Organizarea functie a managementului productiei - definirea organizarii activitatii economice

1.1. Conceptul de management al productiei si continutul acestuia

Managementul este un domeniu de activitate si, implicit, o profesie, ce se impune din ce in ce mai mult ca fiind determinanta pentru succesul activitatii economico-sociale.

Exista numeroase definitii ale managementului, determinate desigur de verbul to manage, ce are sensuri ca act de a conduce, capacitate de a conduce, abilitate de a a conduce.

Managementul este inteles de cei mai multi cercetatori ce fiind ansamblul de activitati, care urmarind realizarea anumitor obiective ale entitatii conduse, stabilesc planurile si resursele, termenele si responsabilitatile, imbina si coordoneaza factorii de productie si urmaresc modul de realizare a obiectivelor preconizate.

Pornind de la o astfel de definitie se pot desprinde cele 5 functii ale managementului, consacrate in zilele noastre:

functia de previziune;

functia de organizare;

functia de coordonare;

functia de antrenare;

functia de control-evaluare.

Unul dintre cele mai importante domenii de actiune ale managementului este reprezentat de intreprinderi; activitatile desfasurate in intreprinderi sunt grupate in functie de un anumit grad de omogenitate si complementaritate pe functiuni ale intreprinderii.

Functiunile unei intreprinderi sunt:

Functiunea de cercetare-dezvoltare;

Functiunea comerciala;

Functiunea de productie;

Functiunea financiar-contabila;

Functiunea de personal.

FUNCTIUNEA PRODUCTIE

Realizand legatura dintre functiile managementului, ca atribute ale conducerii acesteia, si functiunile intreprinderii, ca grupe de activitati, putem spune ca managementul productiei reprezinta ansamblul proceselor prin care se planifica, organizeaza, coordoneaza si se evalueaza procesele de management si de executie in cadrul functiunii de productie.

Functiunea de productie cuprinde ansamblul activitatilor prin care se transforma factorii de productie in produse finite si servicii si se creeaza nemijlocit conditiile tehnico-materiale, organizatorice si de servire necesare desfasurarii fabricatiei si cuprinde 5 activitati:

programarea, lansarea si urmarirea productiei;

fabricatia;

controlul tehnic de calitate;

intretinerea si repararea utilajelor

productia auxiliara.

Problematica managementului productiei cuprinde trei parti sub raport metodologic si conceptual:

1. Organizarea productiei;
2. Strategii si politici de productie;
3. Conducerea operativa a productiei.

Prima parte reprezinta obiectul de studiu al semestrului I iar cea de-a doua parte obiectul semestrului II de studiu din cadrul anului trei al specializarii managementul firmei.

Referindu-ne la prezentul curs, referitor la organizarea productiei, trebuie sa spunem ca organizarea, ca functie manageriala, este reprezentata de ansamblul proceselor prin care se stabilesc si delimiteaza procesele de munca si componentele lor, precum si gruparea acestora pe subdiviziuni organizatorice, conform unor criterii tehnice, economice si sociale, in scopul realizarii obiectivelor intreprinderii.

Organizarea unei intreprinderi cuprinde doua componente:

organizarea procesuala

organizarea structurala.

Prima se refera la stabilirea si delimitarea proceselor de munca iar a doua la gruparea acestor procese in subdiviziuni organizatorice.

Acest curs cuprinde ambele componente la nivelul functiunii de productie.

Rezultatul organizarii procesuale il reprezinta delimitarea proceselor in functiuni, activitati, atributii si sarcini, iar rezultatul organizarii structurale este structura organizatorica a intreprinderii, formata din:

structura manageriala si

structura de productie.

Cea de-a doua componenta reprezinta obiectul de studiu al acestui curs si reprezinta ansamblul subdiviziunilor organizatorice in cadrul carora se desfasoara activitatile de productie.

