Perspective ale strategiei bancare

Intr-o economie de piata, care este de neconceput fara economii banesti, in centrul careia se afla sistemul bancar, cu implicatii in mobilizarea tuturor fondurilor banesti disponibile, le orienteaza temporar pe perioade mai scurte sau mai lungi, catre diverse activitati economice.

In acest sens, banii si creditul constituie instrumente active pentru a stimula dezvoltarea economica, incurajandu-se orice fenomen pozitiv prin intermediul lor descurajand totodata, la nevoie, tendintele ce s-ar putea indrepta spre realizarea obiectivelor speculative sau neeconomicoase.

In conditiile concrete ale economiei romanesti (in finalul trazitiei la economia de piata), firmele, indiferent de forma de provenienta a capitalului social iti desfasoara activitatea in conditiile de piata libera, iar bancile (in totalitatea lor) pe langa efectuarea operatiunilor de finantare si plati au si rolul (nu ar trebui) de sfatuitor, tinandu-le in permanenta treaza atentia spre problemele majore si ferindu-le (la nevoie) de unele implicatii ce ar comporta riscuri pentru gestiunea lor. Pentru ca bancile sa poata juca un asemenea rol, este necesar ca firmele sa lucreze rentabil, sa fie maleabile in adaptarea la situatii diferite, iar in functie de perspectivele ce se intrevad privind dezvoltarea economica sa actioneze permanent in vederea restructurarii oricand a activitatii

In mecanismul economiei de piata libere se inscie si activitatea bancara, care datorita operatiunilor sale specifice, poate sa fie supusa diferitelor riscuri, cu aceleasi consecinte ca asupra fiecarei firme, numai ca intinderea si efectele acestora se pot resimti aspura unui numar mare de firme, care formeaza clientela bancii respective.

Prin urmare, activitatea bancilor se convine a fi riguros reglementata si bine coordonata de Banca Centrala (BNR) in calitatea ei de banca a bancilor, sa fie capabila, prin folosirea tehnicilor si metodelor proprii, specifice, sa acorde un ajutor calificat fiecarei banci in parte. In acest context se poate afirma ca in conditiile economiei de piata, pot sa functioneze independent mai multe banci organizate, fie pe domenii de activitate, fie pe zone geografice, dar trebuie sa fie supuse unui regim de organizare, functionare si control riguros din partea Bancii Centrale.

Se pare ca in ultima perioada activitatea bancara din Romania din punctul de vedere al elaborari actelor normative, al armonizarii sale cu cele din Uniunea Europeana, se afla pe un drum bun.

Astfel BNR si-a intrat in atributiuni din toate punctele de vedere in calitatea sa de autoritate de supraveghere bancara avand scopul si menirea de a asigura viabilitatea sistemului bancar.

Asa cum activitatea firmelor de productie, prestari servicii, comerciale au trecut treptat la economia de piata libera si activitatile bancare, au trebuit sa se adapteze din mers noului sistem economic. Aceasta cerinta fiind reclamata de firmele (indiferent de provenienta capitalului) care au lucrat inca de la inceputul activitatii lor in conditii de piata.

Viziuniea generala a unei banci, filosofia ei, exprima locul acesteia in mediul socio-economic unde isi desfasoara activitatea, imaginea sa asupra mediului respectiv, precum si asupra legaturilor in dublul sens dintre cele doua activitati.

Filosofia bancii, ca de altfel, filosofa oricarei firme porneste de la premise aparent simple si presupune raspunsuri sincere la urmatoarele intrebari:

Ce este o banca si ce rol are ea?

Unde se afla, unde se situeaza in acest angrenaj al sistemului socio-economic?

Cui ofera serviciile si produsele bancare in prezent? Dar in perspectiva?

Cum va proceda pentru a supravietui si dezvolta intr-un mediu economic dat? Dar intr-un mediu concurential ai carui germeni au aparut deja?

Raspunzand la aceste intrebari care, privite atent se dovedesc de-a dreptul perfide, presupune:

- analizarea interna, sincera si obiectiva a bancii si respectiv a punctelor sale forte si vulnerabile;

- un studiu detailat al mediului economic, al oportunitatilor si pericolelor pe care acesta le contine;

- sa se elaboreze mai multe variante de strategie, alternative.Prin comparare, evaluare si eliminare se va alege una singura, cea mai viabila in contextul dat;

- trecerea la implementatea strategiei alese.

Printr-o viziune clara si raspunzand cat mai crect si mai rapid la problemele pe care le implica noile conditii sociale, economia si politica oferita de economia de piata, banca respectiva isi poate realiza atributiile si functiile sale in fond menirea sa.

Avand in vedere cele precizate mai sus, putem concluziona ca din multitudinea de sisteme existente in economia noastra romaneasca, sistemul socio-economic are rolul hotarator, iar in cadrul acesteia subsistemul bancar este o componenta principala fata de care practic, acel sistem nu-si poate exercita rolul sau.

Elementele componente ale subsistemului bancar, elemente ce definesc insasi activitatea unei banci, se constituie in :

1. Intrari in sistem bancar

Aceste intrari consituie elementul de la care se porneste si care determina existenta si functionarea celorlalte elemente ale subsistemului bancar, dar care se afla intr-o stransa relatie de interconditionare reciproca.

Astfel, intrarile pot fi reprezentate de elemente constructive ca:

- resurse umane. Acestea constituie factorul cel mai important si singura sursa cu adevarat neepuizabila;

- mediul ambiant, care reprezinta elementul deosebit de important cu puternic impact asupra elementului uman;

- resursele financiare, se constituie in capital, rezerve, comisioane, dobanzi incasate, depozite, profituri etc.

- informatiile despre mediul socio-economic in care fiinteaza si activeaza banca respctiva. Informatia este elementul care depinde in cea mai  mare masura de gradul de informatizare si dotare a bancii, in vederea culegerii, prelucrarii si transmiterii in timp util a informatiilor necesare pentru buna desfasurare a activitatii.

Dupa cum se poate vedea, toate elementele respective sunt intr-o stransa legatura de interconditionare, astfel incat un element nu poate exista fara celalalt.

2. Structura de transformare

O banca, in structura sa organizatorica cuprinde:

- directii de specialitate: casierie, credite, informatica, strategie si invatamant, contabilitate generala, directie cu un profil valutar etc.;

- directii si servicii functionale: organizare, juridic, personal-invatamant, secretariat, serviciul social si administrativ etc.

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

Dupa unii economisti, structura de transformare a unei banci (privita 'domestic') ar putea arata in felul urmator:

'Sufrageria' bancii, unde se primesc si se intretin cat mai placut cu putinta 'musafirii' (clientii), ar putea fi: ghiseele, directia de creditare, directia de profil valutar, casa de schimb valutar. Acestea ar reprezenta interfata bancii, de ele depinzand imaginea externa, dupa cum 'ambientul sufrageriei' si de calitatea gazdelor (lucrarilor bancare) depinde cat de placuta a fost vizita;

'Bucataria' bancii unde se prepara 'bunatatile' pe care apoi le ofera clientilor. Acestea ar putea insemna: directiile de organizare, juridic, personal - invatamant, secretariat, serviciul social si administrativ etc.

3. Iesirile in sistem bancar

Aceasta componenta reprezinta rezultatul actiunii intrarilor si structurii de transformare, de calitatea acestora depinzand, in final, valoarea multimii de iesiri.

Iesirile se produc prin interfata bancii si constau in:

- servicii bancare: constituirea de depozite la vedere sau la termen, operatiuni de schimb valutar, operatiuni de arbitraj in numele bancii pe pietele monetare (dar in contul clientilor sai), servicii de asistenta in materie financiara, juridica si patrimoniala etc.;

- produse bancare: cecuri de virament cu si fara limita de suma, cecuri pentru ridicare de numerar, scrisori de garantie emise, contracte de credite, extrasele de cont privind operatiunile efectuate asupra conturilor deschise de clienti etc.

Concesiunea inversa - autoreglarea sistemului bancii.

Concesiunea inversa constituie capacitatea de reactie (FEED - BACK) si reprezinta o componenta esentiala a subsistemului bancar din urmatoarele considerente:

- este determinanta in privinta gradului de acomodare si adaptabilitate a bancii la mediul economic;

- prin ea insasi, vizeaza atat intrarile in subsitem cat si structura de transformare, aducand corecturile necesare ambelor componete vizate in functie de rezultate (iesiri);

- reprezinta componenta cea mai nobila a sistemului cibernetic, banca oferind practic toate posibilitatile de a intervenii prin decizii in functie de semnalele primite din mediul socio-economic.

Prin elaborarea de variante privind strategia bancara se purcede la activitatea prin care managerii bancii determina obiectivele si modul in care pot realiza aceasta strategie. Prin urmare planificarea raspunde la urmatoarele 5 intrebari de baza:[1]

1.     Ce ? (Scopul);

2.     Cand ? (Intervalul in care trebuie realizat scopul);

3.     Unde? (Locul in care planurile vor fi indeplinite);

4.     Cum ? (Fazele si metodele de atingere ale scopului);

5.     Cat ? (Resursele necesare pentru a atinge scopul);

O banca care se respecta nu-si poate permite luxul tatonarilor, al incercarilor, adica al actiunilor fara un plan elaborat, deoarece resursele irosite au costuri ridicate. O planificare strategica ne permite sa evitam erorile, pierderile si intarzierile, iar eforturile facute vor deveni eficiente. In acest context, planificarea strategica reprezinta prima functie a managementului bancar.

