Determinarea profitului impozabil si impozitarea profitului intreprinderii

1. Determinarea profitului impozabil

Profitul impozabil al intreprinderii se calculeaza ca diferenta intre veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate si lucrari executate, inclusiv din castiguri din orice sursa, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.

Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente realizarii veniturilor si cele considerate deductibile conform prevederilor legale in vigoare. Cand o cheltuiala este aferenta mai multor activitati, ea se repartizeaza pe activitatile respective.

In cazul contribuabililor care desfasoara activitati de servicii internationale, in baza unor conventii la care Romania este parte, veniturile si cheltuielile efectuate in scopul realizarii acestora sunt luate in calcul la determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite in conformitate cu reglementarile din aceste conventii.

Urmatoarele cheltuieli au deductibilitate limitata:

a)         cheltuielile de protocol in limita unei cote de 2% aplicata asupra diferentei rezultate dintre totalul veniturile impozabile si totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile;

b)         suma cheltuielilor cu indemnizatia de deplasare acordata salariatilor pentru deplasari in Romania si in strainatate in limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru institutiile publice;

c)         cheltuielile sociale, in limita unei cote de pana la 2%, aplicata asupra fondului de salarii realizat;

d)         perisabilitatile in limitele stabilite de organele de specialitate ale administratiei centrale impreuna cu institutiile de specialitate;

e)         cheltuielile reprezentand tichetele de masa acordate de angajatori;

f)          cheltuieli cu provizioane si rezerve  in limitele prevazute de lege;

g)         cheltuielile cu dobanda si diferentele de curs valutar;

h)         cheltuielile cu amortizarea;

i)           cheltuielile cu primele de asigurare private de sanatate, in limita unei sume reprezentand echivalentul in lei a 200 de euro intr-un an fiscal pentru fiecare participant.

Pentru determinarea profitului impozabil cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:

a)      impozitul pe profit datorat, precum si impozitul pe venitul realizat in strainatate;

b)      amenzile sau penalitatile datorate catre autoritatile romane sau straine;

c)       cheltuielile pentru protocol, reclama si publicitate, care depasesc limitele prevazute de legea bugetara anuala;

d)      sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor si provizioanelor peste limita legala, cu exceptia fondului de rezerva, in limita a 5% din profitul contabil anual, pana ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social;

e)      sumele care depasesc limita cheltuielilor considerate deductibile conform legii bugetare anuale.

Limitele cheltuielilor deductibile se aplica lunar astfel incat, la finele anului fiscal sa se incadreze in prevederile dispozitiilor legale in vigoare.

Cheltuielile cu dobanzile sunt integral deductibile in cazul in care gradul de indatorare este mai mic sau egal cu 3, care se determina ca raport intre capitalul imprumutat cu termen ,de rambursare mai mare de 1 an si capitalul propriu.Daca gradul de indatorare este mai mare de 3 aceste cheltuieli sunt nedeductibile.

In cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobanda, iat in cazul leasingului operational locatarul deduce chiria (rata de leasing).

Pentru investitiile realizate in parcurile industriale pana la data de 31 decembrie 2006 se acorda o decucere suplimentara din profitul impozabil in cota de 20 % din valoarea investitiilor.

Contribuabilii care au in componenta unitati fara personalitate juridica determina limitele cheltuielilor deductibile la nivelul unitatii cu personalitate juridica.

Amortizarea activelor corporale si necorporale se face in concordanta cu prevederile legale in vigoare.

Profitul impozabil si impozitul pe profit se calculeaza si se evidentiaza lunar, cumulat de la inceputul anului fiscal.

Analiza: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Proiect: Procesul politico-juridic in Uniunea Europeana

Pierderea anuala declarata de contribuabili se recupereaza din profiturile impozabile obtinute in urmatorii 5 ani consecutivi.

2. Impozitarea profitului intreprinderii

Cota de impozit pe profitul intreprinderii a fost de 25%, iar incepand cu anul 2005 se aplica conform Legii 571/2003 cu modificarile ulterioare,  cota unica de 16% asupra profitului impozabil cu exceptiile prevazute de lege.