1.2. Definirea organizarii activitatii economice

Organizarea activitatilor economice privita ca o functie a managementului productiei, se defineste prin ansamblul actiunilor constiente care au ca obiect combinarea armonioasa, dupa anumite principii si reguli, prestabilite, a unor forte umane mijloace materiale si financiare in vederea obtinerii de bunuri materiale, executarii de lucrari si prestari de servicii cu eforturi si cheltiuieli cat mai reduse. Din aceasta definitie se poate desprinde scopul fundamental al procesului de organizare, care consta in realizarea unui nivel ridicat de eficienta economica.

Preocuparile privind organizarea activitatilor economice au aparut inca din antichitate si s-au amplificat pe masura progresului material si spiritual al omenirii .

Referat: Metoda abc (activity based costs) - fundament economic al sistemelor de management bazate pe costuri Proiect: MANAGEMENTUL RELATIEI CU CLIENTUL (Consumer Relationship Management -CRM) o strategie performanta in optimizarea raportului cerere-oferta

Din punct de vedere istoric, odata cu dezvoltarea si cresterea complexitatii activitatilor economice, organizarea a inregistrat un proces indelungat de acumulare a unor legi, principii, reguli, concepte, metode si tehnici fundamentate stiintific. S-au creat astfel premisele pentru trecerea treptata de la organizarea empirica la cea stiintifica.

Organizarea empirica - pune la baza actiunilor efectuate criterii subiective, experienta acumulata in domeniul abordat si intuitia persoanei care adopta masurile de organizare.

Organizarea stiintifica - se bazeaza pe un sistem teoretic, conceptual si metodologic, fundamentat prin rationamente, masuratori si calcule concrete, in conditiile folosirii realizarilor avansate din domeniul stiintei si tehnicii contemporane.

1.3. Continutul organizarii activitatilor economice in cadrul unei intreprinderi

Sistemele de organizare stiintifica au aparut si s-au consolidat atit la nivel macroeconomic, cat si la nivelul diferitelor domenii de activitate economice si al intreprinderilor din cadrul acestora (microeconomic).

Organizarea activitatilor economice in cadrul intreprinderii include in sfera sa un ansamblu de probleme care poat fi divizate in patru categorii:

Probleme de organizare a relatiilor intreprinderii cu mediul in care sunt integrate. Aceste relatii se realizeaza in amontele intreprinderii, pentru asigurarea resurselor necesare productiei in avalul acesteia, sub raportul distribuirii, comercializarii si urmaririi la utilizatori a produselor executate, precum si pe orizontala cu ceilalti competitori din sectoarele in care opereaza intreprinderea. Relatiile respective sunt abordate intr-un context concurential.

Probleme de organizare a activitatii de ansamblu a intreprinderii (care se refera la procesele globale ale acesteia, tratate sub raport structural si functional.

Probleme de organizare a activitatii la nivelul verigilor structurale ale intreprinderii (care privsc desfasurarea in spatiu si timp a proceselor partiale din structura proceselor globale ale acesteia).

Probleme de organizare a activitatilor la nivelul locurilor de munca (de microorganizare)care au ca obiect asigurarea conditiilor necesare pt realizarea eficienta a operatiilor elementare din componenta proceselor partiale ale intreprinderii.

Sistemele de organizare a productiei intreprinderii vizeaza problemele referitoare la activitatile ce fac parte dn functiunea de productie a intreprinderii.

Sistemul de organizare a productiei intreprinderii il putem defini prin ansamblul conceptelor, legilor, principiilor, regulilor metodelor, tehnicilor, folosite pentru fundamentarea si aplicarea deciziilor actiunilor si masurilor privind combinarea si folosirea rationala a factorilor de productie in scopul asigurarii unei eficiente economice ridicate in activitatea acesteia.

Sistemele de organizare a productiei intreprinderii pot fi structurate in mai multe subsisteme de rang inferior, intre care exista multiple legaturi de conditionare reciproca.

