atat cu EL, cat si cu EA.

Toti membrii echipei de audit intern trebuie sa demonstreze integritate in toate aspectele muncii lor, si aceasta inseamna sa fie o echipa. Relatiile cu colegii, ca si cu prietenii, trebuie sa fie bazate pe corectitudine, onestitate si sinceritate. Aceasta inseamna ca auditorii interni pot sa-si ceara scuze sau sa recunoasca faptul ca lucrul respectiv trebuia facut in alt mod.

b.       Obiectivitatea

Obiectivitatea este o stare de spirit, o atitudine ce ne va permite sa privim informatiile si sa le examinam cu impartialitate, fara a fi influentati de parerile personale, interesele personale sau aprecierile altora. Auditorii interni trebuie sa vada lucrurile asa cum sunt ele, independente de fapte colaterale, si sa-si formeze propria parere.

Membrii echipei de audit intern trebuie sa afiseze o obiectivitate profesionala adecvata pe parcursul desfasurarii misiunii, pentru a fi credibili atunci cand isi prezinta propriile constatari, recomandari si concluzii. Auditorii interni au obligatia de a se abtine de la orice activitate in care au un interes personal si care astfel le poate afecta obiectivitatea.

In practica se impune ca auditorii interni sa faca dovada obiectivitatii si impartialitatii lor in intreaga activitate si in mod deosebit in etapa de redactare a rapoartelor, de formulare cu corectitudine si onestitate a constatarilor si recomandarilor reiesite din evaluarea entitatii audiate. Obiectivitatea lor trebuie sa se bazeze exclusiv pe dovezile de audit obtinute in conformitate cu metodologia specifica.

c.        Confidentialitatea

Membrii echipei de audit intern trebuie sa pastreze informatiile pe care le primesc in cadrul activitatilor desfasurate. In practica nu trebuie sa existe nici-o divulgare neautorizata a informatiilor, decat daca exista o cerinta profesionala sau legala pentru aceasta. Auditorii interni sunt obligati sa pastreze informatiile in posesia carora intra prin atributiile ce le revin. Ei au acces la orice informatii, unele chiar foarte personale, conform procedurilor, dar aceste informatii le primesc in functie de modul cum lucreaza, altfel nu le mai primesc. Toti facem si lucruri pe care ulterior le regretam. Aceste informatii nu trebuie divulgate sau comentate, ci trebuie utilizate, eventual discutate, in echipa.

Informatiile confidentiale obtinute in cursul desfasurarii misiunilor de audit este obligatoriu sa nu fie folosite in interes personal. Practica noastra trebuie sa ne spuna cand am mers prea departe si sa ne corectam, iar unele lucruri mai complexe sa le discutam cu seful compartimentului de audit intern. Astfel auditorii interni trebuie sa fie capabili sa discute cu persoanele care au gresit si si-au recunoscut greseala, absolut normal, in ziua urmatoare, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Confidentialitatea mai inseamna si atentia pe care trebuie sa o aiba auditorul intern cu documentele colectate si mai ales cu documentele cu continut negativ, care nu trebuie sa fie disponibile oricand si pentru oricine.

d. Competenta

Auditorii interni trebuie sa se comporte profesional si sa aplice standardele in litera si sensul lor, in cadrul misiunilor desfasurate. De asemenea, membrii echipei de audit trebuie sa aplice cunostintele, experienta si priceperea dobandita in comun, pentru a se achita de indatoririle ce le revin.

Auditorii interni trebuie sa cunoasca standardele de audit intern si standardele de buna practica profesionala nationale fi sa nu accepte misiuni pentru care nu au competenta necesara.

In practica, auditorii interni se confrunta intotdeauna cu cei auditati, care stiu mai multe decat ei, deoarece in primul rand fac zilnic aceste lucruri si poate de ceva timp.

Auditorii interni trebuie sa fie experti in audit intern, in administrarea si evaluarea riscurilor, in implementarea sistemelor de management si control intern, dar mai ales in comunicare, si sa exploateze corect si eficient informatiile pe care le primesc.

