FINANTAREA DEZVOLTARII ECONOMICO-SOCIALE PRIN PROIECTE PUBLICE

1. Cadrul legal privind investitiile institutiilor publice

- Legea finantelor publice, nr.500/2002, cu modificarile si completarile ulterioare

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.45/2003 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare

- Legea finantelor publice locale, nr.273/2006, care a intrat in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2007

- Legea administratiei publice locale, nr.215/2001, cu modificarile si completarile ulterioare

- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii

2. Prevederi legale referitoare la investitiile publice

2.1. Resposabilitatile autoritatilor publice

Guvernul, prin Ministerul Finantelor Publice, elaboreaza strategia in domeniul investitiilor publice, pe baza propunerilor de programe de investitii pe care le prezinta ordonatorii principali de credite.

Ministerul Finantelor Publice are, de asemenea, urmatoarele responsabilitati in ceea ce priveste investitiile publice :

- stabileste continutul, forma si informatiile referitoare la programele de investitii necesare in procesul de elaborare a bugetului.

- stabileste prin norme metodologice criteriile de evaluare si selectie a obiectivelor de investitii publice.

- analizeaza programul de investitii din punct de vedere al incadrarii in limitele de cheltuieli stabilite, al respectarii criteriilor de selectie si prioritizare si a esalonarii creditelor bugetare in functie de durata de executie a obiectivelor.

- coordoneaza monitorizarea intregului program de investitii, scop in care va solicita ordonatorilor principali de credite toate informatiile necesare.

Obiectivele de investitii si celelalte cheltuieli asimilate investitiilor se cuprind ca anexe la buget in programele de investitii anuale, cu conditia ca, in prealabil, documentatiile tehnico-economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea si oportunitatea efectuarii cheltuielilor asimilate investitiilor, au fost elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale.

- In procesul de investitii, ordonatorilor de credite le revin urmatoarele responsabilitati :

- - sa organizeze sistemul de monitorizare a programului de achizitii publice si a programul de lucrari de investitii publice;

- sa organizeze evidenta programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;

De asemenea, ordonatorii principali de credite, pe propria raspundere, actualizeaza si aproba valoarea fiecarui obiectiv de investitii nou sau in continuare, in functie de evolutia indicilor de preturi, aceasta operatiune fiind supusa controlului financiar preventiv.

La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, cheltuielile pentru investitiile publice si alte cheltuieli de investitii finantate din fonduri publice locale se cuprind in proiectele de buget, in baza programului de investitii publice al fiecarei unitati administrativ-teritoriale, intocmit de ordonatorii principali de credite, care se prezinta ca anexa la bugetul initial si, respectiv, rectificat si se aproba de consiliul local, judetean si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz.

Obiectivele de investitii si celelalte cheltuieli asimilate investitiilor publice ale unitatilor administrativ-teritoriale se cuprind in programele de investitii anuale, anexe la buget, numai daca, in prealabil, documentatiile tehnico-economice, respectiv notele de fundamentare privind necesitatea si oportunitatea efectuarii cheltuielilor asimilate investitiilor, au fost elaborate si aprobate potrivit dispozitiilor legale.

Ordonatorii principali de credite de la nivel local stabilesc prioritatile in repartizarea sumelor pe fiecare obiectiv inscris in programul de investitii, in limita fondurilor cuprinse in proiectul de buget cu aceasta destinatie, asigurand totodata realizarea obiectivelor de investitii in cadrul duratelor de executie aprobate.

2.2. Prezentarea investitiilor publice in proiectul de buget

Cheltuielile pentru investitiile publice si alte cheltuieli de investitii finantate din fonduri publice se cuprind in proiectele de buget, in baza programelor de investitii publice, care se prezinta ca anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite.

Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de investitii publice, pe clasificatia functionala.

Proiectul de investitii va cuprinde atat informatii nefinanciare, cat si financiare ce caracterizeaza serviciul public vizat si efortul financiar pentru realizarea acestuia.

Informatiile nefinanciare vor include:

- strategia in domeniul investitiilor, care va cuprinde in mod obligatoriu prioritatile investitionale si legatura dintre diferite proiecte, criteriile de analiza care determina introducerea in programul de investitii a obiectivelor noi in detrimentul celor in derulare;

- descrierea proiectului;

- stadiul fizic al obiectivelor.

Informatiile financiare vor include:

- valoarea totala a proiectului;

- creditele de angajament;

- creditele bugetare;

- graficul de finantare, pe surse si ani, corelat cu graficul de executie;

- analiza cost-beneficiu, care va fi realizata si in cazul obiectivelor in derulare;

- costurile de functionare si de intretinere dupa punerea in functiune.

Structura programelor de investitii publice

Programele de investitii vor prezenta o structura standardizata, in care se nominalizeaza obiectivele de investitii grupate pe: investitii in continuare si investitii noi, iar 'alte cheltuieli de investitii' pe categorii de investitii.

Pozitia 'alte cheltuieli de investitii' se detaliaza si se aproba prin liste separate de catre ordonatorul principal de credite si cuprinde urmatoarele categorii de investitii:

- achizitii de imobile;

- dotari independente;

- cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate si a altor studii aferente obiectivelor de investitii;

- cheltuielile de expertiza, proiectare si de executie privind consolidarile si interventiile pentru prevenirea sau inlaturarea efectelor produse de actiuni accidentale si calamitati naturale - cutremure, inundatii, alunecari, prabusiri si tasari de teren, incendii, accidente tehnice, precum si cheltuielile legate de realizarea acestor investitii;

- lucrari de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinari seismologice, consultanta, asistenta tehnica si alte cheltuieli asimilate investitiilor, potrivit legii.

Structura programelor de investitii publice locale

De asemenea, programele de investitii publice locale prezinta o structura standardizata, in care se nominalizeaza obiectivele de investitii grupate pe: investitii in continuare, investitii noi si pozitia globala 'alte cheltuieli de investitii', pe categorii de investitii.

Pozitia globala 'alte cheltuieli de investitii' cuprinde urmatoarele categorii de investitii:

- achizitii de imobile;

- dotari independente;

- cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate, proiectelor si altor studii aferente obiectivelor de investitii;

- cheltuieli de expertiza, proiectare si de executie privind consolidarile si interventiile pentru prevenirea sau inlaturarea efectelor produse de actiuni accidentale si calamitati naturale - cutremure, inundatii, alunecari, prabusiri si tasari de teren, incendii, accidente tehnice, precum si cheltuielile legate de realizarea acestor investitii;

- lucrari de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinari seismologice, consultanta, asistenta tehnica si alte cheltuieli asimilate investitiilor, potrivit legii.

Cheltuielile de investitii prevazute la pozitia globala « alte cheltuieli de investitii » se detaliaza in anexa distincta de catre ordonatorul principal de credite, pe baza de note de fundamentare, care vor cuprinde elemente referitoare la necesitatea, oportunitatea si alti indicatori caracteristici unor asemenea investitii, si se aproba de consiliul local, judetean si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, o data cu bugetul local.

2.2. Prezentarea investitiilor publice in proiectul de buget

Cheltuielile pentru investitiile publice si alte cheltuieli de investitii finantate din fonduri publice se cuprind in proiectele de buget, in baza programelor de investitii publice, care se prezinta ca anexa la bugetul fiecarui ordonator principal de credite.

Ordonatorii principali de credite vor prezenta anual programul de investitii publice, pe clasificatia functionala.

Proiectul de investitii va cuprinde atat informatii nefinanciare, cat si financiare ce caracterizeaza serviciul public vizat si efortul financiar pentru realizarea acestuia.

Informatiile nefinanciare vor include:

- strategia in domeniul investitiilor, care va cuprinde in mod obligatoriu prioritatile investitionale si legatura dintre diferite proiecte, criteriile de analiza care determina introducerea in programul de investitii a obiectivelor noi in detrimentul celor in derulare;

- descrierea proiectului;

- stadiul fizic al obiectivelor.

Informatiile financiare vor include:

- valoarea totala a proiectului;

- creditele de angajament;

- creditele bugetare;

- graficul de finantare, pe surse si ani, corelat cu graficul de executie;

- analiza cost-beneficiu, care va fi realizata si in cazul obiectivelor in derulare;

- costurile de functionare si de intretinere dupa punerea in functiune.

Structura programelor de investitii publice

Programele de investitii vor prezenta o structura standardizata, in care se nominalizeaza obiectivele de investitii grupate pe: investitii in continuare si investitii noi, iar 'alte cheltuieli de investitii' pe categorii de investitii.

Pozitia 'alte cheltuieli de investitii' se detaliaza si se aproba prin liste separate de catre ordonatorul principal de credite si cuprinde urmatoarele categorii de investitii:

- achizitii de imobile;

- dotari independente;

- cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate si a altor studii aferente obiectivelor de investitii;

- cheltuielile de expertiza, proiectare si de executie privind consolidarile si interventiile pentru prevenirea sau inlaturarea efectelor produse de actiuni accidentale si calamitati naturale - cutremure, inundatii, alunecari, prabusiri si tasari de teren, incendii, accidente tehnice, precum si cheltuielile legate de realizarea acestor investitii;

- lucrari de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinari seismologice, consultanta, asistenta tehnica si alte cheltuieli asimilate investitiilor, potrivit legii.

