Reforma economica: ritm si prioritati

Reforma economica: ritm si prioritati

S-a scris foarte mult despre ritmul si succesiunea masurilor de reforma, dar este

cert ca nu se pot face generalizari in acest domeniu. Punand in balanta diversitatea antecedentelor istorice si a situatiilor existente in majoritatea tarilor care se confrunta cu acest proces, cu varietatea mecanismelor institutionale susceptibile a fi puse in practica, cu eterogenitatea tipurilor de piete financiare si a relatiilor profesionale existente, nu exista un model unic de reforma ce poate fi aplicat in toate tarile.

Sub regimurile comuniste, tarile Europei de Est nu au cunoscut niciodata perioade de liberalism economic si politic ele ramanand sclavele planificarii centralizate si dezvoltarii fortate a anumitor ramuri ale industriei.

In fapt guvernul pentru a asigura desfasurarea acestui proces trebuie sa parcurga urmatoarele etape:

stabilirea regulilor si a modelului economic de aplicare;

crearea institutiilor necesare acestui proces;

evaluarea aspectelor macroeconomice si a consecintelor acestora;

privatizarea;

asigurarea convertibilitatii monetare;

incadrarea economiei nationale in circuitul economic mondial, pe cat posibil pe calea comertului si nu a ajutorului economic.

Realizarea treptata a reformei micsoreaza riscurile pe termen scurt, dar mareste gradul de certitudine, pentru perioadele viitoare. Atat consumatorii cat si producatorii sunt tentati sa cumpere si sa vanda pe 'Piata neagra'. Economiile vor fi orintate preponderent spre tezaurizare in moneda straina, marind gradul de inflatiei existent.

Existenta proprietatii private este absolut necesara pentru procesul crearii si dezvoltarii de noi firme. Daca proprietatea privata nu este acceptata, veniturile obtinute in activitate vor fi obtinute in special pentru marirea salariilor si alte cheltuieli neproductive iar liantul ce ar trebui sa existe intre bunastarea firmei si bunastarea salariatilor si a intreprinderilor va disparea cu desavarsire.

Dreptul la acces nerestrictiv la orice activitate economica, deschide orizonturi noi pentru toate categoriile sociale si pentru toate tipurile de firme, fie ele mari sau mici, mai ales in situatiile in care marile firme de stat, ar putea ajunge la situatii de scadere drastica a productivitatii sau chiar la cazuri de faliment.

O economia de piata nu poate functiona intr-un vid institutional, fiind necesara o infrastructura adecvata, menita sa asigure aplicarea deciziilor dar si sanctionarea si redirectionarea celor care nu le respecta.

Asigurarea stabilitatii macroeconomice constituie la randul ei o etapa importanta. Fenomenul inflationist este cunoscut de toate tarile ce trec prin procesul de tranzitie. Stimularea capacitatii si competitivitatii in activitatea de export este o prioritate a acestei etape.

O alta etapa este cea a asigurarii convertibilitatii monetare. in ceea ce priveste convertibilitatea, conditiile ce trebuie indeplinite sunt:

liberalizarea preturilor;

stabilizarea macroeconomica;

o balanta de plati echilibrata.

O ultima etapa in realizarea acestui proces ar putea fi incadrarea economiei nationale in circuitul economic mondial. Ajutorul economic primit in cadrul acestui proces din partea tarilor dezvoltate, este necesar dai- nu trebuie uitat ca imprumuturile acordate trebuie si rambursate.

Lectiile pe care le-am invatat si le vom;deduce in continuare prin infaptuirea reformelor economice in procesul de tranzitie la economie de piata, vor conduce la aparitia de noi modalitati de realizare, dar este cert ca atata timp cat in realizarea acestui proces nu exista un consens politic national si o intelegere deplina din partea populatiei, reusita reformelor va intarzia.