Finante
Notiunea de impozit, taxa, contributie si caracteristicile acestora
NOTIUNEA DE IMPOZIT, TAXA, CONTRIBUTIE SI
CARACTERISTICILE ACESTORA
1. Definirea
impozitelor si taxelor
F
Definitia legala si doctrinara a impozitelor
|
|
Impozitul O definitie legala
recenta o avem in Legea finantelor publice nr. 500/2002, art. 2 pct.
29, care califica impozitul ca "prelevare
obligatorie, fara contraprestatie si nerambursabila,
efectuata de catre administratia publica pentru
satisfacerea necesitatilor de interese general".
In
doctrina financiara exista numeroase definitii ale impozitelor.
Poate fi retinuta definitia data de specialistii
romani intr-o lucrare de referinta, conform careia impozitele
reprezinta "plata baneasca
obligatorie, generala si definitiva, efectuata de persoane
fizice si juridice in favoarea bugetului statului, in cuantumul si la termenele precis stabilite de
lege, fara obligatia din partea statului de a presta
platitorului un echivalent direct si imediat".
Taxa
reprezinta o prelevare obligatorie,
cu obtinerea unei contraprestatii, efectuata de catre
administratia publica sau alte institutii publice pentru prestarea
unor servicii, eliberarea unor acte etc., in cuantumul prevazut de lege.
Contributia reprezinta
o prelevare obligatorie efectuata
de catre administratia publica sau alte institutii publice
cu sau fara posibilitatea obtinerii unei contraprestatii.
|
1. Stabiliti cel putin
doua elemente care diferentiaza impozitele de taxe si de
contributii. Vezi p.
|
|
1.
|
F
Trasaturi comune ale impozitelor
|
|
2. Trasaturile impozitelor si taxelor
Din definitiile mentionate si
din ansamblul reglementarilor de specialitate se desprind urmatoarele
trasaturi ale impozitelor si taxelor:
a. Forma
pecuniara. Rezulta din perceperea acestora numai in forma baneasca,
nefiind admisa perceperea lor in natura; intrucat cheltuielile se fac
numai prin utilizarea unor sume de bani, este normal ca ele sa
provina numai din venituri percepute doar in forma
baneasca; definitia legala este lacunara relativ la
acest aspect, deoarece "prelevarea" poate fi si in natura, nu numai
baneasca, ori este cunoscut ca impozitele se percep numai in
forma din urma.
b. Natura de plata generala. Rezulta
din faptul ca legea nu reglementeaza contribuabili
individualizati, ci categorii de contribuabili; individualizarea acestora
se face numai in cadrul raportului juridic fiscal, generat de premizele
prevazute de lege.
c. Caracterul definitiv. Are semnificatia nerestituirii
("nerambursabil", "definitiv") sumei platite cu
titlu de impozit sau de taxa, intrucat definitive sunt si
cheltuielile de interes public efectuate din aceste bugete.
d. Caracterul obligatoriu. "Prelevarea obligatorie" sau "plata obligatorie" au semnificatia
unei obligatii reglementate de lege. Temeiul de maxima generalitate
al impozitelor si taxelor il constituie dispozitiile
Constitutiei care le reglementeaza ca obligatii financiare sub
forma "contributiilor financiare"
(art. 53). Impozitele sunt reglementate numai
prin lege, ca act scris ce emana de la unica autoritate
legiuitoare, Parlamentul. Alte autoritati statale, pe nici un alt
temei, nu pot institui, primar, impozite si taxe. Caracterul lor juridic
conduce la posibilitatea realizarii lor, daca este cazul, prin
forta de constrangere a statului.
F
|
e. Plata impozitului
fara vreun echivalent direct si imediat din partea statului. Din
acest punt de vedere, impozitul are un caracter "unilateral" ("fara
contraprestatie"). Aceasta particularitate trebuie
diferentiata de asa numita "reversibilitate" a impozitelor generata de conditiile
general-economice, social-culturale create prin folosirea sumelor de bani
provenind din perceperea impozitelor si taxelor, pentru care au
vocatia toti cetatenii unui stat si nu o categorie sau
alta a acestora sau cei care platesc mai multe impozite sau impozite mai
mari. Trasatura se justifica, daca avem in vedere scopul instituirii impozitelor
si anume de colectare a veniturilor publice necesare satisfacerii
cheltuielilor publice.
Aceasta este una dintre trasaturile care
diferentiaza impozitele de taxe. Avem o definitie legala a
taxei - "suma platita de o persoana fizica
sau juridica, de regula, pentru serviciile prestate acesteia de
catre un agent economic, o institutie publica sau un serviciu
public" (art. 2 pct. 40 din Legea
finantelor publice nr. 500/2002). Potrivit literaturii financiare, taxele
sunt "plati banesti reglementate ca venituri
ale bugetului de stat sau ale unor colectivitati publice, care sunt
datorate de cei care beneficiaza de anumite servicii, prestatii ori
alte acte sau activitati ale unor organe sau institutii publice". In timp ce impozite au aceasta
particularitate, taxele sunt lipsite, de regula, de caracterul unilateral;
ele sunt datorate, de regula, pentru serviciile prestate
(activitati, acte). De exemplu, taxa pentru eliberarea unei
autorizatii de constructie are drept contraprestatie activitatea
de verificare a documentatiei care insoteste cererea de
eliberare a actului, intocmirea si eliberarea actului ca atare de catre
organul abilitat.
