Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte Economie Finante Management Marketing Transporturi Finante Qdidactic » bani & cariera » finante Abordari conceptuale privind organizarea si reglementarea burselor Abordari conceptuale privind organizarea si reglementarea burselor ABORDARI CONCEPTUALE PRIVIND ORGANIZAREA SI REGLEMENTAREA BURSELOR Conceptul de bursa In ceea ce priveste definirea burselor de valori, intalnim in legislatia tarilor cu traditie bursiera abordari similare, dar cu diferite nuante in plan juridico-institutional sau functional. Astfel, in Securities and Exchange Act, 1934 din SUA se da urmatoarea definitie: Astfel[1], spre deosebire de doctrina europeana, cea americana foloseste un singur termen (exchange) pentru a defini doua institutii (a caror esenta este, practic, aceeasi, fiind doar forme diferite ale pietei de capital) pentru care pe Continent se folosesc termeni diferiti. In Europa, se face distinctie intre bursa - ca piata oficiala, reglementata, si celelalte piete de valori mobiliare, altele decat bursa - pietele extra-bursiere. Aceasta diferentiere provine din abordarea clasica a pietei de capital. In legea japoneza din 1948, definitia este mai sumara:

In sistemul francez, "bursa este piata valorilor mobiliare". Conform Legii din 2 iulie 1996,
cea mai mare parte a burselor de valori mobiliare sunt pietele reglementate - piete oficiale pe
care se tranzactioneaza toate valorile mobiliare. Pietele reglementate impun constrangeri speciale pentru a garanta o functionare regulata a negocierilor, fata de celelalte piete care nu cunosc acest gen de dispozitii de protectie a investitorilor. Pietele nereglementate (de gré à gré) nu sunt lasate in totalitate la discretia partilor contractante, ci se supun unor reguli de origine publica sau privata. In acelasi timp, sistemul bursier francez este complex, cu o structura multiplu compartimentata, dupa titlul de produse financiare tranzactionate, fiecare dintre aceste compartimente avand regulamente de functionare proprii. Pentru toate se foloseste termenul de piata (marché), insotit de determinare (premier marché, second marché, nouveaux marché etc.).

La fel, in sistemul belgian (Legea din 4 decembrie 1990) bursa de valori mobiliare este definita ca:

Sintetizand cele de mai sus, vom considera urmatoarele: existenta unei piete pentru titluri
financiare, localizarea tranzactiilor intr-­un spatiu special destinat derularii acestora si dotat cu
mijloacele tehnice necesare, desfasurarea tranzactiilor pe baze concurentiale si asigurarea accesului tuturor celor interesati la informatia bursiera, negocierea, incheierea si executarea contractelor dupa o procedura consacrata, prin intermediul unor firme si persoane fizice si/sau juridice specializate.

Observatiile dumneavoastra

Regimul juridic

Din punct de vedere al regimului juridic, bursele de valori pot fi organizate, in principiu, ca institutii publice sau ca entitati private. Atat New York Stock Exchange, cat si Tokyo Stock Exchange fac parte din categoria burselor de valori, entitati private.

Astfel de entitati, sunt asociatii ale persoanelor fizice si/sau juridice, create in conditiile legii pentru constituirea si exploatarea unei piete bursiere. Institutia bursei este o persoana juridica noua, care se autoreglementeaza si se autoguverneaza. Forma legala cea mai cunoscuta, de sorginte americana, o constituie corporatia fara scop lucrativ (not-for ­profit corporation). Este cazul marilor burse din SUA (NYSE), Japonia (Tokyo Stock Exchange). Bursele din Marea Britanie sunt constituite de membrii asociatiei si sunt autorizate legal ca institutii bursiere sub denumirea de "burse de investitii recunoscute" (Recognised Investment Exchanges).

Reglementarea burselor

Din punct de vedere al reglementarii, cele mai multe din pietele bursiere contemporane au adoptat principiul "autoreglementarii", institutia bursei avand in acest caz dreptul de a-si stabili, in limitele legii, modul de organizare si functionare, prin elaborarea si adoptarea statutului si regulamentelor.

Castigarea unei credibilitati pentru aceste institutii ale economiei de piata se poate face numai prin crearea unui cadru legal adecvat si prin reglementarea activitatii. In acest sens, statutele si regulamentele bursiere urmaresc, de fapt, impunerea unor conditii menite sa garanteze profesionalismul si corectitudinea tranzactiilor bursiere si crearea unei imagini favorabile burselor de valori in randul investitorilor.

Sistemul institutional al pietei bursiere reprezinta ansamblul de reguli formale si informale (reglementari si norme etice) si structuri organizationale (numite de regula tot institutii sau organizatii) cu autoritate in domeniul financiar ce impun si supravegheaza aplicarea si exercitarea normelor. Pe piata bursiera exista doua tipuri de norme:

a)     legile si regulamentele specifice: sunt norme explicite create si impuse, ce asigura un cadru de operare competitiv, coerent si transparent, ce permit standardizarea procedurilor si asigurarea securitatii financiare a participantilor prin constrangeri si stimulente. Acestea sunt:

norme pentru activitatea profesionala a societatilor financiare si agentilor de bursa, astfel incat acestia sa-si realizeze sarcinile cu respectarea stricta a intereselor clientilor;

norme de informare a publicului, ce sunt obligatorii atat participantilor la piata cat si firmelor ale caror valori mobiliare sunt tranzactionate.

b)     norme etice sau morale, care sunt norme implicite, dobandite sau autoimpuse, constiente sau inconstiente ce au la baza cutume sau conventii de comportament interiorizate si implicite in actiunea omului, dar decisive pentru functionarea cu succes a normelor explicite.

Credibilitatea bursei este data de regulile deontologice asumate de catre participantii la tranzactii, ceea ce asigura dinamica etica a pietei de capital.

Normele explicite sunt elaborate si impuse de autoritatile in domeniu, in timp ce normele implicite sunt cultivate prin sistemele educationale sau se pot dobandi prin interactiuni sociale repetate.

Regulamentele si normele specifice pietei de capital asigura:

un cadru de operare competitiv si corect;

o functionare fluenta si eficienta a pietelor;

protectia investitorilor prin:

o      respectarea drepturilor actionarilor;

o      tratamentul echitabil al actionarilor;

o      raspunderea Consiliului de Administratie fata de societate si actionari;

transparenta tranzactiilor;

coordonarea intre riscuri si puterea pietei;

reducerea impactului eventualelor evolutii nefavorabile ale pietei asupra economiei in ansamblu;

implementarea practicilor concurentiale si stoparea practicilor de abuz pe piata;

detectarea manipularilor;

noi oportunitati si directii de dezvoltare.

Structurile organizationale guvernamentale sau profesionale cu autoritate in domeniul financiar reglementeaza, impun si supravegheaza aplicarea si exercitarea normelor pe piata bursiera. Autoritatea de reglementare a pietei bursiere se numeste comisie.

Sistemul de reglementare si supraveghere a pietei bursiere poate fi conceput atat ca o structura dispersata (este cazul pietei americane si a celei britanice), cat si ca o structura concentrata (cazul pietelor de capital din Franta si Romania).

Spre exemplu, in S.U.A. care are cea mai dezvoltata si perfectionata piata bursiera din lume, functia de reglementare revine Comisiei pentru Valori Mobiliare si Burse (Securities and Exchange Commission - SEC) a carei activitate si eficienta este apreciata in intreaga lume. SEC, creata in 1929, a reusit sa contribuie la dezvoltarea pietei bursiere americane asigurand climatul necesar de transparenta si legalitate.

Alaturi de SEC, in sistemul de reglementare si supraveghere a pietei de capital americane mai sunt implicate:

Banca Centrala Federal Reserve System (Fed) care supravegheaza dealerii primari si stabileste marimea marjei initiale si a celei permanente in cazul tranzactiilor cu credit (in marja);

Bursele de Valori (New York Stock Exchange - NYSE) si Asociatia Nationala a Dealerilor de Valori Mobiliare (National Association of Securities Dealers - NASD) ce au calitatea de organisme cu autoreglementare (OAR) si contribuie la supravegherea intermediarilor si tranzactiilor;

Comisia pentru Negocierea Contractelor Futures pe Marfuri (Commodity Futures Trading Commission - CFTC) ce reglementeaza tranzactiile cu futures si optiuni.

In Marea Britanie functioneaza:

Autoritatea pentru Servicii Financiare (Financial Services Authority - FSA), in domeniul valorilor mobiliare;

Banca Angliei (Bank of England) care are permisiunea de a angaja operatiuni pe piata de capital prin societati special create;

Consiliul pentru Valori Mobiliare si Investitii (Securities and Investments Board - SIB), care are in preocupare protectia investitorilor;

Biroul de Fraude Grave (Serious Freund Office - SFO)

Bursele de Valori (London Stock Exchange - LSE) si alte organisme cu autoreglementa-re (OAR)

In Romania Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare - CNVM este autoritatea administrativa autonoma care reglementeaza si supravegheaza piata de capital, pietele reglementate de marfuri si instrumente financiare, precum si institutiile si operatiunile specifice acestora. In indeplinirea obiectivelor sale CNVM colaboreaza cu Banca Nationala a Romaniei, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, Consiliul Concurentei, Ministerul Public si cu alte autoritati si institutii publice.

Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea statutului CNVM stabileste urmatoarele obiective fundamentale ale acestei institutii:

Sustinerea pietei de capital prin:

o      stabilirea si mentinerea cadrului necesar dezvoltarii unei piete reglementate;

o      promovarea increderii in pietele reglementate;

o      promovarea functionarii corecte si transparente a pietelor reglementate.