Contribuabilii care desfasoara activitati de natura barurilor de noapte, cliburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive la care impozitul pe profit datorat este mai mic de 5% din veniturile realizate sunt obligati la plata unui impozit de 5% aplicat asupra acestor venituri realizate.

Anul fiscal al fiecarui contribuabil este anul calendaristic. Cand un contribuabil se infiinteaza, se reorganizeaza prin divizare, comasare, fuziune sau se lichideaza in cursul unui an fiscal, perioada impozabila este perioada din anul fiscal pentru care intreprinderea a existat.

Plata impozitului pe profit se efectueaza de catre intreprinderi trimestrial, pana la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator, cu exceptia Bancii Nationale a Romaniei si a societatilor bancare care efectueaza plati lunar, pana la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se calculeaza impozitul.

In cursul anului fiscal contribuabilii au obligatia de a depune declaratia de impunere pana la termenul de plata al impozitului inclusiv, urmand ca dupa definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilantul contabil anual sa depuna declaratia de impunere pentru anul fiscal expirat pana la termenul prevazut pentru depunerea bilantului contabil.

Contribuabilii sunt raspunzatori pentru calculul impozitelor declarate si pentru depunerea in termen a declaratiei de impunere.

Persoanele juridice care inceteaza sa existe au obligatia sa depuna declaratia de impunere si sa plateasca impozitul pe profit cu 10 zile inainte de data inregistrarii incetarii existentei persoanei juridice la registrul comertului.-

Organizatiile nonprofit au obligatia de a plati impozitul pe profit anual, pana la data de 15 februarie inclusiv a anului urmator celui pentru care se calculeaza impozitul.

In cazul persoanelor juridice care au obtinut, inainte de 01.07.2003, certificatul permanent de investitor in  zona defavorizata, scutirea de impozitul pe profitul aferent investitiilor noi se aplica in continuare pe perioada existentei zonei defavorizate.

Contribuabilii care isi desfasoara activitatea in zona libera pe baza de licenta si care pana la data de 01.07.2002 au realizat investitii in zona libera, in active corporale amortizabile utilizate in industria prelucratoare, in valoare de cel putin 1.000.000 de dolari S.U.A. , beneficiaza de scutire de la plata impozitului pe profit, pana la data de 30.06.2006, cu conditia ca sa nu aiba loc modificari in structura actionariatului contribuabilului.

Contribuabilii direct implicati in productia de filme cinematografice, inscrisi ca atare in registrul cinematografic, beneficiaza pana la date de 31.12.2006 de:

scutire de la plata impozitului pe profit a cotei parti din profitul brut reinvestit in domeniul cinematografiei;

reducerea impozitului pe profit in proportie de 20%, in cazul in care se creeaza noi locuri de munca si se asigura cresterea numarului scriptic de angajati, cu cel putin 10% fata de anul financiar precedent.

Pentru investitile directe cu impact semnificativ in economie realizate pana la data de 31 decembrie 2006 contribuabilii pot deduce o cota suplimentara de 20% din valoarea acestora in luna in care se realizeaza investitia.

Declaratia de impunere se semneaza de catre directorul general sau orice alta persoana autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe contribuabil.

In cazul in care, organele fiscale considera ca stabilirea impozitului pe profit nu a fost facuta corespunzator, acestea vor face un nou calcul al impozitului si comunica in scris contribuabilului modul de stabilire a acestuia.

Stabilirea impozitului pe profit se face de organul fiscal si pentru cazul in care contribuabilul nu a completat declaratia de impunere sau nu a furnizat informatiile necesare pentru a determina obligatia fiscala.

Sarcina de a dovedi ca stabilirea impozitului pe profit de catre organele fiscale nu este reala revine contribuabilului, acesta avand, in continuare, obligatia sa depuna declaratia de impunere.

