Clasificarea veniturilor bugetului de stat

Clasificarea veniturilor bugetului de stat

Criteriile de clasificare a veniturilor bugetului de stat si continutul acestora[1] se evidentiaza conform tabelului nr. 2.5:

Tabelul nr. 2.5.

Criteriile de clasificare a veniturilor bugetului de stat

In fiecare an, clasificatia bugetara a veniturilor se modifica in functie de politica bugetara, in totalul acestora, ponderea cea mai mare fiind detinuta de veniturile curente (peste 80%). Principalele categorii de venituri sunt veniturile curente, veniturile din capital si incasari din rambursarea imprumuturilor acordate.

Analiza critica a efectelor serviciilor publice asupra bunastarii cetatenilor poate contribui la demitizarea rolului statului de asigurare a bunastarii sociale si la cautarea solutiilor alternative viabile pentru unele dintre serviciile publice.

T Toate acestea conduc spre concluzia ca esecul statului este un fenomen tot atat de real ca si esecul pietei. Birocratii sectorului public nu opereaza fara costuri. Exista ineficienta, proasta functionare si inertie birocratica. Sectorului public i se cere frecvent sa execute sarcini care, in conditii de incertitudine, complexitate si mediu schimbator, sunt imposibil sau greu de rezolvat. De aceea este necesara identificarea limitelor actiunii guvernamentale si definirea mai clara a avantajului comparativ al sectorului public in cadrul unei economii de piata, respectiv identificarea alternativelor viabile de asigurare a serviciilor publice.

	Implicarea statului in economie prin programele de cheltuieli publice

echitate - eficienta

cost - beneficii

Eficienta se refera la acea alocare a resurselor care permite obtinerea celui mai mare venit national. Echitatea are doua intelesuri principale in economie: orizontala si verticala. Cea orizontala se refera la necesitatea de a nu face discriminari (sexuale, etnice, sau de alta natura) intre indivizii egali din punct de vedere material (care au rezultate economice identice). Echitatea verticala consta in reducerea diferentelor economice dintre indivizi.

Dificultatea alegerii unui program social sau altul consta in faptul ca termenul de corect sau etic este vag, cu puternica incarcatura subiectiva, indivizii vor avea pareri diferite despre ceea ce este corect si ce nu este. Diferiti indivizi vor avea beneficii diferite de pe urma programelor guvernamentale, dar este greu de spus daca si cine beneficiaza de un anumit program. Deoarece este implicata problema resurselor societatii, atunci cand anumite bunuri si servicii publice sunt produse, se pune problema cum reactioneaza piata la anumite programe publice, care sunt consecintele redistributive. In cele mai multe programe ale cheltuielilor publice exista ideea ca se poate renunta la o anumita eficienta pentru a se putea obtine mai multa echitate. Cele mai multe dispute privind un program sau altul privesc nu atat cantitatea de eficienta la care se renunta pentru mai multa echitate cat asupra naturii schimbului si consecintele asupra situatiei distributive, de multe ori acestea fiind diferite de cele anticipate.

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

Literatura economica actuala[2] subliniaza necesitatea luarii in calcul intr-o maniera mult mai sistematica a efectelor redistributive a serviciilor publice din moment ce acestea sunt legate de indicatorii venitului, pentru a sublinia maniera in care diferitele programe de servicii publice pot influenta realizarea obiectivelor de politica economica si sociala. Acest gen de cercetare este cu atat mai important in tara noastra pentru care primeaza pe de o parte obiectivul legat de cresterea economica, iar pe de alta parte, arbitrajele intre diferitele programe publice sunt dificile deoarece afecteaza direct problema inegalitatilor sociale.

- anumiti indivizi prefera bunurile publice mai mult decat altii care s-ar putea sa nu le foloseasca niciodata;

- venitul indivizilor difera; pentru indivizii saraci, utilitatea marginala a bunurilor private va fi mai mare decat pentru indivizii bogati, care pot cheltui cu mai multa usurinta un euro suplimentar pentru o unitate suplimentara de bunuri private; in acelasi timp deoarece individul sarac consuma mai putine bunuri private si utilitatea bunurilor publice este mai mare;

- natura sistemului fiscal influenteaza modul in care indivizii apreciaza bunurile; daca taxa este egala pentru toti indivizii si toti trebuie sa plateasca aceeasi suma atunci un dolar suplimentar pentru taxe va micsora accesul celui sarac la bunurile private ceea ce face ca beneficiul net al celui sarac sa fie mai mic deoarece costurile marginale cresterii impozitelor pentru finantarea bunurilor publice suplimentare sunt mai mari; daca impozitarea este proportionala, iar indivizii saraci platesc mai putine taxe pentru bunurile publice atunci beneficiile lor marginale cresc; daca individul nu trebuie sa plateasca nimic atunci el nu va avea decat beneficii de pe urma cresterii productiei de bunuri publice si vor vota pentru cresterea ei. Pretul impozitului reprezinta plata suplimentara pe care trebuie s-o faca individul pentru a beneficia de un euro suplimentar de bunuri publice. Practic acest concept ia in calcul costul impozitelor suplimentare pe care trebuie sa le platim pentru a beneficia de bunuri publice suplimentare si exprima faptul ca cererea de bunuri publice este ponderata de acest cost. Cu cat pretul impozitului este mai mare cu atat cererea de bunuri publice este mai mica.