4. Planificarea strategica bancara

Prin planificarea strategica se descrie, probabilistic, un anume curs al actiunilor viitoare. In aceasta planificare, elementele cheie sunt:

telul sau misiunea;

obiectivele;

strategii alternative;

politici;

proceduri si reguli;

programe;

bugete.

* Prin telul si misiunea unei banci se defineste obiectul si valoarea sociala a activitatii bancare. Conform statutului, obiectul principal de activitate al unei banci il reprezinta atragerea si formarea de depozite banesti; in lei si valuta de la persoane fizice si juridice din tara si strainatate, acordarea de credite pe termen scurt, mediu si lung, efectuarea de servicii bancare, operatiuni pentru activitati comerciale etc.

Misiunea bancilor ca de altfel al oricarei firme, este in general, de a obtine profit. Prin urmare, profitul este elementul fundamental pentru supravietuirea firmei intr-un mediu concurential si el se obtine prin realizarea misiunii sociale.

* Obiectivele strategice ale unei banci sunt reprezentate de rezultatele finale si evaluate printr-un sistem de indicatori specifici (nivelul profitului, cifra de afaceri, nivelul salariului etc.).

O metoda de stabilire, realizare si evaluare a obiectivelor o constituie managementul prin obiective. Metoda este o tehnica de evaluare a performantelor, de motivare si procedura, de planificare si control, fiind totodata un sistem managerial cuprinzator care integreaza activitatea manageriala cheie intr-o maniera sistematica, orientata spre realizarea efectiva si eficienta a obiectivelor strategice ale bancii. Filosofia acestui management se bazeaza pe  valorile comportamentului in relatiile inter-umane, care sustine respectul pentru atitudinile pozitve, participarea si creativitatea lucrarilor bancare.

Intre caracteristicile de baza ale managementului prin obiective, amintim:[2]

- implicarea managementului de varf in stabilirea obiectivelor;

- participarea tuturor nivelurilor managementului in procesul de stabilire a obiectivelor;

- un frecvent control al performantelor si evaluarea rezultatelor obtinute;

- in vedrea indeplinirii obiectivelor, se tinde spre o libertate apreciabila in selectarea metodelor;

Strategiile alternative ale unei banci sunt programe de actiune si desfasurare a fortelor si resurselor vizand realizarea integrala a obiectivelor.

* Politicile bancare sunt liniile directoare, de ordin general, care orienteaza conceptia si actiunile in deciziile ce trebuiesc luate.

* Procedurile si regulile sunt planuri ce pun la cale metode uzuale privind desfasurarea activitatii. In acest context, banca elaboreaza permanent normele care privesc diferitele sectiuni ale activitatii sale, in concordanta cu cerintele pietei si reglementarile legale in vigoare.

*Programele sunt asemanatoare pasilor ce trebuie parcursi, resursele de utilizare si alte lemente necesare unei activitati date.

* Bugetele de venituri si cheltuieli ale unei banci constituie expresia valorica a rezultatelor prevazute in programe si strategii. Prin buget, banca se obliga sa aiba prevederi exprimate valoric lagate de evolutia activitatii viitoare a veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor.

Vazuta ca o succesiune de activitati, planificarea strategica se desfasoara in ordinea stabilita de procesul managerial.

Un manager bancar, in planificare, trebuie sa tina seama de mai multe principii:

- principiul perioadei de angajare , se refera la resursele si obligatiile bancii, obligand raspunsul la intrebarea pentru ce interval de timp viitor se elaboreaza planurile strategice. Acest principiu stabileste orizontul de timp in care se pot recupera resursele investite intr-o actiune data;

- principiul flexibilitatii inseamna adoptarea programelor si planurilor la evenimetele si situatiile nou aparute;

- principiul coordonarii planurilor sectoriale pe termen scurt cu cele pe termen lung . Uneori managerii bancilor comit eroarea ca programele si planurile pe termen scurt, sa ignore obiectivele pe termen lung.

Cuvinte cheie:

Banca - "institutie" specializata care organizeaza circulatia baneasca, mobilizeaza resurse banesti temporare disponibile, acorda credite, face incasari si plati in numerar, efectueaza decontari fara numerar intre institutii si agenti economici titulari de cont, emite instrumente de plata, titluri de credit, emite si plaseaza hartii de valoare, efectueaza alte operatiuni cu titluri de valoare, servicii de consultanta si de plasament pentru resursele banesti ale clientilor si ale fondurilor proprii, realizeaza selectionarea si sustinerea unor proiecte de investitii, se ocupa cu vanzarea-cumpararea de valuta si alte operatiuni valutare.