Structura programelor de investitii publice locale

De asemenea, programele de investitii publice locale prezinta o structura standardizata, in care se nominalizeaza obiectivele de investitii grupate pe: investitii in continuare, investitii noi si pozitia globala 'alte cheltuieli de investitii', pe categorii de investitii.

Pozitia globala 'alte cheltuieli de investitii' cuprinde urmatoarele categorii de investitii:

- achizitii de imobile;

- dotari independente;

- cheltuieli pentru elaborarea studiilor de prefezabilitate, a studiilor de fezabilitate, proiectelor si altor studii aferente obiectivelor de investitii;

- cheltuieli de expertiza, proiectare si de executie privind consolidarile si interventiile pentru prevenirea sau inlaturarea efectelor produse de actiuni accidentale si calamitati naturale - cutremure, inundatii, alunecari, prabusiri si tasari de teren, incendii, accidente tehnice, precum si cheltuielile legate de realizarea acestor investitii;

- lucrari de foraj, cartarea terenului, fotogrammetrie, determinari seismologice, consultanta, asistenta tehnica si alte cheltuieli asimilate investitiilor, potrivit legii.

Cheltuielile de investitii prevazute la pozitia globala « alte cheltuieli de investitii » se detaliaza in anexa distincta de catre ordonatorul principal de credite, pe baza de note de fundamentare, care vor cuprinde elemente referitoare la necesitatea, oportunitatea si alti indicatori caracteristici unor asemenea investitii, si se aproba de consiliul local, judetean si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, o data cu bugetul local.

2.3. Aprobarea proiectelor de investitii publice

La nivelul institutiilor publice centrale, documentatiile tehnico-economice aferente obiectivelor de investitii noi care se finanteaza, potrivit legii, din fonduri publice se aproba de catre:

- Guvern, pentru valori mai mari de 13 milioane RON

- ordonatorii principali de credite, pentru valori cuprinse intre 1,8 milioane RON si 13 milioane lei;

- ceilalti ordonatori de credite, pentru valori pana la 1,8 milioane RON, cu avizul prealabil al ordonatorului principal de credite.

Documentatiile tehnico-economice aferente investitiilor publice ce se realizeaza pe baza de credite externe contractate sau garantate de stat, indiferent de valoarea acestora, se supun aprobarii Guvernului.

Limitele valorice privind competentele de aprobare a documentatiilor tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi se pot modifica prin hotarare a Guvernului, in functie de evolutia indicilor de preturi.

La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, aprobarea proiectelor de investitii publice locale este indeplinita astfel :

- documentatiile tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi, a caror finantare se asigura integral sau in completare din bugetele locale, precum si ale celor finantate din imprumuturi interne si externe, contractate direct sau garantate de autoritatile administratiei publice locale, se aproba de consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz.

- documentatiile tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi, care se finanteaza din imprumuturi externe si, in completare, din transferuri de la bugetul de stat si din alte surse, precum si ale celor finantate integral sau in completare din imprumuturi externe contractate ori garantate de stat, indiferent de valoarea acestora, se supun spre aprobare Guvernului.

- documentatiile tehnico-economice pentru investitiile destinate prevenirii sau inlaturarii efectelor produse de actiuni accidentale si de calamitati naturale, elaborate si avizate potrivit dispozitiilor legale, precum si notele de fundamentare privind celelalte cheltuieli de investitii cuprinse in pozitia globala 'alte cheltuieli de investitii' se aproba de ordonatorii principali de credite.

Ordonatorii principali de credite pentru institutiile publice locale, pe propria raspundere, actualizeaza si aproba valoarea fiecarui obiectiv de investitii nou sau in continuare, indiferent de sursele de finantare ori de competenta de aprobare a acestora, in functie de evolutia indicilor de preturi. Aceasta operatiune este supusa controlului financiar preventiv propriu.

2.4. Monitorizarea de catre ordonatorii principali de credite a proiectelor de investitii

Pe parcursul executiei bugetare ordonatorii principali de credite vor urmari derularea procesului investitional, in conformitate cu dispozitiile prezentei legi, si vor intocmi rapoarte trimestriale de monitorizare, pe care le vor transmite Ministerului Finantelor Publice.

In cazul in care, pe parcursul derularii procesului investitional, apar probleme in implementarea unui obiectiv, ordonatorul principal de credite va consemna in raportul de monitorizare cauza si masurile ce se impun pentru remedierea acestui lucru.

In situatia in care, din motive obiective, implementarea unui proiect de investitii nu se poate realiza conform proiectiei bugetare, ordonatorii principali de credite pot solicita Ministerului Finantelor Publice, pana la data de 31 octombrie, redistribuirea fondurilor intre proiectele inscrise in programul de investitii anexa la buget.

Ordonatorii principali de credite sunt responsabili de realizarea obiectivelor de investitii incluse in programele de investitii.

La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, monitorizarea de catre ordonatorii principali de credite a proiectelor de investitii publice se realizeaza astfel :

- in situatia in care, pe parcursul executiei bugetare, din motive obiective, implementarea unui proiect de investitii nu se poate realiza conform proiectiei bugetare, ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot propune consiliilor locale, judetene si Consiliului General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pana la data de 31 octombrie, aprobarea redistribuirii fondurilor intre proiectele inscrise in programul de investitii.

- ordonatorii principali de credite sunt responsabili de utilizarea eficienta a fondurilor alocate investitiilor, precum si de realizarea obiectivelor de investitii incluse in programele de investitii.

2.5. Acordurile internationale legate de investitiile publice

Toate angajamentele legale, din care rezulta o cheltuiala pentru investitiile publice si alte cheltuieli asimilate investitiilor, cofinantate de o institutie internationala, se vor efectua in conformitate cu prevederile acordului de finantare.

3 Selectarea proiectelor de investitii publice

Autoritatile publice realizeaza investitii care sa faca posibila extinderea si/sau modernizarea serviciilor publice de care sunt responsabile prin lege. In acest sens, trebuie sa armonizeze necesitatea obiectiva a existentei serviciilor ce produc avantaje sociale sau de alta natura contribuabililor cu fundamentarea riguroasa a costurilor generate de finantarea obiectevelor de investitii si de functionarea ulterioara a acestora.

Majoritatea obiectivelor de investitii publice nu au ca scop principal obtinerea de profit, deorece, pentru ca un proiect sa fie eligibil pentru finantare din fonduri publice, acesta trebuie sa se dovedeasca fezabil si sa produca avantaje sociale.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un proiect de investitii publice se inscriu in mai multe categorii:

- conditii politice, potrivit carora proiectul trebuie sa se inscrie in startegia generala autoritatilor publice pentru perioada respectiva. De exemplu, daca politica guvernamentala urmareste ameliorarea conditiilor din zonele geografice defavorizate ale tarii, proiectele care vor cuprinde obiective din al domeniu nu vor beneficia de prioritate;

- conditii legale. Toate activitatile incluse in proiectul de investitie publica, de la aspectele tehnice, la cele sociale si financiare, trebuie sa se conformeze legislatiei in vigoare, privind institutiile publice, achizitiile publice, conditiile tehnice, legislatia sociala, protectia mediului natural, accesarea si utilizarea fondurilor publice autohtone si comunitare, conditiile de indatorare etc.;

- conditii de ordin financiar, tinand seama ca, fiind investitie publica, nu intotdeauna exista o corelatie directa si stransa intre fluxurile de numerar ce rezulta din exploatarea investitiei si obligatiile de plata a rambursarilor aferente surselor imprumutate. Astefel, desi o institutie publica monitorizeaza o investitie de care este responsabila, obligatia de incasare a veniturilor, dar si de rambursare a imprumuturilor poate sa revina altei entitati;

- conditii care se refera la beneficiul social. Cei insarcinati cu monitorizarea proiectului vor urmari, in principal, relizarea obiectivelor sociale: construirea unei scoli, a unui spital etc.;

- conditii de ordin comercial, deoarece pentru derularea unui proiect de investitii publice sunt necesare: contracte privind achizitionarea de bunuri de la terti, contracte cu diferiti prestatori de servicii - operatori de servicii, care sunt, in general, societati comerciale de drept privat - contracte pentru realizarea unor lucrari, angajarea de personal, contracte cu furnizorii de servicii financiare etc.;

- conditii de natura tehnica, prin care sa se asigure calitatea serviciului public, in conditii de costuri cat mai coborate;

- conditii ce tin de latura institutionala

4. Indicatorii de baza ai investitiei

Literatura de specialitate cunoaste, in principal, urmatorii indicatori de baza ai investititei :

- Volumul capitalului investit

- Durata de executie

- Durata de exploatare

- Investitia specifica

- Termenul de recuperare

- Coeficientul de eficienta economica a investitiilor

- Cheltuieli echivalente

- Randamentul economic al investitiei

Volumul capitalului investit este indicatorul care reprezinta efortul economic total pentru proiectarea si realizarea unui obiectiv de investitii.

Volumul capitalului investit este strans legat de situatia social-economica existenta in tara in peroada in care se face investitia, precum si nivelul tehnic si cel tehnologic sunt mai ridicate si necesita automatizare si alte procedee tehnice superioare, cu atat si volumul cheltuielilor va fi mai mare si invers.

O influenta importanta asupra volumului de investitii o au si preturile resurselor materiale, energiei, combustibilului etc. precum si locul de provenienta al acestor resuse (din tara sau din import).