Efectelor redistributive a serviciilor publice (alocarea resurselor publice) pot fi masurate astfel:

→ pentru educatia obligatorie - un set de indicatori privind alocarea eficienta a resurselor publice in cadrul invatamantului obligatoriu pornind de la o ancheta pe baza de chestionar - utilizand o metodologie propusa printr-un studiu recent[3].

→ pentru educatia neobligatorie (pentru tinerii de peste 16 ani) ar trebui sa analizam in special efectele redistributive ale cheltuielilor publice alocate invatamantului public. Desi la prima vedere poate parea ca alocatiile bugetare merg spre familiile nevoiase, iar efectul de reducere al disparitatilor sociale poate fi asteptat, in realitate lucrurile pot sa nu stea deloc asa; copii provenind din parinti educati si angajati sunt cei care urmeaza studiile neobligatorii, si nu copiii din paturile sarace; de aceea preferinta parintilor pentru acest serviciu public poate fi mare si in acelasi timp alocarile publice nu vor produce efectele sociale dorite. Toate aceste aspecte relevate de studii recente din literatura de specialitate[4], pot fi aplicate si in cazul Romaniei, cu deosebire in contextul integrarii, cand sunt urmarite performantele economice ale tarii, dar si politicile de coeziune sociala.

→ pentru serviciile de sanatate publica si pentru cel de asigurare a locuintelor sociale, carepot afecta atingerea obiectivelor sociale sau economice, iar analiza sistematica a efectelor lor poate conduce la mai buna intelegere a alegerii dintre eficienta si echitate.

In economiile moderne, statul are responsabilitatea sa administreze treburile politice ale comunitatii. Datorita principiilor sistemului politic aflat la guvernare, autoritatile publice isi asuma o serie intreaga de competente si responsabilitati, insa, indiferent de fundamentele doctrinare economice si politice, guvernul urmareste bunastarea[5] cetatenilor, scop ce se poate atinge utilizand mai multe mijloace de politica financiara, inclusiv parghia cheltuielilor publice.

Rolul reglementativ al statului prezinta o deosebita importanta intrucat:

Reduce monopolurile si externalitatile;

Reduce asimetria informatiilor, care fie nu sunt disponibile, fie sunt prea costisitoare

TEST DE EVALUARE

1. Analizati alocarea resurselor publice  in Romania in anul 2008.

Raspuns:

Analizand situatia, deducem faptul ca Romania este un stat in curs de dezvoltare, alocarea semnificativa a cheltuielilor fiind cu conotatie economica, respectiv de sustinere a domeniilor neatractive pentru capitalul privat si furnizarea de bunuri si servicii publice. Aceste cheltuieli sunt definite ca fiind pozitive, fiind fondatoare de valoare adaugata si care se amortizeaza in timp. Cheltuielile neproductive, de asemenea, detin un procent ridicat si anume: cheltuieli pentru ordine publica: 11,7%, cheltuieli pentru administratia statului 10,2%, cheltuieli pentru aparare 7,27%.

Avand in vedere importanta investitiilor in capitalul uman, consideram ca sumele alocate acestui sector ar trebui sa fie mai ridicate, iar acest sector sa devina responsabilitatea primordiala a comunitatilor locale. Din analiza bugetului de stat pe anul 2008, se remarca valori scazute ale acestora: cheltuieli pentru invatamant 12,3%, cheltuieli pentru cultura, religie si recreare 2,25%, cheltuieli pentru sanatate 3,72%. Aceste cheltuieli pe termen scurt sunt considerate ca fiind negative, dar pe termen lung, au implicatii pozitive, cu precadere asupra dezvoltarii.

Tinand cont de importanta acestor cheltuieli, ca investitii in capitalul uman, consideram ca interesul pentru acest sector ar trebui sa fie mai mare, tinand cont tocmai de efectele de transfer de productivitate pe care le pot genera in economie. Chiar daca, pe termen scurt, asemenea cheltuieli sunt considerate ca avand caracter negativ, fiind plati propriu-zise, este posibil ca, pe termen lung, beneficiile sa fie mai mari, cu implicatii pozitive asupra dezvoltarii. In conditiile economiei bazate pe cunoastere, promovata prin cerintele Agendei de la Lisabona[6], domeniile educatiei si cercetarii ar trebui sa devina prioritare. Nu este cazul Romaniei care aloca resurse financiare reduse acestor sectoare: educatie 12,3%, cercetare 3,2%.

De asemenea, un procent foarte mic il detine si sectorul protectiei mediului de 0,5%, chiar daca in Agenda de la Lisabona se incurajeaza actiunile de combatere si prevenire a deteriorarii mediului. Acestui sector i se acorda o atentie deosebita in UE, intrucat protectia mediului este perceputa ca o problema vitala a societatii civile.

Asigurarea si asistenta sociala detine un procent de 20,6%, valoare considerata ca fiind apreciabila, astfel incat o parte insemnata a populatiei beneficiind de ajutor financiar din partea statului.

2. Analizati alocarea resurselor publice in anul 2009, tinand seama de propunerile din legea bugetara.

Raspuns: