Gestionarea riscurilor - metode si tehnici

Gestionarea riscurilor - metode si tehnici

Unul dintre domeniile cele mai importante ale managementului bancar este gestionarea riscului. Bancile trebuie sa faca fata multor tipuri de risc.

Administrarea portofoliului de credite - continuare

Acest lucru se poate face prin echilibrarea caracteristicilor creditelor care fac parte din portofoliu, in special a riscurilor asociate cu fiecare sector de activitate (industrie,agricultura, constructii, transport) si termenele scadente ale creditelor. Acesti factori, precum si probabilitatea de realizare a riscului dau o indicatie asupra calitatii protofoliului de credite.

Un alt aspect important in administraea portofoliului de credite il reprezinta scadentele imprumuturilor acordate, care trebuie, pe cat posibil, sa fie cat mai diferite. Acest lucru trebuie corelat foarte exact, cu managementul lichiditatii bancii.

Mai exista un element al riscului de creditare care nu poate fi redus prin metodele de gestionare a portofoliului, si anume riscul de piata. Intr-o perioada de recesiune economica, ca perioada pe care o traversam in prezent, probabilitatea de insucces a afacerilor creste. In consecinta, creste si riscul in creditare. Administrand riscul aferent fiecarui sector de activitate si aplicand tehnicile de gestionare a portofoliului de credite in cadrul fiecarui sector, veti putea reduce riscul, dar nu se poate elimina. Riscul de credit este unul dintre cele 5 riscuri de piata cu care se confrunta orice firma.

Gruparea si agregarea creditelor se face prin intermediul sistemelor informatice, pe sectoare de activitate. Aceste informatii trebuie sa permita conducerii sa evite expunerea excesiva la risc pentru un anumit sector, si sa controleze diferentierea, pe cat posibil, a scadentelor creditelor.

Riscul de credit este un factor important in falimentul bancar. Dintr-un studiu de piata realizar in Maria Britanie pentru 22 de falimente bancare, a reiesit ca 16 dintre ele se datoreaza unui sistem defectuos de gestionare a dosarelor de credit.

Riscul de schimb valutar

Principalele instrumente de acoperire a riscului de schimb valutar sunt:

• Contractele la termen privind riscul valutar
• Optiunile

1. Contractele la termen privind riscul valutar:

Exista doua metode de a cota o rata a contractelor la termen privind schimbul valutar:

1. Utilizarea unui curs de schimb ce va fi folosit la termenul specificat ;
2. Utilizarea marjelor la termen, care se adauga sau se scad din rata la vedere.

Dintre cele doua metode, cea de a doua este mult mai des folosita intrucat cursurile de schimb variaza continuu, prin ajustarea ratelor la vedere in functie de cererea si oferta de valuta, in timp ce marjele la termen ce fluctueaza corelat cu ratele dobanzii practicate pe pietele financiare, depinzand de termen.

Formula de calcul marja la termen:

Marja la termen poate fi pozitiva sau negativa. Marja pozitiva se adauga ratei la vedere, iar marja negativa se deduce din rata de schimb la vedere.

Riscul de rata a dobanzii

Unul dintre cele mai importante aspecte ale acestui risc il reprezinta decizia de a imprumuta sau a credita, la rate fixe sau variabile ale dobanzii.

Decizia de a opta pentru un anumit tip de rata a dobanzii este bazata pe prognozele privind tendinta de evolutie a ratei dobanzii.

Daca ratele dobanzii au o tendinta crescatoare, ratele fixe sunt mai atractive pentru cei care imprumuta. Daca tendinta este descrescatoare, cei care imprumuta vor prefera ratele variabile. Pentru cei care dau cu imprumut, situatia este inversa.

Ratele fixe se exprima procentual, iar cele variabile se exprima prin adaugarea unor puncte ( 1 punct =1/100 dintr-un procent) la rata dobanzii interbancare (de ex: LIBOR + 50 puncte).

Principalele instrumente de gestionare a riscului de rata a dobanzii sunt:

• Swaps ale ratei dobanzii (Interest rate swaps)
• Contractele la termen privind rata dobanzii (Forward Rate Agreement)

Riscul operational

Document online: Unificarea paneuropeana azi Document online: Economia bunastarii si rolul statului in economie - reglementarea preturilor

Cu privire la riscul operational, se impun discutate doua aspecte:

Riscul de sistem

Frauda

1. Riscul de sistem

Gestionarea riscului de sistem presupune identificarea si cuantificarea pierderii probabile si compararea ei cu costul necesar pentru evitarea producerii pierderii.

Principalele categorii de risc de sistem sunt:

Cu toate ca riscul operational nu poate fi eliminat in totalitate, marea majoritate a situatiilor in care apare acest risc pot fi prevazute si pot fi gestionate prin proceduri adecvate.

2. Frauda

Frauda reprezinta un risc operational specific, provocat fie de personalul bancii, fie de persoane din afara bancii, care nu poate fi eliminat in totalitate.

Caracteristici:

Nu este obligatorie natura financiara a cauzelor;

Au caracter spontan si mai putin premeditat;

Frecventa lor este mult mai ridicata in locurile unde nu sunr depistate de la inceput si unde nu sunt luate masuri necesare pentru a fi prevenite

Masuri de combatere a actiunilor de frauda:

Impartirea adecvata a responsabilitatilor;

Existenta unui sistem de control eficient;

Parcurgerea cu atentie a procedurilor si sistemelor de securitate si identificare a punctelor slabe care ar putea reprezenta un risc de frauda;

Comunicarea si informarea clara a procedurilor ce trebuie aplicate in anumite situatii.