Contribuabilul trebuie sa plateasca impozitul pe profit care a fost stabilit de catre organele fiscale pe baza instiintarii de plata, la data si locul stabilite in instiintare.

Organul fiscal competent poate incheia un acord scris cu contribuabilul, conform caruia acestuia din urma ii este permis sa plateasca in rate impozitul pe profit si profitul net al regiilor autonome, daca acordul faciliteaza incasarea integrala a obligatiei de plata, in care sens Ministerul Finantelor stabileste competentele unitatilor fiscale teritoriale.

Plata impozitului pe profit se face in lei.

In situatiile in care plata veniturilor catre beneficiarul de venit se face in valuta, plata impozitelor, a taxelor sau a eventualelor majorari de intarziere si a amenzilor se efectueaza in lei proveniti din schimb valutar la cursul in vigoare la data platii. Dovada platii acestora se face cu documentul de plata la extern de catre contribuabilul care are obligatia de a calcula, de a retine si de a varsa impozitul aferent veniturilor in valuta la societatea bancara la care acesta isi are deschis contul in valuta, insotit de documentele de schimb valutar.

In cazul in care orice suma reprezentand o obligatie fiscala nu este platita la data stabilita, contribuabilul este obligat sa plateasca majorari de intarziere la aceasta suma pentru perioada cuprinsa intre termenul de plata prevazut si data la care obligatia fiscala este efectuata, inclusiv. Majorarea va fi, de asemenea, platita si de organul fiscal pentru sumele platite in plus ca impozit si nerestituite in termenul prevazut, mentionat in continuare.

In cazul unei plati peste suma impozitului datorat, majorarea de intarziere se calculeaza dupa 30 de zile de la data detinerii cererii contribuabilului de restituire a diferentei. Daca acest termen este ulterior datei obligatorii de plata a impozitului, majorarea se calculeaza de la data obligatiei de plata a impozitului.

Constatarea, controlul, urmarirea si incasarea impozitelor precum si a majorarilor de intarziere aferente se efectueaza de catre organele fiscale din subordinea directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a Municipiului Bucuresti.

Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unitati fiscale, autorizat in acest sens, are dreptul de a intra in orice incinta de afaceri a contribuabilului sau in alte incinte deschise publicului, fara o instiintare prealabila, in scopul determinarii obligatiilor fiscale ale acestuia sau al colectarii impozitelor datorate si neplatite la termen. Accesul este permis in cursul orelor normale de serviciu, iar in afara acestora, numai cu autorizarea scrisa a conducerii unitatii fiscale.

Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unitati fiscale autorizat in acest sens in scopul determinarii obligatiei fiscale a contribuabilului sau al incasarii impozitelor datorate si neplatite la termen, are dreptul sa intre si in locuinta, dar numai cu consimtamantul contribuabilului sau proprietarului, dupa caz, iar in lipsa acestui consimtamant, in baza unei hotarari judecatoresti pronuntata de instanta judecatoreasca, la cererea conducerii unitatii fiscale care este obligata sa motiveze necesitatea accesului in locuinta.

In verificarile facute un inspector fiscal sau alt angajat al unei unitati fiscale imputernicit in acest sens poate:

lua un extras sau face o copie de pe orice document sau inregistrare contabila;

retine orice document sau orice element material care poate constitui o proba sau o dovada in determinarea obligatiilor fiscale ale contribuabilului;

sa solicite ajutorul, cooperarea si asistenta contribuabilului sau persoanelor care-l reprezinta.

In vederea determinarii obligatiilor fiscale, organele fiscale mai au dreptul de a controla operatiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea platii impozitelor;

operatiunile efectuate in numele contribuabilului, dar in favoarea asociatilor. actionarilor sau persoanelor ce actioneaza in numele acestora;

datoriile asumate de contribuabili in contul unor imprumuturi facute sau garantate de actionari, asociati sau persoane ce actioneaza in numele acestora, in vederea reflectarii reale a operatiunii;

distribuirea, impartirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile intre doi sau mai multi contribuabili, sau acele operatiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, in scopul prevenirii evaziunii fiscale si pentru reflectarea reala a operatiunilor.