Auditorii interni trebuie in mod obligatoriu sa aiba cunostinte de baza privind contabilitatea si sistemul de tehnologie a informatiei (IT) si sa stie lucrurile pe care trebuie sa le stie si sa poata aplica ceea ce stiu. Cunostintele inseamna teorie, dar si practica.

Cunostintele, abilitatile, experienta si priceperea, toate inseamna la un loc competenta profesionala. Aceasta este foarte complexa, de aceea trebuie ca membrii echipei in ansamblu sa dobandeasca cunostintele si abilitatile necesare si sa se completeze reciproc in activitatile de derulare a misiunilor de audit intern.

Auditorii interni nu au si nici nu pot avea toate competentele, de aceea trebuie sa invatam unii de la altii, sa lucram in echipa pentru a fi mai "bogati' cu fiecare misiune realizata.

In Romania, in anul 2002 a fost elaborat Codul privind conduita etica a auditorului intern, care apoi a fost modificat si completat in anul 2004.(OMFP nr.252 din 3 februarie 2004, pentru aprobarea Codului privind conduita etica a auditorului intern, publicat in Monitorul Oficial, nr. 128, din 12 februarie 2004.)

Standardele de calificare sau de atribut enunta caracteristicile structurilor de audit si persoanele individuale implicate in efectuarea activitatilor de audit intern si se compun din patru standarde principale, respectiv:

1000 - Misiuni, competente si responsabilitati;

1100 - Independenta si obiectivitate;

1200 - Competenta si constiinta profesionala;

1300 - Program de asigurare si de imbunatatire a calitatii.

Standardele de functionare sau de realizare descriu activitatile de audit intern si definesc criteriile de calitate pentru masurarea acestora si se compun din sapte standarde principale, respectiv:

2000 - Gestionarea auditului intern;

2100 - Natura activitatilor;

2200 - Planificarea misiunii;

2300 - Realizarea misiunii;

2400 - Comunicarea rezultatelor;

2500 - Supravegherea actiunilor de evolutie;

2600 - Acceptarea riscurilor de catre directia generala.

Aceste standarde se dezvolta in mai multe standarde subsidiare, denumite si standarde de implementare practica.

Standardele de implementare practica sau subsidiare reprezinta transpunerea in practica a Standardelor de calificare si a Standardelor de realizare pentru misiunile specifice, cum ar fi: realizarea unui audit de regularitate, realizarea unui audit de sistem, evaluarea unor sisteme sau Junetii din cadrul entitatii s.a.

Standardele internationale de audit intern sunt structurate pe cele doua categorii de standarde, si anume Standardele de calificare si Standardele de functionare, fiecare fiind completate cu Standardele de implementare, notate cu literele A (asigurare) si C (consiliere).

In lume, exista tari care au adoptat Standardele de audit intern si le aplica in limba engleza, din dorinta de a respecta cat mai fidel si unitar cerintele acestora, cum ar fi spre exemplu tarile nordice, respectiv Suedia, Norvegia si Danemarca, inca din 1951. Desigur, in acest fel, putem sa vorbim despre o buna practica internationala recunoscuta in domeniu de majoritatea auditorilor membri ai IIA din SUA si din filialele acestuia.

IFACI din Franta a elaborat in anul 1999 (Normele profesionale ale auditului intern,(Normes pour la pratique professionnelle de l audit intern, IFACI, 1999, Paris.) care cuprind Modalitatile practice de aplicare (MPA), similare standardelor de implementare americane, prezentate mai sus, acceptate ca autoritate in Franta de catre auditorii interni, si care au fost publicate si in Romania, in anul 2004, de Ministerul Finantelor Publice in cadrul unui program finantat de PHARE.( Normele profesionale ale auditului intern insotite de comentariile IFACI publicate in cadrul conventiei de twinning RO 2000 IB/FI/03 intre Directia Generala de Control si Audit Intern din Ministerul Finantelor Publice din Romania si Ministerul Economiei, Industriei si Finantelor din Franta, proiect finanțat prin PHARE de Uniunea Europeana, Paris, octombrie 2002.)

