Convertibilitatea - insusire legala a unei monede de a putea fi preschimbata cu alta moneda

Convertibilitatea insusire legala a unei monede de a putea fi preschimbata cu alta moneda

Convertibilitatea reprezinta o insusire legala a unei monede de a putea fi preschimbata cu alta moneda in mod liber prin vanzare si cumparare pe piata.

Operatiunea presupune ca nu sunt restrictii nici cu privire la suma preschimbata, nici la scopul preschimbarii - plati pentru tranzactii curente sau miscari de capital - si nici la calitatea celui care efectueaza preschimbarea: rezident al tarii in care se efectueaza operatia sau nerezident. Piata trebuie sa permita o confruntare permanenta a cererii si ofertei si sa comunice cu pietele straine.

Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel:

* prin convertibilitate se creeaza premisele determinarii exacte a eficientei comertului exterior in ansamblu si a fiecarei tranzactii in parte si, pe plan mai general, a intregii activitati economice a unei tari. Aceasta intrucat convertibilitatea presupune existenta unor preturi apropiate de valoare, deci de preturile pietei mondiale. Atunci cand nivelul si structura preturilor interne sunt diferite de cele ale pietei mondiale, in conditiile de neconvertibilitate, calculele si concluziile referitoare la eficienta productiei si a activitatii de comert exterior sunt deformate, producand dificultati in adoptarea masurilor celor mai potrivite pentru cresterea eficientei acestor activitati;

* ca urmare a convertibilitatii, produsele tarii se afla intr-o concurenta reala cu produsele celorlalte tari, imbunatatirea activitatii de productie, cresterea productivitatii muncii, ridicarea nivelului tehnic, calitativ si estetic al produselor sunt stimulate. Totodata, prin stabilirea de relatii directe intre partenerii de schimburi, firmele care nu indeplinesc conditiile de competitivitate cerute de piata mondiala au de fact fata unor dificultati de ordin economic si financiar;

* convertibilitatea face posibila restructurarea permanenta a economiei prin dezvoltarea prioritara a productiei sectoarelor si produselor celor mai eficiente cerute la export, precum si mai buna specializare a ramurilor in functie de cerintele si conditiile pietei externe;

* din punct de vedere financiar, convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar - financiar, moneda nationala putand fi utilizata - desigur vremelnic si in anumte limite - pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balantei platilor, intrucat soldurile (balantele) creditoare in moneda nationala detinute de straini raman o perioada asupra acestora;

* cursurile valutare in general si valoarea monedei nationale in special sunt puse pe o baza economica, ele rezultand din cererea si oferta pe piata valutara. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerata ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai inalt de dezvoltare si eficienta economica si totodata ca un instrument de perfectionare a relatiilor comerciale si financiare internationale, in scopul largirii si diversificarii schimburilor economice.

Convertibilitatea face parte din notiunile si institutiile care au cunoscut importante modificari de continut.

1. In timpul sistemelor monetare nationale bazate pe etalonul aur, pe etalonul argint sau pe bimetalism (perioada pana la primul razboi mondial), convertibilitatea insemna dreptul detinatorului unei sume in bancnote de a pretinde in schimb de la banca emitenta cantitatea de aur (argint) corespunzatoare valorii nominale a bancnotelor si continutului  de metal stabilit prin lege pentru unitatea monetara respectiva. Convertibilitatea era asigurata prin stocul de acoperire (aur, valuta) detinut obligatoriu de banca, care reprezenta a doua garantie a emisiunii, alaturi de garantia principala a portofoliului de cont. In aceste conditii, moneda nationala avea bineinteles si o convertibilitate in valuta, in sensul ca detinatorul putea cere preschimbarea intr-o valuta la cursul oficial, paritar, adica la raportul intre continuturile legale definitorii de metal ale monedelor in cauza.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Ratiunea acestei forme de convertibilitate era, pe langa cea aratata, si aceea ca permitea verificarea caracterului reprezentativ al bancnotelor si contribuia la mentinerea echilibrului intre masa banilor in circulatie si nevoile de bani ale economiei in felul urmator:

- daca masa banilor in circulatie depasea aceste nevoi, banii se depreciau;

- pentru a evita o paguba, unii detinatori de bancnote procedau la convertirea acestora in aur;

- pe aceasta cale, aurul era tezaurizat, iar masa banilor se reducea, pana cand echilibrul intre existent si necesar era restabilit.

Invers, daca numerarul se rarea pe piata, el "se scumpea", in sensul ca puterea lui de cumparare crestea.

