Serviciile si piata internationala-rolul lor in cresterea competitivitatii

Internationalizarea serviciilor si largirea gamei de servicii comercializabile a fost determinata de:

tendinta de globalizare si de liberalizare a comertului cu marfuri;

asocierea in proportie tot mai mare a serviciilor la bunurile exportate si vanzarea-cumpararea lor sub forma de 'pachet';

extinderea utilizarii tehnologiilor informatice pe scara larga.

Dezvoltarea fara precedent a sectorului serviciilor constituie o trasatura a evolutiei majoritatii tarilor lumii. Cresterea ponderii si importantei acestora in schimburile economice internationale a determinat preocupari sporite in definirea comertului international cu servicii. In randul acestora se desprinde decizia de a negocia problema serviciilor sub auspiciile GATT. Eforturile s-au concentrat intai in directia termenilor de comert si import de servicii, adica de vanzari si cumparari ce depasesc efectiv frontiera vamala a tarii.[1]

Insa in multe situatii vanzarea sau cumpararea serviciilor in strainatate presupune deplasarea in acest scop a producatorilor, deci miscarea factorilor de productie si in principal a muncii si a capitalului sau alteori a consumatorilor.

1 Aspecte privind internationalizarea  serviciilor

Transformarea serviciilor in "marfa" pe piata internationala ridica cateva probleme legate in primul rand de caracteristicile serviciilor. Serviciile (cele mai multe dintre ele) produse intr-un loc trebuie consumate in acelasi loc, ele neputand fi depozitate si transportate. pentru a fi exportate ele necesita deplasarea intregului suport care asigura prestarea lor: baza materiala, forta de munca, know-how etc. Acesta este unul din motivele pentru care serviciile sunt mult mai putin exportate decat bunurile materiale. Desi serviciile asigura 2/3 din PIB al tarilor dezvoltate, ele reprezinta doar 1/5 din schimburile internationale.

Barierele in calea internationalizarii serviciilor se impart in:

bariere naturale, ce deriva din caracteristicile intrinseci ale serviciilor;

bariere create prin reglementarile nationale impuse.

Cu toate acestea, incepand cu anii '80 se remarca o accelerare a atragerii serviciilor in comertul international, accelerare provocata de: cresterea capacitatii unor servicii de a fi exportate datorita progresului tehnologic; cresterea specializarii si a diferentierii produselor prin servicii; impactul globalizator al firmelor transnationale; schimbari in politicile guvernamentale regasite in reglementarea importului si exportului cu servicii, a investitiilor etc.

Deplasarea transfronataliera poate fi facuta doar de serviciile ce pot fi transmise prin reteaua de telecomunicatii (ex: servicii bancare, servicii educationale, servicii ce au un suport material deplasabil - software-ul de pe o discheta, CD s.a.m.d.). Insa cele mai multe servicii nu pot fi exportate decat prin deplasarea factorilor de productie.

Livrarea serviciilor in cadrul comertului international se poate face pe mai multe cai si anume:

Livrarea peste granita prin intermediul retelelor de distributie se aplica pentru serviciile care se preteaza la asa ceva; (servicii de telefonie, telecomunicatii etc)

Livrarea la locul de producere, prin atragerea consumatorilor straini; (pentru servicii de turism, servicii medicale, servicii de invatamant, servicii culturale)

Livrarea la locul de resedinta al consumatorului, prin deplasarea temporara a prestatorului; (servicii de consultanta, servicii de invatamant, servicii culturale etc.)

Livrarea permanenta a serviciilor la locul de resedinta al consumatorilor straini prin investitii straine directe-prezenta comerciala.

Primele trei modalitati de livrare a serviciilor alcatuiesc comertul international propriu-zis cu servicii. La nivelul anului 2000, el se ridica la 1340 mld. dolari, reprezentand 1/5 din comertul international cu bunuri materiale[2].