Protectia investitorilor si a celorlalti participanti la piata prin:

o      asigurarea acestora impotriva practicilor neloiale, abuzive si frauduloase;

o      prevenirea fraudei, a manipularii si asigurarea integritatii pietelor reglementate;

o      stabilirea standardelor de soliditate financiara si de practica onesta pe pietele reglementate;

o      adoptarea masurilor necesare pentru evitarea aparitiei riscului sistemic pe pietele reglementate;

o      prevenirea afectarii egalitatii de informare si tratament a investitorilor si a intereselor acestora.

In majoritatea tarilor cea mai mare ingrijorare o reprezinta divulgarea de informatii financiare si tranzactionarea din interior. De aceea succesul transpunerii in practica a reglementarilor depinde de toti participantii "jocului": autoritati de reglementare, entitati de tranzactionare, investitori si emitenti, care trebuie sa constientizeze obligativitatea respectarii regulamentelor ca pe o conditie precursoare a functionalitatii si atractivitatii pietei de capital.

In indeplinirea rolului de supraveghere a pietei de capital organismele menite acestui scop sunt investite cu puteri de reglementare, executive si judiciare, respectiv:

puterea de reglementare le ofera posibilitatea de a promova regulamente, instructiuni, recomandari, avize;

puterea executiva le permite sa desfasoare activitati de avizare a ofertelor publice si de supraveghere a pietei;

puterea judiciara le da posibilitatea aplicarii unor proceduri de ancheta in cazul constatarii incalcarii legilor in domeniu sau a reglementarilor proprii si trimiterii cazurilor spre judecata tribunalelor sau aplicarii directe a sanctiunilor financiare (amenzi) sau a masurilor administrative.

In ultima perioada datorita accentuarii fenomenului de internationalizare a pietelor bursiere, in intreaga lume, au aparut numeroase agentii guvernamentale precum si organisme internationale menite sa supravegheze pietele financiare globale. Desi majoritatea regulilor nu pot fi legal impuse, aceste organisme de autoreglementare ofera recomandari vizand asigurarea caracterului etic si standardizat al practicilor de tranzactionare pe pietele internationale de capital. Principalele organizatii de acest gen unt:

    Asociatia Internationala a Pietelor de Valori Mobiliare (International Securities Markets Association - ISMA), care este un organism de autoreglementare ai carui membri sunt in majoritatea lor banci angajate pe pietele de euroobligatiuni. ISMA opereaza Transaction Exchange System (TRAX) care este o facilitate on-line in timp real pentru compararea si confirmarea tranzactiilor intre dealeri.

    Banca Reglementarilor Internationale (Bank of International Settlement - BIS), care este o asociatie a bancilor centrale cu scopul de a mentine stabilitatea pietelor financiare.

    Asociatia Internationala pentru Swap-uri si Produse Derivate (International Swaps and Derivatives Association - ISDA), care este un organism de autoreglementare ce are in preocupare pietele Over The Counter (OTC) pentru produse derivate si swap-uri.

Uniunea Europeana nu dispune inca de un organism unic de reglementare financiara. Aceasta afirmatie a fost facuta de vicepresedintele Bundesbank, Juergen Stark (citat de Reuters in iunie 2004). "Pentru a garanta stabilitatea sistemului financiar european si pentru a integra noile state membre, Uniunea Europeana trebuie sa-si armonizeze standardele de supraveghere si sa stranga legaturile intre autoritatile sale". Acesta a mai explicat ca un organism central de supraveghere nu va putea tine cont de diferentele existente intre sectoarele financiare ale statelor membre ale U.E., ceea ce implica disponibilitatea guvernelor statelor membre de a-si armoniza sistemele de drept nationale.

Membrii bursei

In ceea ce priveste persoanele care se asociaza in vederea constituirii unei burse de valori, cele autorizate in mod expres, dobandesc calitatea de membri ai bursei, calitate din care deriva o serie de drepturi si obligatii. Principalul avantaj de care acestia dispun este posibilitatea de a efectua direct tranzactii cu titluri pe piata respectiva.

In general, acest drept are un caracter de exclusivitate, numai membrii bursei putand efectua operatiuni cu titlurile cotate pe piata. In SUA si Japonia, accesul exclusiv al membrilor este reglementat prin statute si regulamentele pietelor bursiere (NYSE, American Stock Exchange, Tokyo Stock Exchange).

Din punct de vedere al posibilitatii de acces la calitatea de membru, exista doua categorii de burse de valori. In cazul celor inchise, numarul de locuri este limitat si un tert nu poate dobandi calitatea de membru decat daca obtine un loc din partea unui titular. Aceasta este situatia la NYSE, unde cel care doreste sa aiba acces la bursa trebuie sa obtina locul (prin mostenire, cumparare, inchiriere sau in alt mod).

Accesul la bursa nu este insa reglementat numai de institutia respectiva; actele normative privind piata financiara stabilesc o serie de conditii ce trebuie indeplinite de cei care solicita calitatea de membru, asa numitele criterii de eligibilitate. Astfel, in Japonia, de exemplu, nu pot fi membri ai bursei decat persoanele juridice, pe cand la NYSE calitatea de membru revine in principiu unor persoane fizice, iar in cazul Marii Britanii, calitatea de membru al bursei poate fi dobandita atat de persoanele fizice, cat si de persoanele juridice care indeplinesc conditiile legii.

Dintr-un alt punct de vedere, accesul la piata bursiera poate fi deschis in egala masura societatilor financiare si bancilor (in tarile care au adoptat principiul bancii universale) sau limitat exclusiv la societatile financiare sau de bursa (cazul SUA si Japonia).

In cele mai multe tari, pentru a fi eligibile la calitatea de membru si a-si pastra aceasta calitate firmele trebuie sa indeplineasca o serie de conditii generale:

sa primeasca o autorizatie in acest sens de la organismul care reprezinta autoritatea pietei (de tipul Securities and Exchange Comission, in SUA), pentru primirea licentei respective firma trebuind sa aiba in obiectul de activitate efectuarea de operatiuni cu titluri financiare si sa dispuna  de personal calificat in acest sens;

sa dispuna de un volum minim de capital, in functie de natura si marimea afacerilor pe care le desfasoara, si sa prezinte garantiile prevazute de lege si regulamentul bursei;

sa contribuie la fondurile bursei prin modalitatile si volumul stabilit de regulamentele acesteia;

sa respecte toate obligatiile stabilite prin lege si regulamentele bursei in legatura cu negocie-rea, incheierea si executarea tranzactiilor bursiere.

Din calitatea de membru izvorasc o serie de drepturi a caror  intindere este diferita de la o bursa la alta, dar care, in principal, constau in urmatoarele:

dreptul membrului bursei de a fi prezent direct sau prin reprezentanti in incinta si de a efectua operatiuni bursiere, in cont propriu sau/si pentru terti;

dreptul de a participa la elaborarea sau/si modificarea statutului si regulamentelor bursei;

dreptul de a participa la administrarea institutiei bursei, inclusiv de a alege si a fi ales in organele de conducere.

La NYSE asa cum am aratat, numarul de membrii ai bursei este limitat, iar pentru a dobandi aceasta calitate, trebuie sa indeplineasca anumite cerinte. Dar, pe langa membrii propriu-zisi, se cunosc si alte categorii de membri: "membri cu chirie" (leased members), respectiv cei care au inchiriat un loc de la membrii bursei; "membri partiali" (access members), adica acele firme care pot tranzactiona in sala de negocieri ca si membrii plini, dar nu au dreptul sa lucreze ca specialist; "membri aliati" (allied members) este o denumire care se aplica pentru actionarii principali sau cadrele de conducere ale organizatiilor membre si care sunt inregistrati la NYSE, acestia neputand sa efectueze tranzactii in sala de negocieri; "membri acceptati" (approved persons) sunt cei care contribuie cu capital la bursa, dar nu au nici un rol in managementul acesteia; "membri corespondenti" (office members) sunt aceia care nu participa frecvent la tranzactii in sala de negocieri, concentrandu-si activitatea pe gestiunea conturilor clientilor si pe operatiuni financiare, altele decat executarea de ordine de bursa.

La Tokyo Stock Exchange, principala bursa japoneza, calitatea de membru revine exclusiv societatilor financiare autorizate in acest sens de Ministerul de Finante. Exista trei categorii de membri: membri plini, membri saitori - tipici pentru bursele japoneze - si membri speciali.

Legea japoneza prevede ca membrii plini, ca si membrii saitori sa fie corporatii legal constituite, autorizate pentru operatiuni cu titluri financiare prin licenta a Ministerului de Finante (Biroul pentru Titluri Financiare).

In Marea Britanie, calitatea de membru poate reuni atat persoane fizice, cat si persoane juridice. Pentru aceasta, ele trebuie sa aiba un nivel adecvat al capitalului social, experienta in domeniul financiar, o situatie financiara corespunzatoare si capacitatea adecvata desfasurarii operatiunilor de comert si intermediere cu titluri. Spre deosebire de NYSE si TSE, aici, cumpararea unui loc in bursa nu este o preconditie a dobandirii calitatii de membru, membrii platind o taxa de admitere la bursa, care depinde de numarul de agenti pe care ii angajeaza firma membra pentru tranzactii in bursa.

Managementul bursei

Managementul burselor de valori este asigurat de patru tipuri de organe: de decizie, de executie, de consultanta si de control.

Organele de decizie

Organul suprem de conducere a bursei este format, in principiu, din totalitatea membrilor plini ai institutiei si poarta diferite denumiri: Adunarea Generala (in cazul burselor constituite ca societati pe actiuni), Asociatia Bursei (in cazul asociatiilor fara scop lucrativ), etc.

Adunarea Generala - care se intruneste periodic, in sedinte ordinare (cel putin o data pe an) sau, de cate ori este nevoie, in sedinte extraordinare, ia deciziile strategice necesare in vederea realizarii obiectului de activitate al bursei, vegheaza la respectarea cadrului normativ care defineste institutia respectiva.

