Masa monetara si structurile ei

Moneda este sangele care ,,iriga" corpul social al oricarei tari. Ea reprezinta premisa primara a tuturor pietelor si liantul originar al mecanismului concurential general. Moneda este un simbol definitoriu al comunitatii national - statale.

Moneda este in principal, o categorie macroeconomica, la care toti agentii economici dintr-o tara se raporteaza.Ea indeplineste functiile de masurare a activitatii economice si de mijlocire a schimbului.

Pentru ca functiile si facilitatile monedei sa fie exercitate cu succes este necesar ca aceasta sa existe intr-un anumit volum si intr-o structura anume.Problemele referitoare la raportul de marime dintre activitatile economico-sociale si cantitatea de moneda in societate, sunt abordate si analizate, mai intai, cu conceptelelde masa monetara si viteza de rotatie a monedei.

Masa monetara existenta la un moment dat la agentii economici (ca stoc), ca si cea folosita intr-un orizont de timp (ca flux) se masoara prin lichiditatea monetara; aceasta se exprima in marimi absolute si marimi relative.

Rata lichiditatii, de pilda, consta in raportul intre nivelul mediu anual al masei monetare si nivelul tranzactiilor mijlocite de moneda.

Aceasta rata serveste ca indicator de formare a politicii monetare si de apreciere a eficientei acesteia.De pilda, in Anglia, gradul de monetizare (masa monetara raportata la venitul national) a inregistrat urmatoarele marimi: 1987 - 30.5 %, 1989-33.3%, 1991-41%.

Intensitaea utilizarii monedei este masurata prin viteza de circulatie a monedei.Aceasta se exprima printr-un raport care evidentiaza rapiditatea sau incetineala tranzactiilor, ca si viteza cu care circula veniturile. Acest raport este inversul ratei lichiditatii.

De-a lungul timpului s-au conturat doua componente ale masei monetare:

-disponibilitati banesti propriu-zise (bani cash), care se caracterizeaza prin lichiditate perfecta.

-disponibilitati semimonetare - acele instrumente care pot fi transformate in bani lichizi sau pot indeplini functiile acestora.

In ultimele decenii, s-au produs produs modificari substantiale in marimile celor doua componente si in raporturile dintre ele. Astfel, daca in anul 1970, disponibilitatile propriu-zise reprezentau, in Franta, aproape 69% din total, in ultimi ani, ponderea acestora s-a redus la mai putin de 40%.In S.U.A., in 1989, numerarul in stoc la 25 august, insuma 218 miliarde de dolari, ceea ce reprezenta 28% din masa monetara definita oficial de Sistemul Federal de Rezerva.

Masa monetara vazuta ca stoc (cantitate), reprezinta totalitatea disponibilitatilor si instrumentelor banesti de care dispun agentii economici la un moment dat in vederea achizitionarii de bunuri/servicii necesare investitiilor si activitatilor lor curente.

Vazuta ca flux, masa monetara, reflecta diferitele cantitati care circula pe diferitele canale de tranzactii, existente intr-o perioada de timp.

Masa monetara se poate analiza din mai multe puncte de vedere:

a) - componentele (structurile) masei monetare evidentiaza pe de o parte masa monetara in numerar pentru care se folosesc indicatori cunoscuti: masa monetara numerar, viteza de rotatie a banilor, rata lichiditatii, iar pe de alta parte masa monetara scripturala (bani de cont, inclusiv instrumentele monetare specifice de plata, schimb).

b) - marimea fluxurilor monetare dintr-o tara, intr-o perioada data egala cu produsul dintre marimea medie a stocului de bani si viteza de rotatie a acestora.

Literatura de specialitate a acordat problemei masei monetare o atentie deosebita avand in vedere locul si rolul banilor intr-o economie performanta.

Marimea masei monetare nu este o dimensiune lasata la jocul liber al intamplarii (sau intereselor de grup ori particulare) ci reflecta expresia unei legitati, relatii esentiale, de durata intre nevoia de moneda si cererea manifestata pe piata monetara.

Nevoia de bani este generata de nivelul si structura tranzactiilor care se realizeaza intr-o economie, intr-o perioada de timp. Cu cat volumul tranzactiilor este mai mare cu atat nevoia de bani creste; relatia este o relatie direct proportionala. Un al doilea factor care influenteaza nevoia de bani il reprezinta viteza de rotatie a banilor care exprima numarul mediu de operatiuni/tranzactii si de plati mijlocite de o unitate monetara, intr-o perioada determinata.

Intre nevoia de bani (masa monetara necesara intr-o economie) si viteza de rotatie a banilor exista , se stabileste o relatie invers proportionala: cresterea numarului de rotatii a banilor genereaza o reducere a nevoii de masa monetara si invers.

Relatia matematica necesara pentru determinarea masei monetare la un moment dat intr-o economie este de forma:

unde simbolurile au urmatoarele semnificatii:

Mm = masa monetara necesara;

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

VolTC = volumul tranzactiilor comerciale dintr-o economie, in perioada respectiva;

Vr = viteza de rotatie a masei monetare;

SQPj = produsul dintre cantitatile si preturile tranzactionate.

Un alt indicator de analiza si evaluare pentru masa monetara il reprezinta durata in zile a unui ciclu monetar (B-M-B , numarul de zile dintre doua tranzactii mijlocite de o unitate monetara).

Cei doi indicatori nu se confunda; dimpotriva ei sunt invers proportionali: cresterea duratei unui ciclu genereaza reducerea vitezei de rotatie si invers.