Modalitatile practice de aplicare - MPA - propuse de IFACI reprezinta buna practica franceza recunoscuta in domeniu, care poate fi aplicata si in culturile diferitelor organizatii sau tari pe baza solutiilor originale promovate de acestea, cu respectarea standardelor profesionale ale auditului intern.

Organizatii le. intreprinderile, entitatile publice, pe baza acestui cadru de referinta al practicilor profesionale, trebuie sa-si realizeze propriul cadru normativ compus din cod deontologic, standarde profesionale specifice, manuale, ghiduri s.a., care sa fie preluate in Carta auditului intern a organizatiei.

Standardele profesionale de audit intern constituie biblia auditorului intern si se impune a fi implementate si aplicate, pas cu pas, in activitatea practica, in vederea asigurarii atingerii obiectivelor auditului intern prin:

d.            ghidarea muncii auditorului intern;

e.     contributia continua la activitatea de analiza si evaluare a riscurilor;

f.       orientarea catre servicii cu valoare adaugata;

g.       evaluarea performantei muncii de audit intern.

Tintele de mai sus vor putea fi atinse numai daca, in activitatea concreta de audit intern, vom respecta linia standardelor internationale si buna practica in domeniu, prin aplicarea propriilor standarde de audit intern, dar si daca vom avea preocupari pentru perfectionarea continua a modului de abordare a auditului intern si vom fi critici cu noi insine.

In Romania, in baza Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, au fost elaborate Normele generale privind exercitarea auditului public intern,(OMFP nr.38/2003 pentru aprobarea Normelor generale privind exercitarea activitații de audit public intern, Monitorul oficial nr. 130 bis/2003) care reprezinta Manualul de audit intern, si in baza acestora entitatile publice si-au elaborat norme specifice, proprii, de exercitare a auditului intern.

Auditul intern al calitatii1 este o examinare sistematica si independenta, efectuata pentru a determina daca activitațile si rezultatele lor, referitoare la calitate, corespund dispozițiilor prestabilite, daca aceste dispoziții sunt efectiv implementate si corespunzatoare pentru realizarea obiectivelor.

Auditul intern este o activitate independenta si obiectiva care ofera universitatea o asigurare referitoare la gradul de control asupra sistemului calitatea invațamantului si a guvernarii entitații, precum si recomandari pentru imbunatațirea proceselor de invațamant si a gestionarii patrimoniului.

Auditul intern contribuie la imbunatațirea continua a managementului instituțional si a calitații acestuia. Aceasta examinare se realizeaza in raport cu normele existente (standarde, standarde de referința, indicatori de performanta, manualul calitații, proceduri, instrucțiuni etc.), pentru a stabili in ce masura ele sunt respectate, indeplinite. Auditul calitații nu se rezuma, insa, numai la stabilirea acestei corespondente, ci evalueaza eficacitatea aplicarii acestor norme si a rezultatelor obținute in domeniul calitații.

Pe baza rezultatelor auditului calitații se propun acțiuni care sa duca la imbunatațirea gradului de realizare a obiectivelor propuse anterior. Auditorii identifica cauzele care au dus la aceste neindepliniri si propun masurile pe care le considera cele mai potrivite pentru eliminarea lor.

Audit intern;

a.           reprezinta activitatea de examinare obiectiva a ansamblului activitații economice in scopul desfașurari unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia;

b.           se exercita in cadrul entitații economice de catre persoane din interiorul sau exteriorul acesteia. Practicile de audit intern se diferențiaza in funcție de activitatea entitații.

Obiectivele generale ale auditului intern sunt:

sa asigure conducerea, beneficiarii si publicul in general, ca universitatea satisface sau nu standardele minime de calitate;

sa susțina angajamentul universitatea de creștere continua a calitații academice in invațamant si cercetare;

sa consacre metode adecvate de evaluare interna si sa demonstreze prin probe si documente relevante starea procesului de invațamant si cercetare din universitate;

sa auditeze autoevaluarea, sa coopereze cu evaluatorii externi si sa contribuie la asigurarea si creșterea calitații;

sa coopereze cu auditorii interni ai altor instituții de invațamant superior pentru realizarea, monitorizarea si compararea calitații academice, precum si cu Autoritatea Naționala pentru Calificarile din Invațamantul Superior;

sa faca cunoscute conducerii activitațile si procesele universitare care nu indeplinesc standardele minime de calitate academica si sa faca propuneri pentru imbunatațirea lor.