Organul de conducere permanenta stabileste directiile de baza ale desfasurarii activitatii bursei si poarta diferite denumiri: Consiliul Directorilor (Board of Directors, la NYSE, American Stock Exchange), Comitetul Guvernatorilor (Board of Governors, la Tokyo Stock Exchange), Consiliul Bursei (la Londra).

Consiliul este compus dintr-un anumit numar de membri (de exemplu, 27 la NYSE) si se intruneste, in principiu, lunar. Atributiile Consiliului, stabilite prin statut si regulament, se pot limita la decizii strategice, sau, in unele cazuri, pot include si aspecte specifice  unui aparat executiv. In general, acestea se refera la: elaborarea si urmarirea respectarii regulamentului bursei; aprobarea structurii organizatorice a institutiei, angajarea cadrelor de conducere, respectiv a functionarilor superiori din aparatul executiv; coordonarea si supravegherea modului de functionare a bursei etc.

Organele de executie

Desfasurarea curenta a activitatilor bursei se realizeaza de catre un aparat executiv, format din angajati cu functii de conducere (cadre sau functionari superiori) care alcatuiesc managementul institutiei (management staff) si din lucratorii operativi. Conducatorul acestui aparat (Chief Executive Officer, CEO) si reprezentantul de drept al institutiei este presedintele bursei (la unele burse Directorul General), ales, de regula, de Consiliu si aprobat de Adunarea Generala. Presedintele nu este un membru al bursei, ci un manager prin formatie, iar rolul sau este de a urmari aducerea la indeplinire a deciziilor luate de Adunarea Generala si Consiliu. Echipa de management mai poate cuprinde unul sau mai multi vicepresedinti si/sau directori executivi, acestia avand rolul sa contribuie la realizarea functiilor aparatului executiv, avand atributii precis delimitate.

La Bursa din Tokyo cadrele superioare de conducere fac parte din consiliu sub denumirea de membri permanenti (standing governors), avand un statut distinct in raport cu ceilalti membri ai organului decizional.

Aparatul executiv al bursei transpune in practica, prin activitatea sa curenta, hotararile Adunarii Generale si ale Consiliului. Organizat pe departamente sau servicii, acest aparat se preocupa de organizarea tranzactiilor bursiere, urmareste modul de derulare a acestora, realizeaza activitatile economice ale bursei si intretine relatiile institutiei cu tertii.

Principalele departamente operative din cadrul NYSE, London Stock Exchange, si Tokyo Stock Exchange sunt urmatoarele:

- departamentul pentru cotatii (admiterea titlurilor la cota, transparenta informatiilor);

- departamentul de supraveghere a pietei (controlul modului de efectuare a tranzactiilor);

- departamentul de clearing (executarea contractelor bursiere);

- departamentul pentru sisteme electronice (automatizarea tranzactiilor);

- departamentul de cercetare si dezvoltare (elaborarea strategiei bursei);

- departamentul pentru membri (raporturile dintre bursa si membrii sai);

- departamentul de relatii internationale.

Totodata, exista si o serie de servicii functionale: administrativ, personal, tehnic, secretariat etc.

Organele consultative

Acestea mai sunt numite generic comitete si au rolul de a asista, consultanta de specialitate, organele de decizie ale bursei, precum si pe presedinte si, in general, cadrele de conducere ale institutiei.

Urmatoarele tipuri de comitete permanente se intalnesc la toate bursele analizate:

comitetul de supraveghere, al carui obiectiv principal este de a veghea la respectarea normelor si procedurilor legale si regulamentare privind incheierea si executarea tranzactiilor in incinta bursei;

comitetul pentru membri, care urmareste respectarea criteriilor si normelor stabilite pentru dobandirea, pastrarea sau pierderea calitatii de membru si/sau a dreptului de tranzactionare in bursa;

comitetul de etica bursiera, care raspunde de problemele deontologice legate de activitatea de bursa; el poate face investigatii din oficiu sau la cerere si raporteaza periodic in fata Adunarii Generale sau a Consiliului;

comitetul pentru operatiuni cu noi produse bursiere se preocupa de introducerea in bursa a inovatiei financiare si de urmarirea tranzactiilor in acest domeniu (de exemplu, contractele futures si options).

In cadrul bursei functioneaza si o comisie de arbitraj, competenta  in dezbaterea si solutionarea litigiilor legate de activitatea bursiera. Pe langa comitetele permanente, se pot constitui, ori de cate ori este nevoie, comitete speciale pentru solutionarea unor probleme specifice care apar in activitatea institutiei.

4. Organele de control

Controlul intern asupra intregii activitati a institutiei bursei este incredintat unor organe specializate. In general, acestea sunt formate din cenzori si revizori contabili, specialisti recunoscuti pentru competenta si probitate. Organele de control lucreaza in stransa  colaborare cu comitetul de supraveghere, precum si cu comitetul de etica si raspund in fata Adunarii Generale pentru activitatea lor.

Societatile de bursa

Participantii pe pietele bursiere analizate sunt societatile de bursa, adica firme de intermediere care actioneaza in calitate de broker, in numele si pe contul clientilor in schimbul unui comision, sau broker/dealer, in calitate de contraparte vanzator pentru clientii care cumpara  titluri si cumparator pentru clientii care vand, in acest caz venitul acestor societati rezultand din spread, adica diferenta dintre pretul de vanzare si cel de cumparare.

In practica, functiile societatilor de bursa sunt mult mai diversificate. Astfel, pe piata SUA, fir-mele de brokeraj pot oferi clientilor lor servicii complete (full service), fie numai servicii de baza (discount service).

In prima situatie, societatea va asigura clientilor urmatoarele activitati:

cercetarea pietei titlurilor: in acest sens, societatea dispune de un compartiment specializat, cu atributii de urmarire a tendintelor pietei, identificare a posibilitatilor de investitii viitoare, intocmire a unor studii de marketing;

managementul activelor financiare, respectiv gestiunea fondurilor clientilor in scopul asigurarii profitabilitatii, lichiditatii si sigurantei acestora;

consultanta in plasamente, asistenta de specialitate, ceea ce se traduce in recomandarile facute clientilor de catre societatile de servicii de investitii financiare, pe baza analizelor proprii, in legatura cu cele mai bune oportunitati de investitie, cu modul de actiune pe piata bursiera, decizia de investire apartinand exclusiv clientului;

executarea ordinelor este o functie esentiala a societatilor de brokeraj, fara de care nu s-ar putea realiza relatia dintre investitori si piata bursiera;

compensarea si decontarea tranzactiilor, adica executarea obligatiilor de livrare/plata a titluri-lor, este operatiunea care urmeaza incheierii contractelor in bursa, fiind realizata prin departamentele specializate ale societatilor de bursa.

In ceea ce priveste societatile de brokeraj cu servicii de baza, acestea se rezuma, in principiu, la executarea, compensarea si decontarea ordinelor primite de la clienti. In mod corespunzator, ele soli-cita comisioane mai reduse (2/3 pana la 3/4 din cele ale societatilor cu servicii complete).

In Japonia, participantii pe piata bursiera sunt, in principal, marile societati financiare, care desfasoara o gama larga de activitati, atat pe piata primara, cat si pe piata secundara. In ceea ce priveste implicarea lor pe piata financiara, se pot distinge trei mari categorii de activitati:

operatiunile cu actiuni, respectiv intermediere de titluri ­brokeraj (circa 73% din total, in 1988) si tranzactiile in cont propriu;

operatiunile cu obligatiuni, care cuprind, in principal, distributia prin plasament garantat (underwriting) si comertul cu titluri (dealing), circa 97% din operatiunile cu obligatiuni fiind realizate in cont propriu;

alte tipuri de operatiuni legate de tranzactiile cu titluri (credite pentru tranzactii, operatiuni cu certificate de depozit etc.)

Trebuie sa mentionam ca din 1986, cand a fost promulgata legea privind consultanta in domeniul titlurilor financiare, societatile financiare nu mai acorda clientilor lor servicii de consultanta pentru investitii, acestea facand obiectul de activitate al unor societati autorizate in acest sens (investment advisory companies).

In Marea Britanie o societate poate indeplini atat functia de broker, cat si pe cea de jobber (actionand in cont propriu, ca principal). Societatile de bursa britanice cuprind in structura lor organizatorica urmatoarele trei componente de baza:

compartimentul de relatii cu investitorii institutionali (institutional desk), care tine legatura cu companiile care fac plasamente prin intermediul firmei respective;

compartimentul de relatii cu investitorii individuali (private clients), care asigura atragerea investitorilor particulari;

compartimentul de analiza bursiera (investment advisory), care asigura consultanta si studii sectoriale pentru compartimentele operative ale firmei.

Agentii de bursa

Activitatea de intermediere este realizata de persoane specializate, care, din punct de vedere al rolului lor pe piata bursiera, se pot clasifica in specialisti operativi, care participa efectiv la procesul de initiere, incheiere, executare si control al tranzactiilor bursiere si specialistii neoperativi care au atributii in ce priveste analiza, urmarirea si facilitarea tranzactiilor bursiere (de exemplu, analistii bursieri, functionarii bursei cu sarcini de supraveghere, urmarire si control al modului de executare al operatiunilor bursiere.

