Reglementari in vigoare privind contul de profit si pierdere

Reglementari in vigoare privind contul de profit si pierdere

Performanta financiara reprezinta dezideratul oricarei intreprinderi si deviza tuturor utilizatorilor de informatii financiare. Pentru a veni in intampinarea acestora, organismele de normalizare contabila au fost preocupate de gasirea unor modele care sa reflecte informatiile privind performanta intreprinderii. Astfel, contul de profit si pierdere, situatia modificarilor capitalului propriu, situatia fluxurilor de trezorerie, reprezinta componentele situatiilor financiare "furnizoare" de informatii privind performantele intreprinderii.

Obiectivul dominant al oricarei activitati economice, acela de a fi performanta, a constituit "o provocare" pentru identificarea unui model de reflectare a acesteia.

Contul de profit si pierdere ca instrument de reflectare a performantelor intreprinderii, a fost conturat in Italia (1494) de parintele contabilitatii Luca Paciolo, care aprecia ca: "scopul fiecarui negustor este de a dobandi castig licit si competent pentru subzistenta sa"[1].

Studiile efectuate in ultima perioada au relevat faptul ca pe piata informatiilor financiare "produsul" cel mai solicitat este contul de profit si pierdere, deoarece arata daca intreprinderea si-a atins sau nu obiectivul fundamental, cel de a obtine un profit acceptabil.

IAS 1 Prezentarea situatiilor financiare indica o lista minimala a elementelor ce trebuie cuprinse in contul de profit si pierdere[2], precum:

venitul;

rezultatele din activitatea de exploatare;

costurile de finantare;

partea din profituri si pierderi aferenta intreprinderilor asociate si asocierilor in participatie contabilizata prin metoda punerii in echivalenta;

cheltuielile fiscale;

profitul sau pierderea din activitatile curente;

elemente extraordinare;

interesul minoritar;

profitul net sau pierderea neta a perioadei.

IAS 1 nu prevede un anumit model de prezentare a contului de profit si pierdere, modele indicate in anexa nefiind obligatorii. IAS 1 cere ca o intreprindere sa prezinte fie in contul de profit si pierdere, fie in notele explicative o analiza a cheltuielilor utilizand o clasificare bazata fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinatia lor in cadrul intreprinderii. In continuare, cheltuielile sunt subclasificate pentru a reliefa "sfera componentelor rezultatelor financiare care pot diferi in ceea ce priveste stabilitatea, potentialul de castig si pierdere si previzibilitatea"[3]. Volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS cere ca aceasta analiza sa se faca in functie de natura cheltuielilor si sa fie inclusa in contul de profit si pierdere.

Alegerea uneia dintre cele doua metode (metoda costului vanzarilor si metoda naturii cheltuielilor) depinde de factori istorici si economici, dar si de natura organizatiei. Avand in vedere ca fiecare metoda este avantajoasa pentru anumite tipuri de intreprinderi, IAS 1 solicita o alegere "in functie de cea care prezinta cel mai fidel elementele de performanta ale intreprinderii"[4]. Deoarece informatiile privind natura cheltuielilor sunt utile in previzionarea viitoarelor fluxuri de numerar, atunci cand este uitlizata metoda costului vanzarilor, norma contabila internationala solicita o prezentare aditionala privind clasificarea dupa natura.

Contul de profit si pierdere, precum si celelalte componente ale situatiilor financiare cu exceptia informatiilor privind fluxurile de numerar trebuie intocmit pe baza contabilitatii de angajamente[5] si continuitatii activitatii.

Conform contabilitatii de angajamente, cheltuielile vor fi contabilizate in acelasi timp cu veniturile la care se conecteaza. Acestea vor fi recunoscute in contul de profit si pierdere pe baza asocierii directe dintre costurile angajate si veniturile corespunzatoare.

La elaborarea situatiilor financiare, conducerea intreprinderii trebuie sa analizeze capacitatea intreprinderii de a-si continua activitatea. Situatiile financiare "trebuie fie intocmite pe baza continuitatii activitatii, cu exceptia cazului  in care conducerea fie intentioneaza sa lichideze intreprinderea sau sa inceteze activitatea, fie nu are o alternativa decat sa procedeze astfel"[6]. In cazul in care asupra intreprinderii planeaza incertitudinea de a-si continua activitatea, aceasta trebuie evidentiata. Cazurile in care situatiile financiare nu sunt intocmite pe baza contabilitatii de angajamente trebuie evidentiate alaturi de baza pe care sunt intocmite si motivul pentru care intreprinderea nu isi mai poate continua activitatea.

IAS 1 abordeaza si problematica privind consecventa prezentarii[7]. Conform acesteia, modul de prezentare si clasificare a elementelor situatiilor financiare trebuie mentinut de la o perioada la alta.

Daca intreprinderea efectueaza o schimbare in maniera de prezentare, aceasta va trebui sa-si reclasifice informatiile comparative. O astfel de cerinta se impune deoarece in paragraful 38, IAS 1 precizeaza ca informatiile numerice ce compun situatiile financiare trebuie sa fie comparabile cu cele referitoare la perioada precedenta, cu exceptia situatiilor in care o alta norma nu permite sau cere altceva.