O prima structurare este aceea in functie de natura problemelor abordate pe baza careia sistemul de organizare a productiei de la nivelul intreprinderii se imparte in doua mari componente:

A. Sistemul de organizare structurala a productiei intreprinderii.

B. Sistemul de organizare procesuala a productiei intreprinderii. Acesta fiind format din alte doua subsisteme :

a)      Sistemul de organizare spatiala a productiei intreprinderii

b)      Sistemul de organizare in timp (temporala) a productiei intreprinderii

Carecterizarea sistemelor performante de organizare a productiei intreprinderii

Definirea performantei sistemului de organizare a intreprinderii

Privita ca un concept general, performanta intreprinderii exprima un anumit nivel al celor mai bune rezultate obtinute de aceasta.

Pentru caracterizarea ei se vor avea in vedere toate aspectele tehnice, economice, sociale care definesc ansamblul activitatilor ce se desfasoara in cadrul intreprinderii respective.

Luand in considerare contextul cerintelor actuale, Arthur D. Little apreciaza ca intreprinderea de inalta performanta este capabila sa se lanseze cu succes in afaceri viabile care-i asigura posibilitatea sporirii profiturilor obtinute si dezvoltarii pe aceasta baza a activitatilor sale.

Daniel Olliver identifica un set de competente specifice managementului performantei:

Leadership consta in amabilitatea de a influenta pe altii sa execute anumite sarcini, acel potential al managerului care asigura functionarea si dezvoltarea firmei.

O alta trasatura importanta ar fi :

Capacitatea de inovare

In zilele noastre o conditie esentiala pentru o firma de a avea sanse de reusita, managerul acesteia trebuie sa ia in considerare noutatile aparute-n domeniu atit la nivel national cat si international

Capacitatea de delegare

Un bun manager cunoaste arta de a putea transfera - pentru o perioada data. Indeplinirea unei sarcini unei alte persoane, pastrand in acelasi timp, deplina responsabilitate

Capacitatea de adaptabilitate la nou

Capacitatea de comunicare

O alta trasatura importanta pe linga professionalism a managerului este aceea de a avea capacitatea de a lucra cu oamenii si de a se face inteles de catre acestia.

Capacitate de anticipare

Un manager competitiv are capacitatea de a prevedea si pregati evenimentele viitoare, analizand impactul, pe termen mediu si lung, al actiunilor intreprinse.

Scopul managementului este de a coordona actiunile individuale si de grup in vederea maririi profiturilor, a reducerii costurilor si a imbunatatirii calitatii bunurilor si serviciilor. Calitatea managementului reprezinta un factor major care determina succesul sau esecul oricarei firme.

Surse din literatura de specialitate definesc managementul performantei drept o strategie care leaga toate activitatile din cadrul unei organizatii. In general un obiectiv descrie ceea ce trebuie realizat, un punct care trebuie atins. Cu alte cuvinte, obiectivele definesc ceea ce organizatiile, departamentele , echipele si indivizii trebuie sa realizeze. Obiectivele de dezvoltare se refera la ceea ce angajatii ar trebui sa faca si sa invete pentru a-si imbunatati performantele (planuri de imbunatatire a performantei individuale) si/sau atributele (cunostintele si abilitatile) si competentele (planuri de training).

Intreprinderile moderne i-si desfasoara activitatea intr-un mediu extern de dinamic si turbulent caracterizat in principal prin urmatoarele aspecte:

• Accelerarea ritmului schimbarilor
• Cresterea climatului de incertitudine
• Amplificarea exigentelor clientilor
• Individualizarea clientilor in functie de raportul nevoilor si cerintelor, in condttiile devansarii cererii de catre  oferta de produse
• Globalizarea economiei si a pietei
• Accentuarea procesului de descentralizare pe domenii de activitate a intreprinderilor mari
• Amplificarea concurentei prin cresterea numarului  de competitori angajati iin acelas sector de activitate si a gradului lor de competitivitate

1.4.2 Sistemele de organizare performante ale productiei intreprinderii : principii

Satisfacerea exacta a nevoilor si a aseptarilor individuale ale diferitilor clienti

Adaptarea unui proces permanent de inovare in diversele domenii de activitate ale intreprinderii

Realizarea unui spirit de parteneriat la nivelul intreprinderii si cu ceilalti factori ai mediului de competitie

Reconsiderarea procesului de informare

Folosirea unor politici manageriale adecvate pentru antrenarea personalului la realizarea obiectivelor si actiunilor asumate

1.5 Factori ce influenteaza sistemul performant de organizare a productiei de baza.

Conform teoriei lui A.D. Little, modelul unei intreprinderi de inalta performanta se bazeaza pe patru factori esentiali.