Agentii de bursa, in sensul de specialisti operativi, sau operatori de bursa, prezinta cateva caracteristici definitorii:

in primul rand, agentii de bursa sunt persoane fizice care au un anumit statut socio-profesional, o profesiune distincta, consacrata ca atare in practica de afaceri, un anumit grad de pregatire, o autorizatie, o anumita varsta; ei sunt singurii abilitati sa realizeze efectiv operatiunile impuse de incheierea si executarea tranzactiilor bursiere;

in al doilea rand, agentii de bursa pot sa actioneze fie ca profesionisti independenti, fie ca angajati ai unor firme de specializate, societatile de bursa. In acest din urma caz, ei lucreaza in departamentele operative ale firmelor, cele care se ocupa de incheierea tranzactiilor cu titluri;

in al treilea rand, agentii de bursa pot sa actioneze in afara bursei de valori - in cadrul societatilor de bursa - sau ca liberi profesionisti.

Exemplul cel mai concludent pentru brokerii din afara bursei il ofera piata americana. Locul central in cadrul firmelor de brokeraj il ocupa brokerul de titluri (stockbroker), numit si responsabil cu contul (account executive). Brokerul de titluri este singura persoana autorizata sa primeasca ordine de la clientii firmei si trebuie sa asigure clientilor o gama larga de informatii privind piata titlurilor, oportunitatile de plasament, aspectele financiare si juridice legate de investitie, ca si consultanta referitoare la incheierea propriu-zisa a tranzactiei.

In marile firme de brokeraj functioneaza si asistentii pentru vanzari (sales assistance), care deservesc 2-3 brokeri si executa munca de rutina (primirea mesajelor, formalitati, evidente etc.)

Pe de alta parte, un agent care lucreaza in incinta bursei poate sa se afle in una dintre urmatoarele situatii:

a) sa fie membru al bursei. Aceasta inseamna indeplinirea conditiilor de eligibilitate proprii fiecarei piete si obtinerea unui loc in bursa (cazul tipic NYSE);

b) sa fie angajat sau reprezentant al unui membru al bursei.

La Bursa din Tokyo, agentii de bursa sunt persoane fizice care ii reprezinta pe membrii bursei, societatile financiare.

La NYSE exista mai multe tipuri de agenti, fiecare ilustrand, de fapt, anumite functii ale membrilor bursei.

Prima categorie include:

Brokerii de bursa (floor brokers), unde se incadreaza brokerii pe comision si brokerii independenti.

Brokerii pe comision (comision brokers) sunt agenti care reprezinta o firma de brokeraj membra NYSE si executa ordinele de vanzare/cumparare pe care le dau clientii din afara bursei. Firmele de brokeraj pot avea unul sau mai multi brokeri in sala de negocieri.

Brokerii independenti sunt tot brokeri de bursa, dar care executa ordinele primite de la alti agenti de bursa sau de la firme membre ai caror agenti nu se afla in incinta bursei.

O a doua categorie de agenti din incinta bursei o constituie comerciantii de bursa (dealers and traders), cuprinzand mai multe tipuri:

Comerciantii concurenti lucreaza in nume si pe cont propriu. Ei sunt inregistrati la bursa si, in acest scop, trebuie sa indeplineasca conditiile de profesionalism si credibilitate financiara, ca si sa respecte reglementarile bursei menite sa garanteze conduita lor corecta.

Creatorii de piata concurenti (competitive market makers) lucreaza in cont propriu pentru profit (ca dealeri),  dar au si sarcina de a asigura un pret corect (ca specialistul). Spre deosebire de specialist, ei pot vinde/cumpara oricare din titlurile cotate la NYSE.

Comerciantii pentru ordine non-standard (odd-lot-dealers) au rolul de a concentra ordine cu volum inferior contractelor standard (la NYSE, 100 actiuni), executand ordinele cand reusesc sa formeze pachete standard.

Cea de-a treia categorie, specialistii, sunt agenti de bursa tipici pentru pietele americane (NYSE si AMEX). Ei combina activitatea brokerului cu cea a comerciantului, si ocupa o pozitie fixa in incinta bursei, specializandu-se pe anumite titluri.

Specialistul stabileste in fiecare zi pretul de deschidere la titlurile sale, luand in calcul ordinele de vanzare/cumparare care i-au fost trimise.

La Tokyo Stock Exchange, deoarece membrii bursei sunt exclusiv persoane juridice, respectiv societati comerciale inregistrate, ei sunt reprezentati in incinta bursei de angajatii lor, agentii de bursa, de tipul brokerilor. In cazul membrilor plini, angajatii se numesc agenti de tranzactii (trading clerks) si ei incheie efectiv tranzactiile bursiere, putand sa actioneze in doua modalitati: prin utilizarea unui saitori sau, mai rar in practica, prin negociere directa cu un agent de tranzactii, reprezentand un alt membru plin al bursei.

Firmele saitori sunt reprezentate in incinta bursei de agentii de intermediere (intermediary clercks) care asigura incheierea operatiunilor bursiere. Fiecare firma are mai multi astfel de angajati, acestia fiind specializati pe mai multe titluri. Spre deosebire insa de specialistii de la bursele americane, agentii firmelor saitori nu au dreptul sa incheie tranzactii in contul firmelor pe care le reprezinta.

Un agent de intermediere, angajat al firmei de saitori are o serie de responsabilitati privind activitatea sa in incinta bursei:

sa anunte preturile de vanzare/cumparare pentru titlurile pe care lucreaza;

cand conditiile pietei o impun, el trebuie sa anunte cursurile cu voce tare, astfel incat toti cei interesati sa poata lua cunostinta de cotatiile agentului;

sa inregistreze toate tranzactiile efectuate, intocmind un raport de tranzactii;

sa raspunda pentru pagubele pe care le creeaza membrilor plini ca urmare a erorilor personale;

sa-si desfasoare intreaga activitate dupa principiul bunului gospodar (due dilligence), tratand pe toti membrii plini, respectiv agentii de tranzactie in mod egal si corect.

In ceea de priveste formarea si conduita agentilor de bursa, agentul de bursa ramane un personaj aparte in lumea afacerilor

In SUA, de multe ori, un agent isi incepe cariera ca broker de bursa (floor broker), functia respectiva presupunand mai putine cunostinte de specialitate (care se reduc la cunoasterea si respectarea ferma a reglementarilor privind activitatea in sala de negocieri) si mai mult o serie de aptitudini, cum ar fi: rapiditate in reactii, rezistenta la stres, memorie buna, capacitate de concentrare, stapanire de sine, spirit de disciplina.

Un broker de bursa, care dobandeste o serie de cunostinte privind piata titlurilor si isi dezvolta capacitatea de a lucra cu publicul, poate deveni broker de titluri, profesiune care presupune nu doar experienta si competenta, ci si o anumita capacitate creativa, imaginatie, spirit de oportunitate. De activitatea stockbrokerului depinde in mare masura bunul mers al firmei de brokeraj, cercul de clienti de care dispune si volumul de afaceri pe care le deruleaza. De aceea, competenta acestor agenti de bursa prezinta o importanta speciala pentru firmele de brokeraj, ca si pentru piata bursiera ca atare.

In Japonia se asigura o importanta speciala procesului de formare a agentilor de bursa, pregatirii si perfectionarii brokerilor.

Inca din prima luna, ei sunt supusi unui program intensiv de studiu, in colective restranse, organizate dupa principiul vietii in campusurile studentesti (cultivarea relatiilor personale, programarea riguroasa a activitatii, stimularea spiritului de competitie). Se urmaresc, in aceasta etapa, doua obiective de baza: cunoasterea elementelor esentiale ale muncii de broker, prin studiu teoretic si aplicatii practice, si aprofundarea cunoasterii companiei pentru care viitorul broker urmeaza sa lucreze. Dupa catva timp, tanarul este dat in grija unui broker cu experienta - un fel de mentor intr-ale meseriei, numit senpai - si incepe sa participe la activitatea propriu-zisa de bursa. In cei doi-trei ani de ucenicie in meserie, tanarul este supus unor examinari periodice, precum si sesiuni de perfectionare intensiva, mai frecvente la inceput.

Angajatii sunt periodic mutati de la un compartiment la altul, pentru ca spre deosebire de firmele occidentale, care urmaresc o specializare cat mai stricta, cele nipone vor sa produca mai degraba "generalisti", persoane superior calificate, dar care pot fi relativ usor reorientati spre alte specializari, in conformitate cu interesele companiei. In cele din urma insa, activitatea agentului de bursa este apreciata in raport cu norma pe care o realizeaza, cu numarul de contracte incheiate de bursa, cu contributia sa efectiva la veniturile firmei din care face parte.

Spre deosebire insa de SUA, unde cei care nu dau rezultate sunt pur si simplu concediati, in Japonia, fiecarui angajat in care s-a efectuat o investitie de formare si specializare i se cauta un loc de munca in care sa isi poata dezvolta aptitudinile.

In Marea Britanie au fost introduse programe complexe de pregatire si perfectionare a agentilor de bursa. Programul cuprinde 2 etape:

atestarea cunostintelor ca angajat al unei firme sau ca agent de bursa independent;

acordarea diplomei de specialist in titluri (securities industry diploma), ceea ce presupune un program de pregatire mai indelungat.

Sistemele de tranzactii

Bursele de valori sunt, in forma lor pura, piete de licitatii, functia de concentrare a ordinelor de vanzare/cumparare si de asigurare a lichiditatii pietii revenind agentilor de bursa care actioneaza ca intermediari de titluri (brokerii); de aceea bursa se mai numeste si piata de intermediere (agency market). Exemplul cel mai concludent este Bursa de la Tokyo, unde centralizarea ordinelor se realizeaza de catre firmele saitori, iar incheierea contractelor se face, in principiu de catre agentii acestor firme (intermediary clerks).

Pietele bursiere continue (continuous markets) sunt tipice pentru pietele de negocieri, dar mecanismul lor se regaseste si in cazul burselor de valori. Caracteristica definitorie a acestor piete este faptul ca ordinele de vanzare/cumparare de titluri pot fi plasate tot timpul cat piata este in functiune, iar contractarea are loc pe o baza continua.