Tezaurizatorii aurului aveau acum interes sa predea aur la banca de emisiune si sa obtina in schimb bancnote. Acestea intrau in circulatie, marind masa banilor. Intre timp, convertibilitatea in aur a cazut in desuetudine, o data cu prabusirea etalonului aur - devize.

2. In conditiile sistemelor banesti bazate pe etalonul aur - devize, continutul convertibilitatii s-a modificat in sensul statuarii dreptului detinatorului de bancnote (sau de disponibilitati in cont) de a obtine in schimb, valute si devize la cursul oficial, precum si de a dispune liber de aceste valori.

Convertibilitatea inlesneste comertul cu strainatatea si cresterea eficientei acestuia. O tara cu moneda convertibila poate face comert cu toate celelalte tari, pe pietele unde obtine cel mai mare avantaj. Cu toate acestea, putine tari au putut introduce convertibilitatea libera. In perioada interbelica, numeroase tari au trebuit sa renunte la convertibilitate din cauza conditiilor economice potrivnice. Romania a avut moneda convertibila numai trei ani (1929 - 1932).

Majoritatea tarilor au introdus o convertibilitate limitata fie din punct de vedere al beneficiarului (in general, numai nerezidenti), fie din acela al operatiei (numai pentru operatii curente).

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, convertibilitatea a devenit unul din principiile fundamentale ale Sistemului Monetar International din 1944. Principalele state vest - europene au trecut insa la convertibilitate abia in 1958.

Statutul F.M.I. intelege prin convertibilitate "dreptul rezidentilor si nerezidentilor de a schimba moneda nationala cu alta moneda straina, in mod liber, prin vanzare - cumparare pe piata, fara nici o restrictie" (art. VIII din statut), in sens concret, iar in sens larg, desfiintarea restrictiilor si discriminarilor in domeniul platilor si transferurilor internationale; in sens restrans, obligatia bancii centrale de a cumpara propria moneda detinuta de o banca centrala straina, la cererea acesteia, cu conditia ca suma respectiva sa provina din tranzactii curente de data recenta sau sa fie necesara bancii centrale straine pentru plati curente.

Se considera ca pentru trecerea la convertibilitate sunt necesare urmatoarele conditii economice, monetare si organizatorice:

- existenta unui potential economic ridicat al tarii respective, capabil sa asigure cantitatile de marfuri cerute de partenerii externi in conditii competitive din punct de vedere calitativ, al performantelor si al pretului;

- realizarea unei structuri a preturilor apropiata de cea de pe piata mondiala;

- echilibrarea balantei platilor curente;

- stabilirea unui curs real, fundamentat economic, al monedei nationale;

- crearea unei rezerve internationale corespunzatoare;

- largirea drepturilor, competentelor si raspunderilor unitatilor economice in legatura cu comertul exterior;

- cointeresarea unitatilor economice in realizarea unui comert exterior eficient;

- crearea unui mecanism de interventie pe pietele valutare pentru apararea stabilitatii monedei nationale.

In loc de concluzie putem spune ca principala conditie de care depinde succesul trecerii la convertibilitate este echilibrul balantei de plati curente. In cazul existentei acestui echilibru, perspectiva ca rezervele internationale sa fie consumate prin convertirea monedei nationale sau prin sustinerea cursului acestei monede pe pietele straine este minima. O data ce balanta platilor curente se dezechilibreaza si apare un sold pasiv care exprima formarea unor creante lichide ale partenerilor straini asupra tarii in cauza, neutilizate pentru cumparari de marfuri si prestari servicii. Acest sold poate determina fie convertirea, deci consumarea rezervelor internationale, fie scaderea cursului monedei nationale fata de alte monede.

Statutul F.M.I. da statelor membre care nu intrunesc conditiile necesare trecerii la convertibilitate, dreptul sa amane aceasta trecere pana cand conditiile vor permite "sa ia toate masurile posibile a dezvolta asemenea aranjamente comerciale si financiare cu alti membri care sa faciliteze platile internationale si mentinerea stabilitatii valutare".

In conceptia F.M.I., convertibilitatea propriu-zisa este deci limitata la relatiile dintre autoritatile monetare, toate celelalte operatii de convertibilitate pentru plati in strainatate efectuandu-se liber pe piata, la cursul variabil al pietei. Aceasta forma de convertibilitate a fost denumita convertibilitate de piata sau reciproca (in valute), singur dolarul SUA fiind, in conditiile SMI - 1944, convertibil si in aur.