Primul factor esential se refera la resursele de productie ale intreprinderii performanta inalta ce poate fi realizata numai atunci cand

intreprinderea este capabila sa-si asigure resursele tehnice, energetice, materiale umane si financiare impuse de desfasurarea normala a activitatilor sale in conformitate cu prescriptiile tehnologiilor la nivelul obiectivelor de eficienta propuse.

Pe aceasta linie, un rol important in obtinerea performantelor superioare il au relatiile cu furnizorii de resurse, care, intr-un context concurential, este necesar sa se bazeze pe dobandirea unor conditii avantajoase, a unor pozitii privilegiate pentru intreprinderea consumatoare.

Referitor la acest factor trasaturile care definesc functionarea intreprinderii moderne, obiectivul atingerii unei performante inalte nu poate fi desprins de cerintele care privesc colectarea, prelucrarea si valorificarea resurselor informationale necesare activitatii intreprinderii

Se au in vedere informatiile care vizeaza mediul larg (economic, tehnologic, politic, social, administrativ etc.), dar mai ales cele care caracterizeaza mediul de competitie al intreprinderii (concurentii, clientii, furnizorii diferitelor resurse, distribuitorii si agentii comerciali )

Un alt factor care determina o performanta ridicata in activitatea intreprinderii este cel care se axeaza pe procesele intreprinderii.

Pe baza acestui factor, intreprinderea de inalta performanta se caracterizeaza prin capacitatea de a asigura desfasurarea rationala, conform obiectivelor prestabilite, a tuturor proceselor realizate in cadrul ei, atat la nivelul sistemului sau de management, cat si al celui de executie.

Sub raportul actiunii acestui factor in sensul cresterii preformantei intreprinderii, pot fi relevate si implicatiile pozitive ale adoptarii unor metode eficiente de organizare procesuala a diverselor activitati din cadrul ei.

Cel de-al treilea factor care sta la baza obtinerii unei performante inalte este.latura organizatorica a intreprinderii .

Modelul elaborat de A.D.Little caracterizeaza latura organizatorica prin intermediul structurii si culturii intreprinderii.

Referitor la structura intreprinderii, inalta performanta poate fi asigurata in conditiile folosirii unei structuri organizatorice flexibile si eficiente, adaptata la cerintele aplicarii cu succes a strategiei economice din fiecare perioada.

Cel de-al patrulea factor care defineste modelul intreprinderii de inalta performanta al lui A. D. Little este reprezentat de beneficiarii afacerii.

Acestia sunt cunoscuti in literatura de specialitate sub denumirea de "stakeholders". In aceasta categorie se includ toti cei care, direct sau indirect, sustin, costurile activitatii intreprinderii in speranta obtinerii unor "beneficii" care rezulta in urma desfasurarii ei, ca de exemplu: proprietarii sau actionarii afacerii, managerii, salariatii, clientii, furnizorii de resurse, distribuitorii, agentii comerciali (angrosisti sau detailisti), comunitatile locale, guvernele etc.

Obiectivul asigurarii unei performante inalte in functionarea intreprinderii aduce in discutie cerinta masurarii nivelului acesteia. In acest sens, se pot folosi doua forme specifice de masurare a performantei intreprinderii, bazate pe aplicarea unor modalitati corespunzatoare scopurilor urmarite.

In primul rand, poate fi utilizata o forma de masurare autorelativa a performantei intreprinderii .

Prin intermediul acestei forme, realizarile intreprinderii dintr-o anumita etapa sunt comparate cu cele ale sale dintr-o perioada anterioara, considerata ca baza de referinta.

