Caracterizarea generala a impozitelor indirecte

Caracterizarea generala a impozitelor indirecte

Impozitele indirecte se realizeaza, in principal, sub forma impozitelor pe consum, percepindu-se la vinzarea anumitor marfuri sau la prestarea anumitor servicii.Ele se realizeaza de la toti cei care consuma bunuri din categoria celor impuse, independent de veniturile, averea sau situatia personala a acestora.

Fiind percepute in cote proportionale asupra valorii marfii vindute si a serviciilor prestate ori in sume fixe pe unitatea de masura, impozitele indirecte creaza impresia falsa ca ar fi suportate in aceeasi masura de toate paturile sociale, ca ar asigura o repartitie echitabila a sarcinilor fiscale.

Intr-adevar, cota impozitului indirect perceputa la vinzarea unei anumite marfi este unica, indiferent daca cumparatorul acesteia este muncitor, taran, mic meserias, industrias sau comerciant.Raportat insa la intregul venit-atit cel cheltuit cit si cel economisit-de care dispune o persoana, impozitul indirect capata un caracter regresiv. Asadar, cu cit o persoana realizeaza venituri mai mici, cu atit suporta pe calea impozitului pe consum, o sarcina fiscala mai mare.

Toate impozitele-directe si indirecte-contribuie la scaderea nivelului de trai al populatiei, dar in mod diferit.Astfel, in timp ce impozitele directe duc la scaderea veniturilor nominale ale diferitelor categorii sociale, cele indirecte nu le afecteaza veniturile nominale, dar le micsoreaza in schimb puterea de cumparare.In urma instituirii unui impozit indirect asupra unei anumite marfi, consumatorul va putea sa-si procure o cantitate mai mica din marfa respectiva, decit inainte de aplicarea acestuia.

Taxele de consumatie au aparut in epoca asa-numitei acumulari de preturi de vinzare ale marfurilor produse si realizate in interiorul tarii.La plata acestora sunt supuse, de regula, bunurile de larg consum.

Taxele de consumatie au aparut in epoca asa-numitei acumulari primitive a capitalului, fiind percepute prin intermediul concesionarilor, arendasilor.

In perioada liberului schimb, taxele de consumatie se stabileau dupa criterii diferite, cum ar fi: suprafata insamintata cu o anumita cultura, cantitatea de materie prima sau de semifabricate folosita in productie, capacitatea intreprinderilor sau produsul finit.

Sub presiunea mereu crescinda a necesitatilor de resurse financiare ale statelor s-a introdus impozitul pe cifra de afaceri, care constituie o taxa de consumatie cu care se impun aproape toate marfurile, indiferent daca reprezinta mijloace de productie sau bunuri de consum.

Impozitele pe consum pot fi de doua feluri:

a)     speciale, cind se aseaza asupra anumitor marfuri sau servicii;

b)     generale, cind cuprind toate marfurile, indiferent daca acestea reprezinta mijloace de productie sau bunuri de consum.

Taxele de consumatie se stabilesc in sume fixe pe unitatea de masura, sau in procente asupra pretului de vinzare.Produsele importate sunt supuse acelorasi taxe ca si produsele indigene, iar cele livrate la export, cu unele exceptii, sunt scutite.

In cazul taxelor de consumatie, problema care se pune este aceea a alegerii marfurilor ce urmeaza sa faca obiectul impunerii.

Privitor la impozitele pe consum general, denumite in mod generic impozite pe cifra de afaceri, se cunosc trei forme de asezare a impozitului asupra consumului, si anume:

1.forma impozitului cumulativ;

2.forma impozitului unic sau monofazic;

3.forma impozitului unic dar cu plata fractionata.

In cazul impozitului cumulativ sunt impuse in toate fazele prin care trec din momentul iesirii din sfera productiei, intrind in sfera circulatiei si pina ajung la consumator, iar impozitul se mai numeste "in cascada" sau "impozit in piramida".Desi impozitele cumulative prezinta avantajul ca asigura un randament ridicat chiar in conditiile unor cote mici de impozit, totusi multe tari au renuntat la asemenea forma de prelevare.

Fiind perceput la fiecare veriga prin care trece o marfa, marimea absoluta a impozitului care ii incarca valoarea depinde de lungimea circuitului parcurs, de numarul firmelor care se interpun intre producator si consumator.Acest mod de asezare a impozitului duce la perceperea de impozit la impozit.

In cazul impozitului unic sau monofazic, impozitul pe cifra de afaceri se incaseaza o singura data, indiferent de numarul verigilor prin care trece marfa supusa impunerii.Uneori, impozitul se incaseaza in momentul vinzarii marfiin de catre producator si atunci taxa de productie, alteori se incaseaza in stadiul comertului cu ridicata ori in cel al comertului cu amanuntul si atunci se numeste taxa asupra vinzarii sauimpozit pe circulatie.

Forma impozitului unic dar cu plata fractionata, constituie solutia la care s-a ajuns in urma analizei critice a problemelor pe care le ridica practica aplicarii celor doua forme anterioare de asezare a impozitului.In acest caz, impozitul nu se mai calculeaza asupra cifrei de afaceri bruta, ci asupra cifrei de afaceri nete, adica numai asupra valorii adaugate in fiecare stadiu al circuitului economic.Acest tip de impozit mai este cunoscut sub denumirea de taxa asupra valorii adaugate (TVA).