conformitatea activitaților din entitatea economica audiata cu politicile, programele si managementul acesteia, in baza prevederilor legale,

evaluarea gradului de adecvare si aplicare a acțiunilor de control financiar si nefinanciar dispuse si efectuate de catre conducere in scopul creșterii eficientei entitații economice;

evaluarea gradului de adecvare a datelor, informațiilor financiare si nefinanciare destinate conducerii pentru cunoașterea realitații din entitatea economica;

protejarea elementelor patrimoniale bilanțiere si extra bilanțiere si identificarea

metodelor de prevenire a fraudelor si procedurilor de orice fel;

Responsabilii pentru organizarea activitații de audit intern, coordonarea lucrarilor/angajamentelor si semnarea rapoartelor de audit intern trebuie sa aiba calitatea de auditor financiar. Cu ocazia exercitarii independente a profesiei de auditor financiar, indiferent de cadrul legal care se aplica pentru organizarea si funcționarea auditului intern la entitațile economice, auditorii financiari externi efectueaza si evaluarea auditului intern.

Aceasta evaluare se refera la gradul de adecvare a ariei de cuprindere a programelor conexe aplicate, precum si la performantele auditului intern, pentru a determina masura in care auditorii financiari externi se poate baza pe auditul intern.

Camera Auditorilor financiari din Romania elaboreaza norme de audit intern aliniate la standardele internaționale de audit intern, care au ca obiective:

definirea principiilor de baza privind modul in care se exercita auditul intern;

asigurarea cadrului de lucru pentru cercetarea si promovarea activitaților de audit intern;

stabilirea criteriilor de baza pentru evaluarea exercitarii auditului intern;

supravegherea proceselor, a structurilor organizatorice, a managementului organizatoric, precum si a operațiunilor entitații economice.

Normele elaborate de CAFR cuprind reguli de organizare, reguli de exercitare, reguli de implementare si Codul de etica pentru profesia de auditor intern, care au drept scop:

a)          definirea principiilor de baza privind modul in care se exercita auditul intern;

b)          asigurarea cadrului de lucru pentru cercetarea si promovarea activitaților de audit;

c)           stabilirea criteriilor de baza pentru evaluarea exercitarii auditului intern;

d)          supravegherea proceselor, a structurilor organizatorice, a managementului organizatoric, precum si a operațiunilor entitații.

Normele elaborate de CAFR cuprind:

a-          reguli de organizare;

b-          reguli de exercitare;

c-           reguli de implementare; si

d-          codul de conduita etica pentru profesia de auditor intern.

Reguli de organizare se refera la elemente definitorii ale entitaților si ale persoanelor care exercita aceasta activitate de audit intern.

Regulile de exercitare se refera la natura activitaților de audit intern si stabilesc criterii de calitate pe baza carora exercitarea acestor servicii poate fi evaluate.

Regulile de implementare se elaboreaza in funcție de tipurile specifice de angajamente.

Codul de etica pentru profesia de audit intern se bazeaza pe incredere in asigurarea obiectivitații sale referitoare la managementul riscului, controlului si conducerii.

In principal, unei misiuni de audit i se pot atribui trei obiective principale:

verificarea conformitații procedurilor si a operațiunilor specifice proceselor de invațamant si de cercetare din universitate cu normele legale - auditul de regularitate;

evaluarea rezultatelor obținute si compararea lor cu obiectivele propuse; examinarea impactului activitaților desfașurate asupra calitații proceselor de invațamant si de cercetare din universitate - auditul de performanta.

evaluarea sistemelor de management - auditul de sistem.

identificarea factorilor de risc care pot afecta calitatea proceselor de invațamant si de cercetare din universitate;

evaluarea riscurilor auditului intern al calitații proceselor de invațamant si de cercetare din universitate;

exprimarea unei opinii asupra autoevaluarii calitații proceselor de invațamant si de cercetare din universitate.