In principiu, indicatorii privind eficienta economica a investitiilr pot imbraca doua forme, dupa modul in care analizeaza:

- indicatori EFECT / EFORT 

- indicatori EFORT / EFECT ,

Volumul capitalului investit este un indicator de efort care inglobeaza insumarea elementelor componente ale acestuia, respectiv :

- valoarea resurselor materiale ;

- valoarea resurselor financiare ;

- valoarea retribuirii fortei de munca si a cheltuielilor de protectie si A.S. ;

Privit in ansamblul economiei nationale, volumul de investitii (total;It) prezinta urmatoarea componenta :

It = Id + Icol + Icon + Y + Iimob + Fm + T + Mc, in care :

It = volumul capitalului investit ;

Id = valoarea investitiilor directe (resursele materiale directe inscrise in devizul general) ;

Icol = valoarea investitiilor colaterale (utilitati, energie, combustibil, cai de acces ritier si feroviar) ;

Icon = valoarea investitiilor conexe in aval ;

Y= valoarea terenului achizitionat sau inchiriat (concesionat ) ;

Iimob =valoarea compensarii pierderilor provenite din imobilizari de resurse sau alte pierderi create de factorul timp ;

Fm = valoarea cheltuielilor efectuate cu pregatirea, calificarea si specializarea fortei de munca ;

T = taxe vamale pentru import utilaje, instalatii etc. ;

Mc = valoarea mijloacelor circulante.

Cand e vorba de volumul de investitii la nivel microeconomic, se elimina din formula de calcul parametrii Icon si Fm, deoarece investitiile conexe exista iar cadrele profesionale au asigurata pregatirea profesionala prin reteaua scolara existenta.

O formula de calcul mai concisa cunoscuta in literatura de specialitate este si urmatoarea :

It = Id + Icol + Mc + Cs , in care :

Id = investitiile directe ;

Ic = investitiile conexe si colaterale ;

Mc = valoarea mijloacelor circulante ;

Cs = cheltuieli suplimentare (pregatirea cadrelor, supraveghere etc.)

Din alt punct de vedere, valoarea capitalului investit poare fi si mai concis prezentat si anume :

- capital fix activ (masini, utilaje, instalatii de lucru care executa procesul tehnologic pentru productia bunurilor respective ) ;

- capital fix pasiv (cladiri, constructii, cai de acces interior etc. care participa indirect la procesul de baza ).

In legislatia noastra privind evidenta contabila a investitiilor, acestea sunt nominalizate in urmatoarele grupe :

- cladiri ;

- constructii speciale ;

- masini de forta si utilaje energetice ;

- masini, utilaje si instalatii de lucru ;

- aparate si instalatii de masura, control si verificare ;

- mijloace de transport ;

- animale, plantatii ;

- unelte, accesorii si inventar gospodaresc .

Durata de executie (realizare) a lucrarilor de investitii proiectate reprezinta indicatorul care stabileste perioada in care are loc executia lucrarilor proiectate respectiv perioada in care, potrivit proiectului, intregul efort este transformat in capital fix, activ si pasiv.

In cadrul acestei perioade se esaloneaza cheltuielile de fonduri banesti si materiale in colaborare cu beneficiarul investitiei, iar executantul isi organizeaza desfasurarea lucrarilor de executie in asa fel, incat sa se incadreze in termenele prevazute prin contractul proiectului de executie .

Desfasurarea executiei presupune o organizare riguroasa si fofolirea unor procedee matematice ca : graficul Gantt, metoda drumului critic (ADC), metoda RERT etc. despre acestea urmand a vorbi intr-un capitol aparte, referitor la organizarea si optimizarea utilizarii resurselor de investitii .

Durata de executie a lucrarirlor de investitii proiectate se caracterizeaza, din punct de vedere economic, prin aceea ca in aceasta perioada se imobilizeaza fonduri fara ca ele sa aduca vreun venit. De aceea este imperios necesar ca, atat constructorul cat si beneficiarul sa colaboreze strans in privinta organizarii si desfasurarii lucrarilor in asa fel, incat sa se poata asigura evitarea oricaror intarzieri care-i afecteaza si pe unul si altul.

De dorit este ca, in desfasurarea lucrarilor sa poata fi puse in functiune unele capacitati de productie care sa se poata produce in paralel cu executarea altor lucrari ce pot fi realizate in partea finala .

Referat: CHELTUIELI PENTRU AJUTORUL DE SOMAJ - legislatia in domeniul somajului prevede Referat: Gestiunea financiara a intreprinderii - obiectul si continutul finantelor

Desfasurarea duratei de executie a lucrarilor poate aduce beneficiarului pierderi importante pentru ca se pot crea situatii neprevazute si anume :

- nu poate fi respectat un termen contractual stabilit anterior de catre beneficiar ;

- se poate intampla ca prin intarzierea aparitiei pe piata mai tarziu, unele produse sa nu mai fie atat de solicitate ca inainte ;

- se intarzie recuperarea fondurilor investite si se diminueaza beneficiul prevazut.

Durata de exploatare (functionare) a obiectivului proiectat este indicatorul cel mai important pentru orice investitor avand in vedere ca reprezinta timpul de functionare al obiectivului, dupa ce a fost pus in functiune, pana la scoaterea sa definitiva din exploatare.

Am putea spune ca durata de functionare a obiectivului reprezinta timpul in care de fapt, se amortizeaza valoarea investita in capitolul fix, la care adauga timpul in care acesta mai functioneaza pana la scoaterea sa definitiva din functiune, insa nu mai poate asigura o eficienta economica.

Pentru investitor, cea mai importanta perioada este durata de exploatare, cand realizeaza beneficiu.

Durata de exploatare este strans legata de unele previziuni privind durata de solicitare a unor produse fabricate ca si de influenta progresului tehnic care, creand produse noi cu calitati superioare si mai mult solicitate de societatea umana, conduc la oprirea productiei care nu mai concorda cu cererile acesteia .

In principiu, durata de exploatare a obiectivului se divide in trei perioade si anume :

- durata pana la atingerea parametrilor proiectati (Dp) ;

- durata de functionare normala la nivelul acestor parametri (Dfn) ;

- durata de regres fata de parametrii proiectati (Dr) .

Dar, este cunoscut ca, pana la atingerea parametrilor proiectati a mai existat o durata, aceea de executie a lucrarilor (De ), iar in perioada de exploatare se pot distinge, sub aspect economic si alti parametri ce trebuie luati in calcul si anume :

- durata de functionare eficienta, aceea in care se realizeaza profit (Def) ;

- durata fizica de functionare (Df ) respectiv, perioada in care obiectivul functioneaza, chiar daca nu mai realizeaza profit.

Exploatarea propriu-zisa, inseamna, insa, realizarea unei productii de o anumita valoare ( Q ) care necesita unele costuri de productie corespunzatoare (C ) .

Deci, elementele totale care trebuie luate in consideratie pentru a se putea face o reprezentare grafica a intregului proces, inclusiv valoarea realizata si costurile sale, in sensul eficientei economice sunt :

durata de executie a lucrarilor (De) ;

- durata pana la atingerea parametrilor proiectati (Dp) ;

- durata de functionare normala la nivelul acestor parametri (Dfn ) ;

- durata de regres fata de parametrii proiectati (Ds ) ;

- durata de functionare eficienta (Def) ;

- durata fizica de fuctionare (Df) ;

- valoarea productiei realizate (Q) ;

- costurile de productie (C) .

Durata de functionare eficienta (Def), respectiv perioda in care se realizeaza profit este alcatuita din subperioadele Dp + Dfn + Dr.

Durata de functionare totala (Df ) include perioada in care utilajele ar mai putea functiona, dar nu s-ar mai realiza niciun profit.

In ceea ce priveste valoarea productiei (Q) si costurile acesteia (C), constatam ca valoarea productiei are initial tendinta de crestere, dupa care se inregistreaza o evolutie oarecum stabila, urmata, insa, de o tendinta descrescatoare, cand, din cauza uzurii utilajelor, volumul productiei scade treptat.

Evolutia costurilor de productie porneste de la un nivel superior fata de nivelul productiei, deoarece la inceput acesta este mai mic si, deci, costurile sunt mai mari, dar ulterior manifesta o scadere treptata, pana cand capacitatea de productie este utilizata cel mai bine. Spre sfarsitul perioadei de viata a activului fix, costurile eferente acestuia incep sa creasca, din cauza uzurii echipamentelor, care diminueaza nivelul productiei si sporesc costurile prin lucrari frecvente de intretinere.

Investitia specifica (Si) este indicatorul care creeza posibilitatea pentru investitor de a stabili o corelatie intre efortul investitional depus si efectul economic obtinut.

De aici rezulta ca investitia specifica este efortul investitional depus pentru o unitate de capacitate de productie in unitati fizice sau valorice.

Efortul investitional include toate cheltuielile efectuate pentru realizarea investtiei totale (It) iar efectul economic reprezinta nivelul capacitatii de productie obtinut in unitati fizice, in principiu, intr-o perioada de un an.

Din raportul acestor doi parametri, determinam marimea investitiei specifice (Si).

Si = , in care :

It = valoarea totala a investitiilor;

Qh = capacitatea de productie anuala exprimata in unitati fizice (tone, buc., m², m³, ml.)

Cand avem de-a face cu o productie eterogena si nu se pot stabili unitati fizice, transformam toate produsele in valori si obtinem valoarea totala a productiei (Q) iar relatia va fi:

Si =

In acest fel vom putea cunoaste ce effort investitional revine pentru un leu productie obtinuta.