Dupa 1971, covertibilitatea in aur a dolarului a fost suprimata, iar valutele occidentale au trecut in majoritate la flotare, astfel incat convertibilitatea in intelesul "clasic" al termenului nu se mai practica. In conditiile flotarii, convertibilitatea este neoficiala, practicabila pe piata, la cursul variabil al pietei.

Problema cursului la care se efectueaza convertibilitatea este insa de mare importanta. In cazul convertibilitatii oficiale, cursul este fix, asigurand certitudinea si stabilitatea tranzactiilor economice externe. In cazul convertibilitatii de piata in regimul cursurilor fluctuante, cursul este cunoscut, deoarece fluctuatia lui este limitata prin limitele de interventie. In cazul convertibilitatii de piata, in regimul cursurilor flotante, convertibilitatea se efectueaza fara asigurarea impotriva riscului valutar, deci fara asigurarea echivalentei.

Atat in cazul convertibilitatii oficiale, in care trebuie respectat cursul fix de catre autoritatea monetara, cat si acela al convertibilitatii de piata este necesar sa existe o rezerva valutara oficiala corespunzatoare. Convertibilitatea oficiala se efectueaza, in general, de autoritate monetara sau de reprezentantul ei, prin utilizarea valutei de rezerva. Convertibilitatea de piata dispenseaza autoritatea monetara de efectuarea operatiei propriu-zise de convertire, aceasta fiind de competenta pietei, adica a bancilor, nu insa si de obligatia de a mentine fluctuatia cursurilor valutare in limitele stabilite (in cazul cursurilor fluctuante), sau de interesul de a evita oscilatiile prea accentuate ale cursurilor, daunatoare economiei, in cazul cursurilor flotante. Toate acestea se pot realiza numai prin interventia statului pe piata, prin vanzarea, respectiv cumpararea de valuta, ceea ce presupune, de asemenea, existenta rezervei valutare.

Modificarea din 1978 a statutului F.M.I. a mentinut vechile prevederi privind convertibilitatea, astfel incat, atat timp cat va dura flotarea cursurilor valutare, prin convertibilitate se va intelege mai departe dreptul general de procurare de valuta de pe piata si de folosire libera a acestei valute pentru a efectua plati si tranzactii curente cu parteneri straini, mai putin deci transferuri de capital. Evolutia notiunii de convertibilitate reflecta imposibilitatea, in conditiile crizei din deceniul 70, a mentinerii unor raporturi valorice stabile intre monede care sa sigure stabilitatea si certitudinea schimburilor economice internationale. Uniunea a facut eforturi de a crea in relatiile europene dintre tarile membre o zona de stabilitate monetara in care convertibilitatea reciproca sa se efectueze la cursuri valutare relativ stabile ("sarpele valutar").

*

In Romania, bancnotele B.N.R. au fost convertibile in aur si argint in perioada 1881 - 1890, iar prin efectul trecerii la monometalismul aur (1890), numai in aur, pana la primul razboi mondial. In 1916, B.N.R. a fost autorizata sa suspende convertibilitatea. Prin stabilizarea monetara din 1929, convertibilitatea leului a fost reluata sub toate formele etalonului aur: aur - monezi, aur - lingouri si aur - devize, la alegerea B.N.R. Practic, convertibilitatea a fost efectuata numai in valuta. Masurile restrictive introduse in urma crizei economice din 1929 - 1933 au restrans convertibilitatea in 1931 si au inlaturat-o in 1932. Bancnotele au ramas neconvertibile in perioada ulterioara, ca urmare a conditiilor nefavorabile in care se desfasurau schimburile cu strainatatea. Reforma monetara din 1947 si reforma baneasca din 1952 nu au restabilit convertibilitatea leului. Conform Hotararii Guvernului Romaniei nr. 9 /1991 se imputerniceste B.N.R. sa autorizeze societati bancare si alti agenti economici cu sediul in Romania sa efectueze licitatii valutare in conditiile stabilite prin Legea nr. 15/1990. Cererile si ofertele primite in cadrul acestor licitatii vor sta la baza determinarii libere a cursului intre leu si devizele convertibile cotate de fiecare banca autorizata, urmand ca operatiunile de schimb valutar propriu - zise sa aiba loc la un curs fixat prin conventia tuturor bancilor implicate. Regulamentul de efectuare a operatiunilor de schimb pe piata valutara este stabilit de B.N.R.