Teoria economica privind determinarea masei monetare este mult mai elaborata, fiind diferita de la  tara la tara (modificandu-se de la etapa la etapa pantru aceiasi tara). Aceasta este in consens cu teoria cunoasterii in orice domeniu: pe masura inaintarii in cunoasterea unui proces se elaboreaza un nou model, pe care viata si practica il confirma sau il infirma.

O problema de un deosebit interes practic o reprezinta stabilirea

dimensiunii optime a masei monetare tinand cont de evolutia

contradictorie a celorlalte segmente de piata de la nivelul unei economii

nationale si avand in vedere multitudinea factorilor de influenta, cu actiuni

de multe ori contradictorii.

Sunt analizate pentru atingerea acestui obiectiv major, pe de o parte, subobiectivele cererii de moneda, iar pe de alta parte subobiectivele ofertei de moneda.

Oamenii, firmele aleg intre a detine bani cash si titluri de valoare (depozite, actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur). Orice decizie pe piata monetara si/sau pe piata financiara presupune un cost de oportunitate.

Costul de oportunitate al cererii si detinerii de bani cash este dat de dobanda suplimentara ce ar fi putut fi incasata daca banii respectivi ar fi fost plati (s-ar fi cumparat) in depozite, actiuni, bonuri de valoare etc.

Operatorii opteaza pentru detinerea de bani cash pentru motive diverse: operativitatea realizarii tranzactiilor, prudenta (lipsa de sincronizare intre plati si incasari) sau chiar speculatia (achizitia de active pentru revinderea cu profit majorat).

Relatiile dintre curba cererii de bani cash si rata dobanzii, venitul national si nivelul preturilor este prezentata in figurile ce urmeaza.

In procesul de echilibrare a pietei monetare un rol deosebit il are si oferta de moneda: volumul, structura, intensitatea fluxurilor. In acest context un rol deosebit il joaca Banca Nationala, Bancile Comerciale care prin parghiile monetare folosite creaza moneda scripturala.

Procesul de majorare al ofertei de masa monetara scripturala se realizeaza cu ajutorul:

a) - multiplicatorului banilor de cont ;

b) - multiplicatorului creditului.

Corelatia dintre oferta de bani si multiplicatorul total din economie de realizeaza cu ajutorul relatiei matematice:

unde simbolurile au urmatoarele semnificatii:

Mm = oferta de bani (multiplicatorul banilor);

B = procentul de lichiditate (bani cash) pe care firmele il detin din totalul depozitelor proprii;

X = rata depozitului obligatoriu al banilor in totalul depozitelor;

H = numerarul total din economie.

Corelatia dintre oferta de bani si multiplicatorul creditului are la baza relatia matematica:

unde simbolurile reprezinta:

Mm = multiplicatorul numerar;

R = rezervele obligatorii;

D = depozitul la vedere;

D = rata obligatorie a Bancii comerciale la Banca Nationala.

In practica monetara problema consta in realizarea unei monitorizari atente a fluxurilor si intensitatilor monetare, atat la nivelul fiecarei banci comerciale cat si la nivelul sistemului bancar in general, astfel incat:

- a - daca pe piata monetara, la un moment dat se afla o cantitate de moneda peste necesar (se afla masa monetara suplimentara pe piata) organismul de supraveghere sa foloseasca parghii adecvate de retragere a masei monetare pana la limita optima;

- b - daca pe piata monetara, dimpotriva, se afla o cantitate insuficienta de moneda, prin folosirea de parghii specifice sa se "arunce" pe piata masa monetara pana la nivelul considerat optim.

Procesul de ajustare a masei monetare aflate pe piata presupune folosirea cu discernamant de catre organul public de supraveghere a pietei monetare a unui sistem complex de parghii economice specifice, dintre care retinem:

1) Pentru restrangerea masei monetare existente pe piata se pot folosi instrumente precum:

- limitarea (sau plafonarea) creditului, la nivelul fiecarei banci (fie ca limita maxima care nu trebuie depasita, fie ca un procent din disponibilitatile bancii respective);

- cresterea rezervei obligatorii pentru fiecare banca comerciala, impusa de Banca Nationala prin norme bancare;

- cresterea taxei de rescont, taxa ce determina majoprarea taxelor scontului folosite de toate bancile comerciale;

- vanzarea de titluri pe piata deschisa (open market);

- cresterea ratelor de refinantare bancara (rate de imprumut oferite de

Banca Nationala pentru creditele acordate bancilor comerciale;

- instrumente diverse de politica a "banilor scumpi" ceea ce conduce la reducerea ofertei de bani existenta pe piata;

- efectuarea de tranzactii valutare; vinderea de valuta la preturi atractive pentru cerere (vanzand valute diverse se retrage din circuitul economic moneda nationala aflata in cantitati supradimensionate pe piata: se reduce discrepanta dintre oferta de moneda mare si cererea de moneda mica.

Figura de mai jos reflecta fluxurile de retragere a ofertei de moneda de pe piata (explicata mai sus), dar si fluxurile de "aruncare " de moneda pe piata in situatia inversa.

Politicile si parghiile folosite sunt de sens contrar (scaderea rezervei obligatorii, scaderea ratelor de refinantare, scaderea taxei de rescont, cumpararea de valuta la cursuri care sa-i intereseze pe detinatorii de devize, cumpararea de titluri de pe piata "open market". Se folosesc instrumente de politica a "banilor ieftini".

Modificarea echilibrului in dinamica a pietei monetare si, in general,

politica monetara este una din cele mai profesioniste politici economice

daca avem in vedere politicile elaborate de teorie in acest domeniu.

Modificarea pozitiei de echilibru pe piata monetara este prezentat in figura

alaturata.

Nu trebuie omis totodata ca experienta tarilor dezvoltate economic costa cu mult mai putin decat a invata din greseli proprii.