Echilibrul economic global

Echilibrul economic global

Cererea si oferta globala. Teoria echilibrului si dezechilibrului in economie

In cadrul unei economii de piata comportamentele cumparatorilor (consumatorilor) respectiv ale producatorilor (vanzatorilor) se prezinta sub forma cererii agregate respectiv a ofertei agregate.

Aceste cheltuieli sunt cuprinse in mai multe grupe de cheltuieli care sunt prezentate in continuare:

- consumul personal;

- consumul guvernamental;

- investitii;

- export-import.

Oferta agregata se obtine prin insumarea productiilor (incasarilor totale, cifrelor de afaceri) ale tuturor agentilor economici dintr-o tara. Aceste elemente aratate pot fi redate prin:

- productiile ramurilor si sectoarelor care sustin oferta;

- resursele consumate;

- costurile platite si sansele sacrificate.

Asemanator analizei corelatie cerere - oferta - pret de echilibru la nivel microeconomic si in cazul analizei macroeconomice cererea si oferta globala sunt analizate prin relatia lor cu indicele general al preturilor (IGP). Graficul de mai jos reda sugestiv aceste corelatii:

IGP OA

P_E

E

P₂

CA

Qo QE Qc OA

Din grafic rezulta ca pe baza confruntarii cererii si ofertei globale se formeaza un pret de echilibru (IGP). Reducerea IGP va reduce oferta agregata (Q_o) si va determina cresterea cererii agregate (Q_c); invers cresterea IGP va duce la cresterea ofertei agregate (Q_o) si respectiv la reducerea cererii agregate (Q_c).

Pornind de la analiza graficului de mai sus ajungem la concluzia ca din punct de vedere teoretic intr-o economie trebuie sa se instaureze echilibrul.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

El semnifica tendinta spre egalizare a doua marimi interdependente si se creaza prin actiunea si comportamentul agentilor economici in calitatea lor dubla de producatori (vanzatori) si de consumatori (cumparatori); prima categorie urmaresc maximizarea profitului iar cea de a doua categorie urmaresc maximizarea utilitatii.

Teoria economica a echilibrului economic a scos in evidenta trei grupe de conceptii: conceptia clasica a echilibrului, neoclasica si keynesiana.

Le vom prezenta in continuare succint:

a) Conceptia clasica a echilibrului pune accent pe principiile liberalismului astfel:

Adam Smith considera ca "mana invizibila" era in masura sa armonizeze comportamentele producatorilor si consumatorilor;

David Ricardo considera ca echilibrul poate fi restabilit prin evolutia ofertei care aduce pretul

la nivelul sau normal;

Jean Baptiste Say formuleaza "legea debuseelor " conform careia oferta si cererea se regleaza automat deoarece fiecare produs nou isi va crea propria sa piata de desfacere.

b) Conceptia neoclasica a echilibrului bazata mai ales pe teoria economistului Leon Walras.

Conform acesteia, nu exista activitate economica izolata, intre agentii economici existand relatii de interdependenta generala. In acest sens :

- se pleaca de la ipoteza ca pe piata se alcatuieste o anumita structura a preturilor, care este cunoscuta atat de producatori cat si consumatori si care se impune din afara, fiind deci exogena pentru agentii economici.

- fiecare dintre acestia urmaresc maximizarea propriilor lor interese fapt care duce la o noua cerere si oferta la un nou vector de pret.

- confruntarile intre cerere si oferta se petrec fara ca schimbul sa aiba loc efectiv, procedeu cunoscut sub numele de "tatonarile lui Walras".

- procedeul se repeta pana cand structura preturilor permite egalizarea precisa a cererii si ofertei pentru fiecare bun.

- pe baza acestui nou vector de pret se trece la efectuarea schimburilor; principalul prototip la tatonarile walrasiene este considerata piata bursiera.

Limitele acestei teorii sunt urmatoarele:

- producatorul nu poate influenta consumatorul fapt contrazis de realitate;

- nu tine cont decat de o singura functie a monedei (de evaluare), celelalte fiind ignorate;

- echilibrul luat in considerare este unul static.

c) Conceptia keynesiana asupra echilibrului porneste de la viziunea macroeconomica bazata pe analiza agregata a fluxurilor agregate. Acest model pune accent pe importanta cererii agregata.

Echilibrul pe cele patru piete poate fi exprimat dupa cum urmeaza:

Pe piata bunurilor si serviciilor:

   

Pe piata capitalului:

sau

Pe piata monetara :

             sau

unde:

MV- oferta monetara; M-masa monetara; V-viteza de circulatie;

PT- cererea monetara; P- nivelul general al preturilor; T- nivelul tranzactiilor.

Pe piata muncii:

Intre cele patru segmente ale pietei sunt o serie de corelatii; astfel:

Piata bunurilor si serviciilor se gaseste in relatie directa cu piata de capital deoarece firmele nu-si pot asigura in totalitate autofinantarea din resurse proprii.

Piata capitalului este determinata dupa cum s-a vazut din relatiile de mai sus de intalnirea cererii de investitii cu oferta de economii; astfel:

- cererea de investitii este invers proportionala cu rata dobanzii; la randul sau cererea este determinata de comparatia intre productivitatea marginala a capitalului si rata dobanzii (Wmarg_K>d^' unde d^' - rata dobanzii);

- oferta de economii este direct proportionala cu rata dobanzii

Deci piata capitalului depinde de piata monetara.

La randul ei piata monetara este locul de intalnire al cererii de moneda (ceruta de agentii economici) cu oferta de moneda.

Piata muncii este locul de intalnire al ofertei de munca cu cererea de munca; oferta de munca care apartine depinde de raportul dintre utilitatea si dezutilitatea muncii (sacrificarea timpului liber) al salariatului si este direct proportionala cu salariul real; cererea de munca care apartine depinde de raportul dintre venitul marginal si costul marginal si este invers proportional cu salariul real.

Echilibrele partiale descrise mai sus sunt parte integranta a echilibrului general se concretizeaza in :

- crestere economica pozitiva;

- o relativa stabilitate a preturilor;

- o ocupare cat mai deplina a resurselor de munca;

- o repartitie echitabila a veniturilor intr-o economie unde exista o numeroasa clasa de mijloc;

- sold relativ echilibrat al balantei de plati externe pe termen mediu.  

Evolutia vietii economice demonstreaza ca dezechilibrele constituie o permanenta. Un echilibru perfect nu este decat o intamplare. Cele mai importante dezechilibre sunt:

- stagnarea sau descresterea economica;

inflatia sau deflatia;

subocuparea sau somajul;

- decalaje mari intre veniturile personale intr-o economie unde exista o polarizare puternica a claselor sociale;

existenta unui dezechilibru important al balantei de plati.

Presiunea si absortia -cauze ale dezechilibrelor economice.

Dezechilibrele economice sunt determinate de presiune si absorbtie.

Din cele aratate pana in prezent rezulta ca problema echilibrului sau dezechilibrului economic este data de raportul dintre resurse si nevoi; astfel:

- conform legii raritatii resurselor nevoile depasesc in permanenta resursele; din acest motiv echilibrul se atinge pe una din urmatoarele cai:

- limitarea nevoilor;

- sporirea resurselor si folosirea lor mai eficienta.

- prin mecanismul preturilor se produce egalizarea cererii cu oferta de bunuri si servicii la nivel macroeconomic.