Este cunoscuta si notiunea de investitie specifica de comparatie (Sc), cand e vorba de obiective similare din tara si strainatate. In asemenea situatii Si trebuie sa indeplineasca unele conditii si anume:

Si Sc

Cand nu este vorba de obiective noi, ca in cazul de mai sus, ci de modernizare, tehnologizare, dezvoltare vom avea relatii de determinare dupa cum urmeaza:

Si = , in care:

Iti = valoarea investitiilor pentru modernizare;

qi = capacitatea de productie obtinuta dupa modernizare;

q_o = capacitatea de productie inainte de modernizare.

Compararea variantelor se face prin relatia:

Sm = , in care:

Sm = investitia specifica dupa modernizare;

q_i = capacitatea variantei "i"

Itj = efortul variantei "j"

qj = capacitatea variantei "j"

Exemplificam prin tabelul de mai jos cu date concrete, modul de calcul al mai multor variante.

Pe baza datelor de mai sus, vom avea:

SmVar.1 = = = 0,02 u.m./buc.

SmVar.2 = = = 0,01 u.m./buc.

SmVar.3 = = = 0,12 u.m./buc.

Sm optim=min(Sm₁, Sm₂, Sm₃)=Sm₂ = 0,01 mil. Lei/buc.

In situatia unei productii eterogene, capacitatea de productie va fi inlocuita in relatie cu Q (respectiv Qm si Qo) astfel cA investitia specifica prin modernizare (Sm) va fi determinata prin relatia:

Sm = , rezultand efortul investitional de modernizare pentru 1 leu capacitate valorica.

Termenul de recuperare a investitiei este acel indicator sintetic ce reprezinta raportul dintre efortul investitional (capitalul investit) si profitul anual obtinut.

El ne reda perioada de timp, incepand de la darea in functiune (exploatare) a obiectivului, pana cand valoarea investita se recupereaza din profitul obtinut.

Relatia prin care se determina aceasta perioada este:

pentru obiective noi:

Ti = , in care:

It = valoarea investitiilor totale ale variente " i "

Ph = profitul anual obtinut in varianta " i "

Practic, in momentul in care, din profitul realizat se incaseaza intreaga valoare a efortului investitional, se ajunge la stabilirea timpului de recuperare a acestui efort.

pentru obiective la care se realizeaza lucrari de modernizare, retehnologizare dezvoltare, calculul va fi:

Ti = , in care:

Iti = valoarea totala a lucrarilor de modernizare, in varianta de dupa modernizare

Ito = valoarea totala a lucrarilor inaintea modernizarii

Phi = profitul anual realizat dupa modernizare

Pho = profitul anual realizat inainte de modernizare

Pentru situatia cand sunt mai multe variante de proiectare privind modernizarea aceluiasi obiectiv, timpul de recuperare optim (cel mai scurt) se determina astfel: se face o comparatie a valorilor rezultate din calculele fiecarei variante potrivit metodologiei si se alege varianta optima.

In acest sens vom avea:

- pentru varianta 0, (inainte de modernizare) T₀=

- pentru varianta 1, (dupa modernizare) T₁ =

- pentru varianta 2, (dupa modernizare) T₂ =

- pentru varianta 3, (dupa modernizare) T₃ =

Pentru exemplificare folosim un tabel.

Consideram ca pentru realizarea unei investitii de modernizare s-au propus trei variante, dupa cum urmeaza:

Considerandu-se varianta zero ca varianta de baza, sa se determine varianta optima dintre variantele 1, 2, 3 utilizand ca indicator de departajare timpul (durata) de recuperare a investitiei cunoscand ca produsele sunt cerute pe piata 6 ani.

Din calcule constatam urmatoarele:

T₁ = = = 5 ani

T₂ = = = 4,4 ani

T₃ = = = 3,7 ani

T.optim = min.(T_1, T_2, T₃) = T₃ = 3,7 ani.

T₃ este in primul rand inferior timpului de 6 ani si este in acelasi timp cel mai scurt timp dintre toate variantele, deci este timpul optim.

In mod obisnuit, in primii ani de functionare, constatam profituri mici decat cele proiectate, deoarece perioada atingerii utilizarii capacitatii maxime de productie, influentand timpul de recuperare a capitalului printr-o oerecare lungime a sa.

O formula mai sintetica de determinare, in general, a termenului de recuperare a capitalului, prin compararea profitului proiectat cu cel realizat, cunoscuta in literatura de specialitate este urmatoarea:

T = , in care:

T = termenul de recuperare

P = diferenta dintre profitul proiectat si cel realizat in cadrul perioadei de atingere a parametrilor proiectati

P' = profitul suplimentar realizat in cadrul punerii in functiune a capacitatii partiale de productie in cadrul duratei de realizare a obiectivului.

Coeficientul de eficienta economica a investitiilor este indicatorul de prima importanta in urma executiei investitiei (deci un efect) si valoarea totala a capitalului investit in obiectiv (deci un effort).

Sunt cunoscute mai multe situatii care pot fi intalnite si anume:

pentru obiective noi, relatia de calcul este:

Ei = , in care:

Ei = coeficientul de eficienta economica

Phi = profitul annual de investitii

Iti = efortul total investitional al variantei de investitii

In principiu, ca indicator de tipul efect/efort, coeficientul de eficienta economica a investitiilor arata cati lei de profit annual se vor putea obtine de la leu efort investitional.

Cu cat rezultatul obtinut va fi mai mare, cu atat se considera mai avantajos.

pentru modernizare, retehnologizare, dezvoltare a unor capacitati de productie, calculul indicatorului capata urmatoarea structura:

Eim = , in care:

Eim = eficienta economica a investitiilor prin modernizare

Phmi = profitul obtinut prin modernizare in varianta "i"

Phmo = profitul obtinut prin modernizare inainte de modernizare

Itmi = efortul investitional total al modernizarii variantei "i" de investitii

Cand avem prezentate mai multe variante, calculul eficientei economice a investitiilor (cea mai avantajoasa varianta) se determina prin deductia parametrilor unei variante din alta, ca mai jos:

Ei = , in care "i" si "j" sunt variante distincte.

De fapt, coeficientul de eficienta economica a investitiei este un raport invers fata de termenul de recuperare a investitiei.

Deci, cu cat termenul de recuperare este mai redus, cu atat beneficiul obtinut este mai mare si invers.

Eficienta economica a investitiei mai poate fi privita si din punctul de vedere al volumului capitalului fix investit "Q" fata de valoarea capitalului fix investit "K" potrivit relatiei:

Ei =

O prima trasatura a acestui indicator este aceea ca el prezinta analiza comparativa a unor lucrari de investitii din tara cu altele similare din alte tari dezvoltate.

Literatura de specialitate stabileste mai multe categorii de indicatori ce pot exprima analiza economica a capitalului fix, cum ar fi:

productia la 1000 lei capital fix redata de relatia:

Ei = .1000

profitul la 1000 lei capital fix care se poate determina fie ca profit brut

(Pt = ), fie ca profit net (Pn = ).

Cheltuieli echivalente (recalculate) constituie indicatorul care reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate, atat pentru realizarea obiectivului de investitii, cat si pentru functionarea normala la parametrii proiectati de functionare.

Prin utilizarea acestui indicator putem obtine un anumit efect economic, fie din raportarea unui volum mai mare de cheltuieli la o investitie mai mica, fie cu un effort de investitii mai mare si cu cheltuieli mai mici.

Exista situatii cand, in analiza comparativa a variantelor de proiect, intalnim situatii care ne pun unele semne de intrebare si anume: efortul investitional poate sa fie mai mare decat al altei variante, dar costurile de exploatare pot sa fie mai mici, iar la cealalta, invers.

Considerand ca avem variantele "i" si "j", practic problema intalnita se poate prezenta astfel:

Iti > Itj iar Chi < Chj.

Pentru ce optam, in acest caz ? Pentru cea cu efortul investitional mai mic si cheltuielile de exploatare mai mari, sau invers ?

Un ghid necesar in asemenea situatii ni-l reda folosirea unei relatii de calcul de tipul:

K = (it + Ch)·De, in care:

It = efortul investitional total

Ch = cheltuielile anuale pentru productie

De = durata de functionare eficienta a obiectivului

K = valoarea cheltuielilor echivalente

In cazul ca e vorba de varianta "i" sau varianta "j" , la fiecare simbolizare se va adauga litera "i" sau "j". Spre exemplu, la varianta "i" vom avea:

Ki = (Iti + Chi) · Dej,

Iar la varianta "j":

Kj = (Itij + Chj) · Dej

Daca se compara cheltuielile echivalente (recalculate) efectuate in cazuri de modernizari, retehnologizarii indicatorul fiecarei variante poate fi determinat dupa urmatoarea formula:

Ki = , in care elementul suplimentar "qi" reprezinta capacitatea de productie a variantei "i" iar Tni reprezinta termenul normal de recuperare a investitiei.

In cazul determinarii indicatorului pentru alegerea variantei optime, prin comparare, pentru fiecare varianta se va utiliza formula urmatoare:

K = , in care D reprezinta durata de functionare a obiectivului de investitie.

Din compararea mai multor variante (I, j . n) se va alege cea cu rezultatul cel mai satisfacator (mic pentru investitor).