Riscul de tara

Reprezinta riscul unei recesiuni economice la nivelul economiei nationale.

O banca se confrunta cu riscul de tara daca acorda credite unei companii care investeste intr-o tara straina.

Riscul consta in faptul ca evenimentele ce se vor derula in aceea tara pot afecta posibilitatile clientului de a rambursa creditul bancii.

Elemente specifice riscului de tara:

Guvernul unei tari poate sista sau ingheta activele detinute de companiile straine;

Dificultatile economice existente intr-o anumita tara pot ingreuna repatrierea profitului obtinut, intr-o valuta puternica;

Conflictele militare pot pune in pericol scopul investitiei sau pot suspena in intregime operatiunile in derulare;

Exista posibilitatea ca imprumuturile agentiilor guvernamentale, dintr-o anumita tara, sa nu fie rambursate din lipsa de fonduri.

Gestionarea acestui tip de risc se face prin cumpararea de actiuni speciale prin intermediul firmelor de export financiar ( de ex. Export Development Corporation of Canada - proprietate de stat, Export credit Guarantee Development din Maria Britanie- firma privata).

O alta metoda de reducere a riscului de tara este aplicarea principiilor de administrare a portofoliului de investitii, prin evitarea expunerii excesive la ris, prin concentrarea portofoliului.

Riscul strategic

Orice activitate, indiferent de natura acesteia, are nevoie de o strategie, ca punct de plecare. Efectele negestionarii eficiente a acestui tip de risc pot avea consecinte grave, ducand chiar si la falimentul bancii.

Chiar daca o banca supravietuieste unei pierderi importante datorate unei strategii eronate, pierderea credibilitatii va avea drept efect o cotare mult mai slaba din partea agentilor de specialitate, ceea ce va avea un efect negativ asupra costului cu care banca va atrage capitalalul in viitor.

Revizuirea periodica a strategiilor, tinand cont de rezultatele obtinute, va permite adaptarea strategiilor ori de cate ori este necesar.

Cea mai moderna metoda de gestionare a riscului strategic este sistemul echilibrat al indicatorilor (SEI) sau Balanced Business Scorecard.

Constituie un instrument strategic rezultat al cercetarii intreprinse de Kaplan si Norton. Este un model care fixeaza indicatori, pentru evolutia rezultatelor viitoare, in patru domenii cheie ale oganizatiei:

• Domeniul financiar;
• Domeniul clientelei;
• Domeniul operational;
• Domeniul resurselor umane.

Totodata, ofera o abordare coerenta a indicatorilor strategici la obiectivele de performanta individuale si departamentale.

Reprezinta un mijloc de comunicare a implicatiilor strategiei alese la nivelul intregii organizatii si de evaluare a rezultatelor.

Scopul este de a ajuta conducerea sa identifice factorii esentiali de succes care vor conduce la atingerea obiectivelor strategice declarate ale organizatiei.

Indicatorii luati in calcul sunt:

• Indicatori financiari - rentabilitatea investitiei si valoarea economica adaugata;
• Indicatori privind clientii - satisfactie, mentinere, cota de piata si valoarea din cont;
• Indicatori operationali - calitate, timp de reactie, cost si introducerea unui nou produs;
• Indicatori ai resurselor umane - satisfactia angajatilor, aptitudinile angajatilor si disponibilitatea informatiilor.

Principalele directii trasate de un astfel de sistem sunt:

• Indicatori ai rezultatelor sau indicatori de decalaj tind sa fie generici si arata care au fost rezultatele din punct de vedere istoric :

Profitabilitatea

Cota de piata

Gradul de mentinere a clientilor

Satisfactia clientilor.

• Directii de performanta sau indicatori de orientare pot fi unici pentru organizatie si arata ce este necesar pentru viitor.

Transpunerea in practica a acestui sistem se face in doua moduri:

• Comunicarea personalului a obiectivelor de nivel inalt;
• Transpunerea de catre conducerea a obiectivelor de nivel ridicat si a indicatorilor organizationali in indicatori mai specifici pentru propriile lor activitati.

Riscul legislativ

Exista doua categorii de risc care se incadreaza in aceasta categorie, pentru domeniul bancar:

• Riscul de schimbare al legislatiei
• Riscul de neincadrare in reglementarile in vigoare

1. Riscul de schimbare al legislatiei

Acest tip de risc consta in faptul ca guvernele pot face schimbari in legislatie, afectand integral sau partial activitatea unei firme, care poate deveni ilegalasau neprofitabila. In aceste cazuri, firmele trebuie sa isi modifice foarte rapid activitatea.

Bancile trebuie sa fie foarte bine informate cu privire la proiectele legislative care sunt preconizate pentru industria bancara si sa fie constiente de impactul pe cae noua legislatie il poate avea asupra activitatii lor. Aceasta este o prima actiune care trebuie sa fie intreprinsa. O a doua actiune ce trebuie intreprinsa este incercarea de a influenta politica guvernului in domeniul bancar, lucru ce se poate realiza prin asociatia bancilor din tara respectiva.

2. Riscul de neincadrare in reglementarile in vigoare

Datorita impactului pe care il are in intreaga economie, activitatea bancara este foarte strict supravegheata si reglementata prin norme si ordonante ale bancii centrale.

Costul nerespectarii reglementarilor in vigoare este foarte mare, putand duce pana la retragerea autorizatiei de functionare.

In aceste conditii, calitatea si acuratetea informatiei pusa la dispozitia conducerii bancii este cruciala.