In acest caz , nivelul de performanta a intreprinderii se masoara cu ajutorul ritmurilor de evolutie (de crestere sau de scadere) a indicatorilor folositi pentru exprimarea rezultatelor din diferite domenii de activitate

Spre exemplu, astfel de indicatori sunt cei de productivitate a muncii, de rentabilitate, de potential productiv, de eficienta a utilizarii diverselor resurse de productie, de cost al productiei, de innoire si diversificare a nomenclaturii de produse, de inovare

In cazuri,nivelul de performanta se exprima prin intermediul indicatorilor de competivitate. Acestia sunt, in principal, indicatori de piata, ca de exemplu: cota de piata, cota relativa de piata, nivelul pretului practicat, cifra de afaceri, volumul cheltuielilor de publicitate . , sau indicatori financiari, din randul carora pot fi enumerati: indicatori de rentabilitate, randamentul capitalului investit, termenul de recuperare a investitiei financiare, profitabilitatea actiunilor, ratele de lichiditate si de solvabilitate.

Dar nu in ultimul rand, activitatea de organizare (reorganizare) a activitatii a intreprinderilor industriale, are o importanta deosebita si presupune realizarea unei structuri organizatorice capabile sa puna in miscare in mod eficient potentialul de care dispune aceasta, tocmai pentru atingerea obiectivelor propuse.

O organizare eficienta este realizata numai atunci cand sunt indeplinite, cumulativ, urmatoarele conditii :

structura organizatorica corespunde exigentelor mediului si evolutiei strategiei intreprinderii. In acord cu aceasta conditie, structura organizatorica trebuie sa acopere atat totalitatea activitatilor necesare atingerii obiectivelor, cat si sa realizeze gruparea activitatilor pe posturi tinand seama de necesitatile intreprinderii si pe baza respectarii principiilor proiectarii structurii.

Principiile de baza ale proiectarii structurii sunt :

gruparea omogena a activitatilor cuprinse in cadrul functiilor intreprinderii si realizarea unor formule organizatorice pornind de la aceste grupari

asigurarea celor mai scazute costuri de functionare, prin realizarea economiei de personal si de legaturi intre nivelele ierarhice

structura organizatorica asigura echilibrul intre autonomia unitatilor structurale (operative) si conducerea centrala. Respectarea acestei cerinte prezinta anumite dificultati care se pot rezolva prin analiza gradului de diferentiere a prestatiilor si a unei cereri suficient de diferite de la o unitate operativa la alta, justificandu-se descentralizarea tuturor functiilor.

structura organizatorica asigura concordanta actiunilor fiecarei unitati (filiale) cu strategia generala. O astfel de cerinta trebuie avuta in vedere in conditiile acordarii unui grad ridicat de autonomie a unitatilor operative (filiale).

organizarea asigura rezolvarea contradictiilor functionale dintre componentele structurale ale intreprinderii.

1.6. Intreprinderea- entitate de desfasurare a managementului productiei.

Managemtul productiei este pus in practica indeosebi in cadrul intreprinderilor productive.

Conceptual, o intreprindere reprezinta un grup de persoane organizate pe baza unor principii juridice, tehnologice si economice, ce concep si desfasoara procese de munca utilizand factori de productie, in scopul realizarii de produse si servicii si punerea acestora in vanzare, cu scopul final de a obtine profit.

In conditiile economiei de piata, o firma este caracterizata de anumite principii de functionare cum sunt :

eficienta- pentru ca urmareste obtinerea de profit ;

autonomia functionala si financiara- pentru ca managementul si asigurarea resurselor se realizeaza prin forte si abilitati proprii ;

adaptarea la cerintele clientilor- pentru ca trebuie sa produca si sa vanda produse conforme cerintelor pietei in scopul obtinerii eficientei ;

concurenta- pentru ca se afla in competitie cu alte intreprinderi pe aceleasi domenii de activitate.

Procesul de creare a unei intreprinderi contine mai multe etape :

1 Stabilirea misiunii si a domeniului de activitate ;

2. Intocmirea planului de fezabilitate ;

3. Elaborarea proiectului tehnic.

4. Efectuarea proceselor de realizare a obiectelor de constructii.

5. Amplasarea verigilor de productie si a mijloacelor tehnologice aferente proceselor de productie.