In toate cazurile, insa trebuie sa fie vorba de capacitati de productie egale fiindca, astfel, nu se poate vorbi de comparatie justa.

Randamentul economic al investitiei este un indicator cu un grad de mare cuprindere, facand posibila comparabilitatea intre beneficiul obtinut dupa realizarea obiectivului si efortul investitional depus. Este bine cunoscut ca scopul oricarui investitor este obtinerea de profit cat mai satisfacator.

Dupa cum se cunoaste, profitul poate imbraca mai multe forme, respectiv:

- profitul realizat (prevazut sa se realizeze) in timpul unui an (Ph anual) care se determina prin scaderea din valoarea totala a productiei anuale (Ch), respectiv:   

Ph=Qh-Ch, ca formula generala.

Cand e vorba de o varianta anume (i, j . n) introducem si literele respective in formula.

- profitul total realizat (prevazut a se realiza) pe intreaga perioada de functionare a obiectivului (Pt).

In acest caz, pornim de la profitul annual (Ph) pentru determinarea profitului total, amplificam profitul annual cu numarul anilor de functionare (De).

Deci, Pt = Ph.De

Este cunoscuta si notiunea de profit de recuperare (Pr) care reprezinta valoarea efortului investitional facut si, deci, este egal cu aceasta, respectiv: Pr = It.

In ultima analiza, profitul cel mai indeaproape urmarit de investitor este profitul care-I ramane dupa ce si-a recuperat toate cheltuielile efectuate, deci asa zisul profit final (Pf).

Deci, Pf = Pt - Pr sau Pt - It (avand in vedere ca Pr = It).

Ca indicator de efect/efort, randamentul economic al investitiei (R) se determina prin raportul dintre efectul final si efortul total, deci intre profitul final (Pf) si investitiile totale (It).

Deci, R =

Cand e vorba de variante multiple (I, j . n) vom avea Ri, Rj, Rn etc. si respectiv Pfi, Iti etc.

Randamentul economic al investitiei exprima valoric cati lei de profit final vor rezulta pentru un leu capital investit adica ce valoare de profit se poate obtine, dupa recuperarea investitiei, pentru fiecare leu investit.

In Figura 5.4.b. se reliefeaza corelatia dintre efortul investitional si profitul final, dupa cum urmeaza:

Potrivit celor aratate mai sus, randamentul economic al investitiei se determina ca un indicator de efect/effort, deci:

R = .

Cum, insa uneori, in practica randamentul economic al investitiei se determina pornind de la profitul total, in acest caz vom avea:

R = , respectiv R = -1

Relatiile de mai sus nu altereaza principiul potrivit caruia randamentul economic al investitiei se determina in functie de profitul final.

Cand, insa, pornim de la profitul total vom avea grija ca raportul sa prezinte si includerea lui (-1), fapt care conduce tot la profitul final.

In principiu, la baza obtinerii unui randament economic al investitiei cat mai satisfacator este necesar sa fie luati in consideratie o serie importanta de factori economici ca:

- efectuarea unor lucrari de executie de buna calitate, astfel incat timpul de recuperare a investitiei sa fie cat mai scurt;

- utilizarea rationala a tuturor resurselor materiale, umane si financiare pentru reducerea importanta a cheltuielilor de productie;

- utilizarea judicioasa a capacitatilor de productie si a utilajelor de baza pentru prelungirea duratei de exploatare eficienta a obiectivului;

- sporirea volumului productiei printr-o imbunatatire a structurii sortimentale in raport de corelatia cerere-oferta.

O serie de indicatori suplimentari ca: productivitatea muncii, privita din multiple puncte de vedere, consumurile specifice, costul produselor precum si alti indicatori tehnico-economici ce se studiaza la alte discipline economice, sunt in masura sa contribuie esential la obtinerea unui randament economic al investitiilor, atat in faza de proiectare cat si in faza de exploatare.

4.5. Elementele financiare ale unei investitii:

Elementele care definesc investitia din punct de vedere financiar sunt, in principal :

- suma totala a investitiei, atat cea initiala, cat si cheltuielile ce apar pe parcurs :

- pretul de achizitie

- variatia necesarului de fond de rulment determinata de punerea in functiune a investitiei respective

- taxele si cheltuielile vamale, alte cheltuieli cu caracter fiscal generate de achizitionarea respectivelor elemente patrimoniale

- cheltuielile de transport, asigurare etc.

- comisioane, onorarii etc.

- durata de viata :

- fiscala (contabila) = durata normata de serviciu, conform Legii amortizarii

- tehnica, respectiv cea inscrisa in documentatia producatorului ;

comerciala, in functie de vandabilitatea acesteia, respectiv de cota de piata ;

- juridica, potrivit reglementarilor in vigoare referitoare la perioada in care este admisa functionarea.

- beneficiile suplimentare sau economiile de materiale si de manopera = fluxuri de trezorerie marginale (FTM) = incasari suplimentare - plati suplimentare

- valoarea reziduala (VR), respectiv valoarea ramasa in inregistrarile contabile dupa incetarea utilizarii.

Rata de actualizare

- pentru investitii finantate din fonduri proprii

- rata medie a dobanzii

- corectata cu rata inflatiei

- si o prima de risc

- pentru investitii finantate atat din fonduri proprii, cat si din fonduri imprumutate

- costul mediu ponderat al capitalului, ce tine cont de:

- riscul economic

- riscul financiar al indatorarii

In luarea deciziei de finantare se determina patru indicatori de eficienta :

- Termenul de recuperare (TR)

- Valoarea actualizata neta (VAN)

- Indicele de profitabilitate (IP)

- Rata interna de rentabilitate (RIR)

Termenul de recuperare (TR) sau metoda pay-back

TR = unde FTMact/an = fluxurile medii anuale actualizate

I = capitalul investit

FTMact/an =

Valoarea actualizata neta (VAN)

VAN =

Metoda VAN presupune ca fluxurile de trezorerie anuale sunt reinvestite constant pe piata financiara la nivelul ratei (r) de actualizare.

Indicele de profitabilitate (IP)

IP = pentru n ani

Rata interna de rentabilitate (RIR)

RIR trebuie sa fie rata medie a dobanzii de piata sau costul mediu al capitalului

Daca se tine seama de posibilitatea reinvestirii fluxurilor de trezorerie la o rata medie de rentabilitate, se determina o RIRM (modificata)

RIRM =

unde: nt

re = rata medie de rentabilitate

5. Achizitiile publice

5.1. Forme de gestiune a serviciilor publice

Gestiunea economica si financiara a serviciilor publice este in responsabilitatea administratiilor publice, conducatorii acestor administratii fiind alesi de colectivitate, in conformitate cu legile tarii respective.

Forma de organizare si finantare a gestiunii serviciilor publice este de mai multe tipuri, iar autoritatile publice pot utiliza concomitent doua sau mai multe dintre aceste tipuri, in functie de specificul serviciului, partenerii de actiune, abilitatile manageriale proprii, precum si de cadrul legislativ general. Astfel, gestiunea economica a serviciilor publice, adica realizarea propriu-zisa si distribuirea acestora catre persoanele eligibile poate fi

Tipuri de gestionare a serviciilor publice in cadrul institutiilor publice :

- in regie proprie, cand administratia publica centrala sau locala sau institutia publica subordonata acestora organizeaza o institutie, fara personalitate juridica distincta fata de autoritatea publica, care va presta serviciul public.

Gestiunea in regie proprie poate fi :

- directa, cand realizarea serviciului public este finantata de catre administratia publica;

- indirecta, in cazul serviciilor cu caracter industrial sau comercial, cand agentul economic functioneaza pe baza autonomiei financiare, acoperindu-si cheltuielile din venituri proprii (preturi sau tarife), nu de la bugetul local.

- printr-o institutie specializata, indiferent daca aceasta este publica sau privata. Intr-o astfel de situatie, legislatia in vigoare impune respectarea transparentei in procesul de incredintare a gestionarii serviciului public.

- gestionarea serviciului public prin incredintare se poate desfasura in mai multe moduri:

- in temeiul unui contract de locatie. Locatia de gestiune este un contract administrativ prin care o persoana publica incredinteaza unei persoane private exploatarea unui bun din domeniul public, platind pentru aceasta o suma forfetara, pe baza de comision calculat asupra asupra facturii;

- prin inputernicirea data de autoritatea publica, adica prin delegare directa, dar numai in conditiile legii;

- prin concesionare. Prin contractul de concesiune, autoritatea publica locala, numita cedent transmite administrarea serviciului public unui agent economic, numit concesionar, pe o perioada determinata, acesta trebuind sa desfasoare o activitate rentabila s sa plateasca o redeventa.

5.2. Cadrul legal privind achizitiile publice

Institutiile publice utilizeaza bani publici, conform prevederilor si/sau constrangerilor bugetare proprii si, in consecinta, trebuie sa se conformeze reglementarilor in vigoare privind achizitiile publice (OuG nr.34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii). Noua reglementare promovata in domeniul achizitiilor publice a fost elaborata in contextul angajamentelor asumate de Romania in cadrul capitolului 1 'Libera circulatie a marfurilor' si al recomandarilor Comisiei Europene.

Problema achizitiilor publice este fundamentala pentru buna derulare a procesului bugetar in cadrul institutiilor publice, atat in ceea ce priveste elaborarea, cat si executia acestuia, deoarece se refera la modalitatea de contractare a produselor, lucrarilor sau serviciilor s.a. in vederea realizarii serviciilor publice pe care trebuie sa le gestioneze.