In cazul pietelor de licitatii cu functionare continua, colectarea ordinelor in bursa se face, in principiu, prin societati de bursa, iar volumul mare al pietei, raspandirea titlurilor in masa de investitori, ca si activitatea unor societati financiare puternice asigura atat lichiditatea, cat si continuitatea pietei; este cazul Bursei de la Tokyo.

In cazul celor mai multe piete continue, ­rolul central in mecanismul tranzactional revine "crea-torului de piata" (market maker). El "ia pozitie" pe titlurile cu care lucreaza, adica devine "cealalta parte" in tranzactia cu clientii pietei bursiere; vanzator, pentru cei care cumpara si cumparator, pentru cei care vand. Orice market maker prezinta - la solicitarea clientilor, a unor brokeri sau dealeri - doua categorii de preturi: bid (de cumparare), cel mai mare pret pe care firma respectiva il ofera pentru cumpararea titlului si ask sau offered (de vanzare), cel mai mic pret pe care firma il cere pentru vanzarea titlului. Desigur, intotdeauna pretul ask este mai mare decat pretul bid, iar diferenta dintre ele - numita spread - este sursa de venituri pentru market maker.

Detinand stocuri pe titlurile respective, vanzand si cumparand in dorinta de a obtine un profit din diferenta de cursuri, market makerul "face piata", de unde si denumirea sa. Pe de alta parte, firmele care joaca acest rol au obligatia sa intervina pe piata - prin operatiuni de bursa in scop tehnic - in vederea contracararii unor tendinte de indepartare a cursului de pretul de echilibru al pietei, asigurand un "pret corect si ordonat" (fair and orderly).

O alta caracteristica a pietelor continue este faptul ca tranzactiile nu se incheie la un curs unic, ci la preturi care se modifica in tot timpul sedintei de bursa in raport cu cererea si oferta de titluri ce se manifesta in fiecare moment. In acest caz, bursa de valori nu va publica un curs oficial, ci de regula mai multe cursuri: cel de deschidere, cursul maxim, cursul minim si cursul de inchidere.

9. Informatizarea burselor

Dezvoltarea pietei secundare de capital pe plan mondial, in general, si european, in special, va inregistra, in primul rand, o latura cantitativa, datorita crearii si consolidarii economiei de piata in tarile foste socialiste.

Pe masura ce aceste tari isi vor crea propriile burse de valori, bursa europeana se va extinde geografic, urmand ca, in functie de posibilitatile practice din fiecare tara, miscarile de capital sa cunoasca, in parte, o translatie spre Europa Centrala si de Est.

Este probabil, dar si posibil, ca investitiile de capital strain sa devina din ce in ce mai importante pe aceste piete, datorita atractivitatii oferite de multiple domenii care pot fi dezvoltate (iar unele chiar create) pe fondul procesului generalizat si tot mai accentuat al privatizarii.

In acelasi timp insa, investitiile in cadrul acestor economii incumba si un risc ridicat, pe fondul unei instabilitati economice, sociale si mai ales politice.

Pe de alta parte, viitorul burselor europene va cunoaste si o latura calitativa, prin integrarea principalelor burse occidentale, ca latura intrinseca a integrarii economice europene. Astfel, in septembrie 1990, reprezentantii marilor burse au elaborat un proiect bursier comun, schitand arhitectura unei viitoare Euroburse. O asemenea bursa nu va fi insa un al XVI-lea membru al Comunitatii Europene. Eurobursa va fi constituita de fapt, prin legarea, cu ajutorul retelelor de calculatoare, a burselor componente.

Obiectivul principal al viitoarei asociatii europene bursiere este acela de a reuni, cu ajutorul
informaticii si telematicii, diferitele piete de capital, prin gruparea negocierilor, capabile sa
raspunda exigentelor investitorilor operationali pe plan international. Actualul proiect are la baza un joint-venture, denumit Euroquote, stabilit la Dublin intre viitorii parteneri.

Intr-o prima etapa, Euroquote va trebui sa-si fundamenteze principiile unui sistem informational comun, capabil sa furnizeze in timp real nivelul principalilor indicatori ai activitatii bursiere: cursurile de vanzare si cumparare ale titlurilor de pe fiecare piata, indicii bursieri etc. Prima retea de transmisii automate inglobeaza deja bursele din Paris, Amsterdam, Londra si Frankfurt.

A doua etapa o va constitui stabilirea conditiilor de negociere, precum si lista valorilor universal cotate la Euroquote. O intelegere intre membrii viitoarei burse integrate prevede un numar de actiuni cuprinse intre 100 si 300, apartinand principalelor intreprinderi europene, care vor acoperi un segment rezervat exclusiv, in paralel cu fiecare bursa individuala. Conditiile de acces pe acest segment sunt constituite din nivelurile cele mai inalte in ceea ce priveste: capitalizarea bursiera, lichiditatea si publicitatea. In plus, pentru a servi ca baza a negocierilor, instrumentele financiare trebuie puse de acord prin stabilirea unui indice european al actiunilor.

Scopul stabilirii unei liste de actiuni comune este de a crea, in cadrul structurilor bursiere exis-tente, o piata transparenta si atractiva a valorilor europene "vedete", la indemana institutiilor din interiorul sau din afara Uniunii Europene.

Diversele burse occidentale nu au insa aceeasi forta si aceleasi conditii, avantajele concurentei manifestandu-se pozitiv numai pentru o parte. De aceea, eurolista actiunilor este numai o etapa tranzitorie a bursei Euroquote.

A treia etapa o va constitui largirea sistemului informational interbursier la parametrii care sa transforme procesele de negociere si executie, din stadiul intrafrontier, in cel transfrontier.

Tranzactiile cu valori mobiliare vor demara "clasic", prin negocieri si executii la bursele nationale, dar intr-un cadru sistematic, unic. Pentru un investitor va deveni netransparent faptul ca tranzactiile demarate la o bursa se petrec intr-o alta bursa din sistemul integrat.

Constituirea unei retele de comunicatii intre bursele europene va oferi avantajul ca investitorul - beneficiar al unui pret de tranzactie superior - va putea gasi o alta piata, mai atractiva, prin arbitrajul automat al sistemului informa-tic integrat.

Bineinteles ca realizarea unei burse europene informatizate este, deocamdata, datorita costurilor ridicate ale unui asemenea proiect, de domeniul viitorului. In paralel, Marea Britanie a propus organizarea unei alte piete europene de capital - European Wholesale Market - care va putea, fie ingloba proiectul Euroquote, fie conlucra cu acesta.

Se prefigureaza astfel, doua tipuri de piata: bursa en gros, care sa raspunda necesitatilor marilor investitori profesionisti si bursa en detail, rezervata investitorilor mici si mijlocii.

O a treia dimensiune, deosebit de importanta, care constituie, atat in prezent, dar mai ales in viitor, o caracteristica dominanta a activitatii burselor de valori, se refera la latura informationala si informatica.

Modernizarea burselor se realizeaza, pe de o parte, sub aspectul economic si financiar, prin introducerea de noi produse bursiere in circuitul tranzactiilor, a unor noi tehnici de cotare, modalitati flexibile si rapide de initiere, derulare si executare a contractelor bursiere etc., iar pe de alta parte, prin utilizarea pe scara larga a prelucrarii automate a date-lor, cu ajutorul calculatoarelor electronice, a retelelor locale nationale si internationale, a teleinformaticii si telecomunicatiilor moderne.

Obiectivul principal al procesului de automatizare si electronizare a burselor de valori il constituie marirea, in timp si spatiu, a pietei propriu-zise de capital.

Marirea in timp se concretizeaza prin introducerea tranzactiilor non-stop, transformand bursa intr-o piata permanenta, mai ales in contextul internationalizarii acesteia.

Marirea in spatiu se refera la depasirea stricta a ringului de tranzactii, prin posibilitatile oferite investitorilor de a interveni pe piata de la distanta, prin intermediul retelelor de calculatoare.

Pentru pietele de capital in care ponderea investitorilor individuali, a populatiei in special, este semnificativa, utilizarea mijloacelor moderne de comunicare si informare poate conduce la cresterea activitatii acestei categorii de investitori si, implicit, la dinamizarea bursei. Latura informatica s-a constituit intr-o preocupare permanenta a tuturor burselor din lume, incepand cu a doua jumatate a deceniului XX.

9.1. Experienta americana

La New York Stock Exchange (NYSE), care se caracterizeaza prin deschiderea sa catre marele public, orice activitate se desfasoara transparent.

In primul rand, toate tranzactiile - ca pret, volum si sens - sunt inregistrate si facute publice pe panoul central de afisaj, in mai putin de 10 secunde. Aceleasi informatii sunt instantaneu accesibile publicului prin utilizarea monitoarelor plasate peste tot in incinta bursei, dar si prin intermediul retelelor de calculatoare, pentru investitorii aflati, geografic, oriunde in lume.

Figura 1

Sistemul informatic al NYSE

Aceasta inseamna ca orice investitor - individual sau institutional - poate participa la activitatea NYSE in orice moment, pe durata intregii sedinte bursiere, cunoscand exact contextul in acel moment.

Aceasta deschidere si transparenta fac din piata NYSE un lider al burselor de valori din lume, datorita competitivitatii preturilor.

Ca o regula, interactiunea intre cumparatori si vanzatori pe ringul de tranzactii si activitatea agentilor bursieri din societatile de care apartin, conduc la stabilirea unor cotatii cat mai apropiate de dorintele clientilor.

Daca apare insa o conjunctura mai favorabila, la un moment dat, pe o alta piata de capital (in special, americana) pentru un anumit titlu mobiliar, agentii de schimb pot incheia tranzactii profitabile pentru clientii lor printr-un sistem automatizat AITS (Automated Intermarket Trading System), care leaga toate bursele de valori de pe teritoriul SUA. Ordinele clientilor bursei pot fi transmise fie clasic, prin intermediul agentilor, fie printr-un sistem computerizat (Super Dot). Acesta asigura executarea si procesarea automata a ordinelor de catre organele specializate ale bursei, precum si comunicarea rezultatului incheierii tranzactiei.

In orice moment in care un ordin este transmis electronic pe piata NYSE, acelasi sistem care raporteaza firmei respective incheierea tranzactiei creeaza inregistrari contabile, comparand detaliile procesului tranzactional si actualizand inregistrarile firmelor de brokeraj, fiind capabile sa reconstruiasca specificul unei tranzactii trecute, la cerere, pentru informari, verificari sau controale financiare.

Pentru acele ordine care nu au fost transmise prin reteaua de teleprelucrare, brokerii reprezentanti ai vanzatorilor sau cumparatorilor trebuie sa prezinte detalii privind tranzactiile efectuate, pentru a fi inregistrate in baza de date. Transferul de proprietate asupra titlurilor mobiliare tranzactionate, care impune o procedura cu mai multi pasi, este complet automatizat.

Singurul document emis este certificatul de actionar si aceasta numai daca investitorul cumparator o cere in mod expres. Piata NYSE este in permanenta supravegheata si asistata de un sistem informatic performant.

Printre obiectivele acestuia se numara:

asigurarea compatibilitatii intre actiunile agentilor de schimb si regulile de organizare si functionare a bursei;

eliminarea oricarei manipulari ilicite de informatii;

monitorizarea tuturor membrilor firmei pentru a evita conflictele intre tranzactiile in numele clientilor si cele pe cont propriu, considerate ilegale;

urmarirea si evidentierea oricarei tranzactii exclusive "din interior", prin utilizarea ilegala a documentelor si a informatiilor confidentiale, nepublice, privind contractele cu actiuni, obligatiuni sau optiuni.

Personalul angajat care urmareste buna desfasurare a activitatii bursiere are un instrument informatic specializat, denumit Stock Watch, care are rolul de a semnala orice abatere de la normal a unei tranzactii - ca pret sau volum - si care permite personalului abilitat sa gaseasca imediat o explicatie fenomenului aberant.

Nu orice situatie, de exceptie, insa, este rezultatul unei afaceri oneroase.

Adesea, fluctuatiile mari ale cursurilor sau ale volumelor de titluri se datoreaza unor factori economici, fie la nivelul companiilor, fie la nivelul economiei nationale. In aceste cazuri, gasirea explicatiei fenomenelor bursiere aberante consta intr-o investigatie mai in profunzime, utilizand alte produse informatice puse la dispozitie analistilor bursieri.

De exemplu, in unele cazuri, se poate utiliza sistemul ISIS (Intermarket Surveillance Information System), care consulta baza de date comerciale constituita la nivelul SUA, cu informatii de la toate pietele de capital.

Utilizand o componenta a sistemului ISIS specializata in audit financiar, se poate inregistra si reconstrui detaliat orice tranzactie efectuata, cu locul, momentul si partenerii sai. Urmatorul pas consta in determinarea clientilor in numele carora membrii bursei au incheiat tranzactia. Pentru aceasta se utilizeaza sistemul ASAM (Automated Search and Match), care contine numele a aproximativ 80.000 de societati publice si 30.000 de societati particulare.

NYSE ofera, deopotriva, prin tehnica de calcul de varf utilizata, informatii accesibile, ca forma si continut, investitorilor nespecialisti, in vederea atragerii acestora in activitatea bursei.

Bursa complet informatizata - NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automated Quotations System) - a fost creata in 1971 in SUA si detine in prezent un loc important pe piata
nord-americana de capital.

Numarul mare de titluri negociate si volumul tranzactiilor incheiate au transformat aceasta bursa, in cei 29 de ani de existenta, intr-un concurent redutabil al celor mai renumite si traditionale burse de valori din lume. Spre deosebire de alte burse de valori, NASDAQ prezinta urmatoarele caracteristici proprii:

Este o parte componenta a sistemului de burse secundare (sau paralele) sub forma particulara a pietei Over The Counter (OTC), la care participa o retea nationala de societati financiare (aproximativ 31.000).

Stabilirea cursurilor titlurilor mobiliare tranzactionate se realizeaza prin intermediul unor agenti de schimb denumiti "market makers", care pot actiona simultan pe piata mai multor actiuni, la concurenta, nefiind specializati pe un singur titlu mobiliar.

Diferenta dintre pretul de vanzare si cel de cumparare al unei actiuni (spread) constituie venitul market makerului, direct proportional cu volumul tranzactiei respective in conditiile lipsei unei fluctuatii de curs pe piata generala a acelui titlu.

Bursa NASDAQ nu este localizata geografic, neexistand un loc delimitat in care se pot intalni investitorii de capital, prin confruntare directa. Orice tranzactie se realizeaza numai prin intermediul unei retele de calculatoare, la care sunt conectate circa 200.000 de terminale pe intreg teritoriul SUA si peste 30.000 in intreaga lume, cu precadere la marile burse europene si la Tokyo.

Figura 2 

Sistemul informatic al NASDAQ

Numarul de titluri mobiliare distincte care pot fi cotate este nu numai ridicat (peste 200 de titluri), dar si provenind de la o gama foarte larga de emitenti, care nu au acces la bursele de valori principale (NYSE, AMEX).

Datorita facilitatilor oferite de sistemul informatic pe care se bazeaza NASDAQ, viteza de realizare a contractelor este ridicata, conducand la o competitivitate mare si la o scadere a costurilor. In plus, ea mobilizeaza capitaluri de dimensiuni mici si mijlocii, prin dinamica oferita de accesul prin intermediul calculatoarelor la piata de capital.

Dezavantajul principal al unei burse complet informatizate consta in sensibilitatea acesteia la fluctuatiile de pe piata de capital, fiind cea mai expusa efectelor negative ale unui crah bursier.

Bursa prin calculator tinde tot mai mult spre suprematia detinuta inca de "venerabilul Big Board" (NYSE). Astfel, in 1990, volumul mediu zilnic al tranzactiilor la NYSE a scazut sub jumatate din media la nivel national, in timp ce "tanarul de 20 de ani", NASDAQ, a obtinut 41% din tranzactii, in special pe seama reducerii costurilor (Figura 3).

Figura 3

Dinamica tranzactiilor la bursele americane

De aceea, NASD (National Association of Securities Dealers) a luat masuri urgente de conectare a tuturor brokerilor numiti ai burselor oficiale la reteaua nationala de calculatoare a pietelor de capital.

NYSE ramane insa piata favorita a marilor firme, pe care isi tranzactioneaza titlurile mobiliare (blue chips), in vreme ce NASDAQ este piata micilor firme, pentru care cotarea pe piata OTC este numai un pas spre bursa principala.

In 1998, pretul mediu pe actiune a fost de 35,40 USD la NYSE si de numai 18,55 USD la NASDAQ. Anual, aproape 15 titluri cotate la NASDAQ penetreaza la NYSE sau AMEX.

In acelasi timp insa, firme devenite cunoscute cu cifre de afaceri de ordinul miliardelor de USD, raman fidele pietei NASDAQ (MCI Communication, Apple Computer etc.). Un alt semn al importantei bursei NASDAQ l-a constituit inlocuirea de catre NYSE a companiei Pan Am cu holdingul de transport Roadway Service - Ohio, cotat anterior la NASDAQ, in indicele bursier pentru sectorul transporturi.

Planul NASDAQ, in conformitate cu regulamentul SEC (Securities and Exchange Commission) de informatizare a legaturilor intre participantii la activitatea burselor americane oficiale, s-a concre-tizat prin implementarea unui sistem informatic inchis, pentru o retea de calculatoare la nivel regional.

Acest sistem, denumit Portal, s-a dovedit insa nerentabil, pe de o parte din lipsa de plasamente private de capital, iar pe de alta parte, din lipsa de interes printre institutiile pentru care sistemul a fost creat, in scopul atragerii acestora. De aceea, sistemul Portal a fost reconceput ca un sistem de tranzactii bursiere deschis si mai flexibil, in scopul internationalizarii schimbului de informatii, precum si al negocierilor cu titluri.

Primul pas a fost legarea de marile burse europene, prin intermediul bursei londoneze si de cele asiatice, prin Bursa din Tokyo. Al doilea pas este proiectul crearii unui sistem NASDAQ International, care sa contracareze rivalul sau britanic, SEAQ International.

9.2. Experienta anglo-saxona

London Stock Exchange (LSE), cea mai importanta piata de capital europeana, a fost preocupata de informatizarea activitatii sale. Inca din anii '60, fara insa a schimba in esenta sistemul clasic de negociere, de incheiere, derulare si executare a contractelor.

In 1979, dupa mai multi ani de dezvoltare, a fost introdus un nou sistem computerizat de clearing, denumit TALISMAN, care modifica radical procedurile utilizate. Sistemul informatic al LSE a fost imbunatatit, in urmatorii ani, cu o componenta noua, denumita TAURUS, in vederea automatizarii transferului de proprietate asupra titlurilor mobiliare si a inregistrarii acestora.

Sistemul TAURUS a condus la cresterea vitezei, securitatii si eficientei executarii contractelor, prin eliminarea unei parti insemnate a documentelor pe hartie, intocmite manual.

Dupa momentul Big Bang de la 27 octombrie 1986, LSE a introdus o serie de schimbari in modalitatile de derulare a afacerilor in cadrul bursei. Cea mai importanta imbunatatire a constituit-o introducerea sistemului de cotatie asistata de calculator SEAQ (Stock Exchange Automated Quotations).