Contributiile sunt prelevari obligatorii
a unei parti din veniturile persoanelor fizice si juridice, cu
sau fara posibilitatea obtinerii unei contraprestatii, de
exemplu, contributia pentru fondul de somaj, contributia de
asigurari sciale.
Nu exista insa intotdeauna un raport de
echivalenta intre prestatiile efectuate si cuantumul
taxei platite, cel mai adesea existand disproportii intre aceste doua componente. Putem avea
taxe cu o contraprestatie
partiala, taxele cumuland si un element de impozit, de
exemplu taxele judiciare de timbru, pentru un litigiu avand un obiect evaluabil
in bani, dupa cum exista si taxe fara un contraechivalent, in fapt, impozite.
Taxele
se pot stabili si in corelatie cu costul serviciului prestat in folosul platitorului,
insa pentru aceasta situatie este preferata notiunea
de tarif, ce se stabileste
dupa procedura specifica preturilor si anume intr-un
cuantum banesc necesar acoperirii cheltuielilor de intretinere sau de
functionare a institutiei prestatoare.
f. Stabilirea autoritara si unitara Este o caracteristica ce completeaza definitiile
date, desprinsa din ansamblul reglementarilor juridice din domeniu
si presupune: instituirea impozitelor si taxelor exclusiv de
catre organele de stat competente; reglementarea unitara prin norme
aplicabile intregului teritoriu al tarii si tuturor
contribuabililor.
g. Utilitatea publica. Rezulta din sintagma "satisfacerea necesitatilor de
interes general", sintagma "plati
in favoarea bugetului statului" fiind depasita
actualmente ca urmare a separarii bugetelor din cadrul sistemului unitar
de bugete si punctand doar bugetul la care se fac venituri impozitele
si taxele. Fondurile banesti care provin din impozite si
taxe sunt destinate efectuarii cheltuielilor publice din cuprinsul "sistemului
unitar de bugete" sau din "bugetul public national". Relatia
impozite-cheltuieli publice este evidentiata si in
Constitutie, care prevede indatorirea fundamentala a
cetatenilor de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile
publice
|
1. Care sunt
trasaturile impozitelor si taxelor? Vezi
p.
2. Analizati sintagma "stabilirea autoritara
si unitara a impozitelor si taxelor". Vezi
p.
3. Analizati
sintagma "plata impozitului fara vreun echivalent direct si imediat
din partea statului". Vezi
p. |
|
1.
2.
3.
|
3. Principiile
impunerii
Sunt
diferit formulate in doctrina, cu nuantari de la un autor la
altul, aici fiind enuntate cele mai semnificative:
F
Principiile doctrinare ale impunerii
|
|
3.1. Principiul impunerii echitabile sau egalitatea in fata
impozitelor, ce comporta
urmatoarele aspecte:
-
inexistenta diferentelor de tratament fiscal de la o zona a
tarii la alta (ex. impunerea diferentiata, in functie
de sediul sau domiciliul contribuabilului);
-
caracterul uniform al impunerii, pentru toti contribuabilii, indiferent de
forma de organizare a acestora si de tipul de proprietate, aspecte ce
conduc la neutralitatea
impozitului;
-
posibilitatea diferentierii sarcinilor fiscale de la o persoana la
alta, in functie de unele criterii, prevazute expres in lege (ex.
marimea absoluta a materiei impozabile, situatia personala
a subiectului impozabil, natura si provenienta bunului), prin
aceasta, egalitatea prin impozit
nefiind stirbita.
3.2.
Principiul politicii financiare, potrivit caruia fiecare impozit
nou instituit trebuie sa se caracterizeze prin:
- randamentul fiscal ridicat, atins
atunci cand impozitul trebuie datorat de toti care realizeaza
venituri din aceeasi sursa si realizeaza acelasi gen
de avere, cand nu este susceptibil de evaziune fiscala si cand nu
necesita cheltuieli mari pentru percepere;
- stabilitate, atunci cand nu este
supus unor modificari determinate de conjunctura economica;
- elasticitate sau adaptabilitate, in
sensul de majorare sau diminuare, in functie de cresterea, respectiv
diminuarea cheltuielilor pentru nevoi bugetare;
3.3. Principiul
politicii economice, potrivit caruia impozitul reprezinta o
parghie care sa permita stimularea (ex. sporirea exportului) sau
franarea unor activitati (ex. sporirea consumului unor bunuri
indigene, ca urmare a suprataxarii unor bunuri din import), dupa caz.
 |
|
Finante
|
|
|
Lucrari pe aceeasi tema
|
|
| Ramai informat |
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. |
Contribuie si tu!
Adauga online documentul tau.
|
|
|
| |