Banca Centrala - "institutie" bancara care conduce intregul aparat bancar din tara respectiva, oferind servicii guvernului si tuturor bancilor comerciale din tara. B.C. formuleaza politica monetara si de credit a guvernului. Are urmatoarele atributiuni: emisiunea semnelor monetare, pastrarea si punerea lor in circulatie si controlul emisiunii de bancnote; concentrarea disponibilitatilor banesti ale bancilor comerciale si acordarea de credite acestor banci, pe baza primirii prealabile la rescont a cambiilor scontate de acestea; administrarea conturilor guvernamentale si datoriei publice; acordarea de imprumuturi statului si pastrarea tezaurului de stat; formarea de depozite si influentarea volumului si a costului creditului in tara; pastrarea rezervelor de aur si valuta straina ale tarii; participarea in numele statului la incheierea acordurilor de plata cu alte tari; controlul si influentarea cursului valutar; intretinerea relatiilor cu bancile centrale ale altor tari.

Banca Centrala Europeana - "institute" bancara centrala unica autorizata sa emita si sa guverneze sistemul monetar din "zona euro".  B.C.E. si-a inceput oficial activitatea la 8 iunie 1998 si are sarcina dificila de a aplica politica monetara a Uniunii Europene. Concomitent cu introducerea euro, Uniunea Europeana a creat Sistemul European al Bancilor Centrale, care este format din BCE si reprezentantii bancilor centrale nationale. Bancile centrale nationale fac parte din structura Sistemului European al Bancilor Centrale, iar conducerea acestui sistem revine BCE, constituindu-se astfel un sistem federal. BCE decide politica monetara a Uniunii si este in masura sa autorizeze emisiunea de bancnote, cu descentralizarea catre bancile centrale nationale, cat si fata de institutiile Comisiei Europene. BCE este obligata sa informeze institutiile Comunitatii Europene asupra intregii sale activitati, purtand si o raspundere politica. Bancile centrale nationale, independente fata de guvernele lor nationale, se afla sub autoritatea BCE. Structurile decizionale ale BCE sunt urmatoarele: consiliul de administratie; consiliul guvernatorilor, consiliul general[3]

Cont de capital[4]. Este un instrument care reprezinta mai multe situatii :

- de cont, in care se inregistreaza cheltuielile de capital cu articole precum : pamantul, cladirea, utilajele etc. ;

- o cantitate stabilita prin buget care poate fi cheltuita numai pe articole majore, in special, in sectorul bugetului public ;

- un cont aratand preocuparea unui comerciant pentru bunurile nete din afacerea sa ;

- o serie de conturi inregistrand influentele partenerilor asupra bunurilor nete ale unui parteneriat.

Conturile de capital pot sa cuprinda atat cantitatile cu care s-a contribuit initial cat si conturile curente (care inregistreaza tranzactiile unui partener dintr-un parteneriat care nu sunt in relatie directa cu capitalul sau in respectivul parteneriat); se poate referi de asemenea, intr-un sens restrans, la cantita5ile cu care s-a contribuit initial, ajustate unde este necesar printr-un acord intre parteneri.

Curs real de schimb - cursul nominal de schimb al unei monede fata de o alta moneda, ajustat cu diferentialul de inflatie dintre tarile carora le apartin cele doua monede.

Cererea de bani reprezinta dorinta populatiei si a companiilor de a detine active care pot fi usor schimbate contra bunurilor si serviciilor. Natura lichida a banilor este principalul aspect care ii deosebeste de alte tipuri de active. Cererea de bani depinde in general de valoarea nominala a PIB si de rata dobanzii. Principalele componente ale cererii de bani sunt:

- cererea de bani pentru tranzactii - derivata din intentia publicului de a-si achizitiona cele necesare si,

- cererea de bani ca activ financiar - reflectand in special preferinta publicului de a face economii sub aceasta forma.

Inflatie - crestere a nivelului general al preturilor, masurata de regula prin intermediul indicelui preturilor de consum (IPC).

Deflatie - scadere a nivelului general al preturilor; opusa inflatiei.

Dezinflatie - reducere a ratei inflatiei.

Rata dobanzii de politica monetara - plafonul ratelor dobanzilor la care BNR atrage depozite pe termen de o luna de pe piata monetara interbancara.

Strategia reprezinta ansamblul deciziilor care angajaza viitorul unei firme (banci) pe un orizont de timp indepartat (de la 5 la 10 ani).

Strategia bancara[5] se refera la:

- stabilirea unui obiectiv (proiect, orientare) a carui realizare necesita o perioada de timp mai lunga sau medie;

- politicile de marketing care cuprind ansamblul actiunilr vizand realizarea, atingerea obiectivului propus;

- mijloacele care constau in resurse umane, financiare si tehnice;

- o structura, aceasta insemnand organizarea institutiei bancare de o astfel de maniera, incat sa asigure punerea in opera a politicilor si mobilizarea mijloacelor.