Sistemul SEAQ este capabil sa tranzactioneze simultan peste 2.000 de titluri. Brokerii si market makerii au la dispozitie terminale dedicate, prin intermediul carora isi introduc preturile de vanzare sau de cumparare ale respectivelor titluri. Informatiile sunt transmise in timp real societatilor de intermediere si birourilor investitorilor interesati.

Astfel, contactul cu bursa se realizeaza din afara acesteia si mai mult, prin retelele de calculatoare internationale, din orice punct de pe glob care este conectat la retea.

Prin intermediul sistemului SEAQ se pot consulta, pe monitoare, cele mai bune preturi inregistrate de market makeri pentru un anumit titlu. Acestea pot fi selectate automat de pe ecran si transmise brokerilor acreditati sa incheie contractul. Dialogul intre investitor si agentul de schimb poate avea loc fie prin mijloace clasice de comunicare (telefon, fax, telex), fie prin intermediul calculatoarelor.

Dezvoltarea sistemului SEAQ a permis legarea bursei irlandeze (Irish Stock Exchange) de cea londoneza, cu facilitati multiple de informare prin reteaua REUTER (Istinet), conducand la internationalizarea acesteia si la cresterea vertiginoasa a importantei bursei londoneze, la concurenta cu NYSE si TSE.

9.3. Experienta latina

Modernizarea burselor franceze a inclus, pe langa latura juridica si organizationala, si pe cea informatica, prin introducerea unui nou mecanism de cotare asistata de calculator, fiabil si performant.

Acesta s-a impus, in primul rand datorita aparitiei structurii delocalizate a bursei, care a necesitat inlocuirea, partial, a cotarii prin strigare, cu cea prin calculator, iar in al doilea rand, pentru a tine cont de dinamica extrem de rapida a fenomenului bursier pe piata mondiala de capital.

Metoda cotarii asistata de calculator raspunde si problemei ridicate de diferentele de fus orar intre marile burse de valori din lume si deci, a influentelor puternice pe care un decalaj  de numai cateva ore poate afecta negativ activitatea bursei. S-a trecut astfel, de la metoda cotarii prin fixing, la cea a cotarii continue, in principal pentru titlurile cele mai importante, ale caror tranzactii s-au internationalizat.

In acest sens, bursele de tip "napoleoniani" (franceza, italiana, spaniola, belgiana si luxemburgheza) au fost nevoite sa se apropie de cele anglo-saxone - in principal de bursa londoneza - in care tranzactiile sunt incheiate de un market maker, daca cele doua parti ale unui contract sunt de acord cu pretul.

Problema informatizarii bursei franceze este complexa deoarece, pe langa implementarea unui sistem automatizat de cotare, trebuie asigurate difuzarea informatiilor bursiere (pretul si volumul) tranzactiilor si mai ales, gestionarea ordinelor de bursa - activitati inexistente la bursa londoneza.

Proiectul de informatizare a bursei de valori a trebuit sa rezolve cele doua mari laturi:

Asigurarea unui hardware performant si puternic, care sa permita implementarea unui sistem informatic complex si comunicarea internationala.

Realizarea unui software capabil sa rezolve problemele ridicate, intr-un timp foarte scurt.

De aceea, s-a optat pentru preluarea unui sistem deja existent, functionabil de un numar de ani la Bursa din Toronto (prima bursa informatizata din lume). Debutand la 23 iunie 1986, cotarea continua asistata de calculator; la Bursa din Paris a fost, pentru inceput, realizata de sistemul informatic al bursei canadiene, sistem utilizat alternativ de cele doua burse datorita diferentei de fus orar.

Pentru inceput, procesul a fost verificat pentru 7 titluri de marime mijlocie. Comunicatia intre Paris si Toronto s-a realizat prin cinci cabluri transatlantice pana cand  a fost dotata cu retele proprii de calculatoare.

Astazi, sistemul informatic bursier francez este de sine statator, iar cotarea prin calculator se aplica pentru cvasitotalitatea titlurilor mobiliare. In plus, toate societatile de bursa si de intermediere, precum si investitorii, pot fi conectati la reteaua care asigura accesul la bursa, prin diverse posibilitati de telecomunicatii: telefon, fax, telex si, mai ales, Minitel. Utilizarea sistemului Minitel si in domeniul bursier a condus la o explozie a investitorilor individuali, a cresterii numarului de tranzactii, a dinamizarii activitatii bursiere.

Prin intermediul a douasprezece servicii telematice diferite (Tabelul 1), oricine este conectat prin Minitel la bursa poate cunoaste, in orice moment, ultimele preturi cotate, istoricul unui titlu, orice informatie despre evolutia bursei sub forma de grafice sau liste. De asemenea, se pot: transmite ordine de bursa, cumpara contracte ale indicelui CAC-40, administra portofolii de titluri mobiliare etc. Toate informatiile se transmit in timp real (maxim 7 secunde pentru comunicare si maxim 1 minut pentru executare), iar costurile abonamentului, teletransmisiei, utilizarii sistemului sunt scazute si inregistrate in contul fiecaruia.

Reteaua Minitel, fiind accesibila prin servicii telematice specializate de catre banci, organisme financiare, de asigurari etc., permite si executarea contractelor bursiere, prin transferuri in conturi personale a sumelor datorate, retinerea taxelor si a curtajului, plata costurilor de utilizare a retelei, preluand o buna parte din activitatile casei de clearing.

Tabelul 1

Sistemele telematice bursiere accesibile prin Minitel

Incepand cu 12 aprilie 1991, membrii bursei luxemburgheze, bancile si agentii de schimb au inceput sa utilizeze un nou sistem de negociere asistata de calculator, pentru un numar de titluri mobiliare admise pe piata oficiala. Pe o perioada de cateva saptamani, sistemul a preluat progresiv negocierea automatizata a tuturor categoriilor de valori mobiliare.

Acest sistem a fost elaborat de o societate londoneza (International Commodities Clearing House  Financial Markets - ICCH) in colaborare cu serviciile specializate ale bursei din Luxemburg si utilizatorii finali ai acestuia si cunoscut sub denumirea de ATS 2 (Figura 4).

Figura 4

Sistemul ATS 2

Sistemul ATS 2 este o versiune imbunatatita a sistemului ATS 1, utilizat prima data in 1985 de catre New Zeeland Futures Exchange si testat apoi pe piata futures din Dublin.

Sistemul conceput de ICCH combina flexibilitatea cu costurile reduse de utilizare. Este un sistem multiutilizator, complet descentralizat, orice investitor avand aceleasi drepturi, fie ca se afla in localul bursei la post fix de negociere, fie ca se afla la sediul sau, in afara bursei.

Din punct de vedere tehnic, sistemul este deschis utilizarii lui in diferite moduri, fie pentru negocierea simultana a unui numar de valori, conducand, la limita, spre ideea unei piete continue.

In mod curent, sistemul ATS 2 intretine caietul cu ordine publice referitoare la tranzactiile efectuate de toti membrii bursei. Fiecare membru individual are acces, prin intermediul statiei de negociere proprie, la inregistrarile privind orice ordin de bursa emis de el, putand completa sau anula contractul. Nu se pot insa consulta datele privind ordinele altor membri, decat dupa ce titlul respectiv a fost negociat.

Statiile individuale de negociere pot actiona si ca porti de comunicare cu sistemele informatice ale membrilor aflati in afara bursei, cand se realizeaza negocierea la distanta.

Aceasta prima aplicatie reprezinta etapa initiala si decisiva a unui plan vast de informatizare si automatizare a pietei bursiere, elaborat in 1990. In aprilie 1992, a fost elaborat un proiect cu specificatiile tehnice privind ultima versiune a interfetei destinate transmiterii ordinelor de bursa de la sediul agentului pana la ringul bursei, precum si a informatiilor relative la tranzactiile efectuate in sens invers.

Interfata este astfel conceputa incat sa permita oricarui membru sa importe toate ordinele din sistemul central si sa exporte catre acesta informatii diverse, mai ales despre parametrii tranzactiilor efectuate.

Transferul de date, in ambele sensuri, poate fi realizat pe doua cai:

toate ordinele sunt stocate pe dischete, datele putand fi apoi accesate de catre postul de negociere;

transmisia ordinelor se poate realiza direct, prin terminalul sistemului informatic, de la persoa-na respectiva catre postul de negociere, pe baza unui cod de recunoastere si de acces.

In conceptia actuala, interfata intre sistemul de negociere asistata de calculator si sistemele informatice proprii ale membrilor bursei permite in orice moment transmisia de date intr-un sens sau celalalt, cu o frecventa de cateva minute, insa numai daca aceasta se impune in functie de volumul ordinelor, volumul tranzactiilor si importanta titlurilor.

Aceasta interfata, spre deosebire de una care lucreaza in timp real, nu asigura transmiterea ordinelor in 2-3 secunde, care ar presupune inexistenta interventiei ordinului in procesul de negociere.

De aceea, sistemul informatic al bursei luxemburgheze este supus unui program de dezvoltare, pentru a atinge performantele sistemelor in timp real, in conformitate cu cerintele pietei moderne.

10. Sistemul bursier versus sistemul bancar

Preocuparile pentru reforma economica au vizat, intre altele, constituirea cadrului institutional specific economiei de piata, din care, poate cea mai reprezentativa si cu mare impact macroeconomic, o reprezinta bursa de valori. In principiu, ea reprezinta cea mai serioasa concurenta pentru sistemul bancar. Iata de ce consideram ca o analiza comparativa este sugestiva pentru relevarea performantelor celor doua sisteme.

Subliniem, inca de la inceput, faptul ca realizarile inregistrate de firmele central si est-europene vor fi puternic influentate de dezvoltarea bancilor si a pietei de capital. Experienta tarilor dezvoltate releva faptul ca economia se poate consolida atat prin dezvoltarea sistemului bancar - exemplul Euro-pei Continentale (Germania), cat si prin dezvoltarea burselor si a fondurilor de investitii, ca in cazul tarilor anglo-saxone.