Din punct de vedere al necesitatii proximitatii furnizorilor si consumatorilor, tranzactiile cu servicii pot fi clasificate astfel:[3]

Tab. 6 Clasificarea tranzactiilor cu serviciile internationale

tipul A, cuprinde serviciile transferabile (comercializabile), adica serviciile incorporate in bunuri sau care pot fi transmise cu ajutorul unor suporturi materiale;

tipul B, care au ca exemplu tipic turismul international;

tipul C, implica miscarea internationala a factorilor de productie (investitie de capital in principal);

tipul D, intalnit de pilda in cazul unui turist care-si petrece sejurul intr-un hotel apartinand unei corporatii transnationale dintr-o a treia tara.

Dupa acelasi criteriu, al modalitatilor de furnizare, serviciile internationale pot fi[4]:

servicii factor, care se refera la veniturile provenite din miscarea peste granita a factorilor de productie (ex: veniturile din investitii, redevente si venituri din munca);

servicii non-factor sau comercializabile care includ trei categorii: transporturi; calatorii (turism); alte servicii (servicii de comunicare, financiare, asigurari non-marfare, reparatii, servicii culturale, leasing, consultanta, servicii informatice, constructii si inginerie, redevente si venituri din licente).

In tranzactiile internationale cu servicii, cea mai activa componenta a fost grupa 'alte servicii', cu diferente semnificative de la o tara la alta si de la o regiune la alta. Conform datelor statistice, tarile dezvoltate sunt in mai mare masura exportatori si importatori de servicii decat de marfuri, in timp ce tarile in dezvoltare inregistreaza in comertul cu servicii, un ritm de crestere mai inalt decat a tarilor dezvoltate (datorat in  special tarilor din Asia de Sud-Est). Dinamica exporturilor si importurilor de servicii comerciale din Asia nu a modificat locul ocupat de aceste tari pe piata bunurilor materiale, mai important decat cel ce le revine pe piata mondiala a serviciilor.

In cadrul comertului international cu servicii se remarca o puternica tendinta de concentrare. Astfel un numar restrans de tari (15 in anul 1994, de exemplu) detin o pondere majoritara in comertul cu servicii (circa 70%, in anul 1994). Atat la export cat si la import, primele locuri sunt ocupate de tari membre OECD si tari recent industrializate din Asia (SUA, Franta, Germania, Italia, Marea Britanie, Belgia-Luxemburg, Olanda, Spania, Japonia, Republica Coreea, Singapore, Thailanda).

In ceea ce priveste structura comertului cu servicii:

la export, pentru tarile dezvoltate, principala sursa de venit o reprezinta grupa alte servicii si venituri, iar pentru tarile in dezvoltare, grupa calatorii (indeosebi turism international);

la import, atat pentru tarile dezvoltate cat si in dezvoltare, predomina grupa alte servicii si venituri.

Conform noului manual al FMI din 1994, balanta serviciilor identifica urmatoarele categorii de servicii grupate in trei posturi majore: transport (de marfuri, de pasageri, alte servicii de transport); turism (deplasari oficiale, turism particular, alte categorii de calatorii) si alte servicii.

Din pacate, statistica la nivel mondial ridica multe probleme, subestimandu-se dimensiunea reala a comertului international cu servicii. Dimensiunea reala a serviciilor pe piata internationala este mult subestimata datorita inregistrarii doar a serviciilor cuprinse in comertul international, exceptand serviciile ce fac obiectul acordurilor de subcontractare, de licenta etc.

2 Aportul Gats (Acordul general privind comertul cu servicii) pe piata serviciilor[6]

GATS este primul acord global cu caracter universal cu rol in stimularea comertului cu servicii. Calea principala de stimulare este liberalizarea comertului international cu servicii si organizarea sa intr-un cadru bine definit, cu reguli si principii ce au scopul nu de ingradire ci de fluidizare a acestuia.

Ca acord interguvernamental, GATS acopera aproape totalitatea serviciilor, a pietelor de servicii si a modalitatilor de furnizare a accestora clientilor.

GATS cuprinde peste 90% din comertul international cu servicii, avand in 1998 130 de tari membre.

Un principiu de baza al GATS spune ca fiecare tara membra a GATS are obligatia de a trata firmele provenind din toate celelalte tari membre , inclusiv propria tara, in mod identic, nediscriminatoriu.

