Mecanismul fiscal

Mecanismul fiscal

In practica fiscala din Romania se utilizeaza o diversitate de metode, tehnici si procedee de impunere, diferentiate in functie de:

natura impozitului sau a taxei;

statutul juridic al platitorilor;

felul obiectului impozabil;

modul de evaluare a bazei de calcul;

instrumentele utilizate;

necesitatea alimentarii ritmice cu venituri a bugetului de stat sau a bugetelor locale.

Ansamblul metodelor si tehnicilor de impunere a veniturilor fiscale ale statului precum si al instrumentelor impunerii dau continut mecanismului fiscal.

Impunerea consta in identificarea tuturor categoriilor de persoane fizice sau juridice care detin sau realizeaza un obiect impozabil, in evaluarea bazei de calcul a impozitului si determinarea exacta a cuantumului acestuia, imbracand una din urmatoarele forme:

autoimpunere constand in identificarea obiectului impozabil,

evaluarea acestuia si determinarea obligatiilor fiscale de catre contribuabilii persoane juridice pe propria lor raspundere (este cazul impozitului pe profit, a taxei pe valoarea adaugata, a taxelor vamale si a accizelor);

impunere directa, realizata prin obtinerea de catre organele fiscale

a informatiilor necesare in mod direct, acestea fiind informate cu privire la natura si marimea obiectului impozabil prin declaratia de impunere intocmita si depusa de contribuabil, in baza acesteia stabilindu-se impozitul datorat de cel din urma (de exemplu, cazul impunerii cladirilor, terenurilor sau mijloacelor de transport )^[1];

impunere indirecta, prezenta in cazul in care organele fiscale obtin

informatiile necesare impunerii in mod indirect, de la terte persoane, in legatura cu desfasurarea activitatii producatoare de venit sau realizarea veniturilor ce cad sub incidenta impunerii (de exemplu, cazul impunerii veniturilor de natura salariala);

impunere forfetara, intalnita atunci cand obiectului impozabil i se

Referat: Tintirea inflatiei Document online: Analiza activitatii economico-financiare

atribuie a priori o anumita valoare in functie de care se stabileste impozitul datorat(este cazul liber-profesionistilor care au optat pentru impozitarea veniturilor obtinute pe baza normelor anuale de venit- croitori, dulgheri, meditatori, taximetristi, instructori auto etc.)

Luarea in considerare a criteriului evaluarii obiectului impozabil permite distinctia intre impunerea provizorie si cea definitiva. Astfel:

impunerea provizorie se caracterizeaza prin aceea ca la inceputul

anului fiscal, fie in baza declaratiei contribuabilului, fie din oficiu, dupa caz, organele fiscale stabilesc in sarcina acestuia un impozit provizoriu, urmand ca la sfarsitul anului fiscal, cand materia impozabila este cunoscuta cu certitudine, sa se procedeze la definitivarea si regularizarea impozitului. Acest tip de impunere este practicat in cazul impozitarii profitului, a veniturilor de natura salariala, a celor provenite din cedarea folosintei bunurilor dar si a celor obtinute de liber profesionisti.

impunerea definitiva, realizata dupa incheierea anului fiscal, cand

se cunosc cu exactitate toate elementele necesare determinarii cuantumului impozitului (este cazul impunerii dividendelor, a dobanzilor sau a veniturilor din jocuri de noroc).

Privita din punctul de vedere al modului in care se cumuleaza sau nu veniturile supuse impunerii, aceasta poate fi individuala (separata, partiala) sau globala:

impunerea individuala presupune impozitarea separata a veniturilor realizate de o anumita persoana, pe fiecare categorie de venit si loc de realizare a acestuia;

impunerea globala, in cazul careia veniturile realizate de aceeasi persoana , intr-o anumita perioada de timp, din mai multe surse, se globalizeaza, impozitul calculat fiind aferent venitului global realizat de un contribuabil.

Scopul activitatii de impunere il constituie identificarea obiectului impozabil pe fiecare platitor in parte, evaluarea corecta a bazei de calcul si stabilirea cuantumului impozitului datorat. Toate acestea trebuie stabilite si consemnate in anumite documente specifice, care reprezinta suportul informational sau instrumentele impunerii. Acestea imbraca forme specifice fiecarei categorii de impozit, fiind diferite in functie de metodele de impunere practicate, de natura impozitelor cat si de categoria platitorilor, persoane fizice sau juridice.

In principiu, impozitele, taxele, contributiile si alte sume datorate bugetului general consolidat se evidentiaza in cuprinsul urmatoarelor instrumente fiscale sau acte administrativ fiscale:

declaratii fiscale, intocmite si depuse de contribuabili la organele fiscale competente;

decizii de impunere, emise de organul fiscal competent.

Declaratiile fiscale sunt inscrisuri, documente, care servesc la informarea organelor fiscale cu privire la:

impozitele, taxele si contributiile datorate, in cazul in care, potrivit legii, obligatia calcularii impozitelor si taxelor revine platitorului;

bunurile si veniturile impozabile, in cazul in care, potrivit legii, stabilirea impozitului si a taxei se face de organul fiscal;

impozitele colectate prin stopaj la sursa, in cazul in care platitorul are obligatia de a calcula, de a retine si de a varsa impozite si taxe.

Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent ori de cate ori acesta modifica baza de impunere. Decizia de impunere se emite, daca este necesar, si in cazul in care nu s-a emis decizie referitoare la baza de impunere.

Exista insa doua situatii in care bazele de impunere se stabilesc separat, prin decizie referitoare la bazele de impunere:

a. cand venitul impozabil este realizat de mai multe persoane. In acest caz, decizia cuprinde si repartizarea venitului impozabil pe fiecare persoana care a participat la realizarea venitului.

b. cand sursa venitului impozabil sa afla pe raza altui organ fiscal decat cel competent teritorial. In acest caz, organul fiscal in a carui raza teritoriala se afla sursa de venit, competent in stabilirea bazei de impunere, va transmite decizia privind bazele de impunere organului fiscal de la domiciliul fiscal, competent pentru a emite decizia de impunere.

Sunt asimilate deciziilor de impunere si urmatoarele acte administrativ fiscale:

deciziile privind rambursarea de taxa pe valoarea adaugata;

deciziile privind restituiri de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat;

deciziile referitoare la bazele de impunere;

deciziile referitoare la obligatiile de plata accesorii.

Decizia de impunere si decizia referitoare la obligatiile de plata accesorii constituie, totodata, si instiintari de plata, de la data comunicarii acestora.