In intelesul legii, prin intreprindere publica este desemnata persoana care desfasoara activitati economice si asupra careia se exercita direct sau indirect, ca urmare a unor drepturi de proprietate, a participatiilor financiare sau a regulilor specifice prevazute in actul de infiintare a intreprinderii respective, influenta dominanta a unei autoritati contractante care se afla, direct ori indirect, in cel putin unul dintre urmatoarele cazuri:

- detine majoritatea capitalului subscris;

- detine controlul majoritatii voturilor in organul de conducere, cum ar fi adunarea generala;

- poate numi in componenta consiliului de administratie, a organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumatate din numarul membrilor acestuia;

Autoritatile contractante sunt institutiile publice care realizeaza achizitii publice si acestea pot fi, conform prevederilor OuG nr.34/2006:

- oricare organism al statului - autoritate publica sau institutie publica - care actioneaza la nivel central ori la nivel regional sau local;

- oricare organism de drept public, altul decat cele prevazute anterior, care a fost infiintat pentru a satisface nevoi de interes general fara caracter comercial sau industrial si care se afla cel putin in una dintre urmatoarele situatii:

- este finantat, in majoritate, de catre o autoritate contractanta, astfel cum este definita la lit. a), sau de catre un alt organism de drept public;

- se afla in subordinea sau este supusa controlului unei autoritati contractante, sau unui alt organism de drept public;

- in componenta consiliului de administratie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumatate din numarul membrilor acestuia sunt numiti de catre o autoritate contractanta sau de catre un alt organism de drept public;

- oricare asociere formata de una sau mai multe autoritati contractante dintre cele prevazute mai sus;

- oricare intreprindere publica ce desfasoara una sau mai multe dintre activitatile prevazute la contracte sectoriale, atunci cand aceasta atribuie contracte de achizitie publica sau incheie acorduri-cadru destinate efectuarii respectivelor activitati;

- oricare subiect de drept, altul decat cele prevazute anterior, care desfasoara una sau mai multe dintre activitatile prevazute la contracte sectoriale, in baza unui drept special sau exclusiv, acordat de o autoritate competenta, atunci cand acesta atribuie contracte de achizitie publica sau incheie acorduri-cadru destinate efectuarii respectivelor activitati.

De asemenea, prin contractant se intelege ofertantul care a devenit, in conditiile legii, parte intr-un contract de achizitie publica;

Achizitiile publice se realizeaza in conformitate cu prevederile legale, in scopul:

- promovarii concurentei intre operatorii economici;

- garantarii tratamentului egal si nediscriminarea operatorilor economici;

- asigurarii transparentei si integritatii procesului de achizitie publica;

- asigurarii utilizarii eficiente a fondurilor publice, prin aplicarea procedurilor de atribuire de catre autoritatile contractante.

In acest demers, autoritatile publice vor respecta urmatoarele principii:

- nediscriminarea;

- tratamentul egal;

- recunoasterea reciproca;

- transparenta;

- proportionalitatea;

- eficienta utilizarii fondurilor;

- asumarea raspunderii.

Legislatia in vigoare se refera la:

- atribuirea contractului de achizitie publica, inclusiv a contractului sectorial, in acest din urma caz fiind aplicabile prevederile privind contractele sectoriale.

Prin contract de achizitie publica se intelege contractul care include si categoria contractului sectorial, cu titlu oneros, incheiat in scris intre una sau mai multe autoritati contractante, pe de o parte, si unul sau mai multi operatori economici, pe de alta parte, avand ca obiect executia de lucrari, furnizarea de produse sau prestarea de servicii.

- incheierea acordului-cadru, care reprezinta intelegerea scrisa intervenita intre una sau mai multe autoritati contractante si unul sau mai multi operatori economici, al carei scop este stabilirea elementelor/conditiilor esentiale care vor guverna contractele de achizitie publica ce urmeaza a fi atribuite intr-o perioada data, in mod special in ceea ce priveste pretul si, dupa caz, cantitatile avute in vedere;

- atribuirea contractului de achizitie publica de catre o persoana fizica/juridica, in cazul in care respectivul contract este finantat/subventionat in mod direct, in proportie de mai mult de 50%, de catre o autoritate contractanta;

- atribuirea contractului de achizitie publica de catre o autoritate contractanta, in numele si pentru o alta persoana fizica/juridica, in cazul in care respectivul contract este finantat/subventionat in mod direct, in proportie de mai mult de 50%, de catre o autoritate contractanta;

- organizarea concursului de solutii, respectiv o procedura prin care achizitioneaza, in special in domeniul amenajarii teritoriului, al proiectarii urbanistice si peisagistice, al arhitecturii sau in cel al prelucrarii datelor, un plan sau un proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurentiale de catre un juriu, cu sau fara acordarea de premii.

- atribuirea contractului de concesiune de lucrari publice si a contractului de concesiune de servicii.

Contract de concesiune de lucrari publice este contractul care are aceleasi caracteristici ca si contractul de lucrari, cu deosebirea ca in contrapartida lucrarilor executate contractantul, in calitate de concesionar, primeste din partea autoritatii contractante, in calitate de concedent, dreptul de a exploata rezultatul lucrarilor sau acest drept insotit de plata unei sume de bani.

Contract de concesiune de servicii este contractul care are aceleasi caracteristici ca si contractul de servicii, cu deosebirea ca in contrapartida serviciilor prestate contractantul, in calitate de concesionar, primeste din partea autoritatii contractante, in calitate de concedent, dreptul de a exploata serviciile sau acest drept insotit de plata unei sume de bani;

Derularea achizitiilor publice se efecueaza in mai multe faze:

- analiza si planificarea achizitiilor publice, care vor cuprinde:

- identificarea nevoilor

- elborarea strategiei de dezvoltare

- stabilirea resurselor necesare si identificarea surselor

- corelarea cu bugetele si fondurile publice, avand in vedere prioritatile stabilite pentru acestea

- estimarea valorii contractului de achizitii

- elaborarea si aprobarea programului de investitii

- utilzarea procedurilor de achizitii publice:

- constituirea comisiei de evaluare / negociere

- elaborarea si aprobarea documentatiei pentru oferta de achizitie publica

- intocmirea referatului de oportunitate privind achizitia publica, publicarea anuntului pentru invitatia de participare

- primirea ofertelor, analiza acestora, atribuirea contractului

- administrarea contractului

- raportarea indeplinirii contractului, cantitativ si calitativ.

Procedurile de atribuire a contractului de achizitie publica sunt:

- licitatia deschisa, respectiv procedura la care orice operator economic interesat are dreptul de a depune oferta;

- licitatia restransa, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-si depune candidatura, urmand ca numai candidatii selectati sa aiba dreptul de a depune oferta;

- dialogul competitiv, respectiv procedura la care orice operator economic are dreptul de a-si depune candidatura si prin care autoritatea contractanta conduce un dialog cu candidatii admisi, in scopul identificarii uneia sau mai multor solutii apte sa raspunda necesitatilor sale, urmand ca, pe baza solutiei/solutiilor, candidatii selectati sa elaboreze oferta finala;

- negocierea, respectiv procedura prin care autoritatea contractanta deruleaza consultari cu candidatii selectati si negociaza clauzele contractuale, inclusiv pretul, cu unul sau mai multi dintre acestia. Negocierea poate fi:

- negociere cu publicarea prealabila a unui anunt de participare;

- negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare;

- cererea de oferte, respectiv procedura simplificata prin care autoritatea contractanta solicita oferte de la mai multi operatori economici.

Autoritatea contractanta are dreptul de a achizitiona direct produse, servicii sau lucrari, in masura in care valoarea achizitiei nu depaseste echivalentul in lei a 5.000 euro pentru fiecare produs, serviciu sau lucrare.

Orice autoritate contractanta are dreptul de a aplica procedurile de atribuire de mai sus si prin utilizarea mijloacelor electronice, care se realizeaza prin intermediul SEAP.

Sistemul electronic de achizitii publice - SEAP - desemneaza sistemul informatic de utilitate publica, accesibil prin Internet la o adresa dedicata, utilizat in scopul aplicarii prin mijloace electronice a procedurilor de atribuire.

Documentatia de atribuire

Autoritatea contractanta are obligatia de a preciza in cadrul documentatiei de atribuire orice cerinta, criteriu, regula si alte informatii necesare pentru a asigura ofertantului/candidatului o informare completa, corecta si explicita cu privire la modul de aplicare a procedurii de atribuire, astfel:

- informatii generale privind autoritatea contractanta (adresa, persoane de contact, mijloace de comunicare etc.);

- instructiuni privind date limita care trebuie respectate si formalitati care trebuie indeplinite in legatura cu participarea la procedura de atribuire;

- daca sunt solicitate, cerintele minime de calificare, precum si documentele care urmeaza sa fie prezentate de ofertanti/candidati pentru dovedirea indeplinirii criteriilor de calificare si selectie;

- caietul de sarcini sau documentatia descriptiva, aceasta din urma fiind utilizata in cazul aplicarii procedurii de dialog competitiv sau de negociere;

- instructiuni privind modul de elaborare si de prezentare a propunerii tehnice si financiare;

- informatii detaliate si complete privind criteriul de atribuire aplicat pentru stabilirea ofertei castigatoare;

- instructiuni privind modul de utilizare a cailor de atac;

- informatii referitoare la clauzele contractuale obligatorii.