In cazul tranzactiilor dintre contribuabili sau dintre acestia si o persoana fizica sau o entitate fara personalitate juridica, care participa sub orice forma la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entitati fara personalitate juridica, valoarea ce va fi recunoscuta de autoritatea fiscala este valoarea de piata a tranzactiilor.

In cazul in care, ultima zi de plata a impozitului sau de depunere a documentelor cerute este o zi nelucratoare, sumele, respectiv documentele se considera depuse in termen daca acestea se depun in ziua lucratoare imediat urmatoare.

O declaratie, o contestatie sau orice alt document este considerat ca fiind completat si transmis organelor fiscale la data inregistrarii, iar in cazul transmiterii prin posta, se ia in considerare data de pe stampila postei.

Termenul de prescriptie pentru stabilirea impozitului pe profit este de cinci ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaratiei de impunere.

Cererile pentru compensarea sau restituirea de plati ale impozitului peste suma datorata nu pot fi facute dupa cinci ani de la data obligatiei depunerii declaratiei de impunere.

Functionarii publici din cadrul unitatilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai detin aceasta calitate, sunt obligati sa pastreze secretul asupra informatiilor pe care le detin urmare a exercitarii atributiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.

Informatiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai in urmatoarele situatii:

altor autoritati cu atributii fiscale, in scopul realizarii unor obligatii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;

unei autoritati din domeniul muncii si protectiei sociale, care face plati de asigurari sociale sau alte plati similare;

autoritatilor fiscale ale altei tari, in baza unei conventii pentru evitarea dublei impuneri;

autoritatilor judiciare competente.

Persoana care primeste informatii fiscale este obligata sa pastreze secretul fiscal asupra informatiilor primite.

Informatia referitoare la un contribuabil poate fi transmisa si unei alte persoane numai cu consimtamantul scris al contribuabilului.

Nerespectarea obligatiei de pastrare a secretului fiscal se pedepseste potrivit legii penale.

Constituie contraventii fiscale urmatoarele fapte, daca, potrivit legii penale, nu sunt considerate infractiuni:

depunerea cu o intarziere de pana la 30 de zile inclusiv a declaratiei de impunere se sanctioneaza cu amenda egala cu 1% din impozitul datorat;

depunerea declaratiei de impunere dupa 30 de zile de la termenul stabilit, precum si nefurnizarea informatiilor necesare pentru a determina obligatia fiscala se sanctioneaza cu amenda egala cu 2% din suma impozitului datorat;

neplata in intregime a impozitului stabilit la data prevazuta se sanctioneaza cu amenda egala cu 3% din impozitul neplatit. Impozitul neplatit inseamna diferenta dintre obligatia fiscala si suma impozitului platit la data la care contribuabilul era obligat sa o faca;

neplata impozitului stabilit prin retinere la sursa se sanctioneaza cu amenda de 100% din impozitul ce trebuia retinut si varsat;

nedepunerea in termenul prevazut a declaratiei de impunere, in cazul contribuabililor care nu inregistreaza profit, se sanctioneaza cu amenda de 0,1% din cifra de afaceri aferenta perioadei pentru care nu s-a depus declaratia.

Amenzile trebuie platite in termen de cinci zile de la ramanerea definitiva a procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei.

Constatarea contraventiilor si aplicarea amenzilor fiscale se fac de catre organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finantelor.

Dividendele primite de o persoana juridica romana de la alta persoana juridica romana nu sunt supuse impozitului pe profit.

Profitul regiilor autonome ramas dupa plata impozitului pe profit se repartizeaza astfel: pana la 10%, pentru stimularea salariatilor, inclusiv pentru plata cuvenita managerului in limita a trei salarii, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, iar din partea ramasa, minimum 50% se varsa la bugetul de stat sau local, dupa caz, restul fiind utilizat pentru constituirea resurselor proprii de finantare.