Membrii GATS trebuie sa-si asume responsabilitati cu caracter obligatoriu. Tarile dezvoltate au inclus in GATS liste extensive si substantiale de sectoare de servicii, susceptibile liberalizarii, in timp ce tarile in curs de dezvoltare si-au asumat obligatii de liberalizare mai modeste.

Numeroase tari membre GATS si-au asumat angajamente doar in cateva sectoare de servicii, exceptandu-le pe cele vitale pentru economiile nationale, cum ar fi: serviciile de distributie, servicii de telecomunicatii. Aceasta era situatia in 1994 la incheierea Rundei Uruguay de la Marrakesh.

GATS cuprinde si un program pentru dezvoltarea unor reguli mai detaliate cu privire la reglementarile nationale, cu precizarea neamestecului in sectorul national.

Primul domeniu supus unei examinari mai detaliate il reprezinta serviciile de contabilitate. Au intrat in vizorul GATS serviciile de telecomunicatii, serviciile financiare, serviciile de transport maritim, serviciile de protectie a mediului.

O noua runda de negocieri "GATS 2000", are drept obiectiv extinderea liberalizarii globale si creearea de noi oportunitati pentru comert si pentru investitii in toate sectoarele de servicii.

3 Romania si GATS

In anul 1995 au intrat in vigoare acordurile semnate si ratificate de Romania cu GATS si cu Uniunea Europeana.

Tab. 7 Impactul acordurilor incheiate asupra Romaniei

Romania si GATS

Romania a participat la negocieri multilaterale din sfera serviciilor din momentul lansarii Rundei Uruguay in 1986, motivele de natura economica, diplomatica fiind diverse.

GATS consta in:

un set de concepte, principii si reguli cu caracter general care se aplica masurilor ce afecteaza comertul;

angajamente specifice, luate de fiecare tara privind accesul la piata si tratamentul national ce se aplica doar listei de servicii inaintata de fiecare tara;

un acord privind organizarea periodica a unor negocieri pentru continua liberalizare a comertului cu servicii;

anexe cu specificatii privind anumite sectoare de servicii, precum si un set de decizii ministeriale vizand implementarea GATS.

Principala obligatie ce revine Romaniei ca membra GATS este de respectare a "tratamentului natiunii celei mai favorizate", ce prevede ca Romania sa acorde serviciilor si furnizorilor de servicii proveniti din celelalte tari semnatare a GATS acelasi tratament. De la aceasta regula sunt doar cateva exceptii bine precizate.

Alte obligatii ce decurg din prevederile GATS:

transparenta (obligatia publicarii tuturor legilor, reglementarilor si deciziilor administrative ce au legatura cu comertul cu servicii);

integrare economica ( dreptul participantilor de a fi parti ale unor acorduri de liberalizare a comertului cu servicii in anumite conditii);

recunoasterea educatiei, a standardelor, licentelor etc.

Ca angajamente specifice in cadrul GATS, Romania trebuie sa acorde "tratamentul national" anumitor categorii de servicii si furnizori ce vor sa acceada pe piata romaneasca. "Tratamentul national" inseamna un tratament nu mai putin favorabil decat cel acordat serviciilor/furnizorilor de servicii similari autohtoni.

Oferta romaneasca de servicii, supusa liberalizarii in cadrul GATS, cuprinde 43 de categorii de servicii, ce acopera 8 din cele 11 sectoare majore de servicii: servicii de afaceri, servicii de comunicatii, servicii de constructii, servicii de distributie, servicii de protectie a mediului, servicii financiare, servicii turistice, servicii de transport etc. Nu sunt puse in discutie: serviciile de educatie, serviciile de ocrotire a sanatatii, serviciile sociale, serviciile de recreatie, cultura si sport.

Sfera de cuprindere sectoriala a angajamentelor specifice nationale in contextul GATS a Romaniei este de 28%, in tarile dezvoltate aprox. 50%, in tarile in curs de dezvoltare/tranzitie este in jur de 11%.[7] Comparand situatia cu Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria oferta Romaniei este insa modesta.