- conditiile de munca si de protectie a muncii, care sunt in vigoare la nivel national si care trebuie respectate pe parcursul indeplinirii contractului de lucrari ori de servicii.

Caietul de sarcini contine, in mod obligatoriu, specificatii tehnice, care reprezinta cerinte, prescriptii, caracteristici de natura tehnica ce permit fiecarui produs, serviciu sau lucrare sa fie descris, in mod obiectiv, in asa maniera incat sa corespunda necesitatii autoritatii contractante.

Orice operator economic are dreptul de a participa, individual sau intr-un grup de operatori, la procedura de atribuire.

Prin operator economic se desemneaza oricare furnizor de produse, prestator de servicii sau executant de lucrari - persoana fizica/juridica, de drept public sau privat, ori grup de astfel de persoane care ofera in mod licit pe piata produse, servicii si/sau executie de lucrari.

Ofertant este oricare operator economic care a depus oferta.

Oferta este acel act juridic prin care operatorul economic isi manifesta vointa de a se angaja din punct de vedere juridic intr-un contract de achizitie publica; oferta cuprinde propunerea financiara si propunerea tehnica.

Propunerea tehnica desemneaza partea ofertei elaborata pe baza cerintelor din caietul de sarcini sau, dupa caz, din documentatia descriptiva.

Propunerea financiara este partea ofertei ce cuprinde informatiile cu privire la pret, tarif, alte conditii financiare si comerciale corespunzatoare satisfacerii cerintelor solicitate prin documentatia de atribuire.

Are calitatea de candidat oricare operator economic care a depus candidatura in cazul unei proceduri de licitatie restransa, negociere sau dialog competitiv.

Candidatura inseamna documentele prin care un candidat isi demonstreaza situatia personala, capacitatea de exercitare a activitatii profesionale, situatia economica si financiara, capacitatea tehnica si profesionala, in vederea obtinerii invitatiei de participare pentru depunerea ulterioara a ofertei, in cazul aplicarii unei proceduri de licitatie restransa, negociere sau dialog competitiv.

Concurent este oricare operator economic care a prezentat un proiect in cadrul unui concurs de solutii.

Proceduri de atribuire

Autoritatea contractanta are obligatia la perioadele minime care trebuie asigurate intre, pe de o parte, data transmiterii spre publicare a anunturilor de participare sau data transmiterii invitatiilor de participare si, pe de alta parte, data limita pentru depunerea ofertelor/candidaturilor., precum si de a prelungi perioada pentru elaborarea ofertelor in cazul in care acestea nu pot fi elaborate decat dupa vizitarea amplasamentelor sau dupa consultarea la fata locului a unor documente-anexa la caietul de sarcini etc.

Procedura de licitatie deschisa se desfasoara, de regula, intr-o singura etapa. Autoritatea contractanta are dreptul de a decide organizarea unei etape suplimentare de licitatie electronica, caz in care are obligatia de a anunta aceasta decizie in anuntul de participare si in documentatia de atribuire. Licitatia deschisa se initiaza prin transmiterea spre publicare a unui anunt de participare prin care solicita operatorilor economici interesati depunerea de oferte.

Procedura de licitatie restransa se desfasoara, de regula, in doua etape:

- etapa de selectare a candidatilor, prin aplicarea criteriilor de selectie;

- etapa de evaluare a ofertelor depuse de candidatii selectati, prin aplicarea criteriului de atribuire.

Orice operator economic are dreptul de a-si depune candidatura pentru prima etapa a procedurii de licitatie restransa.

Autoritatea contractanta are obligatia de a indica in anuntul de participare criteriile de selectie si regulile aplicabile, numarul minim al candidatilor pe care intentioneaza sa-i selecteze si, daca este cazul, numarul maxim al acestora.

Numarul minim al candidatilor indicat in anuntul de participare nu poate fi mai mic de 5.

Autoritatea contractanta are obligatia de a transmite concomitent o invitatie de participare la etapa a doua a procedurii de licitatie restransa tuturor candidatilor selectati.

Este interzisa invitarea la etapa a doua a licitatiei restranse a unui operator economic care nu a depus candidatura in prima etapa sau care nu a indeplinit criteriile de selectie.

Autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de dialog competitiv pentru atribuirea unui contract de achizitie publica daca se indeplinesc, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

- contractul in cauza este considerat a fi de complexitate deosebita;

- aplicarea procedurii de licitatie deschisa sau restransa nu ar permite atribuirea contractului de achizitie publica in cauza.

Contractul de complexitate deosebita este considerat acel contract de achizitie publica pentru care autoritatea contractanta nu este, in mod obiectiv, in masura:

- sa defineasca specificatiile tehnice capabile sa ii satisfaca necesitatile si exigentele; si/sau

- sa stabileasca montajul financiar si/sau cadrul juridic de implementare a proiectului.

Procedura de dialog competitiv se desfasoara in trei etape:

- etapa de preselectie a candidatilor;

- etapa de dialog cu candidatii admisi in urma preselectiei, pentru identificarea solutiei/solutiilor apte sa raspunda necesitatilor autoritatii contractante si in baza careia/carora candidatii vor elabora si vor depune oferta finala;

- etapa de evaluare a ofertelor finale depuse.

Negocierea cu publicarea prealabila a unui anunt de participare

Autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de negociere cu publicarea prealabila a unui anunt de participare numai in urmatoarele cazuri:

- atunci cand, in urma aplicarii licitatiei deschise, licitatiei restranse sau a dialogului competitiv, au fost depuse numai oferte inacceptabile sau neconforme. Aplicarea procedurii de negociere in acest caz este posibila numai dupa anularea procedurii initiale de licitatie deschisa, licitatie restransa sau dialog competitiv si numai daca cerintele initiale prevazute in documentatia de atribuire nu sunt modificate substantial;

- in situatii exceptionale, temeinic motivate, atunci cand natura lucrarilor/produselor/serviciilor sau riscurile implicate de executarea/livrarea/prestarea acestora nu permit o estimare initiala globala a pretului viitorului contract de achizitie publica;

- atunci cand serviciile care urmeaza sa fie achizitionate, indeosebi serviciile financiare sau serviciile intelectuale, cum ar fi cele care implica proiectarea lucrarilor, sunt de asa natura incat caietul de sarcini nu poate fi elaborat cu precizia pe care o impune atribuirea unui contract de achizitie publica prin aplicarea licitatiei deschise sau licitatiei restranse;

- atunci cand lucrarile ce urmeaza a fi executate sunt necesare exclusiv in scopul cercetarii stiintifice, experimentarii sau dezvoltarii tehnologice, si numai daca acestea nu se realizeaza pentru obtinerea unui profit si nici nu urmaresc acoperirea costurilor aferente.

Negocierea fara publicarea prealabila a unui anunt de participare

Procedura de negociere fara publicarea prealabila a unui anunt de participare poate fi aplicata de autoritatea contractanta numai in urmatoarele cazuri:

- atunci cand, in urma aplicarii licitatiei deschise sau restranse, nu a fost prezentata nici o oferta sau au fost prezentate numai oferte necorespunzatoare.

- atunci cand, din motive tehnice, artistice sau pentru motive legate de protectia unor drepturi de exclusivitate, contractul de achizitie publica poate fi atribuit numai unui anumit operator economic;

- ca o masura strict necesara, atunci cand perioadele de aplicare a licitatiei deschise, a licitatiei restranse sau a negocierii cu publicarea prealabila a unui anunt de participare nu pot fi respectate din motive de extrema urgenta.

- atunci cand produsele ce urmeaza a fi livrate sunt fabricate exclusiv in scopul cercetarii stiintifice, experimentarii, studiilor sau dezvoltarii tehnologice, si numai daca acestea nu se realizeaza pentru obtinerea unui profit si nici nu urmaresc acoperirea costurilor aferente;

- atunci cand este necesara achizitionarea, de la furnizorul initial, a unor cantitati suplimentare de produse destinate inlocuirii partiale sau extinderii echipamentelor/instalatiilor livrate anterior.

- atunci cand produsele sunt cotate la bursa de marfuri, iar achizitia acestora se realizeaza prin operatiuni pe piata de disponibil;

- atunci cand produsele pot fi achizitionate in conditii deosebit de avantajoase, de la un operator economic care isi lichideaza definitiv afacerile, de la un judecator-sindic care administreaza afacerile unui operator economic in stare de faliment sau lichidare, printr-un aranjament cu creditorii unui operator economic in stare de faliment sau lichidare ori printr-o alta procedura similara cu cele anterioare, reglementata prin lege;

- atunci cand, ca urmare a unui concurs de solutii, contractul de servicii trebuie sa fie atribuit, conform regulilor stabilite initial, concurentului castigator sau unuia dintre concurentii castigatori ai concursului respectiv.