De regula, se constata o legatura intre modalitatea de guvernare si dezvoltare a pietelor bancare sau a celor de valori mobiliare. Astfel, sistemul bancar este asociat guvernantei prin interventie (sau finantarii controlate), iar piata titlurilor de valoare si a fondurilor de investitii este asociata guvernantei prin obiective (finantarea de la distanta). In acest context apar divergente de opinii ale specialistilor in ceea ce priveste primordialitatea acordata bancilor sau pietei de capital, in sustinerea activitatii agentilor economici, asa cum se arata in continuare.

Argumente legate de avantajele bursei de valori si ale sistemului bancar

a. Bursa de valori

In dezvoltarea autentica a economiei, apelul la bursa de valori reprezinta un avantaj mare prin lipsa costurilor atragerii resurselor investitionale.

Atragerea resurselor investitionale de la populatie este mai mare si mai rapida

Intr-un timp scurt ar putea fi puse sa functioneze institutii esentiale ale unei economii de piata consolidate.

Privatizarea se accelereaza si mediul economic ar fi mai favorabil investitorilor straini, conditie esentiala pentru relansarea economiei nationale.

Monitorizarea firmelor ar fi mai usoara si s-ar favoriza cresterea productivitatii factorilor de productie.

Eficienta, competitivitatea si solvabilitatea sectorului financiar ar spori.

Eficienta de alocare a investitiilor ar fi mai mare.

Solvabilitatea sectorului societatilor comerciale ar fi mai mare.

Este favorizata descentralizarea proprietatii si distribuirea avutiei.

S-ar inlesni accesul societatilor noi si in formare la finantarea prin actiuni.

b. Sistemul bancar

Reforma sistemului bancar a avansat foarte rapid datorita numarului mare de banci infiintate. Astfel, in Romania perioadei 1990-2000 sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare fara precedent, ajun-gand, in prezent, la existenta si functionarea unui numar de 39 de banci, acestea avand filiale si su-cursale in toata tara;

Bancile, prin natura activitatii lor, cunosc foarte bine situatia financiara a agentilor economici pe care-i crediteaza, putand astfel influenta deciziile acestora asupra anumitor oportunitati de afaceri;

Este cunoscut faptul ca una dintre caile de reducere a blocajului financiar o constituie transfor-marea creditelor restante in actiuni detinute de banci la firmele debitoare.

In lume, se pastreaza inca o pozitie antitrust in domeniul bancar, dar legislatia romana incurajea-za dezvoltarea oligopolului, considerandu-se ca un numar de 5-7 banci dominante pot conferi stabilita-tea sistemului.

Dezvoltarea pietei de capital urmeaza cursul transformarii economiei de piata, iar contributia ei la consolidarea economiei va fi dovedita in timp. Aceasta institutie va avea un rol major care nu poate fi indeplinit de alte segmente ale mecanismului economic. Dar, intr-o perioada in care se impun puter-nice modificari structurale ale economiei, nu ne putem astepta prea curand ca piata de capital sa creeze solutii viabile, prin ea insasi, la conturarea guvernantei corporative. Astfel, printre recomandarile facute de UE Guvernului Romaniei se numara si dezvoltarea pietei de capital, dat fiind faptul ca in tarile OCDE aceasta piata este majoritara in raport cu piata monetara.

Compararea naturii bursei de valori, inima pietei de capital,

cu cea a sistemului bancar

Studiul comparativ il concepem in patru trepte, dupa cum urmeaza:

Misiunea si functiile indeplinite

Acestea sunt enumerate in Tabelul 2.

Tabelul 2

Misiunea si functiile pietei de capital si a sistemului bancar

Caracteristicile care confera specificitatea (varianta) entitatii

O ilustrare comparativa, in acest sens, este prezentata in Tabelul 3.

Tabelul 3

Compararea caracteristicilor bursei de valori cu cele ale sistemului bancar

Evaluarea performantelor economico-financiare

Diferentele aratate intre caracteristicile celor doua entitati isi gasesc expresia cea mai conclu-denta in indicatorii prin care se masoara performantele economico-financiare (Tabelul 4).

Tabelul 4

Evaluarea performantelor bursei de valori si ale sistemului bancar

Continutul managementului

Misiunea si functiile pietei de capital si ale sistemului bancar isi regasesc convergenta in continutul specific al managementului celor doua entitati economice (Tabelul 5) care, din acest motiv, apar ca veritabile alternative de finantare a economiei nationale.

Tabelul 5

Managementul pietei de capital comparativ cu managementul bancar

Atragerea resurselor investitionale se poate face:

- prin sistemul bancar concretizat in existenta a 39 de banci, din care marea lor majoritate sunt cu capital privat;

- prin intermediul pietei de capital cu segmentele: Bursa de Valori Bucuresti, cu un numar de 115 societati listate in anul 2000; Piata OTC (Over The Counter) pe care se tranzactioneaza titlurile a peste 3150 de societati comerciale; peste o suta de societati de servicii de investitii financiare cu activitate de brokeraj la care se adauga fondurile deschise de investitii, societatile de investitii, casele de asigurari private si casele de pensii.

Sistemul bancar pune la dispozitia clientilor sai o paleta larga de instrumente financiare care vizeaza, in primul rand, consolidarea unei strategii bancare, cat si atragerea majoritatii posesorilor de fonduri financiare. Desi, in prezent, sistemul bancar detine o suprematie de necontestat in privinta atragerii si valorificarii fondurilor financiare, bancile se adapteaza rapid la cererea de investitii, devan-sand astfel incercarile timide de plasare a surselor disponibile prin intermediul sistemului bursier. In aceasta competitie inegala, bancile romanesti se aliniaza tendintelor internationale in privinta strategii-lor de organizare si dezvoltare bancara.

Piata de capital, in conditiile functionarii intr-un mediu economic echilibrat, poate oferi conditii mai avantajoase solicitantilor de fonduri financiare decat sistemul bancar. Intreprinderile care au nevoie de fonduri pentru finantarea unor proiecte pe termen lung, emit actiuni purtatoare de dividende, conducand la majorarea capitalului propriu sau obligatiuni purtatoare de dobanzi fixe. Finantarea prin intermediul pietei primare de capital prezinta un avantaj cert fata de finantarea prin intermediul imprumuturilor bancare deoarece se scurteaza drumul intre economiile disponibile si finantarea efectiva si, totodata, nu presupune nici un cost.

Rezumat

La sfarsitul acestui capitol va propunem sa reflectati asupra urmatoarelor aspecte:

● diversitatea de opinii privind continutul conceptului de bursa;

● regimul juridic al burselor de valori;

● continutul statutului si regulamentelor burselor;

● categoriile de membri la diferite burse de valori din lume;

● organele constitutive ale managementului bursei;

● cele mai importante aspecte privind locul si rolul informatizarii burselor, precum si configuratia unor sisteme informatice existente;

● cele patru trepte ale studiului comparativ al pietei de capital cu sistemul bancar.

Completati tabelul de mai jos cu termenii-cheie identificati de dumneavoastra

Teste-grila

Statutele si regulamentele bursiere urmaresc:

1) impunerea unor conditii menite sa garanteze profesionalismul si corectitudinea tranzactiilor bursiere;

2) stabilirea relatiilor functionale dintre departamentele burselor;

3) stabilirea relatiilor functionale dintre comitetele burselor;

4) crearea unei imagini favorabile burselor de valori in randul investitorilor;

5) rolul sistemului informatic in desfasurarea corecta si transparenta a tranzactiilor bursiere.

Alegeti varianta corecta de raspuns

a) 1+4;                 b) 2+3+5; c) 2+3+4+5; d) 1+4+5; e) 1+2+3+4+

La NYSE, membrii bursei pot fi:

1) membri cu chirie;

2) membri partiali;

3) membri aliati;

4) membri acceptati;

5) membri corespondenti.

Alegeti varianta corecta de raspuns

a) 1+4+5; b) 2+3+4 c) 1+3+5; d) 1+2+3+4; e) 1+2+3+4+

Categoriile de membri la TSE sunt:

1) membri plini;

2) membri partiali;

3) membri asociati;

4) membri saitori;

5) membri speciali.

Alegeti varianta corecta de raspuns

a) 1+4+5; b) 1+2+3+4+5; c) 1+2+4; d) 1+3+4+5; e) 2+3+4+

Societatile de bursa in SUA ofera:

1) servicii partiale;

2) servicii complete;

3) servicii integrale;

4) servicii de baza;

5) servicii auxiliare.

Alegeti varianta corecta de raspuns

a) 1+2+3+4+5; b) 1+2+4; c) 1+2+5; d) 2+4; e) 2+

Raspunsuri

Ce punctaj ati obtinut? Ar fi trebuit sa inregistrati cel putin 5 puncte. Daca nu a-ti reusit, ar trebui sa studiati din nou materialul.

Sinteza

Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -|

Finante

Proiecte pe aceeasi tema Obligațiile angajatorului privind impozitul pe profit Veniturile si cheltuielile bugetului local Analiza fenomenului evazionist in romania in perioada de dupa 1989 Plata ISU pentru energie si gaz - retur nota de debit prin posesorul contului Elemente nedeductibile din punct de vedere fiscal Grupul UniCredit Masa monetara si structurile ei Caracteristicile somajului. Tipuri de somaj. Costul somajului Audit financiar si consiliere Dezinvestitia in context decizional financiar - conceptia strategica a dezinvestitiei

Ramai informat Informatia de care ai nevoie Acces nelimitat la mii de documente. Online e mai simplu. Contribuie si tu! Adauga online documentul tau.