- atunci cand este necesara achizitionarea unor lucrari sau servicii suplimentare/aditionale, care nu au fost incluse in contractul initial, dar care datorita unor circumstante neprevazute au devenit necesare pentru indeplinirea contractului in cauza, si numai daca se respecta, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

- atribuirea sa fie facuta contractantului initial;

- lucrarile sau serviciile suplimentare/aditionale nu pot fi, din punct de vedere tehnic si economic, separate de contractul initial fara aparitia unor inconveniente majore pentru autoritatea contractanta sau, desi separabile de contractul initial, sunt strict necesare in vederea indeplinirii acestuia;

- valoarea cumulata a contractelor atribuite pentru lucrari si servicii suplimentare/aditionale nu depaseste 50% din valoarea contractului initial;

- atunci cand, ulterior atribuirii unui contract de lucrari sau de servicii, autoritatea contractanta isi propune sa achizitioneze noi lucrari, respectiv noi servicii, care sunt similare lucrarilor sau serviciilor achizitionate prin atribuirea contractului initial si numai daca se respecta, in mod cumulativ, urmatoarele conditii:

- atribuirea se face contractantului initial, iar noile lucrari, respectiv noile servicii, constau in repetarea unor lucrari sau servicii similare celor prevazute in contractul atribuit initial si sunt conforme cu cerintele prevazute in caietul de sarcini elaborat cu ocazia atribuirii respectivului contract;

- contractul de lucrari/servicii initial a fost atribuit prin procedura de licitatie deschisa sau restransa;

- valoarea estimata a contractului initial de lucrari/servicii s-a determinat prin luarea in considerare inclusiv a lucrarilor/serviciilor similare care pot fi achizitionate ulterior;

- in anuntul de participare la procedura aplicata pentru atribuirea contractului initial s-a precizat faptul ca autoritatea contractanta are dreptul de a opta pentru achizitionarea ulterioara de noi lucrari similare, respectiv noi servicii similare, de la operatorul economic a carui oferta va fi declarata castigatoare in cadrul procedurii respective;

- autoritatea contractanta are dreptul de a aplica aceasta procedura intr-un interval care nu poate depasi 3 ani de la atribuirea contractului initial.

Cererea de oferte

Autoritatea contractanta are dreptul de a aplica procedura de cerere de oferte numai in cazul in care valoarea estimata, fara TVA, a contractului de achizitie publica este mai mica decat echivalentul in lei al urmatoarelor praguri:

- pentru contractul de furnizare: 40.000 euro;

- pentru contractul de servicii: 40.000 euro;

- pentru contractul de lucrari: 250.000 euro.

Incepand cu data de 1 ianuarie 2007, cererea de oferte se initiaza prin publicarea in SEAP a unei invitatii de participare la procedura de atribuire.

Acordul-cadru

Autoritatea contractanta are obligatia de a incheia acordul-cadru, de regula prin aplicarea procedurilor de licitatie deschisa sau licitatie restransa. Acest acord poate fi incheiat cu unul sau mai multi operatori economici.

In cazul in care autoritatea contractanta incheie acordul-cadru cu un singur operator economic, atunci acordul respectiv trebuie sa prevada cel putin:

- obligatiile pe care operatorul economic si le-a asumat prin propunerea tehnica;

- pretul unitar pe care operatorul economic l-a prevazut in propunerea financiara si pe baza caruia se va determina pretul fiecarui contract atribuit ulterior.

Autoritatea contractanta are obligatia de a atribui contractele de achizitie publica subsecvente acordului-cadru numai cu respectarea conditiilor tehnice si financiare stabilite in acordul-cadru respectiv.

De fiecare data cand intentioneaza sa atribuie un contract de achizitie publica subsecvent unui acord-cadru, autoritatea contractanta are obligatia de a se consulta, in scris, cu operatorul economic, solicitandu-i acestuia, in functie de necesitati, completarea ofertei.

In cazul in care autoritatea contractanta incheie acordul-cadru cu mai multi operatori economici, numarul acestora nu poate fi mai mic de 3, in masura in care exista un numar suficient de operatori economici care au indeplinit criteriile de calificare si selectie si care au prezentat oferte corespunzatoare.

In cazul in care autoritatea contractanta incheie acordul-cadru cu mai multi operatori economici, atunci acordul respectiv trebuie sa prevada cel putin:

- obligatiile pe care fiecare dintre operatorii economici si le-au asumat prin propunerea tehnica;

- pretul unitar pe care fiecare operator economic l-a prevazut in propunerea financiara.

Autoritatea contractanta are dreptul de a atribui contracte de achizitie publica subsecvente unui acord-cadru incheiat cu mai multi operatori economici:

- fie fara reluarea competitiei;

- fie prin reluarea competitiei intre operatorii economici semnatari ai acordului-cadru.

Sistemul de achizitie dinamic

Autoritatea contractanta are dreptul de a utiliza un sistem de achizitie dinamic numai pentru achizitia unor produse de uz curent, ale caror caracteristici general disponibile pe piata satisfac nevoile autoritatii contractante.

Licitatia electronica

Autoritatea contractanta are dreptul de a utiliza licitatia electronica in urmatoarele situatii:

- ca o etapa finala a licitatiei deschise, a licitatiei restranse, a negocierii cu publicarea prealabila a unui anunt de participare sau a cererii de oferte, inainte de atribuirea contractului de achizitie publica, si numai daca specificatiile tehnice au fost definite cu precizie in caietul de sarcini;

- la reluarea competitiei dintre operatorii economici care au semnat un acord-cadru.

- cu ocazia depunerii ofertelor ferme in vederea atribuirii unui contract de achizitie publica prin utilizarea unui sistem de achizitie dinamic.

Autoritatea contractanta are obligatia de a anunta decizia de utilizare a licitatiei electronice in anuntul de participare si in documentatia de atribuire.

Atribuirea contractului de achizitie publica

Oferta are caracter obligatoriu, din punctul de vedere al continutului, pe toata perioada de valabilitate stabilita de catre autoritatea contractanta.

Autoritatea contractanta care permite depunerea de oferte alternative are obligatia de a preciza in caietul de sarcini cerintele minime obligatorii pe care acestea trebuie sa le respecte si orice alte cerinte specifice pentru prezentarea lor.

Selectia si calificarea candidatilor/ofertantilor se face potrivit criteriilor de calificare si selectie, pe care autoritatea contractanta are dreptul de a le aplica numai la:

- situatia personala a candidatului sau ofertantului;

- capacitatea de exercitare a activitatii profesionale;

- situatia economica si financiara;

- capacitatea tehnica si/sau profesionala;

- standarde de asigurare a calitatii;

- standarde de protectie a mediului.

Contractele de concesiune

Principii si reguli generale de atribuire a contractului de concesiune sunt cel ca re se aplica si contractelor de achizitii publice.

Modul de fundamentare a deciziei de realizare a proiectului, modul de transfer si de recuperare a obiectului concesiunii, modul de pregatire a documentatiei de atribuire si de aplicare a procedurilor prevazute de prezenta ordonanta de urgenta se stabilesc prin hotarare a Guvernului.

Autoritatea contractanta are obligatia de a asigura transparenta atribuirii contractelor de concesiune si, in acest sens, procedura de atribuire a unui contract de concesiune se initiaza prin publicarea unui anunt de participare.

Autoritatea contractanta are obligatia de a include in anunt, daca este necesar, alte informatii considerate utile de catre autoritatea contractanta, in conformitate cu formularul standard adoptat de Comisia Europeana.

Publicarea in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene este obligatorie in toate situatiile in care valoarea estimata a contractului de concesiune care urmeaza sa fie atribuit este mai mare decat echivalentul in lei a 5.000.000 euro.

In cazul anunturilor de participare pentru care nu este obligatorie transmiterea spre publicare catre Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, continutul acestora se stabileste prin hotarare a Guvernului.

Operatorul economic care participa la procedura de atribuire a unui contract de concesiune are obligatia de a include in aplicatie lista cuprinzand persoanele care au calitatea de intreprinderi afiliate acestuia; concesionarul are obligatia de a actualiza aceasta lista in mod permanent, pana la finalizarea contractului de concesiune.

Contracte sectoriale

Prin contract sectorial se intelege contractul de achizitie publica care se atribuie in scopul efectuarii unei activitati relevante in sectoarele de utilitate publica:

a) apa;

b) energie;

c) transport;

d) posta.

Autoritatea contractanta are obligatia de a atribui un contract sectorial destinat efectuarii mai multor activitati relevante, in conformitate cu regulile aplicabile activitatii careia ii este destinat in principal.

Procedurile de atribuire a contractelor sectoriale sunt:

- licitatia deschisa;

- licitatia restransa;

- negocierea cu publicarea prealabila a unui anunt de participare;

- negocierea fara publicarea prealabila a unui anunt de participare;

- cererea de oferte.

Ordonanta de urgenta nr.34/2006 transpune Directiva nr. 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de lucrari, de furnizare si de servicii, Directiva nr. 2004/17/CE privind coordonarea procedurilor de achizitie aplicate de entitatile care opereaza in sectoarele apa, energie, transport si servicii postale, publicate in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L134 din 30 aprilie 2004, cu exceptia art. 41 (3), art. 49 (3) - (5) si art. 53, care se transpun prin hotarare a Guvernului, Directiva 1989/665/CEE privind coordonarea legilor, regulamentelor si prevederilor administrative referitoare la aplicarea procedurilor de recurs in materie de atribuire a contractelor de furnizare si de lucrari, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L395 din 30 decembrie 1989, si Directiva 1992/13/CEE privind coordonarea legilor, regulamentelor si prevederilor administrative referitoare la aplicarea regulilor Comunitatii pentru procedurile de achizitie a entitatilor care opereaza in sectoarele apa, energie, transport si telecomunicatii, publicata in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene (JOCE) nr. L76 din 23 martie 1992, cu exceptia art. 9 - 11, care se transpun prin hotarare a Guvernului.